GUANO s.m. Roca sedimentara fosfatica, formata prin acumularea excrementelor si a resturilor unor pasari marine, care se foloseste ca ingrasamant organic natural. ♦ Ingrasamant preparat din deseurile industriei de prelucrare a carnii. [Pron. gua-. / < fr., sp. guano, cf. peruv. huano].

GUANO s. m. 1. roca sedimentara fosfatica, prin acumularea excrementelor si a resturilor unor pasari marine, ingrasamant agricol natural. 2. ingrasamant preparat din deseurile industriei de prelucrare a carnii. (< fr., sp. guano)

PELECANIFORME s. f. pl. ordin de pasari marine, palmipede: pelicanul. (< fr. pelecaniformes)

PROCELARIIFORME s. f. pl. ordin de pasari marine, cu ciocul din mai multe placi alaturate: albatrosul si petrelul. (< fr. procellariiformes)

SFENISCIFORME s. f. pl. ordin de pasari marine nezburatoare: pinguinii. (cf. gr. sphenisque, pinguin-imperial)

STERCORAR, -A I. adj. 1. care creste pe excremente, cu care se hraneste. 2. fistula ~a (sau stercorala) = fistula in comunicarea cu intestinul, care permite trecerea materiilor f****e. II. s. m. goeland brun care se hraneste cu victimele smulse altor pasari marine; lup-de-mare. (< fr. stercoraire)

Alcyone 1. Una dintre pleiade, fiica lui Atlas si a Pleionei. 2. Fiica lui Aeolus, despre care legenda spune ca traia atit de fericita impreuna cu sotul ei Ceyx, incit a trezit gelozia Herei, care i-a metamorfozat pe amindoi in pasari de mare. Dupa o alta versiune, Ceyx, pornit sa consulte un oracol, si-a gasit moartea in valuri, inecat de o furtuna. Distrusa de durere, Alcyone s-a aruncat si ea in mare. Induiosati de nenorocirea ei, zeii i-au metamorfozat pe amindoi in pasari marine.

ALBATROS, albatrosi, s. m. pasare marina zburatoare, asemanatoare cu pescarusul, dar mult mai mare decat acesta, de culoare alba, cu aripile lungi, inguste si negre la varf (Diomedea exulans) – Din fr. albatros.

PETREL, petrei, s. m. pasare marina de culoare alba, cu spatele si aripile cenusii, care se hraneste cu pesti si traieste in colonii (Larus canus). – Din fr. petrel.

FURTUNAR, furtunari, s. m. pasare marina de marimea unui porumbel, cu narile situate la capatul unor tuburi cornoase de pe cioc, care traieste in jurul Marii Mediterane (Puffinus puffinus). – Furtuna + suf. -ar.

CIOVICA ~ci f. 1) pasare marina sedentara, de talie mica, cu picioare lungi si cu coada ca la randunica; ciovica-de-mare. 2) pasare rapitoare, nocturna, sedentara, asemanatoare cu bufnita, dar de talie mai mica. 3) reg. pasare de balta, migratoare, de talie mica, cu mot si cu penaj colorat; nagat; bibic. [Sil. cio-vi-] /Onomat.

FURTUNAR ~i m. pasare marina de talie medie, care zboara foarte repede; pasarea furtunii. /furtuna + suf. ~ar

GOELAND ~zi m. rar pasare marina de talie medie, cu aripi lungi si cu penaj alburiu, care se hraneste cu pesti; pescarus. /<fr. goeland

MARTIN ~i m. pasare marina, de talie medie, cu aripi lungi si cu penaj, mai ales, alburiu, care se hraneste cu pesti; pescarus. /<fr. martin

PESCARUS ~i m. pasare marina de talie medie, cu aripi lungi, cu penaj, mai ales, alburiu si cu picioare palmiforme, care se hraneste cu peste; martin. /pescar + suf. ~us

PINGUIN ~i m. pasare marina polara, de talie mare, cu cioc proeminent, cu aripi mici, modificate in labe inotatoare, cu picioare scurte (avand mersul in pozitie verticala si leganat), cu penaj alb pe pantece si negru pe spate, care se hraneste cu peste. /<fr. pingouin

PETREL s.m. pasare marina de talie mica, alba, cu spatele si aripile cenusii, foarte vorace. [< fr. petrel].

ALBATROS s.m. pasare marina cu aripi mari, cu cioc gros si incovoiat, care traieste in emisfera australa. [< fr. albatros].

ALCION s.m. 1. (Zool.) Specie de pescarus albastru. 2. (Liv.) pasare marina legendara. [Pron. -ci-on. / < fr., lat., gr. alcyon].

stridiar, stridiari s.m. 1. (inv.) negustor de stridii. 2. (reg.) pasare marina cu cioc puternic care se hraneste mai ales cu scoici; scoicar.

ALCION s. m. 1. pescarus albastru. 2. pasare marina legendara. 3. animal marin care formeaza colonii de mici polipi. (< fr., lat. alcyon)

EIDER s. m. pasare marina din regiunile scandinave, inrudita cu rata. (< fr. eider, isl. aeder)

PETREL s. m. pasare marina mica, alba, cu spatele si aripile cenusii, vorace, care se hraneste cu peste. (< fr. petrel)

ALBATROS, albatrosi, s. m. pasare marina, asemanatoare cu pescarusul, dar mult mai mare decat acesta (Diomedea exulans) – Fr. albatros.

CORB (lat. corvus) s. m. 1. Cea mai mare specie a ordinului paseriformelor din Romania (63-72 cm) si totodata a familiei corvidelor, omnivora, sedentara, prezenta in padurile umbroase din Carpati, cu cioc si picioare puternice, penaj negru cu reflexe metalice violacee, care poate imita glasul altor pasari; se imblinzeste usor (Corvus corax); monument al naturii. 2. Corb-de-mare alb = pasare marina, de c. 90 cm, care traieste in colonii, cu penaj alb si virful aripilor negru, care pescuieste in picaj, de la 30-40 m (cea mai mare distanta de procurare a hranei in acest mod) si are, pentru amortizarea socului, sub piele, o „saltea” de saci aerieni (Sulla bassana). 3. Corb-de-mare = peste teleostean cu corpul de c. 50 cm lungime, de culoare bruna-inchisa, cu capul mare si botul gros (Corvina umbra). Traieste in Marea Neagra.

FREGATA, fregate, s. f. 1. Vas de razboi cu trei catarge (obisnuit in secolele trecute), dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri si destinat serviciului de recunoastere si de paza. 2. Gen de pasari palmipede marine, zvelte, cu corpul mic si cu coada si aripile foarte mari, care traiesc in regiunea marilor tropicale si se hranesc cu pesti (Fregata); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. fregate, it. fregata.

PINGUIN, pinguini, s. m. Nume dat unor genuri diferite de pasari palmipede marine, cu ciocul lung, cu aripile scurte, negre, improprii pentru zbor, servind ca inotatoare, cu picioarele scurte, situate la extremitatea posterioara a trunchiului, cu pieptul alb, cu mersul leganat, care traiesc in grupuri in regiunile polare sudice. – Din fr. pingouin.

ALBATROS ~si m. pasare palmipeda marina din emisfera australa, asemanatoare cu pescarusul, dar mult mai mare decat acesta. [Sil. -ba-tros] /<fr. albatros

FREGATA² ~e f. pasare exotica marina, de talie mica, cu aripile si coada foarte lungi, care se hraneste cu pesti. /<fr. fregate, it. fregata

ALBATROS s. m. pasare palmipeda marina cu aripi mari, cu cioc gros si incovoiat. (< fr. albatros)

IMPENE s. f. pl. subclasa de pasari palmipede marine, cu sternul dezvoltat si aripi puternice, incapabile de zbor. (< fr. impennes)

alcion m. (vgr. alkyon). O pasare mitica marina (alcedo hispida) despre care cei vechi spuneau ca alunga vintu si-si face cuibu unde e marea lina, si de aceia era socotita ca de bun auguriu. Un fel de polip. V. ielcovan.

BACESCU, Mihai (1908-1999, n. Brosteni, jud. Suceava), biolog si oceanolog roman. Acad. (1990). Cercetari de zoologie (crustacee, reptile, pesti) si de biologie marina; contributii in domeniul nomenclaturii populare a pestilor, pasarilor.

GUANO s. n. Ingrasamant organic natural, bogat in fosfor (si in azot), care se gaseste in mari cantitati in America de Sud, provenit din acumularea excrementelor si a cadavrelor de pasari, de lilieci din pesteri, a cadavrelor unor animale marine, etc. – Din fr. guano.

PASTRUGA ~gi f. Peste marin de talie mare, cu botul plat si alungit ca un cioc de pasare, pestrit pe spate si galbui pe abdomen, apreciat pentru carnea lui gustoasa si icrele negre pe care le depune in rauri. [G.-D. pastrugii] /<sb. pastruga

RANDUNICA ~ci f. 1) pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc scurt, cu aripi lungi si cu coada bifurcata, avand penajul negru-albastru pe spate si alb pe pantece. ◊ ~ de mare a) pasare din ordinul pescarusilor, care traieste pe malul marii si se hraneste cu pesti mici; b) peste marin, de talie medie, care se misca pe fundul apei cu ajutorul unor aripi pectorale. 2) Ultima (a cincea) panza din varful unui catarg. [G.-D. randunicii] / <lat. hirundinella

cormoran m. (fr. cormoran, d. vfr. corp, corb, si moran, marin, d. galicu mor, mare, care se gaseste si in Are-mor-icum si Mor-bihan si slavu Po-morie, Pomeranis). O pasare palmipeda care se nutreste cu peste. (Chinejii il invata sa prinda peste pentru stapinu lui).

RANDUNICA, randunici, s. f. 1. pasare calatoare insectivora cu coada adanc bifurcata, cu pene albe-galbui pe burta si negre-albastrui pe spate (Hirundo rustica). 2. Compus: randunica-de-mare = peste marin care inoata pe fundul apei cu ajutorul inotatoarelor pectorale (Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci panze ale unui catarg, asezata in varful acestuia. – Randun[ea] + suf. -ica.