COJOAICA (‹ coaja) s. f. (ORNIT.) Gen de pasari insectivore, cataratoare, raspindite in America de Nord, Eurasia, Australia, Africa tropicala, din ordinul paseriformelor, inrudite cu scortarii, dar cu ciocul subtire, penaj cenusiu-cafeniu avind penele cozii rigide, dispuse etajat, pentru a le servi la catarat. In Romania traiesc doua specii, sedentare, de c. 13 cm, raspindite in aproape toate padurile: c. comuna (Certhia familiaris) si c. cu degete scurte (C. brachydactyla).

AUSEL, ausei, s. m. 1. Mica pasare insectivora cu penele maslinii pe spate, albicioase pe abdomen, cu o pata galbena-roscata pe cap (Regulus regulus). 2. pasare din familia pitigoiului, cu coada si aripile negre, spatele rosu-aprins, crestetul si gusa albe. (Aegithalus pendulinus). [Pr.: a-u-] – Aus („mos”, disparut din limba, cuvant mostenit din lat.) + suf. el.

TICLETE, ticleti, s. m. pasare insectivora cataratoare, cu ciocul conic, drept si cu penajul cenusiu pe spate si alb pe pantece; toi¹, ticlean (Sitta europaea). – Et. nec.

PUPAZA, pupeze, s. f. 1. pasare insectivora migratoare, cu penaj pestrit, cu ciocul lung si curbat si cu o creasta de pene mari, portocalii, in varful capului (Upupa epops). ◊ Expr. A-i merge (cuiva) gura ca pupaza = a vorbi mult, a fi flecar. A-i canta (cuiva) pupaza = a-i merge rau, a nu avea noroc. 2. Fig. (Fam.) Persoana flecara. ♦ Femeie imbracata sau fardata strident; p. ext. femeie de moravuri usoare. 3. (Reg.) Colac (in forma de pasare sau de cuib de pasare). ◊ Expr. Colac peste pupaza sau pupaza peste colac, se spune cand peste un necaz deja existent vine altul (si mai mare). – Cf. alb. pupeze.

SCORTAREL, scortarei, s. m. pasare insectivora mica cu spinarea cenusie patata cu alb, cu pantecele alb si cu ciocul lung si ascutit, care isi face cuibul in scorburi; scortar (2), scortaras (Certhia familiaris). – Scortar + suf. -el.

CODALBITA ~e f. pasare insectivora cu penetul multicolor. /codalb + suf. ~ita

ticlean, ticleni, s.m. (reg.) 1. pasare insectivora, sedentara; scortar, ciocarlet. 2. pitigoi. 3. sticlete. 4. oblet.

COCOSAR (‹ bg.) s. m. pasare insectivora, cintatoare, calatoare, din ordinul paseriformelor, de c. 26 cm, descoperita, din 1975, cuibarind si in Carpatii Meridionali, cu penaj cafeniu-roscat pe spate, cenusiu pe cap si tirtita, roscat cu puncte inchise pe piept (Turdus pilaris).

PITULICE, pitulici, s. f. Numele mai multor pasari cantatoare divers colorate: a) pasare mica, cu ciocul ascutit, cu penele brune-ruginii pe spate si cenusii-albicioase pe pantece; ochiul-boului (Troglodytes troglodytes); b) mica pasare migratoare insectivora, cu pene brune-verzui pe spate si cenusii pe pantece (Phylloscopus collybita). – Pitula + suf. -ice.

PRIVIGHETOARE, privighetori, s. f. Gen de pasari calatoare insectivore, de culoare bruna-roscata, care canta foarte frumos (Luscinia); pasare care apartine acestui gen; filomela. [Var.: (reg.) privighitoare s. f.] – Priveghea + suf. -toare.

MUSCAR, muscari, s. m. 1. Pescar care prinde pestele cu undita, intrebuintand ca nada muste. 2. Numele mai multor pasari migratoare insectivore (Muscicapa). 3. Gandacel insectivor de forma lunguiata, cu gatul de culoare rosie, cu o pata neagra pe partea ventrala si cu aripile negre (Catharis fusca). – Musca + suf. -ar.

RANDUNICA, randunici, s. f. 1. pasare calatoare insectivora cu coada adanc bifurcata, cu pene albe-galbui pe burta si negre-albastrui pe spate (Hirundo rustica). 2. Compus: randunica-de-mare = peste marin care inoata pe fundul apei cu ajutorul inotatoarelor pectorale (Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci panze ale unui catarg, asezata in varful acestuia. – Randun[ea] + suf. -ica.

SCORTAR, (1, 2) scortari, s. m., (3) scortare, s. n. 1. S. m. pasare migratoare insectivora mica cu gatul alb, cu spinarea cenusie, cu pantecele galben, cu ciocul drept, tare si ascutit si cu coada scurta si retezata (Sitta europaea). 2. S. m. Scortarel. 3. S. n. (Reg.) Covor (taranesc); scoarta. – Scoarta + suf. -ar.

RANDUNICA ~ci f. 1) pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc scurt, cu aripi lungi si cu coada bifurcata, avand penajul negru-albastru pe spate si alb pe pantece. ◊ ~ de mare a) pasare din ordinul pescarusilor, care traieste pe malul marii si se hraneste cu pesti mici; b) peste marin, de talie medie, care se misca pe fundul apei cu ajutorul unor aripi pectorale. 2) Ultima (a cincea) panza din varful unui catarg. [G.-D. randunicii] / <lat. hirundinella

SCORTAR ~i m. pasare migratoare, insectivora, de talie mica, cu ciocul in forma de sabie, cu gatul alb si cu pantecele galben; ticlete. /scoarta + suf. ~ar

TACAITOARE ~ori f. pasare migratoare insectivora cu penaj cenusiu (pe spate), albicios (pe abdomen) si negru (pe aripi, pe coada si pe partile laterale ale capului), cu ciocul scurt, incovoiat, si cu gheare puternice; berbecel; sfrancioc; lupul-vrabiilor. /a tacai + suf. ~toare

TICLETE ~ti m. pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc conic si cu penaj divers colorat; scortar. /Orig. nec.

TOI¹ ~ m. reg. pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc conic si cu penaj divers colorat; ticlete; scortar. /Onomat.

TIRAN¹ s. m. pasare mica, insectivora si buna cantatoare, din America, foarte vioaie si curajoasa, care ataca chiar pasari mai mari. (< fr. tyran)

TROGLODIT¹ s. m. pasare mica, insectivora, care isi face cuibul in gaurile zidurilor sau ale arborilor, in tufisuri. (< fr. troglodyte)

MARACINAR, maracinari, s. m. Nume dat mai multor pasari calatoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-inchis si cu gatul negru, care traiesc prin maracinisuri, in apropierea apelor (Saxicola). – Maracine + suf. -ar.

SFRANCIOC, sfrancioci, s. m. (Ornit.; la pl.) Gen de pasari rapitoare, calatoare, insectivore, din ordinul paseriformelor, mai mari decat vrabiile, cu cioc incovoiat si cu gheare puternice (Lanius); (si la sg.) pasare care face parte din acest gen. ◊ Sfrancioc mare = pasare cenusie pe spate, alburie pe pantece, cu pete negre pe coada, pe aripi si in dreptul ochilor; lupul-vrabiilor (Lanius excubitor). [Var.: sfrancioc s. m.] – Din scr. svracak.

PICIFORME s. f. pl. ordin de pasari sedentare si insectivore, cu picioare lungi, ale caror degete sunt indreptate spre inapoi: ciocanitoarea. (< fr. piciformes)

MARACINAR ~i m. pasare migratoare, de talie mica, insectivora, cu pene castanii-inchise si cu gatul negru, care isi face cuib prin maracinisuri. /maracine + suf. ~ar

MUSCAR ~i m. 1) pasare migratoare, de talie mica, insectivora, cu penele de culoare cenusie, cu ciocul si picioarele negre. 2) Insecta cu corpul lunguiet, rosiatic si cu aripile negre, care se hraneste cu musculite. 3) Pescar cu undita, care foloseste ca nada insecte. /musca + suf. ~ar

CAPRIMULG s. m. pasare arboricola nocturna si crepusculara, insectivora, cu capul lat si corpul turtit, cu ochi mari, globulosi, adaptati pentru intuneric si cu deschiderea gurii foarte mare, pentru captarea prazii din zbor. (< lat. caprimulgus, it. caprimulgo)