ALOCURI adv. (Adesea precedat de prep. „pe”) In unele locuri, pe ici pe colo. [Var.: alocurea adv.] – A² + locuri.

CEAC-PAC adv. (Fam.) Asa si asa, nici prea bine, nici prea rau. [Var.: ceat-pat adv.] – Din tc. catpat „din cand in cand; pe ici pe colo”.

COLEA adv. (Pop.) 1. (Cu sens local) (Pe) aici (pe) aproape, in apropiere, alaturi. Sta colea. ◊ Expr. Ici (si) colea sau pe ici, (pe) colea = pe alocuri. De ici, (de) colea = de aici (si) din alta parte, dintr-un loc in altul. Colea si colea = rar, putin; pe ici pe colo. Ba ici, ba colea = in toate partile, pretutindeni. De colea pana colea = dintr-un loc intr-altul, incoace si incolo. Mai colea de... = ceva mai departe de... 2. (Cu sens temporal) Atunci, in timpul cand..., in momentul cand... ◊ Expr. Cand colea, se spune pentru a pregati pe ascultator ca urmeaza ceva neasteptat. 3. (Cu sens modal) Cu adevarat, intr-adevar. Castiga colea, nu gluma. ◊ Expr. Stii, colea = zdravan; de soi; asa cum trebuie; extraordinar. [Acc. si: colea] – Din acolea.

ALOCURI adv. (Adesea precedat de prep. „pe”) In unele locuri, pe ici pe colo. [Var.: alocurea adv.] – Din a² + locuri.

CEAC-PAC adv. (Fam., rar) Asa si asa, nici prea bine, nici prea rau. [Var.: ceat-pat adv.] – Tc. catpat „rar, pe ici pe colo”.

RATACI, ratacesc, vb. IV. 1. Refl. A pierde drumul, a gresi directia, a nu mai sti unde se afla. ♦ A se pierde de cineva; a se razleti. ♦ intranz. A umbla de ici-colo cautand drumul, incercand sa iasa la liman, sa se orienteze, sa ajunga la tinta. 2. Intranz. A pribegi, a hoinari, a colinda. ♦ Refl. A se aseza intr-un loc strain; a se aciua, a se pripasi. 3. Tranz. A nu mai sti unde a fost pus sau unde se gaseste cineva sau ceva; a pierde. ♦ Refl. A ajunge, a se afla intr-un loc unde nu se astepta nimeni sa se afle. – Din lat. *erraticire (= *erraticare < erraticus).

PETIC, petice, s. n. 1. Fasie (nu prea mare) taiata, rupta sau ramasa dintr-o tesatura, dintr-o bucata de piele, dintr-o hartie etc.; spec. bucata dintr-un material cu care se repara, prin aplicare si coasere sau lipire, obiecte de stofa, de piele etc. rupte sau gaurite. ◊ Expr. Si-a gasit sacul peticul sau cum e sacul, si peticul, se spune despre doi insi asociati care au aceleasi cusururi. (A nu se mai tine) petic de petic, (se spune despre) haine foarte zdrentuite. A-si da in petic = a-si da pe fata, a-si arata, fara voie, anumite cusururi. 2. Suprafata mica de teren (cultivabil). 3. P. a**l. Bucata, portiune mica din ceva (in raport cu intregul). Se vede ici-colo cate un petic de zapada. [Var.: petec s. n.] – Cf. lat. pittacium.

PRESARA, presar, vb. I. Tranz. A imprastia peste ceva, a arunca ici-colo cate putina sare, faina, nisip etc.; p. gener. a imprastia, a raspandi, a risipi. – Pre² + sara.

DINCOLO adv. 1. In partea cealalta, in partea opusa vorbitorului. Loc. adj. De dincolo = care se afla in cealalta parte; care se afla peste hotare. ◊ Loc. prep. Dincolo de... = a) in partea cealalta a...; b) in afara celor spuse. Pe dincolo = in partea cealalta (trecand de-a curmezisul sau pe ocolite), prin cealalta parte. ♦ (In credintele religioase) In lumea cealalta, in lumea de apoi. 2. (In corelatie cu „ici”, „colo”, „aici” etc.) In alta parte. Aici infloreste o floare, dincolo un copac. ◊ Expr. Asa si pe dincolo = asa cum s-a spus mai sus, in felul in care se cunoaste sau intr-un fel pe care vorbitorul nu vrea sa-l spuna [Acc. si: dincolo] – De⁴ + incolo.

ici-colo (ici, colo) loc. adv.

ciuguli (-lesc, -it), vb. – 1. Despre pasari, a ciupi de ici colo cu ciocul mincare. – 2. A paste, a rupe iarba, a minca lujeri. – 3. A minca pe apucate, a minca dintr-un aliment cite putin, luind de ici si de colo. – 4. A spicui, a culege de ici si de colo. – 5. (Refl.) A se mingiia. – Var. ciogoli, ciumeli, ciumuli. Creatie expresiva (Graur, BL, IV, 91), pentru a carei consonanta cf. ciocani, giugiuli, ciufuli, jumuli, etc. Este posibil sa existe o legatura cu cioc „plisc” (Cihac, II, 53; Tiktin), dar aceasta ipoteza nu pare necesara. Este putin probabila der. din mag. csokolni „a saruta” (Scriban, Arhiva, 1912), sau din mag. csogolni „a curata de coaja” (DAR). Sensul 5 indica o confuzie cu giugiuli. – DAR considera ciumeli ca fiind cuvint distinct, dar nu este posibil sa separam pe ciuguli de ciumuli. Cf. cimili.

ici adv. (Pop.) Aici. ◊ (Pe) ici, (pe) colo sau ici si colo ori ici si ici, ba ici, ba colo = din loc in loc, la distante mari. [Var.: icea adv.] – Lat. *hic-ce.

COLO adv. (Cu sens local) Acolo. ◊ Expr. De colo (pana) colo = dintr-un loc intr-altul, de la un capat la altul, incoace si incolo, peste tot. (Pe) ici, (pe) colo sau colo si colo = din loc in loc, pe alocurea, foarte rar. Pe colo..., pe dincolo = intr-o parte..., intr-alta. Cat colo = la oarecare departare. Cand colo = (exprimand o surprindere) de fapt, in realitate. A se cunoaste (sau a se vedea etc.) cat de colo = a se cunoaste (sau a se vedea etc.) de departe, a fi foarte evident. Ia te uita colo! = (exprimand mirarea) i-auzi! de unde si pana unde? [Acc. si: (pop.) colo] – Din acolo.

SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele ramase dupa secerat. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegand dintr-o cantitate mai mare). [Prez. ind. si: spicui] – Spic + suf. -ui.

SPORADIC, -A, sporadici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care apare, care se manifesta pe ici, pe colo sau din cand in cand; lipsit de continuitate; distantat, rar; imprastiat, dispersat, razlet, izolat; intamplator. – Din fr. sporadique.

STINGHER, -A, stingheri, -e, adj. 1. Care este doar ici si colo; izolat, razlet, singur. ♦ Care se simte undeva strain, dezorientat, stanjenit. 2. Care a ramas fara pereche; desperecheat. – Et. nec.

CRAMPOTI, crampotesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A taia, a rupe, a sfasia in bucati inegale; a cioparti. ♦ A manca fara randuiala, de ici de colo, cate putin. – Din crampot (putin folosit, „bucata”, et. nec.).

ALOCURI adv. : Pe ~ in unele locuri; pe ici, pe colo. [Var. alocurea] /a + locuri

A CRAMPOTI ~esc tranz. reg. 1) (obiecte) A taia la nimereala in bucati marunte; a cioparti; a ciocarti. 2) A manca putin, luand de ici, de colo cate o bucatica. /Orig. nec.

A SE INVARTI ma ~esc intranz. 1) A face o miscare de rotatie (in jurul axei sale sau al altui obiect); a realiza miscari circulare; a se roti. Pamantul se ~este. ◊ ~ casa (sau locul, pamantul) cu cineva a fi apucat de ameteli. 2) A umbla incolo si incoace (fara rost). ◊ ~ ca o curca chioara a umbla de ici pana colo (incurcand lumea). 3) A folosi in mod constient mijloace dubioase pentru a obtine ceva. /in + sl. vruteti

PASSIM adv. (Folosit pentru trimiteri la diferite pasaje din opere sau din autori) In diverse locuri, ici si colo. [< lat. passim].

ciosmoli, ciosmolesc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se framanta, a se agita, a se zbuciuma, a se zvarcoli (in asternut); (despre porci) a se tavali in noroi, a se innamoli. 2. a se codi, a ezita (sa faca ceva). 3. a mesteca ceva in gura, a molfai. 4. a gusta de ici si colo; a linchi.

piscura¹, piscur si piscurez, vb. I (reg.) 1. a pisca, a ciupi, a pitiga. 2. a toarce neuniform (cu portiuni mai groase si mai subtiri). 3. (refl.; despre haine, stofe) a se roade, a se gauri usor, ici si colo. 4. (refl.; despre grau) a ramane nedezvoltat, pipernicit. 5. a cauta sa insele pe altii, a umbla cu smecherii. 6. (despre bauturi alcoolice) a intepa, a pisca.

piscurat¹, piscurata, adj. (reg.) 1. (despre firele de lana, de bumbac toarse) care nu are o grosime uniforma, tors neuniform, cu noduri. 2. (despre haine, tesaturi etc.) care este ros sau gaurit usor, ici si colo; care are goluri. 3. (despre grau) care a ramas nedezvoltat, pipernicit; (despre boabe) sec, mic.

SPORADIC, -A adj. (adesea adv.) Care apare ici si colo, din cand in cand; razlet, dispersat, intamplator. [< fr. sporadique, cf. gr. sporadikos].

PASSIM adv. (pentru trimiteri la diferite pasaje din opere sau din autori) in diverse locuri, ici si colo. (< lat. passium)

SPORADIC, -A adj. (si adv.) care apare ici si colo, din cand in cand; razlet, dispersat. (< fr. sporadique)

LEGUMI, legumesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A manca sau a bea cate putin, de ici si de colo; a manca sau a bea cu masura sau fara pofta; a ciuguli. ♦ A degusta, a savura. – Din leguma.

CIUGULI, ciugulesc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre pasari) A ciupi de ici si de colo cu ciocul lucruri de mancare; a manca apucand hrana cu ciocul. 2. (Fam.; despre oameni) A manca dintr-un aliment, luand numai cate putin, de ici si de colo. – Et. nec.

pospai, pospaiesc si pospai, vb. IV (inv. si reg.) 1. a acoperi, a asterne, a inveli, a presara cu un strat de subtire, fin, superficial; a acoperi presarand. 2. a tencui, a fatai. 3. a murdari. 4. (fig.; despre obiecte, treburi, sarcini etc.) a face, a executa in mod superficial, de mantuiala sau cu greutate. 5. (despre alimente) a manca repede, putin, de ici si de colo, in sila; a frunzari, a paspai. 6. (inv.; despre oameni) a invata, a instrui, a pregati superficial. 7. (refl.; fig.) a se imbraca sumar sau cu putina cheltuiala. 8. (in forma: pospaia) a face mai rar, mai moale, mai pufos, mai afanat (parul din tesaturi).

LEMPAI, lempaiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A manca pe alese, a lua cate putin, alegand de ici si de colo.

ADUNA, adun, vb. I. I. 1. Tranz. A strange la un loc ceea ce se afla raspandit, imprastiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduce din toate partile; a strange, a concentra. 3. Tranz. si refl. A (se) ingramadi, a (se) ghemui. In ochii mei lacrimi s-aduna (COSBUC). 4. Tranz. A culege (alegand de ici si de colo). Merg s-adune Mure fetele (COSBUC). 5. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. II. Tranz. A totaliza mai multe numere intr-unul singur. III. Tranz. si refl. A (se) apropia unii de altii; a (se) strange formand un singur grup. ◊ Expr. (Tranz.) Parca a tunat si i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiti unii de altii stransi la un loc. ♦ Refl. A se intalni, a veni deseori in contact cu altii. – Lat. adunare.

AB HOC ET AB HAC (lat.) de ici si de colo – A vorbi ab hoc et ab hac, a vorbi anapoda, a spune vrute si nevrute. V. A tort et a travers.

ici adv. pop. Aici ◊ Pe ~, pe colo (sau ba ~, ba colo) din loc in loc. [Monosilabic. Var. icea] /<lat. hic, ~ce

COLO adv. In locul acela; acolo. ◊ Din ~ din partea aceea; dintr-acolo. Pe ~ prin partea aceea; pe acolo. ici (si) ~ din loc in loc; pe alocuri. De ~ pana ~ dintr-un loc in altul; incoace si incolo. Cat ~ la o departare considerabila. Cand ~ in realitate; in loc de aceasta. /Din acolo

aci (vest) si aici, aicea (est) adv. (lat. accu-hic; it. qui, cat. sp. pg. aqui, fr. ici). In acest loc, in opoz. cu acolo. Aci e aci, aci e greutatea. De aci in ainte [!] (sau in colo), de acum in ainte, incepind din acest loc ori moment. Aci... aci, acum... acum, cind... cind: aci ride, aci plinge. Cit pe aci sau pe aci, pe aci (mold. cit pe ce), mai mai, aproape sa – Si acia, acie si acilea (vest).