ACVILA, acvile, s. f. 1. Gen de pasari rapitoare de zi, mari, din familia acvilidelor, cu ciocul drept la baza si incovoiat la varf, coltul gurii ajungand sub ochi, cu gheare puternice si cu aripi lungi si ascutite; pajura, acera (Aquila). 2. Stema reprezentand o acvila (1); pajura. – Din lat. aquila, it. aquila.

ACVILIDA, acvilide, s. f. (La pl.) Familie de pasari rapitoare, avand ca tip principal acvila (1); (si la sg.) pasare care face parte din aceasta familie. – Din fr. aquilides.

GAIE, gai, s. f. Nume dat mai multor pasari rapitoare de zi, asemanatoare cu uliul, cu ciocul coroiat, cu gheare puternice si cu coada bifurcata (Milvus). ◊ Expr. Se tine gaie dupa (sau de) cineva, se zice despre o persoana de care nu poti scapa. M-a (sau te-a etc.) luat gaia = am (sau ai etc) patit-o. ♦ De-a puia-gaia = numele unui joc de copii; de-a baba-gaia. [Pr.: pu-ia-ga-ia]. – Et. nec.

HUHUREZ, huhurezi, s. m. Numele a doua pasari rapitoare de noapte, asemanatoare cu bufnita, fara smocuri de pene pe cap, care scot un strigat caracteristic si traiesc in scorburi de copaci; ciuhurez (Strix aluco si urelensis). ◊ Expr. A sta ca un huhurez (sau ca huhurezul) = a sta singur, parasit. A se scula ca huhurezii = a se scula foarte devreme dimineata. [Var.: (reg.) hurez s. m.] – Huhura + suf. -ez.

ULIU, ulii, s. m. Gen de pasari rapitoare de zi, mari si puternice, din familia acvilidelor, care ataca pasari si mamifere mici (Accipiter); pasare din acest gen. ◊ Uliu-pasaresc = pasarar (2) (Accipiter nisus). – Din magh. olyu.

SOIM, soimi, s. m. 1. Nume dat mai multor pasari rapitoare de zi, de marime variata, agere si puternice, cu ciocul scurt si curbat si avand cate o crestatura in forma de dinte, care se hranesc cu prada vie, mai ales cu pasari (Falco). 2. Epitet pentru un barbat curajos, viteaz, mandru, semet; soiman (2). 3. (Pop.) Cal sprinten, aprig; soiman (3). 4. Copil prescolar sau in primele clase de scoala care facea parte din organizatia Soimilor Patriei pana in decembrie 1989. – Din magh. solyom.

SORICAR, soricari, s. m. 1. Soi de caine care prinde soareci. 2. Numele mai multor pasari rapitoare din familia acvilidelor care se hranesc mai ales cu soareci (Buteo). [Var.: sorecar s. m.] – Soarec + suf. -ar.

FALCONIFORM, falconiforme, s. n. (La pl.) Ordin de pasari rapitoare de zi, cu corpul puternic, aripi lungi, cu ciocul gros si incovoiat, care se hranesc cu prada vie; (si la sg.) pasare care face parte din acest ordin. – Din fr. falconiformes.

COROI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de pasari rapitoare mici, in special soimului. – Din magh. karvaly.

CIUF, (1) ciufuri, s. n., (2, 3) ciufi, s. m. 1. S. n. Smoc de par zbarlit (cazut pe frunte). 2. S. m. Nume dat in gluma oamenilor, mai rar animalelor, cu parul ciufulit sau, p. ext., cu aspect neingrijit. 3. S. m. Numele mai multor pasari rapitoare de noapte din familia bufnitelor, cu doua smocuri de pene deasupra ochilor; ciuhurez. – Et. nec.

ERETE, ereti, s. m. Gen de pasari rapitoare de zi, asemanatoare cu uliii, cu corpul zvelt, ciocul scurt si foarte incovoiat si cu cate un disc de pene pe partile laterale ale capului (Circus); pasare din acest gen. – Et. nec.

NOCTURN, -A, nocturni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se face sau se intampla noaptea; de noapte, din timpul noptii. ◊ Loc. adj. si adv. In nocturna = (despre competitii sportive) (care se desfasoara) in timpul serii. ♦ (Despre pasari rapitoare, animale, insecte) Care isi desfasoara activitatea in cursul noptii si doarme ziua. 2. S. f. Competitie sportiva care are loc in timpul serii. 3. S. f. Piesa muzicala, vocala sau instrumentala cu caracter liric, visator si melancolic. – Din fr. nocturne, lat. nocturnus.

SFRANCIOC, sfrancioci, s. m. (Ornit.; la pl.) Gen de pasari rapitoare, calatoare, insectivore, din ordinul paseriformelor, mai mari decat vrabiile, cu cioc incovoiat si cu gheare puternice (Lanius); (si la sg.) pasare care face parte din acest gen. ◊ Sfrancioc mare = pasare cenusie pe spate, alburie pe pantece, cu pete negre pe coada, pe aripi si in dreptul ochilor; lupul-vrabiilor (Lanius excubitor). [Var.: sfrancioc s. m.] – Din scr. svracak.

VULTUR s. (ORNIT.) 1. (pop.) vultan, (prin Transilv.) sas. (~ este numele mai multor pasari rapitoare mari.) 2. vultur barbos (Gypætus barbatus) v. zagan, (rar) vultur negru, (reg.) surligaie, (Transilv.) ceahlau, (Transilv. si Ban.) sorlita, (Transilv.) susugaie.

ACVILIDA ~e f. 1) la pl. Familie de pasari rapitoare, de talie mare, cu gheare lungi si taioase, cu cioc incovoiat (reprezentant: acvila). 2) pasare din aceasta familie. /<fr. aquilides

STRIGIFORMA ~e f. 1) la pl. Ordin de pasari rapitoare nocturne cu capul foarte mobil, cu ochii mari, indreptati inainte, cu ciocul scurt, puternic, incovoiat (reprezentanti: bufnita, cucuveaua, huhurezul etc.). 2) pasare din acest ordin. /<fr. strigiformes, lat. strix, strigis

STRIGIDE s.f.pl. Familie de pasari rapitoare care vaneaza noaptea; (la sg.) pasare din aceasta familie. [< fr. strigides, cf. lat. strix – cucuvea, gr. eidos – aspect].

STRIGIFORME s.f.pl. Ordin de pasari rapitoare de noapte, cuprinzand buha, huhurezul, cucuveaua etc.; (la sg.) pasare din acest ordin. [Sg. strigiforma. / < it. strigiformi, cf. lat. strix – cucuvea, forma – forma].

ACVILIDE s.f.pl. (Zool.) Familie de pasari rapitoare, avand ca tip acvila; (la sg.) pasare din aceasta familie. [Sg. acvilida. / < fr. aquilides, cf. lat. aquila].

soava¹, soave, s.f. (reg.) 1. numele mai multor pasari rapitoare, de zi: uliu, uliu alb, gaie, acvila tipatoare. 2. femela soimului. 3. cioara. 4. (in forma: sova) femeie certareata. 5. femeie grasa.

stioi, stioi, s.m. (reg.) numele a doua specii de pasari rapitoare de noapte, inrudite cu bufnita: ciuf de balta si ciuf pitic.

surligaie, surligai, s.f. (reg.) 1. numele mai multor pasari rapitoare: vindereu, vinderel rosu, gaie, sorlita, zagan. 2. (fig.) aratare, aparitie fioroasa. 3. copil galagios.

ACVILIDE s. f. pl. familie de pasari rapitoare: acvila. (< fr. aquilides)

FALCONIFORME s. f. pl. ordin de pasari rapitoare de zi cu corpul puternic, cu aripi lungi si ciocul incovoiat: soimul, uliul, acvila, vulturul-plesuv, condorul etc. (< fr. falconiformes)

INGLUVIE s. f. cocolos din resturi nedigerate (par, pene) inghitite o data cu hrana de unele pasari rapitoare si regurgitate. (< fr. ingluvie, lat. ingluvies)

STRIGIFORME s. f. pl. ordin de pasari rapitoare nocturne, cu auzul si vazul foarte dezvoltate, cu cioc puternic si ascutit: strigidele si alte familii inrudite. (< it. strigiformi)

ACVILA, acvile, s. f. Nume dat mai multor specii de pasari rapitoare din familia acvilidelor, cu cioc puternic si incovoiat, cu gheare puternice si cu aripile lungi si ascutite. ♦ Stema reprezentand o acvila; pajura. – Lat. lit. aquila (it. aquila).

ACVILIDA, acvilide, s. f. (La pl.) Familie de pasari rapitoare avand ca tip principal acvila; (si la sg.) pasare care face parte din aceasta familie. – Fr. aquilides.

BUFNITA, bufnite, s. f. Cea mai mare pasare rapitoare de noapte, avand penajul de culoare bruna-ruginie cu dungi negre si galbene, cap mare si ochi galbeni-portocalii mari, apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buha, bufna (Bubo bubo). – Bufna + suf. -ita.

CANGE, cangi, s. f. Prajina lunga de lemn, cu carlig de fier in varf, utilizata la acostarea sau la indepartarea de mal a navelor mici, la impingerea sau la prinderea de departe a unui obiect. ♦ Gheara ascutita si intoarsa a pasarilor rapitoare. – Din tc. kanca.

IEPURAR, iepurari, s. m. pasare rapitoare inrudita cu vulturul, care se hraneste de obicei cu iepuri (Aquila chrysaetos). – Iepure + suf. -ar.

PAJURA, pajuri, s. f. 1. pasare rapitoare mai mica decat vulturul, dar mult mai puternica si mai iute in miscari decat acesta, cu cioc puternic si taios, cu gheare lungi si ascutite, care traieste in regiunile de munte; acvila (1), acera (Aquila chrysaetos). ♦ (In mitologia populara) pasare uriasa, cu infatisari variate, de obicei fioroase, inzestrata cu puteri miraculoase. 2. Figura simbolica reprezentand o pajura (1) sau vultur (cu unul sau doua capete, de obicei cu aripile intinse), care serveste ca semn conventional distinctiv pe stemele, steagurile, pecetile sau monedele unor tari; p. ext. stema, emblema avand o asemenea figura. [Var.: (inv.) pajera, pajora s. f.] – Din ucr. pazera „fiinta lacoma, nesatioasa”.

PRADA, prazi, s. f. 1. Faptul de a prada; pradare, jefuire, jaf; devastare. 2. (Concr.) Totalitatea bunurilor materiale si (in trecut) a persoanelor luate de cel care prada (mai ales in timp de razboi). ◊ Loc. vb. (Inv.) A face prada = a prada. 3. Persoana prinsa, rapita, ajunsa in puterea cuiva. ◊ Expr. Prada (sau prada) cuiva = la discretia, in stapanirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. 4. Vietate care serveste ca hrana animalelor salbatice carnivore sau pasarilor rapitoare; p. ext. vanat; p. gener. orice poate servi drept hrana vietuitoarelor. ◊ pasare de prada = pasare rapitoare. 5. (Reg.) Risipa, cheltuiala inutila. – Lat. praeda.

PRADALNIC, -A, pradalnici, -ce, adj. 1. Care are caracter de jaf; care deposedeaza pentru a se imbogati. 2. (Despre animale) Care traieste din prada; (despre pasari) rapitor. – Prada + suf. -alnic.

SERPAR (1) serpare, s. n., (2) serpari, s. m. 1. S. n. Brau lat de piele (prevazut cu buzunare) pe care il poarta taranii; chimir. 2. S. m. pasare rapitoare, asemanatoare cu acvila, cu spatele de culoare bruna-cenusie si cu pantecele alburiu, care se hraneste mai ales cu serpi, soparle si broaste (Circaetus gallicus). – Sarpe + suf. -ar.

CODALB, -A, codalbi, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. (Despre animale) Care are coada sau varful cozii de culoare alba, iar restul de culoare mai inchisa. 2. (Despre oameni) Cu parul blond; balai. II. S. m. pasare rapitoare de zi de talie mare, cu coada alba (Haliaetus albicilla). [Var.: (reg.) cudalb, -a, adj.] – Coada + alb(a).

STRIGA, strigi, s. f. 1. (In superstitii) Fiinta imaginara inchipuita ca o femeie care chinuieste copiii mici, ia mana de la vaci etc. 2. pasare rapitoare de noapte, de culoare galbena-roscata, cu pete brun-inchis, care se hraneste mai ales cu soareci (Tyto alba guttata). 3. Fluture mare cu pete albe pe aripi, asemanatoare cu un cap de mort, care zboara numai in amurg si care, cand este prins, scoate un zgomot ascutit ca un strigat; cap-de-mort (Acherontia atropos). – Lat. striga.

CUCUVEA, cucuvele, s. f. pasare rapitoare de noapte, cu penele de culoare bruna-cenusie si cu ochii galbeni inconjurati de rozete de pene, care traieste pe langa casele parasite, prin scorburi etc.; cucuveica (Athene noctua). [Var.: cucuvaie s. f.] – Din ngr. kuk(k)uvaghia.

GHEARA s. (ANAT.) (pop.) unghie. (~ de pasare rapitoare.)

pasare s. (ORNIT.) 1. zburatoare. 2. oratanie, (reg.) cobaie, cojbalita, galita, gujalie, oara. (Creste pasari pe langa casa.) 3. pasare de prada = pasare rapitoare; pasare rapitoare = pasare de prada. 4. pasarea-furtunii v. furtunar; pasarea-musca v. colibri; pasarea-omatului (Plectro-phenax nivalis) = (reg.) presura-de-iarna, presura-de-omat; pasarea-paradisului (Paradisea apoda) = (reg.) pasarea-raiului.

ACVILA ~e f. pasare rapitoare, de talie mare, cu gheare lungi si ascutite, cioc puternic si incovoiat la varf, raspandita in regiuni montane; pajura. [G.-D. acvilei] /<lat. aquila

BUFNITA ~e f. 1) pasare rapitoare nocturna, sedentara, de talie medie, cu penaj brun-ruginiu, cu cap mare si cu ochi rotunzi, foarte apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi. 2) fig. fam. Femeie (sau fata) uracioasa si rea. [G.-D. bufnitei] /bufna + suf. ~ita

CEAHLAU ~i m. pasare rapitoare care traieste in zona muntoasa, facandu-si cuibul pe stanci inaccesibile. /<ung. csaholo

CIOVICA ~ci f. 1) pasare marina sedentara, de talie mica, cu picioare lungi si cu coada ca la randunica; ciovica-de-mare. 2) pasare rapitoare, nocturna, sedentara, asemanatoare cu bufnita, dar de talie mai mica. 3) reg. pasare de balta, migratoare, de talie mica, cu mot si cu penaj colorat; nagat; bibic. [Sil. cio-vi-] /Onomat.

CIUF² ~i m. pasare rapitoare nocturna din familia bufnitelor. /<ung. csuf

CODALB² ~i m. pasare rapitoare, de talie mare, cu coada alba, care vaneaza ziua. /coada + alb[a]

CUCUVEA ~ele f. pasare rapitoare de noapte, cu pene brune-cenusii, cu ochi mari rotunzi si galbeni, inconjurati de rozete de pene, care-si face cuibul in locuri ferite (prin podurile caselor parasite, prin scorburi etc.). [Art. cucuveaua; G.-D. cucuvelei; Sil. -cu-vea] /<ngr. kukkuvaghia

IEPURAR ~i m. pasare rapitoare, asemanatoare vulturului, care se hraneste in special cu iepuri. /iepure + suf. ~ar

PAJURA ~i f. 1) pasare rapitoare de munte, de talie mare, cu cioc puternic si cu gheare lungi si ascutite; acvila. 2) Simbol care reprezinta o pasare de acest fel, cu unul sau doua capete, servind drept semn distinctiv pe stemele, steagurile, pecetile si monedele unor tari. 3) Stema sau emblema cu asemenea simbol. [G.-D. pajurei] /<ucr. pazera

PRADA, prazi f. 1) rar v. A PRADA. 2) Totalitate a bunurilor pradate. 3) Persoana rapita si data in supunerea cuiva. ◊ A fi prada (sau prada) cuiva (sau a ceva) a) a fi in stapanirea totala a cuiva; b) a fi coplesit de un sentiment sau de o idee. 4) Vietate care serveste drept hrana pentru animalele salbatice. ◊ pasare de prada pasare rapitoare. 5) fig. Obiect supus actiunii unor factori (mai ales negativi). /<lat. praeda

STRIGA ~gi f. 1) Fluture mare de noapte, care are pe spate pete albe, ce infatiseaza un cap de mort; fluture cap-de-mort; fluturele mortii. 2) pasare rapitoare de noapte, cu penaj cenusiu-ruginiu, cu pete albe si brune-intunecate, care se hraneste, mai ales, cu soareci. 3) (in superstitii) Fiinta imaginara despre care se crede ca chinuie copii mici sau ca ia mana de la vaci. /<lat. striga

SERPAR² ~i m. pasare rapitoare de talie mare, cu cioc scurt si coroiat, cu gheare pu-ternice, care se hraneste, mai ales, cu serpi. /sarpe + suf. ~ar

VIESPAR² ~i m. 1) Viespe mare de padure, cu ac foarte veninos, care produce un bazait puternic in timpul zborului; gargaun. 2) pasare rapitoare de talie mijlocie, care se hraneste, mai ales, cu albine si viespi; albinar; albinarel. [Sil. vies-] /viespe + suf. ~ar

bleandra s.f. (reg.) 1. persoana moale, molaie, proasta, bleaga. 2. pasare rapitoare (vindereu, gaia gainilor). 3. izbitura, imbranceala, lovitura, branci. 4. sperietoare de pasari.

cilihoi, cilihoi, s.m. (reg.) pasare rapitoare ce cuibareste pe stancile inaccesibile; ceahlau.

croncan, croncani, s.m. (reg.) 1. corb. 2. vultur. 3. (reg.) pasare rapitoare mare. 4. cal mare si slab, garbovit de batranete.

cucunos, cucunosi, s.m. (inv.) pasare rapitoare cu ciocul coroiat.

huduba, hudube, s.f. (reg.) pasare rapitoare.

scaba s.f. (reg.) pasare rapitoare de zi de talie mare, cu coada alba; codalb.

sfarcioc, sfarcioci, s.m. (reg.) sfrancioc (pasare rapitoare).

supasarel, supasarei, s.m. (reg.) pasare rapitoare; sfrancioc.

susugaie, susugai, s.f. (reg.) pasare rapitoare ce traieste in zonele stancoase; cilihoi, ceahlau, zagan, sorlita, vindereu etc.

erete (ereti), s. m. – pasare rapitoare asemanatoare cu uliul (Falco subbuteo). – Var. harete, (inv.) haret, herete, harete, hereu, harau. Probabil de la arete „berbec de prasila”, datorita modului sau de a se repezi sa impunga (Scriban). Mai putin probabila der. propusa de Diculescu, Elementele, 488, din gr. ἱεράϰιος, prin intermediul unei var. ionice *ἱερήϰιος (dupa Pascu, Suf., 39, din ngr. γεράϰι, cf. mr. g’iraz. Dupa DAR, din mag. haracs „varietate de vultur”).

ACVILA s. f. pasare rapitoare de zi, cu cioc si cu aripi puternice; pajura. (< lat., it. aquila)

GRIFON s. m. 1. (mit.) monstru cu corp de leu inaripat, cu cap si gheare de vultur. ◊ motiv decorativ reprezentand un astfel de monstru. 2. pasare rapitoare din tarile calde, mare, asemanatoare vulturului, cu corpul aproape plesuv si gatul imbracat intr-un guler de pene. 3. specie de caine de vanatoare cu par lung si aspru, cu barba si mustati bogate. (< fr. griffon)

MILAN s. m. pasare rapitoare de zi din regiunile calde si temperate, cu coada ca a randunicii, care vaneaza insecte din zbor. (< fr. milan, lat. milanus)

SERPENTAR s. m. pasare rapitoare de zi din Africa, care se hraneste cu serpi; secretar². (< fr. serpentaire, lat. serpentarius)

STRIGA s. f. 1. vampir imaginat ca o femeie care chinuieste copiii, ia mana de la vaci etc. 2. pasare rapitoare de noapte, galben-roscata si cu pete brune, care se hraneste cu soareci. 3. fluture cap-de-mort. (< fr. strige, lat. striga)

soim (-mi), s. m. – pasare rapitoare (Falco laniarius, F. peregrinus). Mag. soly(o)m (Cihac, II, 528; Tiktin; Galdi, Dict., 97). Nu este probabila der. din per. sahin, cf. sah (Lokotsch 1764). – Der. soiman, s. m. (soim; viteaz); soimana, s. f. (dragaica, duh rau); soimani, vb. (a ciomagi, a bate); soimar, s. m. (crescator de soimi, vinator cu ajutorul soimilor); soimesc, adj. (de soim); soimeste, adv. (ca un soim; rapid); soimoaica (var. soimoaie), s. f. (femela soimului).

BUFNITA, bufnite, s. f. 1. Cea mai mare pasare rapitoare de noapte, de culoare bruna-sura, cu cap mare si cu ochi galbeni mari, apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; are un strigat care seamana a vaitare (Bubo bubo). 2. (Reg.) Cucuvea. – Din bufna + suf. -ita.

CANGE, cangi, s. f. Prajina lunga, cu carlig de fier in varf, servind pentru a putea apuca un obiect de departe. ♦ Gheara ascutita si intoarsa a pasarilor rapitoare. – Tc. kanca.

CONDOR (‹ fr.) s. m. Cea mai mare pasare de prada (c. 1-1,5 m lungime, peste 3 m la anvergura aripilor), din ordinul falconiformelor care traieste in Anzi, la 2.000-6.000 m altitudine, cu penaj gri-albastrui, capul si gitul golase, gulerul si aripile pe jumatate cenusii-deschis, complet mut (Vultur gryphus). ◊ C. californian = pasare rapitoare de zi, din ordinul falconiformelor, de c. 1 m lungime, care traieste in S Californiei, cu penaj cenusiu si virful aripilor albicios; pe cale de disparitie (c. 70 de exemplare), este ocrotit (Gymnogyps californianus).

CUCUVEA (CUCUVAIE) (‹ fr.) s. f. pasare rapitoare de noapte, din ordinul strigiformelor, avind marimea de 25-26 cm, penajul brun-cenusiu pestrit si ochii galbeni, inconjurati de rozete de pene (Athene noctua). Distruge soarecii. ◊ C. pitica = cea mai mica dintre strigiformele existente in Europa (c. 17 cm), relict glaciar in Carpati, cu penaj cafeniu patat cu alb pe spate, albicios-patat si stropit cu cafeniu pe pantec, care vineaza si ziua si noaptea (Glaucidium passerinum).

bufnita s i (rar) bufna f., pl. e (d. buhna, buha, buhnesc). Huhurez fara moturi, o mare pasare rapitoare nocturna. Fig. Om cu ochiii holbati. Om tacut si mizantrop. V. boaghe, bogza.

bulihar m. (ca si bulihai). Mold. (Bts.) pasare rapitoare (vultur, gaie). Fig. Om urit. – Si bulihare, f., pl. ari; bulihoaie (Vc.) si ciulihoaie (Nt.), pl. oi. V. cilihoi, gobaie, hulubej.

HUDUBLEAJA, hudubleje, s. f. (Reg.) pasare mare (rapitoare). – Et. nec.

ERETE ~ti m. pasare sedentara rapitoare de talie medie, cu cioc scurt si coroiat, cu gheare lungi si aripi late; uliu. /Orig. nec.

FALCONIDA ~e f. 1) la pl. Familie de pasari sedentare, rapitoare, de talie mare, cu cioc scurt, gros si incovoiat, cu aripi lungi si cu gheare tari (reprezentanti: vulturul, pajura, uliul, soimul etc.). 2) pasare din aceasta familie. /<fr. falconides

GAIE gai f. pasare migratoare rapitoare, de talie medie, cu cioc puternic, incovoiat, avand coada lunga, bifurcata, si penaj brun-inchis; sorlita. ◊ A-l lua (pe cineva) gaia a nimeri intr-o situatie neplacuta; a o pati. De-a puia-gaia (sau de-a baba-gaia) v. BABA. A se tine ~ dupa cineva a deranja in permanenta pe cineva. [Sil. ga-ie] /Orig. nec.

HUHUREZ ~i m. pasare nocturna rapitoare, asemanatoare cu bufnita, dar fara smocuri de pene pe cap, care traieste in scorburi de copaci. ◊ A sta ca un ~ a sta singur, izolat, parasit. /a huhura + suf. ~ez

SOIM ~i m. 1) pasare sedentara rapitoare, de talie medie, cu cioc scurt si incovoiat, cu gheare curbate si ascutite si cu coada lunga in forma de furca, care se hraneste numai cu prada vie. 2) fig. Barbat viteaz si semet. 3) fig. Cal sprinten si aprig. /<ung. solyom

SOPARLAR ~i m. pasare sedentara rapitoare, de talie medie, cu aripi mari, cu coada lata si cu penaj brun-inchis, care se hraneste in special cu soareci de camp; soricar. /soparla + suf. ~ar

ULIU ~i m. pasare sedentara rapitoare, de talie medie, cu ciocul coroiat, cu gheare lungi, curbate, cu aripi late si scurte, rotunjite si cu coada lunga; erete; coroi. /< ung. olyu

VINDEREU ~i m. pasare sedentara rapitoare, asemanatoare cu soimul, dar de talie mai mica. /<ung. vandorsolyom

VULTAN ~i m. 1) pop. pasare sedentara rapitoare, de talie mare, cu cioc lung si coroiat, cu gheare si aripi lungi, puternice, care se hraneste cu animale vii si cu starvuri; vultur. 2) fig. Om curajos si mandru. /vult [ur] + suf. ~an

VULTUR ~i m. 1) pop. pasare sedentara rapitoare, de talie mare, cu cioc lung si coroiat, cu gheare si aripi lungi, puternice, care se hraneste cu animale vii si cu starvuri. ◊ ~-plesuv vultur cu gatul gol si cu penaj brun-cenusiu. ~-pescar vultur care se hraneste cu peste. ~-imperial vultur raspandit in regiunile montane; acvila; pajura. Ochi (sau privire) de ~ ochi (sau privire) agera. 2) fig. Om curajos si mandru. 3) Simbol reprezentand o astfel de pasare, care se imprima pe steme, steaguri, monede. 4) art. Constelatie din emisfera boreala, vizibila vara. /<lat. vultur, ~uris

ZGRIPTOR ~i m. 1) pasare sedentara rapitoare asemanatoare cu vulturul, dar de talie mai mare. 2) inv. Simbol reprezentand o astfel de pasare, care era imprimat pe o stema. 3) inv. Moneda austriaca de argint, avand imprimata pe o parte a ei imaginea unei astfel de pasari cu doua capete. 4) (in basme) Fiinta inchipuita ca o pasare uriasa cu doua capete. /cf. ngr. ghrips

coac s..m. (reg.) pasare de noapte rapitoare.

NErapitor, -OARE, nerapitori, -oare, adj. (Despre animale) Care nu prinde si nu se hraneste cu animale, de obicei vii. ♦ Care nu apartine ordinelor de pasari de prada. – Ne- + rapitor.

rapitor adj. 1. pradalnic, (inv.) rapace, rapicios. (pasari ~oare.) 2. v. incantator.

rapitoare ~ f. 1) la pl. Ordin de pasari de talie mare, cu cioc gros si incovoiat, care se hranesc cu alte pasari si cu mamifere mici (reprezentanti: vulturul, uliul etc.). 2) pasare din acest ordin. ~ de zi. ~ de noapte. /a rapi + suf. ~toare

ALB² ~a (~i, ~e) 1) Care are culoarea zapezii. ◊ Carne ~a carne de pasare (din regiunea pieptului) sau de peste (rapitor). Noapte ~a noapte de nesomn. Versuri ~e versuri fara rima. Saptamana ~a saptamana care precede postul mare cand se mananca lactate. Ziua ~a timpul cand s-a luminat de-a binelea. /< lat. albus

FALCONIFORME s.n.pl. (Zool.) Ordin de rapitoare de zi, cuprinzand uliul, acvila, vulturul-plesuv, condorul etc.; (la sg.) pasare din acest ordin. [Sg. falconiform. / < fr. falconiformes, cf. lat. falco – soim, forma – forma].

HARPIE / HARPIE s. f. 1. (mit.) monstru cu corp si cap de femeie, cu aripi de pasare si gheare de leu. 2. (fig.) femeie rea, artagoasa si hrapareata. 3. specie de vultur din America de Sud si Centrala, rapitor puternic si feroce, care traieste in padurile din vecinatatea apelor. (< fr. harpie)

TIGANUS ~i m. (diminutiv de la tigan) 1) pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu cioc lung si coroiat, cu picioare lungi si cu penaj aproape negru. 2) Peste dulcicol, rapitor, de talie mica, de culoare neagra pe spate, raspandit in apele mocirloase. /tigan + suf. ~us

CORVIDE (‹ fr.; {s} lat. corvus „corb” + gr. eidos „aspect”) s. n. pl. Familie de pasari cu c. 100 de specii cosmopolite, de talie mijlocie si mare, incluzind, cu exceptia pasarilor lira, cei mai mari reprezentanti ai ordinului paseriforme (corbul), migratoare (cioara neagra), sedentare (cotofana), carnivore (corbul), vegetariene (stancuta), omnivore (cioara de semanatura); rapitoare indraznete si viclene, sint in general daunatoare; au instincte sociale dezvoltate, sint foarte bune imitatoare ale oricarei voci si se pot dresa (Corvidae).

TIGANUS, tiganusi, s. m. 1. Diminutiv al lui tigan (I 1); tiganas, tiganel. 2. pasare de balta cu picioarele inalte, cu ciocul lung si incovoiat in jos, cu spatele si aripile negre cu reflexe verzui si ruginii (Plegadis falcinellus). 3. Peste rapitor cu corpul scurt si indesat, de culoare inchisa, stropit cu puncte negre (Umbra krameri). – Tigan + suf. -us.

Harpyae, genii inaripate din generatia preolimpienilor, fiicele lui Thaumas si ale oceanidei Electra (intr-o alta varianta, ale lui Gaea). Erau considerate, in general, trei la numar: Aello, Celaeno si Ocypete si aveau infatisarea unor pasari de prada cu capete de femei. Din unirea uneia dintre ele cu Zephyrus, s-au nascut Xanthus si Balius – caii lui Achilles – precum si caii dioscurilor. Harpiile erau supranumite „rapitoarele”, deoarece se credea ca rapeau copiii si sufletele mortilor. Din porunca Herei ele au spurcat bucatele ce se aflau in fata nefericitului rege Phineus. Acesta a cerut ajutorul boreazilor (Zetes si Calais), care le-au biruit si le-au pus pe fuga. Harpiile intervin si in legenda regelui Pandareos, rapindu-i fetele (v. si Pandareos).

rapitor, -OARE, rapitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care rapeste pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde si consuma hrana de origine animala, de obicei vie. ♦ (Substantivat, f. pl.) Numele a doua ordine de pasari de prada (de zi sau de noapte), bune zburatoare, cu cioc gros, arcuit si incovoiat si cu picioare terminate cu gheare ascutite si intoarse; (si la sg.) pasare care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦ Fig. Hraparet, uzurpator. 3. Fig. Care vrajeste, captiveaza; fermecator, incantator. – Rapi + suf. -tor.