PARVENI, parvin, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fara merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de imprejurari, la o buna situatie materiala, politica sau sociala; a patrunde intr-o patura sociala inalta; a se ajunge. 2. (Frantuzism) A reusi, a izbuti. 3. (Despre stiri, scrisori etc.) A ajunge la destinatie, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumina, zgomote etc.) A se propaga prin spatiu pana la un anumit punct, a se face simtit. – Din fr. parvenir.

STRAT, straturi, s. n. 1. Material, substanta repartizata relativ uniform pe o suprafata de alta natura (pentru a o acoperi) sau intre alte doua suprafete de alta natura (pentru a le desparti). 2. Fasie compacta dintr-o materie, aflata in interiorul unei mase de natura diferita. ♦ Depozit de roci sedimentare sau metamorfice cu o compozitie relativ omogena, care se gaseste, sub forma unei panze, intre alte depozite. 3. Influenta externa exercitata asupra unei limbi date. 4. Fig. Parte dintr-o clasa sociala; categorie, patura sociala. 5. Fasie de pamant, cu carari pe margini, pe care se seamana legume sau flori; fasie de pamant impreuna cu vegetatia respectiva. 6. (Pop.) Culcus, asternut pentru animale. 7. (Pop.) Pat, asternut pentru oameni. 8. Nume dat partii de jos pe care se reazema unele obiecte sau unelte; postament. 9. Patul pustii. [Pl. si: strate] – Lat. stratum.

STARE, stari, s. f. 1. Situatie in care se afla cineva sau ceva; mod, fel, chip in care se prezinta cineva sau ceva. ◊ Expr. A fi in stare (sa...) = a putea, a fi capabil sa... (Rar) Faptul de a sta intr-un anumit fel; pozitie a corpului; postura. ◊ Expr. (Pop.) A nu avea stare sau a nu-l mai prinde starea = a nu avea astampar, a nu avea odihna. Spec. Situatie a unui corp sau a unui sistem determinata de structura sa, de conditiile exterioare etc. si definita prin anumite marimi sau parametri. 2. Fel in care se simte cineva (din punct de vedere fizic sau moral), dispozitie in care se afla cineva. 3. Situatie materiala (buna); avere. ◊ Loc. adj. Cu stare = bogat, instarit. 4. (Inv.) Categorie, grup sau patura sociala. ♦ Grad, ierarhie, treapta sociala. – V. sta.

BOIERIME f. (colectiv de la boier) 1) Totalitate a boierilor; patura sociala a boierilor. 2) Multime de boieri. [Sil. bo-ie-] /boier + suf. ~ime

BURGHEZIME f. (colectiv de la burghez) 1) Totalitate a burghezilor; patura sociala a burghezilor. 2) Multime de burghezi. /burghez + suf. ~ime

GULERAT ~ta (~ti, ~te) 1) si substantival Care poarta guler inalt si scrobit; cu guler inalt si scrobit (la imbracaminte). 2) inv. depr. Care facea parte din patura sociala dominanta. 3) (despre animale) Care are o dunga (de obicei de alta culoare) in jurul gatului. /guler + suf. ~at

INTELECTUALITATE f. Totalitate a intelectualilor, considerata ca o patura sociala. [G.-D. intelectualitatii; Sil. -tu-a-] /<fr. intellectualite, germ. Intellektualitat

MOSIERIME f. 1) Totalitate a mosierilor; patura sociala a mosierilor. 2) Multime de mosieri. [Sil. -si-e-] /mosier + suf. ~ime

SADEA adj. invar. 1) (despre substante, materiale etc.) Care are o compozitie omogena; de un singur fel; curat; pur. 2) (despre persoane) Care tine de o patura sociala sau profesionala de netagaduit. /<turc. sade

INTELECTUALITATE s.f. Totalitatea intelectualilor considerati ca o patura sociala. [Cf. fr. intellectualite].

prostac, -a, adj., s.m. si f. (inv.) 1. (adj.; despre obiecte) de calitate inferioara, ordinar, prost. 2. (adj.; despre oameni) dintr-o patura sociala inferioara, de origine umila, de rand, de jos, din popor. 3. (s.m.) om fara multa carte, simplu, om neinstruit, nestiutor.

prostaciune, prostaciuni, s.f. (reg.) care provine dintr-o patura sociala inferioara, de origine umila, de jos, din popor.

PLEBE s. f. 1. (in Roma antica) patura sociala lipsita de drepturi sau cu drepturi limitate. 2. (in evul mediu) patura cea mai saraca a populatiei orasenesti; (p. ext.) populatie asuprita, exploatata; poporul de jos, gloata. ◊ (peior.) categorie de oameni declasati; drojdia societatii. (< fr. plebe, lat. plebs)

BURGHEZIE, burghezii, s. f. Clasa sociala care, in oranduirea capitalista, stapaneste mijloacele de productie, exploateaza munca salariata si detine puterea de stat; clasa capitalistilor. ◊ Marea burghezie = varfurile societatii burgheze (industriasi, bancheri). Mica burghezie = patura sociala formata din micii producatori de marfuri, micii proprietari ai mijloacelor de productie (negustori, meseriasi, tarani cu proprietate mica si mijlocie), care nu exploateaza forta de munca straina, ocupand o pozitie intermediara intre burghezie si proletariat, sovaind intre aceste doua clase, dar devenind pana la urma un aliat al proletariatului in lupta acestuia cu burghezia. Burghezia sateasca (sau taranesca) = chiaburimea. – It. borghesia.

CARTA, carte, s. f. 1. Nume dat (in evul mediu) actelor destinate a consemna unele privilegii si libertati fundamentale ale unor clase sau paturi sociale si a servi drept constitutie unui stat. 2. Manifest cuprinzand revendicarile unei organizatii politice, sociale, profesionale etc. 3. Act care sta la baza organizarii si functionarii unei organizatii internationale. Carta Organizatiei Natiunilor Unite. – Din fr. charte, lat. charta.

PLEBE s. f. 1. (In Roma antica) Categorie sociala de oameni liberi fara o activitate permanenta, care traiau din castiguri intamplatoare si din distributii facute de stat. 2. (In evul mediu) Patura cea mai saraca a populatiei orasenesti din apusul Europei, aflata in afara ierarhiei feudale si care, alaturi de taranime, a avut un rol important in revolutiile din sec. XVI-XVII. 3. (Livr.) patura sociala fara drepturi, asuprita si exploatata; p. ext. multime, gloata. ♦ Fig. Categorie sociala declasata; drojdia societatii. – Din fr. plebe, lat. plebs, -bis.

LUMPENPROLETARIAT s. n. (In terminologia marxista) Categorie de oameni declasati (cersetori, vagabonzi, aventurieri) proveniti din diferite paturi sociale, ca urmare a somajului si a pauperizarii. [Pr.: -ri-at] – Din germ. Lumpenproletariat.

TREAPTA, trepte, s. f. 1. Fiecare dintre suprafetele orizontale, cu latime relativ mica, situate la diverse inaltimi, la distante egale, care alcatuiesc o scara. ♦ Fiecare dintre barele (de lemn sau de fier) asezate transversal, la distante egale, intre doua bare verticale, alcatuind o scara; fuscel. 2. Fig. Grad, nivel; etapa, faza. ♦ (Si in sintagma examen de treapta) Examen de admitere in clasa a IX-a de liceu. ♦ Rang, pozitie, situatie. 3. Fig. Categorie sociala; patura. – Lat. trajecta.

ARISTOCRATIE ~i f. 1) patura sociala privilegiata datorita situatiei sale economice si originii sociale; nobilime. 2) fig. Varfurile privilegiate ale unei clase, ale unui grup social. [G.-D. aristocratiei] /<fr. aristocratie, gr. aristokratia

LUMPENPROLETARIAT n. patura sociala constituita din elemente declasate, aparuta in urma somajului si a pauperizarii. /<germ. Lumpenproletariat

NOBILIME f. (colectiv de la nobil) (in oranduirea feudala si, astazi, in unele tari) 1) patura sociala privilegiata, constand din reprezentanti cu titluri ereditare. 2) Multime de nobili. [G.-D. nobilimii] /nobil + suf. ~ime

PLEBE f. 1) (in Roma antica) Populatie libera fara ocupatie permanenta, care se intretinea din castiguri ocazionale. 2) (in evul mediu) patura sociala care includea cei mai saraci oraseni. 3) patura sociala fara drepturi, fara merite, corupta. /<fr. plebe, lat. plebs, ~bis

VULG n. la sing. inv. depr. patura sociala fara drepturi, asuprita si exploatata; plebe. /<lat. vulgus

MASA s.f. 1. Marime caracteristica unui corp, exprimata prin catul dintre forta care se exercita asupra lui si acceleratia pe care o are acest corp. ♦ (Curent) Corp solid, compact; bloc. 2. Mare multime de oameni. ◊ Mase populare = totalitatea claselor si paturilor sociale dintr-o anumita etapa istorica ale caror interese concorda cu cerintele dezvoltarii societatii. ♦ Cantitate mare. [Cf. fr. masse, it., lat. massa].

PLEBE s.f. (In Roma antica) patura sociala lipsita de drepturi sau cu drepturi limitate. ♦ Populatie asuprita, exploatata. ♦ (Fig.) Categorie de oameni declasati; drojdia societatii. [Gen. -bei. / cf. lat. plebs, fr. plebe, it. plebe].

CARTA (‹ fr., lat.) s. f. 1. Act prin care se recunosteau, in ev. med., anumite privilegii si libertati unor clase sau paturi sociale (ex., in Anglia, Magna Charta Libertatum, 1215). 2. Manifest cuprinzind revendicari ale unei organizatii politice, sociale, profesionale etc. 3. Act care sta la baza organizarii si functionarii unei organizatii internationale (ex. Carta Organizatiei Natiunilor Unite). 4. Document prin care doua sau mai multe state se obliga sa respecte si sa aplice anumite principii in relatiile dintre ele si cu alte state. 5. P. ext. Document de o insemnatate deosebita pentru viata sociala si politica a unei tari (ex. „Carta 77”, in Ceho-Slovacia).

STRAT s. 1. brazda, razor, (rar) postata, (inv. si reg.) tabla. (~ de flori, de legume.) 2. patura, (rar) pala. (~ de roci.) 3. (GEOL.) orizont. (~ bazaltic.) 4. v. panza. (~ freatic.) 5. pat. (~ de frunze, de nisip.) 6. perdea. (Un ~ gros de fum.) 7. categorie, patura, treapta. (~ social.) 8. v. ierarhie. 9. (TEHN.) butuc, pat, picior, scaun, talpa, (reg.) pitruca, starciog. (~ la sucala, la vartelnita.) 10. (TEHN.) batator, scaun, trup. (~ la melita.) 11. (BIS.) strat de rusalii = todorusale (pl.), (reg.) todoruse (pl.), sfredelul rusaliilor. (~ se serbeaza cu 24 de zile inainte de rusalii.)

STRAT ~uri n. 1) Material intins aproximativ uniform pe o suprafata sau intre doua suprafete; patura. ~ de nisip. 2) geol. Depunere de roci sedimentare cu o grosime si o structura aproximativ omogena. 3) Fasie de pamant mai ridicata, pe care se seamana legume sau flori; vatra; razor. 4) fig. patura, categorie sociala. 5) Partea de jos pe care se reazema unele obiecte sau unelte. ◊ ~ al pustii partea de lemn a pustii pe care se fixeaza teava si mecanismul acesteia. /<fr. stratum, fr. strate

STARE stari f. 1) Situatie sau mod in care se prezinta cineva sau ceva la un moment dat. ~ solida. ~ lichida. ~ea sanatatii. ~ civila. ~ materiala. In ~ buna. ◊ ~ de fapt situatie reala. A fi in ~ a) a fi capabil; a putea; b) a fi in varsta, in etate. 2) Totalitate de bunuri ale unei persoane; avere; avutie. ◊ Cu ~ cu avere; bogat. A-si indrepta ~ea a deveni (mai) avut. 3) ist. patura sau clasa sociala cu statutul reglementat de stat. [G.-D. starii] /v. a sta

SUPRAPUS, -A adj. Asezat deasupra. ◊ Clasa (sau patura) suprapusa = clasa sociala conducatoare. ♦ (Despre formatii geologice, epoci de civilizatie) Care urmeaza altuia. [< suprapune].

ARISTOCRATIE, aristocratii, s. f. patura a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucura de mari privilegii, datorate originii, bogatiei si pozitiei sale sociale; p. gener. (in oranduirea sclavagista) clasa sociala dominanta, formata din marii posesori de pamant si de sclavi; (in oranduirea feudala) clasa sociala dominanta a nobililor. – Din fr. aristocratie.

PARTID ~e n. Grup de oameni cu idei si interese comune. ◊ ~ politic organizatie politica care exprima si apara interesele unei clase sociale sau ale unei paturi a acesteia, conducand lupta lor pentru atingerea anumitor scopuri sau idealuri. /<ngr. partidon, fr. parti

ARISTOCRATIE, aristocratii, s. f. (In oranduirea sclavagista si feudala) Clasa sociala conducatoare, care detine puterea de stat si asupreste celelalte clase sociale; (in oranduirea capitalista, ca ramasita a oranduirilor anterioare) patura superioara a claselor exploatatoare, care se bucura de diferite privilegii si avantaje datorita obarsiei si bogatiei sale; nobilime, boierime. ♦ Varfurile privilegiate ale unei clase sau ale unui grup social exploatator. – Fr. aristocratie (< gr.).

BURGHEZIE ~i f. 1) Clasa sociala dominanta, care stapaneste principalele mijloace de productie, in societatea capitalista. ◊ Marea ~ patura a clasei burghezilor, care stapaneste intreprinderile industriale mari si bancile. Mica ~ categorie sociala intermediara intre burghezie si proletariat, formata din micii producatori si din comercianti. 2) inv. (in societatea feudala) Populatie de la orase; orasenime. [Art. burghezia; G.-D. burgheziei; Sil. -zi-e] /<it. borghesia

patura ~i f. 1) Invelitoare dintr-o tesatura groasa (de lana, de bumbac, de par etc.). 2) Material intins aproximativ uniform pe o suprafata sau intre doua suprafete; strat. ◊ ~ sociala totalitate a membrilor unei societati caracterizati prin anumite trasaturi comune. [G.-D. paturii] /<lat. pittula

ARISTOCRATIE s.f. Clasa sociala conducatoare care detine puterea de stat si asupreste celelalte clase (in oranduirea sclavagista si feudala); patura restransa care se bucura de diferite privilegii; nobilime. ♦ (Fig.) Varfurile privilegiate ale unei clase sau ale unui grup social, care s-au desprins de clasa din care fac parte si se bucura de avantaje speciale. [< fr. aristocratie, it. aristocrazia, gr. aristokratia < aristos – nobil, kratos – putere].

ARISTOCRATIE s. f. clasa sociala conducatoare care detine puterea de stat si asupreste celelalte clase (in oranduirea sclavagista si feudala); patura restransa a claselor exploatatoare, care beneficiaza de mari privilegii; nobilime. ◊ varfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte si se bucura de avantaje speciale. (< fr. aristocratie, gr. aristokratia)

JANSENISM s. n. curent social-religios catolic, aparut in Olanda si Franta in sec. XVII, ca o expresie a nemultumirii paturilor intelectuale ale burgheziei si nobilimii fata de regimul absolutist si de dominatie a iezuitilor, care propovaduia rigorismul moral. (< fr. jansenisme)

patura s. 1. cerga, cuvertura, invelitoare, velinta, (pop.) plocat, tol, (reg.) laicer, ogheal, poneava, procov, procovita, strai, toala, (prin Mold. si Bucov.) prostire, (Transilv.) verinca. (~ de lana pentru pat.) 2. v. strat. 3. categorie, strat, treapta. (~ sociala.)

patura, paturi, s. f. 1. Bucata dreptunghiulara dintr-o tesatura (deasa si groasa) de lana, de fire sintetice, de bumbac, care serveste mai ales la invelit. 2. Strat dintr-o substanta, dintr-o materie (care acopera ceva in mod uniform); fiecare dintre straturile suprapuse care alcatuiesc un tot. ♦ (Geol.) Strat. ♦ (Reg.) Foaie de aluat. 3. Fig. Categorie, treapta sau grup social; p. ext. oamenii care alcatuiesc o asemenea categorie, treapta sau grup social. – Lat. *pittula (diminutiv de la pitta).

SAMANATORISM (SEMANATORISM) (‹ „Samanatorul”) s. n. Curent social, cultural si literar aparut in Romania in primul deceniu al sec. 20, numit astfel dupa titlul revistei „Samanatorul”, avandu-l ca principal ideolog si promotor pe N. Iorga. Vazand in taranime depozitara exclusiva a valorilor nationale, idealizand satul patriarhal in opozitie cu orasu, „viciat” de civilizatie, si elogiind boierimea autohtona, s. considera posibila refacerea comunitatii nationale printr-o cultura unica (atat pentru paturile de sus cat si pentru taranime). Un merit al s. este pregatirea culturala si morala a Marii Uniri din 1918. Pe plan literar, s. a incercat ca continue ideile „Daciei literare”, promovand o literatura pentru popor si cultivand inspiratia din trecutul istoric si din folclor. Datorita insa confuziei intre estetic si etic, s. nu s-a impus ca un curent literar, literatura strict samanatorista fiind lipsita de valoare, cu un pronuntat caracter tezist.