RACAI, racai, vb. IV. Tranz. (Despre pasari sau animale) A scormoni, a scurma cu ghearele sau cu labele; p. ext. (despre oameni) a zgaria ceva cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument. ◊ Expr. A(-l) racai (pe cineva) la inima = a-l chinui pe cineva gandul ca trebuie sa faca un lucru si nu l-a facut sau ca stie un lucru care intereseaza pe altul si nu-l spune. ♦ A indeparta prin zgariere un invelis, un strat. – Formatie onomatopeica.

LAT¹, laturi, s. n. 1. Nod larg la capatul unei sfori, intocmit in asa fel incat sa se poata strange in jurul unui punct fix. 2. Instrument pentru prins pasari sau animale, constand dintr-un ochi de sfoara, de sarma etc. – Lat. *laceus (= laqueus).

LAT ~uri n. 1) Ochi format prin innodarea capatului unei funii sau sfori, care se poate strange in jurul unui punct fix. 2) Instrument pentru prins pasari sau animale, format dintr-un ochi de sfoara sau de sarma; juvat. /<lat. laceus

PRINSOARE ~ori f. 1) Intelegere intre doua (sau mai multe) persoane care sustin lucruri contrare, ce-l obliga pe cel care nu va avea dreptate sa-i dea o compensatie materiala (de obicei baneasca) celuilalt; ramasag; pariu. 2) inv. pop. Loc unde sunt inchisi cei lipsiti de libertate. 3) rar Capcana de prins pasari sau animale. /prins + suf. ~oare

TRAPEZ¹ ~e n. 1) geom. Patrulater cu doua laturi paralele si neegale numite baze. 2) sport Aparat de gimnastica constand din doua coarde verticale, fixate de plafon si unite la baza printr-o bara. 3) Leagan improvizat in colivii sau in custi pentru pasari sau animale. /<fr. trapeze, lat. trapezium

ZBORSI, zborsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenintatoare, a deveni furios; a se mania, a se infuria; a tipa, a se rasti la cineva. 2. Tranz. (Despre pasari, animale) A-si infoia, a-si zbarli penele, parul. ♦ A ciufuli parul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A incepe sa fermenteze, sa se altereze, capatand un aspect si un gust neplacut, specific; a se acri, a se strica. Smantana s-a zborsit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborsit. – Et. nec. Cf. borsi.

ZBURATOR, -OARE, zburatori, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboara; care poate sa zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburatoare. 2. Care pluteste in aer (purtat de vant). II. S. m. 1. Aviator. 2. (In mitologia populara) Fiinta fantastica inchipuita ca un spirit rau care chinuieste noaptea in somn fetele si femeile; (in literatura romantica) personificarea dorului de barbatul iubit, intruchiparea idealizata a iubitului. 3. Numele uneia dintre panzele catargului; verga care sustine aceasta panza. III. S. f. 1. pasare; animal (care zboara). 2. Planta erbacee cu tulpina inalta, cu florile rosii-purpurii, cu fructele in forma de capsule cu numeroase seminte prevazute cu peri matasosi, folosita in medicina populara (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ator.

FATAI, fatai, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. (Despre animale, pasari) A misca repede coada (intr-o parte si in alta). 2. Refl. A se misca incoace si incolo, fara astampar sau fara rost; a se foi². – Fat + suf. -ai.

OFIOFAG, -A, ofiofagi, -ge, adj. (Despre animale, pasari etc.) Care se hraneste cu serpi. [Pr.: -fi-o-] – Din ofiofagie (derivat regresiv).

OFIOFAGIE, ofiofagii, s. f. Folosire a serpilor ca hrana de catre unele animale, pasari etc. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiophagie.

SUIERA, suier, vb. Intranz. 1. (Despre vant, furtuna, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascutit si puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident, scurt si intens, atunci cand se deplaseaza, se misca, se invarteste sau spinteca aerul cu viteza. 3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascutit, strident si prelung, sufland cu putere aerul printre buzele intredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special. ♦ Tranz. (Rar) A-si exprima nemultumirea, dezaprobarea fata de cineva sau de ceva prin fluieraturi stridente; a fluiera pe cineva; a huidui. ♦ Intranz. si tranz. A emite o succesiune melodica de sunete sufland printre buze, cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierand. 4. (Despre unele animale, pasari, insecte; la pers. 3) A scoate un sunet sau un tipat (ascutit) specific. [Pr.: su-ie] – Lat. sibilare.

SUIERATOR, -OARE, suieratori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascutit; suierat². ◊ Consoana suieratoare (si substantivat f.) = consoana sibilanta. 2. Adj. (Despre unele animale, pasari) Care scoate un tipat, un sunet (ascutit) specific. 3. Adj. (Despre vant) Care produce un zgomot puternic si vibrant. 4. S. f. (Reg.) Fluier [Pr.: su-ie-] – Suiera + suf. -ator.

TAIAT², -A, taiati, -te, adj. I. 1. Care este despartit, separat in bucati cu ajutorul unui obiect taios sau prin diferite procedee fizice si chimice; despicat. 2. (Despre filele unei carti necitite) Desprins, desfacut la margini. 3. (Despre texte, filme etc.) Din care s-a suprimat o parte. 4. (Despre tesaturi) Destramat in directia firului tesut sau la indoituri. 5. (Despre anumite preparate culinare) Cu aspect de lapte branzit, din cauza alterarii sau a unei greseli de preparare. II. Ranit cu un obiect taios. ♦ (Despre pasari, animale) Care a fost sacrificat (in scopul valorificarii). III. 1. (Despre rasuflare, respiratie) Cu ritmul slabit, oprit. 2. (Despre un pachet de carti de joc) Despartit in doua punand jumatatea de dedesubt deasupra. [Pr.: ta-iat] – V. taia.

A CRESTE cresc 1. intranz. 1) (despre fiinte, plante sau parti ale organismului lor) A se mari treptat si continuu; a se dezvolta. ◊ Sa cresti mare! formula de raspuns la salut sau de multumire, adresata, mai ales, copiilor. ~ vazand cu ochii a creste foarte repede. 2) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a progresa; a propasi; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a inainta. 4) A petrece anii de copilarie; a copilari. 5) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor (sau a altor fermenti); a dospi. 6) (despre ape) A-si mari volumul, depasind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proportii (ca numar, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima in piept (sau sufletul) (de bucurie) a simti un sentiment de satisfactie deplina. 2. tranz. 1) (copii) A avea in grija asigurand cu cele necesare si educand (pana la varsta maturitatii). 2) (animale, pasari) A ingriji facand sa se inmulteasca. 3) rar (plante) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere

A FLUTURA¹ flutur 1. intranz. 1) (despre panze, plete etc.) A se misca neregulat (sub actiunea vantului); a falfai. 2) (despre pasari, animale) A face miscari dintr-o parte in alta (cu aripile, cu coarnele etc.). 3) (despre fulgere) A aparea pentru o clipa. 2. tranz. (obiecte) A agita in aer. ~ batista. ~ sabia. ◊ Flutura-vant calificativ depreciativ, atribuit unei persoane nestatornice si neserioase. /Din fluture

MARUNTAIE f. la pl. 1) Organele din interiorul corpului la animal, pasari si oameni. 2) Totalitate a organelor interne comestibile ale animalelor. 3) fig. Partea interioara (adanca) a unui lucru; adanc; strafund. [Sil. -ta-ie] /<lat. minutalia

A MIGRA ~ez intranz. 1) (despre colectivitati) A se deplasa dintr-o regiune sau dintr-o tara in alta (pentru a cauta conditii prielnice de trai). 2) (despre animale, pasari sau pesti) A se deplasa periodic in masa dintr-un loc in altul. /Din migratie

MIGRATIUNE ~i f. 1) Deplasare in vederea schimbarii locului de trai si de munca, determinata de factori sociali, politici, economici sau naturali. 2) (despre unele animale, pasari etc.) Deplasare periodica in masa, conditionata de factori climaterici, de necesitati de reproducere sau de dobandire a hranei. [Sil. -ti-u-] /<fr. migration, lat. migratio, ~onis

MOMEALA ~eli f. 1) Hrana folosita pentru ademenirea si prinderea unor vietati (pesti, pasari, animale); nada. 2) fig. Mijloc viclean prin care o persoana este atrasa intr-o cursa. [G.-D. momelii] /a momi + suf. ~eala

A NAPARLI ~esc intranz. 1) (despre ani-male, pasari) A-si schimba periodic parul, penajul sau pielea. 2) (despre par, penaj, piele) A cadea de pe corp (la anumite perioade). 3) glumet A incepe sa-i cada parul de pe cap. /<bulg. naparlja

PRADALNIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care prada; cu caracter de jaf; hotesc. 2) (despre pasari, animale) Care se hranesc din prada. /a prada + suf. ~alnic

A STARNI ~esc tranz. 1) (animale, pasari, frunze etc.) A face sa se urneasca (din locul in care se afla). ~ praful. 2) (fiinte) A aduce in mod intentionat intr-o stare de iritare indemnand la actiuni dusmanoase; a agasa; a provoca; a incita; a zadari; a intarata; a atata. ~ la vorba. 3) pop. A face sa se produca; a pricinui; a cauza; a provoca. ~ rasul. 4) pop. A plasmui punand in circulatie pentru prima oara (cu rea vointa); a scorni. ~ minciuni. /Orig. nec.

A STRIGA strig 1. intranz. 1) (despre oameni) A produce sunete puternice si stridente (de manie, de groaza sau de durere); a scoate strigate; a tipa; a racni. 2) A face galagie; a strica linistea. 3) A vorbi pe un ton ridicat; a-si manifesta enervarea, nemultumirea sau mania prin vorbe rastite; a tipa; a racni. 4) A rosti cu glas tare strigaturi (in timpul jocului). 5) (despre animale, pasari) A scoate sunete puternice caracteristice speciei; a racni; a tipa. 2. tranz. 1) A spune cu glas tare. ~ un nume. 2) A chema sa vina (rostind numele celui chemat). ~ pe nume. /<lat. strigare

clupsa, clupse, s.f. (reg.) cursa de prins soareci, pasari, animale mici; clusca, batca, capcana, cleapta, zanca.

clusca (clupsa), clucse, s.f. (reg.) cursa de prins soareci, pasari, animale mici; batca, capcana, cleapta, zanca.

CONTURNAT, -A adj. (herald.; despre animale, pasari) din profil, intors spre stanga. (< fr. contourne)

GRANIVOR, -A adj. (despre animale, pasari) care se hraneste cu seminte. (< fr. granivore)

LIMBAT², -A adj. (herald.; despre pasari, animale) reprezentat cu limba scoasa, de obicei in smalt. (dupa fr. langue)

MIGRA vb. intr. 1. (despre triburi, popoare) a se deplasa in masa de pe un teritoriu pe altul, dintr-o tara in alta. 2. (despre unele animale, pasari) a se deplasa in masa dintr-un loc in altul, in anumite epoci ale anului. 3. (fiz.; despre particule) a se deplasa intr-o anumita directie sub actiunea a diferiti factori. (< fr. migrer, lat. migrare)

MONOGAM, -A I. adj., s. m. f. (om, animal, pasare) care se gaseste in situatia de monogamie (1, 2). II. adj. 1. (despre casatorie) bazat pe monogamie; monogamic. 2. (despre plante) unisexuat. (< fr. monogame)

NOCTURN, -A I. adj. 1. care se face, se petrece noaptea. 2. (despre pasari, animale) de noapte. 3. (despre flori) care nu se deschide decat noaptea. II. s. f. compozitie muzicala cu caracter liric, melancolic, meditativ, frecventa in sec. XVIII si XIX. ♦ in ~ = (cu privire la desfasurarea competitiilor sportive) in timpul noptii. (< fr. nocturne, lat. nocturnus)

OFIOFAG, -A adj. (despre animale, pasari) care se hraneste cu serpi. (< fr. ophiophage)

REFUGIU s. n. 1. faptul de a se refugia; timpul petrecut ca refugiat. 2. loc de scapare, de adapost in fata unei primejdii; azil. ◊ (fig.) consolare, mangaiere. ◊ loc izolat, linistit, in care se retrage cineva. ◊ teritoriu protejat temporar pentru ocrotirea unor specii de animale, pasari sau plante in anumite perioade ale anului. 3. loc special amenajat in mijlocul unei strazi pentru a feri pe cetateni de circulatia masinilor. 4. constructie pe munte, mobilata sumar, destinata sa gazduiasca pe alpinisti in cursul unei ascensiuni. (< fr. refuge, lat. refugium)

ZBORSI, zborsesc, vb. IV. 1. Refl. A lua o atitudine amenintatoare, a deveni furios; a se rasti la cineva. 2. Tranz. (Despre pasari, animale) A-si infoia, a-si zbarli penele, parul. ♦ A ciufuli parul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A incepe sa se altereze, capatand un aspect si un gust neplacut, specific. Smantana s-a zborsit.

UNGHIE, unghii, s. f. 1. Lama cornoasa care creste pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la maini si de la picioare, la om. ♦ Expr. A reteza (sau a taia) cuiva din unghii = a infrana obraznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia in gat = a constrange pe cineva sa raspunda urgent unei obligatii. A-si pune unghia in gat = a face orice pentru atingerea unui scop. A-si arata unghiile a deveni agresiv. ♦ Substanta cornoasa formata la varfurile degetelor de la picioarele animalelor si pasarilor; p. ext. gheara. 2. Compuse: unghia-gaii sau unghia-gainii = planta erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori galbene-verzui, dispuse in ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-pasarii = planta erbacee cu flori albastre si cu petala inferioara prelungita in forma de pinten, patata cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele doua instrumente, in forma de parghie, pentru ridicat si lasat cosul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula).

VANA, vanez, vb. I. Tranz. 1. A pandi, a urmari si a prinde sau ucide animale sau pasari salbatice. ♦ A pescui (mai ales pesti mari). ♦ Fig. A urmari un om pentru a-l prinde; a haitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmari cu aviditate, cu staruinta. ♦ (Fam.) A pune mana pe...; a face rost. – Lat. venare (=venari).

SUR, -A, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediara intre alb si negru sau care rezulta dintr-un amestec de alb si negru; cenusiu; (despre animale si pasari) care are parul, lana, penele de culoare cenusie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu parul sur (1). ♦ Sura de stepa = rasa de taurine indigena, de culoare cenusie sau vanata, care prezinta o mare rezistenta si pretentii reduse de hrana. 2. (Despre cer, nori, vazduh) Lipsit de lumina, de stralucire; incetosat, tulbure; Fig. posomorat, mohorat. 3. (Despre parul oamenilor; p. ext. despre oameni) Carunt. ♦ Fig. (Rar) Batran, stravechi; indepartat. – Din bg., scr. sur.

PASTEURELOZA, pasteureloze, s. f. 1. Numele unei boli microbiene grave a animalelor. 2. Holera pasarilor. [Pr.: -to-] – Din fr. pasteurellose.

PALC, palcuri, s. n. 1. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de”, care arata felul, componenta) Grup mic si neorganizat de oameni: p. ext. grup de pasari, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ◊ Loc. adv. In palcuri sau palcuri-palcuri = in grup. ♦ Gramada mica, adunatura de lucruri. 2. (Inv.) Unitate militara la sfarsitul evului mediu, in Moldova si in Tara Romaneasca. corespunzatoare unui regiment, formata dintr-un anumit numar de ostasi; stol, ceata. – Din sl. pluku.

PLOAIE, ploi, s. f. 1. Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa provenite din condensarea vaporilor din atmosfera. ◊ Loc. adv. Pe ploaie = in timp ce ploua. In (sau sub) ploaie = in bataia ploii. ◊ Expr. (Fam.) Apa de ploaie, se zice despre o afirmatie lipsita de continut si de temei, despre o actiune neserioasa etc. (Fam.) A(-si sau a-i) aranja ploile = a(-si) pregati terenul, a(-si) face atmosfera favorabila, a(-si) rezolva treburile, afacerile. A se lumina a ploaie = (despre cer, vazduh) a capata o lumina difuza care anunta venirea ploii. ♦ Picatura de ploaie (1). ♦ P. a**l. Ceea ce vine (sau cade) in cantitate mare, ceea ce se revarsa, ceea ce este abundent. O ploaie de sageti. ◊ (Astron.) Ploaie de stele = abundenta de stele cazatoare venind din aceeasi parte a cerului. 2. Alice marunte pentru vanat pasari si animale mici. [Pr.: ploa-ie] – Lat. *plovia (= pluvia).

SUIER, suiere, s. n. 1. Zgomot caracteristic, ascutit si puternic, pe care il fac vantul, furtuna, vijelia; suieratura. 2. Zgomot ascutit produs de anumite corpuri care se deplaseaza, se misca, se invartesc sau spinteca aerul cu iuteala; suieratura. 3. Sunet ascutit, strident si prelung produs cu ajutorul unui instrument special (signal, sirena etc.) sau prin suflarea cu putere a aerului printre buze ori printre degete; suieratura. 4. Sunet sau tipat (ascutit) scos de unele animale si pasari; suieratura. [:Pr.: su-ier] – Din suiera (derivat regresiv).

ZOOFILIE s.f. 1. Afectiune morbida pentru animale sau pasari. 2. Satisfacere a instinctului e****c in mod preferential sau exclusiv prin contact s****l cu animale, la indivizi intarziati mintal. 3. Preferinta unor tantari pentru sangele animalelor. (din fr. zoophilie)

MOMAIE, momai, s. f. 1. Schelet de lemn infasurat in paie si acoperit de zdrente, infatisand un om, care este pus pe un teren cultivat pentru a speria si alunga pasarile si animalele salbatice daunatoare; sperietoare, magaoaie. 2. Fig. Epitet dat unei fiinte urate. ♦ Mogaldeata. 3. (Inv.) Semn care se pune la hotarul unei mosii; semn de aliniere. – Et. nec.

NOCTURN, -A, nocturni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se face sau se intampla noaptea; de noapte, din timpul noptii. ◊ Loc. adj. si adv. In nocturna = (despre competitii sportive) (care se desfasoara) in timpul serii. ♦ (Despre pasari rapitoare, animale, insecte) Care isi desfasoara activitatea in cursul noptii si doarme ziua. 2. S. f. Competitie sportiva care are loc in timpul serii. 3. S. f. Piesa muzicala, vocala sau instrumentala cu caracter liric, visator si melancolic. – Din fr. nocturne, lat. nocturnus.

SASAIT¹ s. n. Sasaire. ♦ Sunetul caracteristic, asemanator cu un „s” prelungit, pe care il scot unele animale sau pasari, ca sarpele, gasca; sasaitura; p. gener. orice sunet asemanator. – V. sasai.

TRAPEZ, (1, 2) trapeze, s. n., (3) trapezi, s. m. 1. S. n. Patrulater care are drept baze doua laturi paralele si neegale. 2. S. n. Aparat de gimnastica format dintr-o bara mobila, legata la extremitati cu doua franghii sau cabluri egale in lungime, fixate de plafon sau de alta bara, fixa. ♦ Leagan improvizat pentru pasari si animale tinute in colivii sau custi. 3. S. m. Muschi in forma de patrulater asezat in regiunea spatelui, incepand de la ceafa. – Din fr. trapeze.

SCANCET, scancete, s. n. Plans inabusit, slab si intretaiat (specific copiilor mici); scanceala, scancitura, scancit. ♦ Vaiet (de pasari, de animale); scheunat. – Scanci + suf. -et.

SETE s. f. Senzatie fiziologica pe care o au oamenii, animalele sau pasarile cand simt nevoia sa bea apa din pricina deshidratarii tesuturilor organismului. ♦ Fig. Pofta, dorinta arzatoare; dor. ♦ Loc. adv. Cu sete = cu pasiune, cu nesat; p. ext. cu putere, cu violenta, tare. – Lat. sitis.

STROPIT², -A, stropiti, -te, adj. Acoperit, presarat, improscat cu stropi (1). ♦ Fig. (Despre pielea oamenilor, blana animalelor, penele pasarilor) Cu puncte sau cu pete mici de alta culoare. ♦ Impestritat, inflorat. – V. stropi.

CRESTERE, cresteri, s. f. Actiunea de a creste. Dezvoltare, marire treptata. 2. Sporire, marire a numarului, volumului, intensitatii, duratei etc. unui lucru, unui fenomen etc. 3. Prasire, inmultire. ◊ Cresterea animalelor = ramura a agriculturii care are ca obiect inmultirea si cresterea animalelor si pasarilor, a viermilor de matase, a pestilor si stuparitului. 4. Educare, educatie. ◊ Loc. adj. Fara crestere = prost crescut, needucat. ◊ Expr. Buna crestere = educatie aleasa. – V. creste.

ANACONDA ~e f. Sarpe semiacvatic, neveninos din America de Sud si Centrala, lung pana la 9 metri, care se hraneste cu pasari si animale. /<fr., sp. anaconda

BARBIE ~i f. 1) Parte inferioara a fetei aflata sub buza de jos, formand o proeminenta rotunjita de sub barbia unor persoane grase; gusa. 2) Parte carnoasa de sub falca de jos a unor animale sau pasari. ~a cocosului. 3) muz. Dispozitiv concav aplicat in partea de jos a viorii, menit sa sprijine barbia violonistului. [Art. barbia; G.-D. barbiei; Sil. -bi-e] /barba + suf. ~ie

CAPCANA ~e f. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea unor animale si pasari; cursa. ~ de lupi. ~ de soareci. ◊ A cadea in ~ a intra intr-o incurcatura grea. /<turc. kapkan

CARD ~uri n. 1) Grup mare de animale (de pasari, de pesti) de acelasi fel care umbla impreuna. 2) Grup de oameni adunati la un loc sau care merg impreuna; ceata; droaie. ◊ A intra (sau a se pune) in ~ cu cineva a se intovarasi cu cineva. 3) Timp nedelimitat; multa vreme. De un ~ de ani. /<sb. krd

CULCUS ~uri n. 1) Loc unde se culca pasarile sau animalele. 2) Loc improvizat de dormit sau de odihna pentru oameni; adapost. /a se culca + suf. ~us

CURSA² ~e f. 1) Dispozitiv pentru prinderea unor animale si pasari salbatice; capcana. 2) fig. Mijloc viclean de a prinde, de a demasca sau de a se rafui cu cineva, punandu-l intr-o situatie fara iesire. ◊ A-i intinde cuiva o ~ a ademeni pe cineva cu scopul de a-l pune intr-o situatie fara iesire. A cadea (sau a se prinde) in ~ a nimeri intr-o situatie fara iesire. [G.-D. cursei] /Cuv. autoht.

CUSCA ~ti f. 1) Adapost, in forma de casuta sau de cutie de lemn, pentru unele animale sau pasari. 2) Cutie facuta din vergele in care se tin pasari cantatoare sau decorative; colivie. 3) Cutie mare din gratii de fier, in care se tin fiarele salbatice. 4) Incapere mica sub scena unui teatru, unde sta sufleorul. 5) fig. Locuinta sau odaie mica. [G.-D. custii] /<ucr. kutka

GHEARA ~e f. 1) (la unele pasari si animale) Parte cornoasa, ascutita si incovoiata de la varful degetelor. ◊ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde pe cineva; a pune stapanire pe cineva sau pe ceva. A fi (sau a se gasi, a se zbate) in ~ele mortii a fi in primejdie de moarte; a se afla in mare pericol. A-si arata (sau a-si scoate) ~ele a-si dezvalui caracterul rau. 2) tehn. Dispozitiv pentru apucat, format din piese ascutite si curbate. /Orig. nec.

A GONI ~esc 1. tranz. 1) (fiinte) A face sa fuga, alergand din urma; a fugari. 2) (animale sau pasari de vanatoare) A alunga indreptand spre locul de panda al vanatorilor. 3) (fiinte) A forta sa plece (in alta parte); a da afara; a izgoni; a alunga. 2. intranz. A se misca foarte repede. /<sl. goniti

IHTIOFAG ~ga (~gi, ~ge) (despre animale si pasari) Care se hraneste cu peste. [Sil. -ti-o-] /<fr. ichtyophage

A SE INFOIA ma infoi intranz. 1) (despre parul oamenilor, despre blana animalelor, penele pasarilor etc.) A se ridica in sus si a se rasfira; a se desface. 2) fig. A lua o pozitie de superioritate, atribuindu-si calitati improprii. [Sil. -fo-ia; Si infoiez] /<lat. infolliare

A INGRASA ingras tranz. 1) (fiinte, mai ales animale sau pasari domestice) A face sa se ingrase. 2) (solul) A face (mai) fertil (cu ajutorul ingrasamintelor). /<lat. ingrassiare

MALAI ~ie n. 1) Planta din familia gramineelor cu spicul ramificat, avand semintele in forma de boabe mici, care servesc pentru hrana pasarilor si animalelor. ◊ Vrabia ~ viseaza se spune (in gluma) despre acela care se gandeste mereu la ceea ce doreste. 2) Faina de porumb. 3) Produs alimentar din faina de porumb, dospit si copt in cuptor. ◊ Si-a trait traiul, si-a mancat ~iul se spune despre un om in varsta, care nu mai e bun de nimic. /Orig. nec.

MOMAIE momai f. 1) Schelet de lemn, infasurat cu paie si acoperit cu zdrente, care se pune in semanaturi pentru a speria pasarile si animalele daunatoare; matahala. 2) Fiinta urata, cu defecte fizice; pocitura; monstru. /Orig. nec.

NOCTURN ~a (~i, ~e) 1) Care are loc noaptea; care se face in timpul noptii. Petre-cere ~a. ◊ Flori ~e flori care se deschid numai noaptea. 2) (despre pasari, insecte, ani-male) Care isi desfasoara activitatea vitala in cursul noptii; de noapte. /<fr. nocturne, lat. nocturnus

PALMAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre frunze) Care are forma unei palme cu degetele desfacute; palmiform. 2) (despre picioarele unor animale sau pasari) Care are degetele unite printr-o membrana. /<lat. palmatus

pasare pasari f. animal vertebrat ovipar, avand corpul acoperit cu pene, aripi adaptate, de obicei, pentru zbor, si un cioc in partea anterioara a capului. ~ domestica. ~ de padure. ~ migratoare. ◊ ~ calatoare pasare care pleaca iarna in tarile calde. ~-musca pasare tropicala de talie foarte mica, cu cioc lung, subtire, cu penaj viu colorat, stralucitor, care poate zbura foarte iute; colibri. ~-lira pasare australiana cu coada in forma de lira (la barbatusi). ~ea-paradisului v. PARADIS. ~ maiastra pasare inzestrata in credintele populare cu puteri supranaturale; pasare nazdravana. [G.-D. pasarii] /<lat. passer

PATA pete f. 1) Loc murdarit cu ceva. ~ de ulei. ~ de vin. 2) Portiune de alta culoare pe o suprafata. ◊ ~ alba loc necercetat, necunoscut. A cauta (sau a gasi) pete in soare a cauta (sau a gasi) neajunsuri in lucruri perfecte sau acolo unde nu sunt. 3) (la animale sau pasari) Parte a corpului unde parul sau penele sunt de alta culoare. 4) Marca dezonoranta atribuita cuiva pentru mult timp. ◊ Fara (de)~ (sau pete) nevinovat; neprihanit; curat. [G.-D. petei] /Orig. nec.

PINTEN¹ ~i m. 1) (la unele animale si pasari) Proeminenta cornoasa in partea de dinapoi si de jos a piciorului. 2) (la unele plante) Parte care reprezinta o proeminenta sau o excrescenta. /<sl. pentinu

PRADA, prazi f. 1) rar v. A PRADA. 2) Totalitate a bunurilor pradate. 3) Persoana rapita si data in supunerea cuiva. ◊ A fi prada (sau prada) cuiva (sau a ceva) a) a fi in stapanirea totala a cuiva; b) a fi coplesit de un sentiment sau de o idee. 4) Vietate care serveste drept hrana pentru animalele salbatice. ◊ pasare de prada pasare rapitoare. 5) fig. Obiect supus actiunii unor factori (mai ales negativi). /<lat. praeda

A SORICARI pers. 3 ~este intranz. (despre unele animale sau pasari) A prinde soareci. /Din soricar

A suiera, suier 1. intranz. 1) (despre vant, furtuna, vijelie etc.) A produce un sunet ascutit si continuu; a tiui. 2) (despre obiecte in zbor) A produce un sunet prelung si ascutit (strabatand aerul cu mare viteza); a piui. 3) (despre persoane) A produce un sunet ascutit si puternic, sufland cu putere aerul printre buze sau intr-un anumit instrument. 4) (despre aparate sau despre instalatii speciale) A produce un sunet lung si strident. 5) (despre unele animale sau pasari) A scoate un sunet caracteristic speciei. 2. tranz. 1) (actori sau oratori) A primi sau a petrece cu suieraturi. 2) (sunete muzicale, melodii etc.) A interpreta sufland aerul printre buze. [Sil. su-ie-ra] /<lat. subilare

VAMPIR ~i m. 1) Liliac mare raspandit in America de Sud si Centrala, care suge sangele pasarilor si animalelor adormite. 2) Personaj fantastic, despre care se crede ca ar suge sangele oamenilor vii. 3) fig. Individ care se imbogateste prin exploatarea crunta a oamenilor. 4) Criminal care ucide pentru placerea de a vedea sange. /<fr. vampire, germ. Vampir

PASTEURELOZA s.f. Boala microbiana grava a animalelor si pasarilor; septicemie hemoragica; holera pasarilor. [Pron. pas-to-. / < fr. pasteurellose].

ciupara vb. I (reg.) 1. a jumuli (o pasare de pene), a ciupeli. 2. (refl.; despre pasari) a se curati cu ciocul. 3. (despre animale si pasari) a rupe cu gura (firele de iarba), a ciuguli, a ciupi; (despre om) a manca cite putin, a ciuguli. 4. a adauga cate ceva (la ceva). 5. a fura cate putin, a ciupi, a pisca.

impuia pers. 3 sg. impuiaza, vb. I (pop.) 1. (despre animale si pasari) a face oua, a se inmulti. 2. (despre bube) a se intinde. 3. (despre ganduri, dragoste) a incolti, a se incuiba. 4. (cu referire la urechile si capul omului) a asurzi, a bate capul, a ameti, a nauci. 5. (cu referire la ornamente) a desena, a coase pui pe ceva, a impodobi, a impestrita.

noada, noade, s.f. (pop.) 1. regiune situata in jurul coccisului (la om) si la radacina cozii (la animale si pasari); coccis, tartita. 2. (reg.) incheietura mainii.

primiti, primitesc, vb. IV (reg.) 1. (despre pleava sau paiele de cereale) a da la o parte, a curati, a matura cu primiteaua (felezeul, tarnul) la vanturat cu lopata. 2. a matura in casa, a scutura, a curati; a innoi, a reinnoi; a varui. 3. (in forma: premeti) a primeni rufaria (de corp sau de pat). 4. (despre paine; in forma: premeti) a framanta, adaugand aluat nou la cel vechi. 5. (despre unele pasari si animale) a agita mereu ceva.

salbatica adj. f. (reg.) 1. (despre plante) care a crescut de la sine necultivata; care nu este altoita. 2. (despre animale si pasari) care traieste in natura nedomesticita, neimblanzita, sperioasa, tematoare, sfioasa.

PALMAT, -A adj. 1. (Despre frunze) Care seamana cu o mana cu degetele raschirate. 2. (Despre piciorul unor animale sau pasari) Cu degetele unite printr-o membrana. [Cf. fr. palme].

suran, -a, adj. (reg.) 1. (despre parul, blana animalelor sau penelor pasarilor) sur, cenusiu, gri, fumuriu. 2. (despre animale si pasari) care are pielea, parul, blana de culoare sura; cu penele sure; cenusiu, sein.

suras, -a, adj. (reg.; despre animale si pasari) cu pielea, parul, blana de culoare sura; cu penele sure; cenusiu, suran, sein.

SALMONELOZA s.f. (Med.) Boala infectioasa provocata de salmonela la animale si pasari, transmisibila si omului, putand provoca accidente intestinale sau abortive; paratifoza. [< fr. salmonellose].

MIGRATIUNE s. f. 1. deplasare in masa a unor triburi sau popoare de pe un teritoriu pe altul. 2. deplasarea in masa a unor animale sau pasari dintr-o regiune intr-alta in vederea reproducerii, a cautarii de hrana etc. 3. miscarea apei in sol; inaintarea petrolului in rocile sedimentare. 4. ~ profesionala = deplasare a unei parti din mana de lucru dintr-o meserie intr-alta. 5. a capitalului = deplasarea capitalului dintr-o tara in alta, dintr-o ramura de productie in alta. (< fr. migration, lat. migratio)

MNEMOTAXIE s. f. reactie de orientare directionala la animale si pasari, care le permite sa se intoarca la locul de hranire si adapost. (< fr. mnemotaxie)

PALMAT, -A adj. 1. (despre frunze) care seamana cu o mana cu degetele raschirate. 2. (despre piciorul unor animale sau pasari) cu degetele unite printr-o membrana. 3. (herald.; despre un brat) care isi arata palma. (< fr. palme, lat. palmatus, it. palmato)

PASTEURELOZA PAS-To-/ s. f. boala infectioasa grava a animalelor si pasarilor domestice, manifestata prin septicemie hemoragica; holera pasarilor. (< fr. pasteurellose)

SALMONELOZA s. f. boala infectioasa provocata de salmonela la animale si pasari, transmisibila si omului, putand provoca accidente intestinale sau abortive; paratifoza. (< fr. salmonellose)

SAVERY, Roelant (1576-1639), pictor flamand. Pornind de la teme mitologice, a creat peisaje inspirate de tinutul Tirolului, cu animale si pasari exotice („Paradisul terestru”, „Orfeu fermecand animalele”) si buchete de flori, intr-o gama stralucitoare si luminoasa.

BREZAIE, brezai, s. f. 1. Joc cu caracter de pantomima, asemanator cu capra sau cu turca, apartinand teatrului folcloric, intalnit mai ales in Muntenia. 2. Personaj mascat, cu cap de animal sau de pasare, imbracat cu zeghe, impodobit cu panglici si petice colorate. – Et. nec.

CARD, carduri, s. n. 1. Grup mare de animale mamifere, de pasari, de pesti de acelasi fel, care se afla impreuna. 2. (De obicei peior.) Ceata (mare) de oameni. ◊ Expr. A se pune (sau a intra) in card cu cineva = a se asocia, a se intovarasi cu cineva (in vederea unor actiuni reprobabile). 3. (Fam.) Multime, sir (de ani, de zile). ◊ Loc. adv. De (la) un card de vreme = de un timp incoace. Un card de ani = foarte multi ani. – Din scr. krd.

LIGHIOANA, lighioane, s. f. 1. animal (salbatic). ♦ Spec. pasare de curte; oratanie. ♦ Spec. Insecta, gaza (vatamatoare). 2. Fig. Termen injurios dat unui om de nimic; misel. ♦ Calificativ glumet dat unui copil sau unui om matur. [Var.: lighioaie s. f.] – Din sl. legeonu.

PATA, pete, s. f. 1. Urma lasata pe suprafata unui obiect de un corp gras, de o materie colorata, de murdarie etc., suprafata pe care se intinde o astfel de urma; substanta care a lasat aceasta urma. ♦ Portiune diferit colorata pe un fond de o culoare mai mult sau mai putin omogena. 2. Portiune pe corpul animalelor sau al pasarilor, unde parul sau penele sunt de alta culoare fata de rest. ♦ Particica a pielii corpului omenesc sau a animalelor diferit colorate fata de rest. 3. Portiune de nuanta diferita (mai inchisa) care se observa cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul Soarelui, al Lunii sau al altui corp ceresc. ◊ Expr. A cauta (sau a gasi) pete in Soare = a cauta cu orice pret defecte acolo unde nu sunt, a fi cusurgiu. 4. Fig. Fapta, atitudine, situatie etc. reprobabila, care stirbeste onoarea sau reputatia cuiva; rusine, stigmat. ◊ Loc. adj., adv. Fara (de) pata = curat, nevinovat; neprihanit, cast. – Et. nec.

STARNI, starnesc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca un animal (salbatic), o pasare etc. sa iasa din culcus, din ascunzatoare (pentru a le prinde, a le vana); a scorni. 2. Tranz. A misca, a urni ceva din loc; a face sa se ridice in sus praful, frunzele etc. 3. Tranz. A provoca pe cineva la ceva; a indemna, a atata. 4. Refl. (Despre razboaie, conflicte, fenomene ale naturii) A se porni, a se isca, a se dezlantui, a izbucni. ♦ tranz. A da nastere la ceva; a pricinui, a cauza, a provoca. 5. Tranz. (Reg.) A nascoci, a scorni, a inventa. – Et. nec.

MORTACIUNE, mortaciuni, s. f. Starv, hoit, les de animale si de pasari; p. ext. cadavru. ♦ Fig. Fiinta foarte slaba, lipsita de energie si de sanatate. – Lat. morticina.

SCALDA, scald, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face baie, a (se) imbaia. ♦ Refl. Fig. A se reflecta, a se oglindi. 2. Tranz. (Adesea fig.) A uda, a m**a. ◊ Expr. A-si scalda ochii in lacrimi = a lacrima sau a plange. ♦ (Despre ape) A curge udand un teritoriu. Refl. (Despre pasari si alte animale) A se cufunda, a se tavali in nisip, in praf etc. Tranz. (Fam.; in expr.) A o scalda = a evita un raspuns sau o atitudine hotarata, a raspunde evaziv. – Lat. excaladare.

CULCUS, culcusuri, s. n. 1. Locul de culcare sau de adapost al animalelor si al pasarilor. 2. Loc (improvizat) de odihna sau de dormit pentru oameni. ♦ Adapost, salas pentru oameni; locuinta. ♦ Ascunzatoare. 3. (Rar) Strat moale de paie, de frunze etc. pe care se asaza lucruri fragile sau alterabile. 4. Strat din baza unei formatiuni geologice. – Culca + suf. -us.

BARBATUS ~i m. 1) Mascul al unor animale sau al unor pasari. 2) Nume dat masculului unor animale sau unor pasari, care nu au denumiri speciale pentru reprezentantii fiecarui s*x. /barbat + suf. ~us

CARNE carnuri f. 1) Tesut muscular la oameni si animale. ◊ A taia in ~ vie a actiona drastic. In ~ si oase in persoana; in realitate. ~ din ~ea cuiva descendent direct al cuiva. A prinde la ~ a se ingrasa. ~ de tun militari trimisi special spre a fi masacrati in razboi. 2) Produs alimentar constand din tesutul muscular al animalelor sau al pasarilor. ~ de porc. 3) rar Parte moale a unui fruct sau a unei legume; miez; pulpa. [G.-D. carnii] /<lat. caro, carnis

GLAS ~uri n. 1) Sunet sau ansamblu de sunete emise de om cu ajutorul coardelor vocale; facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; grai. ~ puternic. ~ ragusit. ◊ Intr-un ~ toti deodata. A da ~ a) a striga; b) a exprima (verbal sau in scris). A ridica ~ul a se rasti. A capata (sau a prinde) ~ a capata curaj. A-i pieri (sau a i se stinge) ~ul a) a nu mai putea sa vorbeasca; b) a nu mai avea ce raspunde; a se da batut. 2) mai ales la pl. Murmur produs de mai multe persoane ce vorbesc concomitent. 3) Sunet sau ansamblu de sunete scoase de pasari sau de animale. 4) fig. Zgomot produs de unele fenomene naturale. ~ul apelor. 5) fig. Sunet produs de un instrument muzical. ~ de vioara. /<sl. glasu

A INGANA ingan tranz. 1) (vorbirea altora) A imita in bataie de joc; a lua in ras prin imitare; a stramba. 2) (glasurile animalelor si ale pasarilor) A imita, reproducand intocmai. 3) A canta incet si fara cuvinte ca pentru sine; a murmura; a fredona. ~ o melodie. /<lat. ingannare

POIATA poieti f. reg. Constructie anexa pentru animale sau pentru pasari domestice intr-o gospodarie personala. /<sl. pojata

TIPATOARE ~ori f. rar Fluier folosit de vanatori pentru a imita glasul pasarilor si al animalelor, ademenindu-le. /a tipa + suf. ~atoare

UNGHIE ~i f. 1) (la om) Placa cornoasa subtire, care acopera partea de deasupra a capatului degetelor. ◊ A reteza (sau a taia) cuiva ~ile a reduce posibilitatile de actiune (agresive) ale cuiva. A-si manca ~ile a regreta amarnic o imprudenta comisa. A-si manca si de sub ~ a fi foarte zgarcit. Nici cat ii negru sub ~ deloc. A pune cuiva ~a in gat a sili pe cineva sa-si indeplineasca obligatia. 2) (la pasari si la animale) Parte cornoasa si incovoiata a degetelor; gheara. 3): ~a-gaii planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, avand frunze compuse, flori galbene-verzui si fructe pastai. ~a pasarii planta erbacee de padure cu tulpina culcata, avand frunze rotund-cordate si flori albastre, solitare, in forma de pinten. 4) Parghie cu care se manevreaza leasa de pescuit. [G.-D. unghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. ungla

BONITARE s.f. 1. Operatie prin care se apreciaza bonitatea unei zone forestiere. ♦ Aprecierea multilaterala a unui animal, a unei pasari in vederea selectiei. 2. Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unui curs de apa, a unui helesteu etc. [< bonitate, dupa germ. Bonitierung].

ALCION s. m. 1. pescarus albastru. 2. pasare marina legendara. 3. animal marin care formeaza colonii de mici polipi. (< fr., lat. alcyon)

BALTAT, -A, baltati, -te, adj. (Despre animale, rar despre pasari) Care are parul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de alta culoare. V. pestrit. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu prea multe culori; colorat fara gust. ♦ (Ir., despre oameni) Imbracat fara gust; (pop.) imbracat in haine orasenesti. – Lat. balteatus.

AUGUR, (1) auguri, s. m., (2) augure, s. n. (In antichitatea romana) 1. S. m. Preot caruia i se atribuia facultatea de a prevesti viitorul sau de a interpreta vointa zeilor dupa zborul si cantecul pasarilor sau dupa maruntaiele animalelor sacrificate. 2. S. n. Prevestire facuta de auguri (1); auspiciu. ◊ Expr. A fi de bun (sau de rau) augur = a fi semn bun (sau rau), a insemna ca exista premise ca un lucru sa (se) sfarseasca in mod favorabil (sau nefavorabil). – Din fr. augure.

PRADA, prazi, s. f. 1. Faptul de a prada; pradare, jefuire, jaf; devastare. 2. (Concr.) Totalitatea bunurilor materiale si (in trecut) a persoanelor luate de cel care prada (mai ales in timp de razboi). ◊ Loc. vb. (Inv.) A face prada = a prada. 3. Persoana prinsa, rapita, ajunsa in puterea cuiva. ◊ Expr. Prada (sau prada) cuiva = la discretia, in stapanirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. 4. Vietate care serveste ca hrana animalelor salbatice carnivore sau pasarilor rapitoare; p. ext. vanat; p. gener. orice poate servi drept hrana vietuitoarelor. ◊ pasare de prada = pasare rapitoare. 5. (Reg.) Risipa, cheltuiala inutila. – Lat. praeda.

MIGRA, migrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre populatii) A se deplasa in masa dintr-o regiune in alta, dintr-o tara in alta. ♦ (Despre animale, mai ales despre pasari si pesti) A se muta in masa din unele tinuturi in altele, in anumite epoci ale anului, in vederea reproducerii, in cautarea unor conditii mai bune de trai etc. 2. P. a**l. (Despre particule) A se deplasa intr-o anumita directie, sub actiunea unei diferente de concentratie sau a altor factori. – Din migratie (derivat regresiv).

ZBILT, zbilturi, s. n. ~ (creatie onomatopeica, care presupune ideea unei miscari dezordonate ca cea a unei pasari sau a unui animal care se zbate pentru a se elibera dintr-o cursa; relatia semantica este aceeasi ca a interj. smac cu subst. smac = lat; pentru explicarea fonetica a interj. imitative *balt sau *bilt, cf. bat, zgalt, (go)galt, halt(a), etc.; unica explicatie a etimologiei acestui cuvant care s-a incercat sa se faca pana acum (din magh. belc = cocean) este putin probabila)

STRIGAT, strigate, s. n. 1. Cuvant, sir de sunete emise de cineva cu voce ridicata; tipat, strigare. ♦ Invocare. 2. Anuntare, semnalizare (cu voce puternica); comanda. 3. Sunet, sir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o pasare. 4. Zgomot, larma de voci; vociferare. ♦ Exclamatie de protest. 5. Chemare cu voce tare (cu rostirea numelui celui chemat). 6. Strigatura. – Striga + suf. -at.

FAVUS n. Boala contagioasa a pielii, cauzata de o ciuperca parazita, care se manifesta prin caderea parului la om si la animale, a penelor la pasari. /<fr. favus

OU oua n. 1) Celula s*****a feminina la organismele animale sau vegetale din care, in urma fecundarii, se poate dezvolta un organism nou. 2) Corp format din albus si galbenus si invelit intr-o coaja calcaroasa, eliminat din organism de pasari si de alte animale ovipare, in care se dezvolta (prin clocire) puiul si care se poate folosi, in majoritatea cazurilor, ca aliment. ◊ A face (pe cineva) cu ~ si cu otet a certa foarte tare. A umbla cu cineva ca cu ~l (moale) a acorda atentie exagerata unei persoane susceptibile. ~l lui Columb problema usor rezolvabila, dar care anterior parea foarte complicata. 3) Obiect de forma ovoida. ◊ ~l genunchiului rotula. ~l piciorului glezna. /<lat. ovum

PLOAIE ploi f. 1) Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa. ◊ ~ cu bulbuci (sau basici) ploaie mare si de scurta durata. ~ ciobaneasca sau mocaneasca ploaie marunta si deasa care, de obicei, tine mult. Pe ~ pe timp de ploaie. Vremea-i a ~ se spune despre un timp noros, prevestitor de ploaie. Apa de ~ a) apa rezultata din ploaie; b) vorbe goale; palavre; c) actiuni neserioase. 2) fig. Ceea ce cade sau vine in cantitate mare. O ~ de flori se scuturau. ~ de sulite. ◊ ~ de stele multime de stele cazatoare care se vad in aceeasi parte a cerului. 3) Alice marunte pentru vanatul pasarilor si al unor animale mici. [G.-D. ploii] /<lat. plovia

ciocoti, ciocotesc, vb. IV (reg.) 1. (despre pasari) a ciuguli. 2. (despre animale) a paste pe camp. 3. (despre oameni) a manca cu zgomot, a ciofai. 4. a lucra un lemn din topor, a ciopli.

OCEL s. m. 1. ochi simplu la numeroase artropode. 2. pata rotunda pe aripile insectelor, pe penele pasarilor sau pe penajul animalelor. (< fr. ocelle, lat. ocellus)

TETRAPODE s. n. pl. subclasa de animale superioare (batracieni, reptile, pasari, mamifere) al caror schelet, cu patru membre, este adaptat pentru deplasarea in mediu acvatic. (< fr. tetrapodes)

PUIGAN, puigani, s. m. (Reg.) Pui mare de pasare sau de alt animal. – Din pui² + suf. -ic-an.

cinematograf n., pl. e (vgr. kinema, kinematos, miscare, si grapho, scriu). O masina care reproduce pe un plan miscarile fiintelor si lucrurilor. Localu in care se vad proiectiunile acestei masini. – A fost inventata la 1895 de Francezu Ludovic Lumiere si fratele lui prin studierea cinetoscopului lui Edison si a fotografiilor luate in laboratoriu de fiziologie al profesorului Marcy, care studia zboru pasarilor si miscarea altor animale luind fotografii succesive la intervale scurte. Fratii Lumiere au perfectionat aceasta sistema dindu-i o intrebuintare practica. Ei au inventat mijlocu de a lua mai multe fotografii intr´o secunda pentru ca miscarile care se repeta iute sa dea ochilor impresiunea continuitatii. E acelasi fenomen care se intimpla cind, miscind repede un chibrit aprins, capatam aparenta unor linii luminoase. – Primu film a aratat iesirea lucratorilor de la uzina tatalui inventatorului la 22 Martie 1895 la o conferenta [!] a „Societatii p. Incurajarea Industriii Nationale”.

VANAT, -A, vineti, -te, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. De culoare albastru-inchis (cu reflexe violete). ♦ Intunecat, plumburiu (din cauza cetii, a departarii etc.) 2. (Despre fiinte sau parti ale corpului lor) Invinetit; palid, livid. 3. (Despre penele unor pasari sau despre parul unor animale) Cenusiu batand in albastru; sur. II. S. n. Culoare vanata (I 1). III. S. f. (Bot.) Patlagea vanata, v. patlagea. – Lat. venetus.

A IMPAIA ~iez tranz. (pielea jupuita de pe un animal sau de pe o pasare) A umple cu paie (pentru a-i reda forma specimenului viu). ~ un vultur. /in + pai

REGE ~i m. 1) (in unele state; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Conducator absolut al tarii; riga; monarh; suveran; imparat. ~ al Suediei. 2) fig. Persoana care domina o anumita sfera de activitate prin puterea sa materiala sau spirituala; stapan absolut. ~ al poeziei. ~ al petrolului. ◊ ~ele animalelor denumire data leului. ~ele pasarilor denumire data vulturului. 3) (la jocul de sah) Piesa care ocupa o pozitie principala. 4) (la jocul de carti) Figura pe care este reprezentat chipul unui barbat in varsta cu coroana; popa. /<lat. rex, ~gis

CORDATE s.n.pl. (Zool.) Increngatura de animale, cuprinzand pestii, amfibienii, reptilele, pasarile si mamiferele, care se caracterizeaza prin prezenta unui schelet axial; (la sg.) animal din aceasta increngatura. [Sg. cordat. / < germ. Kordaites, cf. fr. cordes].

puigan, puigani, s.m. (reg.) 1. pui mai mare. 2. pui de pasare mai mare. 3. pui de animal mai mare; puiandru.

ORNITOFAG, -A adj. (despre animale) care se hraneste cu pasari. (< fr. ornithophage)

PRADALNIC, -A, pradalnici, -ce, adj. 1. Care are caracter de jaf; care deposedeaza pentru a se imbogati. 2. (Despre animale) Care traieste din prada; (despre pasari) rapitor. – Prada + suf. -alnic.

F****I, f*******c, vb. IV. Tranz. A smulge parul de pe animale vii; a jumuli penele, fulgii pasarilor vii; fig. a bate zdravan, a parui. – F**c + suf. -ai.

DINOZAURIAN, dinozaurieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile fosile de dimensiuni foarte mari, avand unele caractere intermediare intre reptile, pasari si mamifere; (si la sg.) animal din acest ordin. ◊ (Adjectival) Reptila dinozauriana. [Pr.: -za-u-ri-an] – Din fr. dinosauriens.

CUCUIAT, -A, cucuiati, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre pasari) Motat; (despre pui de animale cornute) caruia incep sa-i creasca coarnele. 2. (Despre oameni) Cocotat pe ceva. [Pr.: -cu-iat] – Cucui + suf. -at.

LIGHIOANA ~e f. 1) animal salbatic; dihanie; jigodie; jiganie; jivina. 2) pasare de curte; oratanie. 3) fig. Om josnic; misel. [G.-D. lighioanei; Sil. -ghi-oa-] /cf. sl. legeonu

TOCNI, tocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre pasari) A lovi cu ciocul; (despre animale) a musca.

ZGRIPTOR, zgriptori, s. m. 1. Specie de acvila mare (Aquila heliaca). ♦ (Inv.) Stema care reprezinta un vultur cu doua capete. 2. Veche moneda austriaca de argint (care a circulat si in tarile romanesti in sec. XVII-XVIII), avand imprimata pe o parte stema cu acvila bicefala. 3. animal fantastic, urias, inaripat, cu gheare de pasare. ♦ Motiv ornamental folosit in ceramica, reprezentand acest animal. 4. Fig. Om rau, avar, hraparet; zgripturoi. [Var.: zgripsor s. m.] – Cf. ngr. ghrips.

NOADA, noade, s. f. (Anat.; pop.) Coccis; p. ext. regiune situata in jurul coccisului; (la animale) (regiunea de la) radacina cozii; (la pasari) tartita. – Lat. *noda.

SEDENTAR, -A, sedentari, -e, adj. (Despre oameni) Caruia nu-i place sa umble, sa faca miscare, care sta mai mult acasa; (despre indeletnicirile oamenilor) care se desfasoara intr-un spatiu inchis; care nu necesita miscare, lipsit de miscare. ♦ (Despre populatii) Stabil. ◊ Parte sedentara = parte a unitatilor militare care ramane in garnizoana in timp de razboi, avand misiunea de a completa efectivele partii operative, de a ingriji bunurile ramase in cazarma etc. pasari sedentare = pasari care nu migreaza in timpul iernii. animale sedentare = animale nevertebrate care stau temporar in galerii pe care si le fac singure. – Din fr. sedentaire, lat. sedentarius.

1) corcodel si -il m., pl. eli, ili si ei (alb. korkodhili, d. ngr. krokodilos, vgr. -deilos, lat. corco- si crokodilus, crocodil. Cp. cu lat. hirudo, lipitoare, si hirundo, rindunica; lacerta, sopirla, si ngr. lakerda, lacherda; vsl. liliiaku, bodirlau, si rom. liliac, un animal, s. a. multe). Dun. Cufundac, o pasare acuatica cu picioarele ca lisita si cu mot de pene in prejuru [!] capului (colymbus). V. califar si bodirlau.

GUANO s. n. Ingrasamant organic natural, bogat in fosfor (si in azot), care se gaseste in mari cantitati in America de Sud, provenit din acumularea excrementelor si a cadavrelor de pasari, de lilieci din pesteri, a cadavrelor unor animale marine, etc. – Din fr. guano.

MANDIBULA, mandibule, s. f. 1. Maxilar inferior (si la om si la animale). 2. Fiecare dintre cele doua parti ale ciocului pasarilor. ♦ Fiecare dintre cele doua parti chitinoase ale aparatului bucal la insecte. – Din fr. mandibule.

cobie, cobii, s.f. (reg.) 1. noada (la om), tartita (la animale). 2. radacina cozii (la cal). 3. (reg.) iades (la pasari). 4. locul gol de langa soldul vitelor; flamanzare, cof.

scheamat, scheamate, s.n. (reg.) 1. grup de sunete caracteristice, prin care cainele anunta apropierea unui animal salbatic. 2. grup de sunete prin care unele pasari anunta apropierea unui pericol.

COCCIDIOZE (‹ fr. {i}) s. f. pl. Grup de boli ale tubului digestiv si glandelor anexe, care pot afecta si alte organe (rinichi, nas, faringe, urechi etc.), intilnite la toate speciile animale si la om. Au evolutie acuta sau cronica fiind provocate de specii din ordinul Coccidia. C. cele mai frecvente la om sint malaria, toxoplasmoza, babesioza. Dintre animalele domestice cele mai afectate de c. sint pasarile si iepurii.

ZVELT, -A, zvelti, -te, adj. 1. (Despre corpul oamenilor sau al animalelor) Cu talie subtire; gratios, suplu. ♦ Fig. (Despre zborul pasarilor) Vioi, sprinten, elegant. 2. (Despre obiecte sau parti ale lor) Care se inalta gratios; cu forme armonioase, cu linii suple. – Din fr. svelte, it. svelto.

VINECIOR, -OARA, vineciori, -oare, adj. Diminutiv al lui vanat. ♦ (Despre pasari) Cu penele cenusii-albastrii, batand in vanat; (despre animale) cu blana sura. – Vanat + suf. -ior.

NERAPITOR, -OARE, nerapitori, -oare, adj. (Despre animale) Care nu prinde si nu se hraneste cu animale, de obicei vii. ♦ Care nu apartine ordinelor de pasari de prada. – Ne- + rapitor.

MANDIBULA s. f. 1. maxilar inferior la animale; falca. 2. fiecare dintre cele doua parti ale ciocului pasarilor. 3. organ chitinos din aparatul bucal al unor insecte, cu care acestea taie frunzele sau sfasie prada. (< fr. mandibule, lat. mandibula)

CUCUIAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre pasari) Care are un mot in varful capului; motat. 2) (despre animale cornute tinere) Carora incep sa le rasara coarnele. [Sil. -cu-iat] /cucui + suf. ~at

MANDIBULA ~e f. 1) (la om si la animale) Maxilar inferior. 2) Fiecare dintre cele doua parti ale ciocului pasarilor. 3) (la insecte) Fiecare dintre cele doua parti ale aparatului bucal, servind la supt, mestecat sau intepat. /<fr. mandibule

RAPITOR, -OARE, rapitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care rapeste pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde si consuma hrana de origine animala, de obicei vie. ♦ (Substantivat, f. pl.) Numele a doua ordine de pasari de prada (de zi sau de noapte), bune zburatoare, cu cioc gros, arcuit si incovoiat si cu picioare terminate cu gheare ascutite si intoarse; (si la sg.) pasare care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦ Fig. Hraparet, uzurpator. 3. Fig. Care vrajeste, captiveaza; fermecator, incantator. – Rapi + suf. -tor.

„W”, Parc National (din 1954) extins pe 10.263,3 km², la granita dintre Niger, Benin si Burkina Faso. Numit „W”, deoarece in aceasta zona fl. Niger formeaza meandre imense duble. Savana cu paduri de tip sudanez, paduri galerii si campie aluvionara. Aici sunt ocrotite numeroase animale (elefant, bivol african, hipopotam, diverse antilope, leopard, ghepard, crocodil etc.) si pasari.

CUVIER [cuvie], Georges (1769-1832), zoolog si paleontolog francez. A formulat legea corelatiei organelor, a clasificat pentru prima data mamiferele, pasarile, amfibiile si pestii in grupul vertebratelor. E explicat disparitia unor grupe de animale si aparitia altora in trecutul geologic al Pamintului prin teoria cataclismelor si a pus bazele anatomiei comparate.

JUMULIT², -A, jumuliti, -te, adj. 1. (Despre pasari) Curatat de pene sau de fulgi; cu penele cazute, naparlit. ♦ (Despre oameni si animale) Cu parul smuls. 2. Fig. Estorcat (de bani) jefuit, escrocat. – V. jumuli.

LIPITOR, -OARE, lipitori, -oare s. 1. S. f. Specie de vierme anelid din apele dulci, cu corpul alungit, prevazut la cele doua capete cu cate o ventuza, care se hraneste cu sangele animalelor de al caror corp se lipeste (Hirudo medicinalis). ♦ Fig. Exploatator; parazit. 2. S. f. pasare calatoare arboricola, nocturna, de culoare bruna-cenusie, cu pete brune sau rosietice, care se hraneste cu insecte; mulge-capre (Caprimulgus europaeus). 3. S. m. si f. Persoana care are meseria de a lipi. – Lipi + suf. -tor.

PINTENOG, -OAGA, pintenogi, -oage, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre animale) Cu pete de alta culoare (de obicei albe) in partea inferioara a picioarelor. 2. (Despre pasari) Pintenat (2). II. S. f. Planta erbacee din familia compozitelor, cu florile galbene ca lamaia. (Carthamus lanatus). – Din sl. pontonogu.

CIUF, (1) ciufuri, s. n., (2, 3) ciufi, s. m. 1. S. n. Smoc de par zbarlit (cazut pe frunte). 2. S. m. Nume dat in gluma oamenilor, mai rar animalelor, cu parul ciufulit sau, p. ext., cu aspect neingrijit. 3. S. m. Numele mai multor pasari rapitoare de noapte din familia bufnitelor, cu doua smocuri de pene deasupra ochilor; ciuhurez. – Et. nec.

LIMICOL, -A adj. (Despre animale) Care traieste in malul de pe fundul apelor. // s.f.pl. (Zool.) Subordin de pasari cu picioare nepalmate, care traiesc in locuri umede sau mlastinoase. [Cf. fr. limicole, cf. lat. limus – noroi, colere – a locui].

CODARLA, codarle, s. f. 1. Partea dinapoi, mobila, a unui car sau a unei carute, in care se pune de obicei nutret pentru animalele de tractiune. 2. Fig. (Fam.) Partea de la coada a unei cete, a unui stol de pasari etc. [Var.: (reg.) codirla s. f.] – Coada + suf. -arla.

GOLAS, -A, golasi, -e, adj. 1. (Despre pasari) Care este lipsit de pene (pe intregul corp sau pe o parte a lui); (despre alte animale) care este lipsit de par; gol². ♦ (Inv.; despre oameni) Gol² (I 1). 2. (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze; gol². 3. (Despre suprafete, terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetatie; gol². – Gol² + suf. -as.

CUIBARI, cuibaresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre pasari) A-si face cuibul undeva; a-si face loc in cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni si despre animale) A se aseza cat mai bine intr-un loc; a se ghemui. ♦ Fig. A se adaposti. ♦ Fig. A se aciua, a se pripasi. 2. Tranz. (Rar) A aseza gainile in cuibar. 3. Tranz. A musuroi porumbul, cartofii etc. – Din cuibar.

PACEA, pacele, s. f. 1. (Inv.) Partea de la genunchi in jos a piciorului la animalele cu blana; p. ext. blana prelucrata, de calitatea a doua, de pe picioarele unor astfel de animale. 2. (Reg.) Mancare asemanatoare cu piftia, preparata din picioare de vitel sau de miel, mai rar de pasare etc., cu adaos de oua, de otet sau de usturoi. – Din tc. paca.

FAINA, (2) fainuri, s. f. 1. (De obicei urmat de determinari care arata felul) Pulbere obtinuta prin macinarea boabelor de cereale sau a altor seminte de plante si folosita in alimentatie. ◊ Expr. Alta faina se macina acum la moara = s-a schimbat situatia, lucrurile nu mai sunt cum au fost. 2. Pulbere obtinuta prin macinarea anumitor materiale. ◊ Faina animala = produs obtinut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sange etc., sterilizat, folosit mai ales pentru hrana puilor, a pasarilor ouatoare si a porcilor. Faina de peste = produs sub forma de pulbere obtinut din pesti inferiori si necomestibili sau din diferite resturi de la fabricile de conserve de peste, folosit pentru hrana porcilor, a pasarilor etc. Faina de oase = pulbere fina obtinuta prin macinarea oaselor si folosita ca supliment valoros in hrana animalelor si ca ingrasamant in agricultura. – Lat. farina.

smocoti, smocotesc, vb. IV (reg.) 1. (despre puii de animale) a suge cu lacomie, zbatandu-se; a smocai. 2. (despre sugari) a misca buzele imitand suptul. 3. (despre pasari prinse; in forma: zmocoti) a se zbate, a se smuci. 4. (despre o parte a corpului omenesc) a zvacni. 5. (in forma: zmocoti) a parui.

CUIBARIT², cuibariti, -te, adj. (Despre pasari) Care si-a facut cuib (1) undeva; care si-a facut loc in cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni si animale) Care s-a asezat cat mai bine intr-un loc; care s-a ghemuit intr-un loc. ♦ Fig. Care s-a aciuit, s-a pripasit undeva, pe langa cineva. – V. cuibari.

A JUMULI ~esc tranz. 1) (pasari taiate) A lipsi de pene si de puf prin smulgere; a peni. 2) (par) A smulge din radacina. 3) (animale moarte) A curata de piele; a beli; a jupui; a despuia; 4) fig. (persoane) A priva (de bani sau de alte bunuri materiale) prin exploatare sau prin sustragere; a jecmani; a jefui. /cf. ung. gymbalni

CANIBALISM (‹ canibal) s. n. 1. Devorare, de catre unele animale, a indivizilor din propria specie (de ex. femelele mame, mai ales scroafele, isi devoreaza puii dupa fatare sau unele pasari ciugulesc tesuturile vii ale altor pasari). C. se manifesta numai in anumite perioade ale vietii (c. temporar: la feline cind masculii sint mai multi decit femelele le maninca puii pentru a le forta sa reintre in calduri) sau este o trasatura specifica de comportament (c. permanent: la calugarita). 2. Consumarea carnii de om de catre popoarele primitive, determinata de insuficienta resurselor alimentare sau de credinte religioase; antropofagism. 3. Cruzime, ferocitate.

HULUB, hulubi, s. m., adj.m. 1. S. m. (Ornit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepa = pasare din ordinul columbiformelor, de marimea unui porumbel, de culoare galbena-bruna, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu parul sau cu penele cenusii, asemanatoare cu ale porumbelului salbatic. – Din ucr. holub.

VULTAN ~i m. 1) pop. pasare sedentara rapitoare, de talie mare, cu cioc lung si coroiat, cu gheare si aripi lungi, puternice, care se hraneste cu animale vii si cu starvuri; vultur. 2) fig. Om curajos si mandru. /vult [ur] + suf. ~an

VULTUR ~i m. 1) pop. pasare sedentara rapitoare, de talie mare, cu cioc lung si coroiat, cu gheare si aripi lungi, puternice, care se hraneste cu animale vii si cu starvuri. ◊ ~-plesuv vultur cu gatul gol si cu penaj brun-cenusiu. ~-pescar vultur care se hraneste cu peste. ~-imperial vultur raspandit in regiunile montane; acvila; pajura. Ochi (sau privire) de ~ ochi (sau privire) agera. 2) fig. Om curajos si mandru. 3) Simbol reprezentand o astfel de pasare, care se imprima pe steme, steaguri, monede. 4) art. Constelatie din emisfera boreala, vizibila vara. /<lat. vultur, ~uris

SERENGETI, parc national in N Tanzaniei, in campia cu acelasi nume, aflat in cea mai mare parte in zona de savana; 14,8 mii km². Fundat in 1959. Inclus (din 1981) in Patrimoniul natural universal. Renumit pentru varietatea animalelor salbatice (35 specii de mamifere -intre care numeroase specii de antilope, zebre, lei, leoparzi, elefanti, rinoceri, hipopotami, girafe, maimute – 200 specii de pasari etc.).

PINTENOG ~oaga (~ogi, ~oage) si substantival 1) (despre unele animale, in special despre cai) Care are pete de culoare alba in regiunea pintenilor; cu pete albe in partea inferioara a picioarelor. 2) (despre pasari) Care are pinteni; cu pinteni. /<sl. pontonogu

LABA ~e f. 1) Parte a piciorului de la glezna in jos. 2) Parte inferioara a piciorului pe care calca pasarile. ◊ ~a- (sau talpa-) gastei a) ridurile din jurul ochilor; b) scris neingrijit; c) mica planta erbacee cu flori rosii-purpurii. 3) Picior al unor animale (caine, lup, urs, pisica etc.). 4) fam. depr. Fiecare dintre cele doua membre superioare ale corpului omenesc; mana. ◊ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde, a apuca, a inhata pe cineva (sau ceva). 5): ~a-ursului denumire a mai multor specii de ciuperci comestibile de padure. [G.-D. labei] /<ung. lab

CAVICOL, -A, adj. (Despre animale parazite) Care traieste temporar sau permanent in cavitatile corporale ale altor organisme superioare (ex. limbricul traieste in intestinul subtire al omului, mamiferelor si pasarilor; larvele strechei oilor si caprelor traiesc in sinusurile si caile nazale ale acestora).

CODALB, -A, codalbi, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. (Despre animale) Care are coada sau varful cozii de culoare alba, iar restul de culoare mai inchisa. 2. (Despre oameni) Cu parul blond; balai. II. S. m. pasare rapitoare de zi de talie mare, cu coada alba (Haliaetus albicilla). [Var.: (reg.) cudalb, -a, adj.] – Coada + alb(a).

ZVELT, -A, zvelti, -te, adj. 1. (Despre corpul oamenilor sau al animalelor) Cu talia subtire; gratios, suplu. 2. (Despre obiecte sau parti ale lor) Care se inalta gratios, cu forme armonioase, cu linii suple. ♦ Fig. (Despre zborul pasarilor) Vioi, sprinten, elegant. – Fr. svelte.

bist interj. – Exprima miscarea rapida cu care dispar anumite animale, de ex. broasca ce se arunca in apa, iepurele in tufis etc. – Var. bischi, huschi. Creatie expresiva, comparabila cu his sau us, cu care se gonesc pasarile din ograda. – Der. bisti, vb. (a scapa, a fugi, a disparea).

jivina (jivine), s. f. – Lighioana, animal. – Var. juvina, jivenie, juvenie. Sl. (bg., sb., cr., slov.) zivina, pol. zywina, din sl. zivu „viu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Tiktin; Conev 51). Din acelasi etimon sl. provin juveturi, s. f. pl. (pasari de curte), in loc de *jiveturi; juvete, s. m. (peste de marime mijlocie), in loc de *jivete, cu suf. -ete; juvac, s. n. (navod); juvelnic, s. n. (navod), in loc de *jivelnic, din bg. zivelnik (Candrea, GS, VI, 324; Conev 74).

PUF², (5) pufuri, s. n. 1. (De obicei cu sens colectiv) Pene mici, moi si fine, care constituie primul penaj al puilor sau care acopera corpul unor pasari pe burta si sub aripi, servind pentru umplerea pernelor, a plapumilor etc. ◊ Expr. A creste in puf = a creste in confort, neducand lipsa de nimic. 2. (Cu sens colectiv) Peri fini si moi care cresc pe obraz; inceput de barba sau de mustata. 3. (Cu sens colectiv) Parul marunt, moale si matasos din blana unor animale. 4. (Cu sens colectiv) Perii mici si fini ai unor fructe, seminte etc. 5. Obiect de toaleta care serveste la pudrat, facut din puf² (1) sau din alt material pufos. 6. (Adjectival, in compusul) Bumbac-puf = bumbac brut obtinut la cules. 7. (Spec.) Minge de badmington. – Din bg., scr. puh.

CARNE (lat. caro, carnis) 1. Tesutul muscular al corpului omenesc si al animalelor, impreuna cu tesuturile moi la care adera. ♦ C. vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ♦ Expr. A taia in carne vie = a) a taia, a lovi din plin, fara mila; b) a curma fara crutare un rau, a stirpi raul de la radacina. 2. (Ind. Alim.) Partea comestibila din corpul unor mamifere, pasari, pesti, crustacee etc. ♦ C. congelata = c. inghetata la o temperatura cuprinsa intre -12 si -20ºC, in vederea conservarii ei pe o perioada mai lunga (pina la c. sase luni). C. refrigerata = c. racita la o temperatura cuprinsa intre +4 si -2ºC, pentru a-si pastra calitatile initiale pe o perioada scurta (pina la trei saptamini). Extract de c. = solutie concentrata de substante nutritive, fara grasimi si albumine, obtinuta prin tratarea carnii slabe cu apa la temperatura de cel putin 90ºC, urmata de concentrarea produsului rezultat. 3. Partea interioara a pieilor, opusa fetei acestora. 4. Partea comestibila a unor fructe si legume; pulpa (3).

GUSA ~i f. 1) (la pasari) Portiune dilatata (in forma de punga) a esofagului, in care sta hrana inainte de a trece in stomac. ◊ ~a-porumbelului (sau porumbului) a) planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori albe-verzui si cu frunze negre, stralucitoare; b) planta erbacee cu tulpina inalta, cu flori albe, dispuse in panicul, si cu fructe capsule. 2) (la animale amfibii) Portiune de pe pielea maxilarului inferior, care ajuta la respiratie. 3) (la reptile) Barbie, de obicei de alta culoare decat cea a corpului. 4) (la oameni) Umflatura (in partea de dinainte a gatului) formata ca urmare a cresterii excesive si patologice a glandei tiroide. 5) (la unii oameni) Cuta de grasime sub barbie. 6) fam. Parte inferioara a gatului; gatlej. /<lat. geusial

ALERGATOR, -OARE, alergatori, -oare, adj., subst. I. Adj. Care alearga. ◊ Piatra alergatoare (si substantivat, f.) = piatra de moara care se invarteste spre a macina boabele. pasari alergatoare (si substantivat, f.) = pasari din tarile calde, avand picioare lungi, cu care alearga foarte repede. II. S. m. si f. 1. Atlet care concureaza la probe de alergari. 2. (Rar) Curier (insarcinat cu transmiterea unui mesaj). 3. Cal de curse. III. S. f. 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a face urzeala la razboaiele de tesut taranesti. 2. (Inv.) Parc vast, imprejmuit, in care erau tinute anumite animale si in care se organizau vanatori. – Alerga + suf. -ator.

A RADE rad tranz. 1) (par, barba, mustati) A taia de la radacina, inlaturand complet (cu briciul sau cu masina de barbierit); a barbieri. 2) (persoane) A lipsi de par cu ajutorul briciului. ◊ ~ (pe cineva) fara sapun a critica foarte aspru. ~ o mama de bataie a bate zdravan. ~ o palma a da o palma (cu putere). 3) (animale sacrificate) A curata de elementele necomestibile (par, solzi, murdarie etc.). 4) (unele straturi subtiri) A desparti de unde este prins (cu o unealta taioasa). 5) (legume) A curata de coaja. 6) A da prin razatoare; a razui. 7) fig. A face sa nu mai existe; a sterge (de pe fata pamantului); a distruge; a prapadi; a nimici. 8) fig. (persoane, de obicei la jocul de carti) A face sa piarda toti banii. 9) rar (despre pasari in zbor, proiectile lansate etc.) A atinge usor la suprafata (apa, pamantul). /<lat. radere

A VENI vin intranz. 1) (despre oameni, animale, vehicule etc.) A se misca, apropiindu-se de tinta miscarii. ~ spre casa. 2) (despre persoane, vehicule, fenomene ale naturii) A fi intr-un anumit loc dupa parcurgerea unei distante; a sosi; a ajunge. Trenul a venit in gara. ◊ ~ la spartul targului a sosi prea tarziu. ~ cu sufletul la gura (sau intr-un suflet) a veni in fuga mare. A-i ~ ceasul a muri. 3) A se intoarce, a reveni la locul de mai inainte. pasarile vin la cuiburile lor. 4) A-si avea originea; a proveni. 5) (despre imbracaminte, incaltaminte) A se potrivi bine; a fi pe masura cuiva. Pantofii ii vin bine. 6) (despre ape) A ajunge pana la o inaltime oarecare. 7) (despre sunete, zgomote etc.) A ajunge la urechea cuiva. /<lat. venire

scalus, scalusi, s.m. si scaluse, scalusari, s.n. (reg.) 1. specie de lacusta; cosas, calut. 2. gandacel de culoarea aramie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe elitre. 3. (s.n.; inv.) calus (pentru oameni sau animale). 4. (s.n.) speteaza a jugului; cui care tine polita jugului de sulul grindeiului. 5. (s.n.) lemn in forma de triunghi asezat intre acoperis si capriori, pentru a ridica streasina casei. 6. (s.n.) parte a morii care se poate regla, pentru a macina mai mare sau mai marunt. 7. (s.n.) calus de vioara. 8. (s.n.) bucata de lemn pusa la capatul unei funii, pentru a putea fi apucata mai bine. 9. (s.n.) carlig (la coasa). 10. (s.n.) lat pentru prins pasari. 11. s.n. semn la urechile oilor (facut cu preduceaua, potricala). 12. (s.n.) trecatoare prin gard sau peste gard de la un vecin la altul; parleaz. 13. (s.m.) jocul „calusul”.

CUIB ~uri n. 1) Culcus pe care si-l fac pasarile pentru a depune oua si a scoate pui. 2) fig. Casa, incapere in care traieste cineva; locuinta. ◊ A-si face ~ a-si face casa; a se stabili cu traiul. 3) fig. depr. Loc unde se unelteste ceva. ~ de talhari. 4) Groapa mica in pamant in care se seamana legume sau alte plante. ~ de cartofi. 5) Musuroi care se face cu sapa la radacina unor cereale (porumb, floarea-soarelui, etc.). 6) Grup de fer-menti care produc acrirea laptelui, otetului, a borsului. 7) Parte dintr-un minereu in care sunt concentrate minereuri folositoare. 8): ~ de mitraliera (de arma automata, de foc) loc adapostit si amenajat pentru tragere. 9): ~ fosilifer ingramadire de animale si plante fosile. [Monosilabic] /<lat. cubium