CONTRAVENTIE ~i f. jur. 1) Infractiune reglementara, care nu este pedepsita de legea penala, ci este sanctionata pe cale administrativa. 2) Amenda pentru comiterea unei astfel de infractiuni. [Art. contraventia; G.-D. contraventiei; Sil. -ti-e] /<fr. contravention

RECENSAMANT s.n. Operatia de inregistrare (pe cale administrativa) a populatiei, a animalelor etc. dintr-o tara sau dintr-o regiune. ◊ Recensamant fiscal = numaratoarea contribuabililor si inregistrarea veniturilor lor susceptibile de a fi impuse de fisc. [Pl. -manturi, -minte, var. recensiment s.n. / cf. fr. recensement].

ADMINISTRATIV, -A, administrativi, -e, adj. Care apartine administratiei, privitor la administratie. ♦ Care emana de la un organ de administratie. ◊ pe cale administrativa = prin organele administratiei de stat. – Din fr. administratif, lat. administrativus.

ADMINISTRATIV, -A, administrativi, -e, adj. Care apartine administratiei, privitor la administratie. ♦ Care emana de la un organ de administratie. ♢ Loc. adv. pe cale administrativa = prin organele de administratie. – Fr. administratif (lat. lit. administrativus).

CANTON, cantoane, s. n. 1. Cladire inzestrata cu aparatele necesare pentru supravegherea si intretinerea cailor de comunicatie (servind si ca locuinta pentru cantonier). 2. Cea mai mica unitate in administratia padurilor; locuinta padurarului. 3. Unitate teritorial-administrativa in unele tari. – Fr. canton.

COMUNA s.f. 1. Oras medieval (dezvoltat in apusul Europei din vechile cetati situate pe caile de comunicatie comerciala), care se bucura de o anumita autonomie politica. ♦ Diviziune teritoriala, administrata de un primar si de un consiliu municipal. 2. Unitate administrativa compusa din unul sau mai multe sate sau catune si condusa de un consiliu popular comunal. 3. Comuna primitiva = prima formatiune social-economica din istoria societatii, corespunzand unor forte de productie slab dezvoltate, bazata pe proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie si pe relatii de colaborare si ajutor reciproc. ◊ Comuna din Paris = forma de guvernare a orasului Paris, instituita in 1871 de masele muncitoare rasculate; Camera Comunelor = una dintre cele doua camere ale parlamentului englez. [Pl. -ne / < fr. commune, it. comune, cf. lat.med. communa].

CANTON ~oane n. 1) Cladire inzestrata cu utilaj necesar pentru supravegherea si intretinerea unei cai de comunicatie si in care locuieste cantonierul. 2) Subdiviziune silvica condusa de un padurar. 3) Locuinta a padurarului aflata pe teritoriul acestei subdiviziuni. 4) (in unele tari) Unitate administrativ-teritoriala. /<fr. canton

TARA tari f. 1) Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ si politic. ~ industrial-agrara. ◊ A trece peste mari si tari a face un drum foarte departe. ~a lui Cremene loc unde domneste anarhia. A pune ~a la cale a discuta chestiuni majore fara a avea competenta necesara. ~a nimanui a) comunitate dezorganizata; b) zona neutra (intre doua armate inamice). 2) Totalitate a locuitorilor unui astfel de teritoriu. ◊ A se pune cu ~a a intra in conflict cu toata lumea. A afla targul si ~a a afla toata lumea. 3) Loc unde s-a nascut si traieste o persoana; patrie; bastina. 4) fig. Teritoriu de mare intindere avand anumite caracteristici specifice (de clima, de relief, resurse economice); meleag; tinut; regiune. ◊ La ~ la sat. De ~ rural. [G.-D. tarii] /<lat. terra

CANTON, cantoane, s. n. 1. Cladire din imediata vecinatate a unei cai de comunicatie, inzestrata cu aparatele necesare pentru supravegherea si intretinerea acesteia si care serveste si ca locuinta pentru cantonier. 2. Cea mai mica unitate in administratia padurilor; locuinta padurarului. 3. Unitate teritorial-administrativa in unele tari. 4. Fiecare dintre statele care compun Confederatia Elvetiana. – Din fr. canton.

CANTON s.n. 1. Cladire construita langa o sosea sau langa o cale ferata, inzestrata cu aparate de semnalizare, de protectie si de supraveghere a drumurilor respective, servind si ca locuinta cantonierului. ♦ Sector al unui drum. 2. Unitate in administratia padurilor, in care activeaza padurarul; locuinta de padurar. 3. Unitate teritorial-administrativa care se intalneste in unele tari (Elvetia, Franta etc.). 4. (Arhit.) Una dintre cele patru ogive care compun o bolta in cruce. [< fr. canton].

HALTA s. f. 1. statie mica de cale ferata, unde nu se opresc decat trenuri locale. 2. (fam.) oprire, popas. 3. scurta oprire a unei trupe in mars, pentru odihna, ajustarea echipamentului sau verificarea tehnicii de lupta. ◊ punct rutier de oprire obligatorie pentru indeplinirea unor formalitati administrative sau plata unei taxe. (< germ. Halte/stelle/, fr. halte)

CANTON s. n. 1. cladire construita langa o sosea sau cale ferata, pentru semnalizare, protectie si supraveghere a drumurilor respective; locuinta cantonierului. 2. unitate de supraveghere, intretinere si urmarire a lucrarilor din cadrul unui sistem de desecare, irigatii, baraje etc. ♦ sector al unui drum. 3. unitate in administratia padurilor, in care activeaza padurarul; locuinta acestuia. 4. unitate teritorial-administrativa in unele tari (Elvetia, Franta). 5. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o bolta in cruce. 6. (herald.) piesa de forma patrata, a noua parte dintr-un scut, intr-un colt al acestuia. (< fr. canton)