NERAPITOR, -OARE, nerapitori, -oare, adj. (Despre animale) Care nu prinde si nu se hraneste cu animale, de obicei vii. ♦ Care nu apartine ordinelor de pasari de prada. – Ne- + rapitor.

RAPITOR, -OARE, rapitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care rapeste pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde si consuma hrana de origine animala, de obicei vie. ♦ (Substantivat, f. pl.) Numele a doua ordine de pasari de prada (de zi sau de noapte), bune zburatoare, cu cioc gros, arcuit si incovoiat si cu picioare terminate cu gheare ascutite si intoarse; (si la sg.) pasare care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦ Fig. Hraparet, uzurpator. 3. Fig. Care vrajeste, captiveaza; fermecator, incantator. – Rapi + suf. -tor.

STRIGIFORMA, strigiforme, s. f. (La pl.) Ordin de pasari de prada care vaneaza noaptea, cu capul mare, ochii mari, asezati in fata, cu ciocul puternic; (si la sg.) pasare din acest ordin. – Din fr. strigiformes.

Harpyae, genii inaripate din generatia preolimpienilor, fiicele lui Thaumas si ale oceanidei Electra (intr-o alta varianta, ale lui Gaea). Erau considerate, in general, trei la numar: Aello, Celaeno si Ocypete si aveau infatisarea unor pasari de prada cu capete de femei. Din unirea uneia dintre ele cu Zephyrus, s-au nascut Xanthus si Balius – caii lui Achilles – precum si caii dioscurilor. Harpiile erau supranumite „rapitoarele”, deoarece se credea ca rapeau copiii si sufletele mortilor. Din porunca Herei ele au spurcat bucatele ce se aflau in fata nefericitului rege Phineus. Acesta a cerut ajutorul boreazilor (Zetes si Calais), care le-au biruit si le-au pus pe fuga. Harpiile intervin si in legenda regelui Pandareos, rapindu-i fetele (v. si Pandareos).

prada, prazi, s. f. 1. Faptul de a prada; pradare, jefuire, jaf; devastare. 2. (Concr.) Totalitatea bunurilor materiale si (in trecut) a persoanelor luate de cel care prada (mai ales in timp de razboi). ◊ Loc. vb. (Inv.) A face prada = a prada. 3. Persoana prinsa, rapita, ajunsa in puterea cuiva. ◊ Expr. prada (sau prada) cuiva = la discretia, in stapanirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. 4. Vietate care serveste ca hrana animalelor salbatice carnivore sau pasarilor rapitoare; p. ext. vanat; p. gener. orice poate servi drept hrana vietuitoarelor. ◊ pasare de prada = pasare rapitoare. 5. (Reg.) Risipa, cheltuiala inutila. – Lat. praeda.

pasare s. (ORNIT.) 1. zburatoare. 2. oratanie, (reg.) cobaie, cojbalita, galita, gujalie, oara. (Creste pasari pe langa casa.) 3. pasare de prada = pasare rapitoare; pasare rapitoare = pasare de prada. 4. pasarea-furtunii v. furtunar; pasarea-musca v. colibri; pasarea-omatului (Plectro-phenax nivalis) = (reg.) presura-de-iarna, presura-de-omat; pasarea-paradisului (Paradisea apoda) = (reg.) pasarea-raiului.

prada, prazi f. 1) rar v. A prada. 2) Totalitate a bunurilor pradate. 3) Persoana rapita si data in supunerea cuiva. ◊ A fi prada (sau prada) cuiva (sau a ceva) a) a fi in stapanirea totala a cuiva; b) a fi coplesit de un sentiment sau de o idee. 4) Vietate care serveste drept hrana pentru animalele salbatice. ◊ pasare de prada pasare rapitoare. 5) fig. Obiect supus actiunii unor factori (mai ales negativi). /<lat. praeda

pradaLNIC, -A, pradalnici, -ce, adj. 1. Care are caracter de jaf; care deposedeaza pentru a se imbogati. 2. (Despre animale) Care traieste din prada; (despre pasari) rapitor. – prada + suf. -alnic.

HARPIE s.f. 1. Monstru inaripat cu chip de femeie si cu corp de pasare de prada. 2. (Fig.) Femeie rea, artagoasa si hrapareata. 3. Specie de vultur din America de Sud. [Gen. -iei. / cf. fr. harpie, lat., gr. harpya].

nadric, nadrici, s.m. (reg.) pasare de prada cu pene si aripi mari, asemanatoare cu coroiul.

puhoier, puhoieri, s.m. (reg.) 1. pasare de prada din neamul soimilor; gaie prevestitoare de ploi cu puhoaie. 2. haitas la o vanatoare.

HIMERA s. f. 1. (mit.) monstru cu corp jumatate de leu si jumatate de capra, cu aripi si cap de pasare de prada si cu coada de balaur. 2. motiv decorativ reprezentand un asemenea monstru. 3. (biol.) organism rezultat prin amestecarea celulelor a doi sau mai multi zigoti distincti. ◊ ramura a unei plante care prezinta doi indivizi de constitutii diferite. 4. inchipuire, fantezie irealizabila; iluzie. 5. peste holocefal cu corpul alungit si turtit lateral, lipsit de solzi, cu gura ventrala, cu dinti putini, in forma de placi, din afundul oceanelor. (< fr. chimere, lat. chimaera, gr. khimaira)

hala (hale), s. f. – 1. Uragan, furtuna, vijelie. – 2. Groaza, spaima, teroare. – 3. Spirit rau. – 4. Monstru, fiara. – 5. (Pl.) pasari de curte. Sl. (bg., sb.) hala (Conev 37 si 106; DAR). – Der. halita, s. f. (femeie stricata); haluit, adj. (damblagiu); hoala, s. f. (pasare de prada); hola, s. f. (Trans., ciine).

CIUF (cuv. autohton) s. n., s. m. 1. S. n. Smoc de par zburlit (cazut pe frunte). 2. S. m. C. de padure = cea mai frecventa pasare de prada de noapte din Romania, din ordinul strigiformelor, sedentara, de c. 36 cm, cu penaj cafeniu-patat si doua smocuri de pene deasupra ochilor (Asia otus). 3. C. de cimpie = pasare calatoare, din ordinul strigiformelor, de c. 38 cm, care vineaza si ziua si noaptea (Asia flameus).

CONDOR (‹ fr.) s. m. Cea mai mare pasare de prada (c. 1-1,5 m lungime, peste 3 m la anvergura aripilor), din ordinul falconiformelor care traieste in Anzi, la 2.000-6.000 m altitudine, cu penaj gri-albastrui, capul si gitul golase, gulerul si aripile pe jumatate cenusii-deschis, complet mut (Vultur gryphus). ◊ C. californian = pasare rapitoare de zi, din ordinul falconiformelor, de c. 1 m lungime, care traieste in S Californiei, cu penaj cenusiu si virful aripilor albicios; pe cale de disparitie (c. 70 de exemplare), este ocrotit (Gymnogyps californianus).

cilihoaie si ciulihoaie f., pl. oi (fem. d. cilihoi. Cp. si cu bulihai). Nord. Un fel de uli mai mare. pasare mare si urita, gobaie. Momiie, sperietoare de pasari. – Mrom. ciuligan, pasare de prada. V. ciuha.

clont n., pl. uri (var. din clant. Cp. cu cleant si cu sirb. kljun, dim. kljunic, cioc). Fam. Cioc, plisc (mai ales al pasarilor de prada si, ironic, si gura omului): Nu-ti baga clontu pin [!] mincarea mea! Taca-ti clontu! – In nord si clant si clobant.

budiga f., pl. i si budigaie f., pl. ai (var. din budihace). Gorj. pasare de prada.

ZBURATOARE s. 1. (ORNIT.) pasare. (O ~ de prada.) 2. (BOT.; Epilobium angustifolium) pufulita.

COROI ~ m. pop. pasare sedentara de prada, de talie medie, cu cioc scurt, incovoiat, cu aripi lungi, cu gheare curbate, ascutite, si cu coada lunga in forma de furca; soim. [Sil. -roi] /<ung. karvaly

SFRANCIOC ~ci m. pasare migratoare de prada, de talie medie, cu cioc scurt si incovoiat la varf, cu gheare ascutite, puternice, si cu coada lunga; lupul-vrabiilor. /<sb. svratak

GIPAET s.m. (Zool.) pasare mare de prada care traieste pe inaltimile muntilor; vulturul barbos, zagan. [< fr. gypaete, cf. gr. gyps – vultur, aetos – acvila].

sparcuitor, sparcuitoare, adj. (inv.; despre pasari) care sfasie prada.

GIPAET s. m. pasare mare de prada care traieste pe inaltimile muntilor; vultur barbos, zagan. (< fr. gypaete)

CILIHOI, -OAIE, cilihoi, -oaie, s. m. si f. (Ornit.; reg.) pasare mare de prada. ♦ Ceahlau. – Din cealh[au] (<ceahlau) + suf. -oi.

SOIM, soimi, s. m. 1. Nume dat mai multor pasari rapitoare de zi, de marime variata, agere si puternice, cu ciocul scurt si curbat si avand cate o crestatura in forma de dinte, care se hranesc cu prada vie, mai ales cu pasari (Falco). 2. Epitet pentru un barbat curajos, viteaz, mandru, semet; soiman (2). 3. (Pop.) Cal sprinten, aprig; soiman (3). 4. Copil prescolar sau in primele clase de scoala care facea parte din organizatia Soimilor Patriei pana in decembrie 1989. – Din magh. solyom.

FALCONIFORM, falconiforme, s. n. (La pl.) Ordin de pasari rapitoare de zi, cu corpul puternic, aripi lungi, cu ciocul gros si incovoiat, care se hranesc cu prada vie; (si la sg.) pasare care face parte din acest ordin. – Din fr. falconiformes.

pradaLNIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care prada; cu caracter de jaf; hotesc. 2) (despre pasari, animale) Care se hranesc din prada. /a prada + suf. ~alnic

MANDIBULA s.f. 1. Falca, maxilar (in special, cel inferior). 2. Fiecare dintre cele doua parti ale ciocului pasarilor. 3. Organ din aparatul bucal al unor insecte cu care acestea taie frunzele sau isi sfasie prada. [Cf. fr. mandibule, lat. mandibula].

MANDIBULA s. f. 1. maxilar inferior la animale; falca. 2. fiecare dintre cele doua parti ale ciocului pasarilor. 3. organ chitinos din aparatul bucal al unor insecte, cu care acestea taie frunzele sau sfasie prada. (< fr. mandibule, lat. mandibula)

CAPRIMULG s. m. pasare arboricola nocturna si crepusculara, insectivora, cu capul lat si corpul turtit, cu ochi mari, globulosi, adaptati pentru intuneric si cu deschiderea gurii foarte mare, pentru captarea prazii din zbor. (< lat. caprimulgus, it. caprimulgo)

SOIM ~i m. 1) pasare sedentara rapitoare, de talie medie, cu cioc scurt si incovoiat, cu gheare curbate si ascutite si cu coada lunga in forma de furca, care se hraneste numai cu prada vie. 2) fig. Barbat viteaz si semet. 3) fig. Cal sprinten si aprig. /<ung. solyom