califar (califari), s. m. – pasare de apa, varietate de rata salbatica (Tadorna casarca). Gr. ϰαλλίφαρος „bine imbracat” (Scriban); cf. bg. kalefar, kilifar. Este putin probabila explicatia lui Cihac, II, 487, bazata pe mag. kanaly feher, numele altei pasari de apa.

PESCAREL s. (ORNIT.) 1. (Cinclus cinclus) pescar, pescarus, (rar) mierla-de-apa, mierla-de-parau, (reg.) pietrar, rabar, scobar, pasare-de-apa, pasare-de-gheata, pasare-leganata. 2. v. pescaras.

GAINA ~i f. pasare domestica de talie medie, cu cioc conic, crescuta pentru carne si oua. ◊ A avea orbul ~ilor a nu vedea bine, deslusit (mai ales seara). De rasul ~ilor de nimic; de batjocura. A se culca o data cu ~ile a se culca foarte devreme, decuseara. A sta ca o ~ (sau curca) plouata a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus. ~-de-apa pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenusiu, avand un mot alb intre ochi; lisita. [G.-D. gainii] /<lat. gallina

albatros m. (fr. albatros, d. engl. albatros, nume aplicat intii fregatei de mare [o pasare], apoi albatrosului, si care e un cuv. stricat de Engleji din sp. si pg. alcatraz, albatros). O mare pasare palmipeda din marile australe cu ciocu ca de vultur.

PICIORONG, picioroange, s. n. 1. (La pl.) Catalige. 2. pasare de apa de marimea unui sitar, cu picioarele lungi si rosii (Himantopus himantopus). 3. (La pl.) Nume generic dat pasarilor cu picioare foarte lungi. 4. (Depr., fam. sau glumet) Picior (1) foarte lung. – Din picior.

PESCARAS, pescarasi, s. m. I. (Rar) Diminutiv al lui pescar (I). II. pasare de apa cu corpul scurt, cu ciocul lung, conic, cu penajul colorat in tonuri de albastru-verzui; pescarel (a) (Alcedo atthis). – Pescar + suf. -as.

PRUNDARAS, prundarasi, s. m. Numele mai multor pasari calatoare care traiesc de obicei pe malul apelor; a) pasare bruna-roscata pe spate si alba pe pantece, cu cate o dunga neagra transversala pe piept si pe partile laterale ale capului (Charadrius dubius curonicus); b) ploier. – Prund + suf. -aras.

pasare-DE-apa s. v. pescar, pescarel, pescarus.

CUFUNDAR ~i m. 1) pasare de apa mai mare decat rata, cu ciocul ascutit si cu penele negre, cu puncte albe pe spate. 2) pasare inotatoare de marimea ratei, cu penele castanii pe spate si albe pe burta, avand in jurul gatului un „guleras” de pene. /a se cufunda + suf. ~ar

fusar, fusari, s.m. (reg.) 1. om care face sau vinde fuse. 2. tipar, sular, fus. 3. pasare de apa cu ciocul lung si rotund ca un fus si cu picioarele inalte.

LEBADA, lebede, s. f. 1. pasare de apa, cu gatul lung si arcuit si cu penele albe (Cygnus olor). ◊ Cantecul lebedei = ultima opera sau manifestare de valoare a unui scriitor, a unui muzician etc. inainte de moarte. 2. (Art.) Constelatie vizibila in emisfera boreala. [Pl. si: lebezi] – Slav (v. sl. lebedĩ).

ausel m., pl. ei (dupa Hijdau si Acad., dim. d. mrom. aus, mosneag, d. lat. avus, bunic; mai probabil, d. lat. pop. aucellus, var. din auccella, avicella, cristel, dim. d. avis, pasare; it. uccello, fr. oisel, apoi oiseau, pasare. Din aucellus s´a facut aucel, apoi, dupa frumusel, ausel. V. avion). O pasarica foarte mica cu penele cafenii, cenusii si galbene aurii, numita si sfredelus, ochiu boului si tartalac (regulus cristatus). Alta pasarica, un fel de pitigoi, cu spinarea rosie, cu aripile si coada neagra, iar incolo alburie, care-si face cuibu atirnat, ca si ganguru [!] (aegithalus pendulirus): Sta atirnat, ca o punguta alba de lina, un cuib de ausel. Il tesusera doua pasarele si tiriisera in el doua rinduri de ausel (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). Ausel de stuf, un fel de pitigoi mai mare (17 c. m.) care are o lunga mustata neagra (panurus biarmicus). V. pitulice.

FLAMINGO, flamingi, s. m. pasare migratoare de apa, de marimea unei berze, cu gatul si cu picioarele foarte lungi si cu pene de culoare alba cu nuante roz. (Phoenicopterus ruber). – Din germ. Flamingo.

ZVON, zvonuri, s. n. 1. Stire, veste (care circula din om in om); p. ext. informatie neintemeiata, care nu a fost verificata (si uneori tendentioasa). 2. Rumoare produsa de glasuri, de activitatea sau de miscarea unei multimi; galagie. 3. Zgomot confuz, usor, nedefinit din natura (produs de ape, frunze, vant, pasari etc.); fosnet, murmur, zumzet. 4. Sunet departat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoana s. f.] – Din sl. zvonu.

PLUTIT², -A, plutiti, -te, adj. 1. (Despre lemne, busteni) Care este adus pe cursul unei ape. 2. (Despre zborul pasarilor) Care planeaza. – V. pluti.

FLAMINGO s.m. pasare migratoare de apa, cu gatul si picioarele lungi si cu pene rosii pe aripi si pe spate. [Var. flaming s.m. / < germ. Flamingo].

IHTIORNIS s.f. pasare fosila de apa asemanatoare pescarusului, cu aripi bine conformate si cu o creasta pe stern, care se hranea cu pesti. [< fr. ichtyornis, cf. gr. ichthys – peste, ornis – pasare].

HESPERORNIS s.m. pasare fosila de apa, asemanatoare cu pinguinul actual, cu aripile reduse la doua palete, care-i serveau la inot. [< fr. hesperornis, cf. gr. hesperos – de seara, ornis – pasare].

FLAMINGO s. m. pasare migratoare de apa, de marimea unei berze, cu gatul si picioarele lungi si cu pene rosii pe aripi si pe spate. (< germ. Flamingo)

HESPERORNIS s. m. pasare fosila de apa, asemanatoare cu pinguinul actual, cu aripile reduse la doua palete, care serveau la inot. (< fr. hesperornis)

IHTIORNIS s. m. pasare fosila de apa asemanatoare pescarusului, cu aripi bine dezvoltate si cu o creasta pe stern, care se hraneste cu pesti. (< fr. ichtyornis)

ZVON, zvonuri, s. n. 1. Stire, veste (care circula din gura in gura); p. ext. informatie necontrolata (uneori tendentioasa). 2. Rumoare produsa de glasuri, de activitatea sau de miscarea unei multimi. 3. Zgomot confuz, nedefinit, din natura (produs de ape, frunze, vant, pasari etc.). 4. Sunet departat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoana s. f.] – Slav (v. sl. zvonu „sunet”).

1) cioc n., pl. uri (mrom. cioc, ciocan, d. cioc 2 si inrudit cu ciocan, ciocnesc, ciocoi, cioplesc, ciuca, ciugulesc, ciupesc, ciunt, tata s. a., precum si cu rus. cok, ciocnire de pahare; bg. cuk, ciocnire, covka, cioc, plisc; alb. cok, plisc, it. ciocco, butuc, ung. csok, sarutare; fr. choc, sp. choque, ol. schok, ciocnire). Vest si sud. Plisc, gura pasarilor. Lovitura de cioc: i-a tras un cioc. apa cit ia pasarea o data [!] cu ciocu: un cioc de apa. Fam. Bot, sarutare (ung. csok). Paru barbei lasat neras numai la barbie (cum il purta Napoleon III si Cuza): a purta cioc sau barba in cioc. Botu corabiii. Ciocu berzei, greghetin. V. tic 1.

LASTUN, lastuni, s. m. pasare migratoare mica, asemanatoare cu randunica (Delichon urbica). ♦ Lastun de apa (sau de mal) = pasare migratoare cu penajul cenusiu-cafeniu pe spate si alb pe abdomen, care traieste pe langa ape (Riparia riparia). ♦ Expr. (Adverbial) A sta lastun pe capul cuiva = a plictisi pe cineva, a se tine scai de cineva. [Var.: (pop.) lostun s. m.] – Din sl. lastunu.

BONITARE s.f. 1. Operatie prin care se apreciaza bonitatea unei zone forestiere. ♦ Aprecierea multilaterala a unui animal, a unei pasari in vederea selectiei. 2. Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unui curs de apa, a unui helesteu etc. [< bonitate, dupa germ. Bonitierung].

GRUIFORME s. f. pl. Ordin de pasari care traiesc pe malurile apelor si pe campie, cu corpul comprimat lateral, cu gatul si picioarele lungi: cocori, dropi, carstei etc. -Din fr. Gruiformes

prundunea, prundunele, s.f. (reg.) femela prunderelului (a unei pasari ce traieste pe langa apa).

soloanca¹, solonci, s.f. (reg.) 1. sitar. 2. pasare ce traieste in jurul apelor; tiganus.

sparchica s.f. (reg.) pasare care traieste pe langa ape; spurcaci.

PESCAREL, pescarei, s. m. Numele a doua specii de pasari salbatice care traiesc pe langa ape si se hranesc cu peste (1): a) pescaras (II); b) pasare mica cu picioarele scurte, cu penele de pe gusa albe, iar in restul corpului brune-negricioase, cu coada scurta si ridicata in sus (Cinclus cinclus). – Pescar + suf. -el.

PESCARUS, pescarusi, s. m. Nume dat mai multor specii de pasari din familii si ordine diferite, care traiesc pe langa ape si se hranesc cu pesti; pasare din aceste familii sau ordine. – Pescar + suf. -us.

PRUNDAR, prundari, s. m. 1. (Rar) Persoana care scoate si transporta prund. 2. Numele mai multor pasari mici care traiesc pe langa ape: a) prundaras; b) codobatura; c) lastun. 3. (Iht.) Fusar. – Prund + suf. -ar.

SETE s. f. Senzatie fiziologica pe care o au oamenii, animalele sau pasarile cand simt nevoia sa bea apa din pricina deshidratarii tesuturilor organismului. ♦ Fig. Pofta, dorinta arzatoare; dor. ♦ Loc. adv. Cu sete = cu pasiune, cu nesat; p. ext. cu putere, cu violenta, tare. – Lat. sitis.

pietrai s.m. (reg.) pasare calatoare care traieste pe malul apelor; prundaras.

plescavita, plescavite, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin eruptii, eczeme, bube, puroi, rani; spuzeala. 2. (reg.; cu sens colectiv, in forma „plercanita”) particele lemnoase ramase in fuiorul de canepa. 3. (reg.) planta erbacee cu frunze ovale, cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori albe. 4. (reg.; in forma „plescaita”) mica planta cu flori mari albe si cu fructul o capsula; soparlita alba. 5. (reg.) planta erbacee cu frunze opuse si ascutite, cu flori albe-verzui si cu fructe ca niste bobite negre; gusa-porumbelului. 6. (reg.; in forma „plescaita”) codobatura (mica pasare migratoare, care traieste pe marginea apelor, cu coada lunga, mereu miscatoare).

CICONIIDE s.f.pl. Familie de pasari de talie mare, cu gat si picioare lungi si cioc alungit, care traiesc de preferinta prin locuri mlastinoase si pe marginea apelor (barza, egreta, batlanul etc.); (la sg.) pasare din aceasta familie. [Pron. -ni-i-. / < fr. ciconiides, cf. lat. ciconia – barza, gr. eidos – aspect].

LIMICOL, -A adj. (Despre animale) Care traieste in malul de pe fundul apelor. // s.f.pl. (Zool.) Subordin de pasari cu picioare nepalmate, care traiesc in locuri umede sau mlastinoase. [Cf. fr. limicole, cf. lat. limus – noroi, colere – a locui].

chirta, chirte, s.f. (reg.) numele unei pasari de balta care zboara la suprafata apei pentru a prinde pesti mici; chirighita.

PESCAR, pescari, s. m. I. Persoana care se ocupa cu pescuitul si uneori cu conservarea pestelui (1) pescuit; persoana care practica pescuitul sportiv; p. ext. persoana care vinde peste. II. Nume dat unor specii de pasari din familii diferite care traiesc pe langa ape, in carduri mari si se hranesc cu peste (1), dintre care unele sunt de talie mijlocie, cu corp indesat, cu gat scurt, cu cioc ascutit si curbat la varf, cu picioare scurte si degetele anterioare reunite printr-o membrana inotatoare (Larus), iar altele au corpul scurt, ciocul mare, penajul colorat in tonuri de cenusiu si albastru-verzui (Alcedo). – Lat. piscarius.

SCALDA, scald, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face baie, a (se) imbaia. ♦ Refl. Fig. A se reflecta, a se oglindi. 2. Tranz. (Adesea fig.) A uda, a m**a. ◊ Expr. A-si scalda ochii in lacrimi = a lacrima sau a plange. ♦ (Despre ape) A curge udand un teritoriu. Refl. (Despre pasari si alte animale) A se cufunda, a se tavali in nisip, in praf etc. Tranz. (Fam.; in expr.) A o scalda = a evita un raspuns sau o atitudine hotarata, a raspunde evaziv. – Lat. excaladare.

OMBRETA s. f. pasare mare, motata, din Africa tropicala, pe langa ape, construindu-si in arbori un enorm cuib sferic. (< fr. ombrette)

A RADE rad tranz. 1) (par, barba, mustati) A taia de la radacina, inlaturand complet (cu briciul sau cu masina de barbierit); a barbieri. 2) (persoane) A lipsi de par cu ajutorul briciului. ◊ ~ (pe cineva) fara sapun a critica foarte aspru. ~ o mama de bataie a bate zdravan. ~ o palma a da o palma (cu putere). 3) (animale sacrificate) A curata de elementele necomestibile (par, solzi, murdarie etc.). 4) (unele straturi subtiri) A desparti de unde este prins (cu o unealta taioasa). 5) (legume) A curata de coaja. 6) A da prin razatoare; a razui. 7) fig. A face sa nu mai existe; a sterge (de pe fata pamantului); a distruge; a prapadi; a nimici. 8) fig. (persoane, de obicei la jocul de carti) A face sa piarda toti banii. 9) rar (despre pasari in zbor, proiectile lansate etc.) A atinge usor la suprafata (apa, pamantul). /<lat. radere

plugarita, plugarite, s.f. (reg.) 1. taranca. 2. codobatura (pasare migratoare mica, cu coada lunga, tremuratoare, care traieste pe langa ape).

GLAS ~uri n. 1) Sunet sau ansamblu de sunete emise de om cu ajutorul coardelor vocale; facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; grai. ~ puternic. ~ ragusit. ◊ Intr-un ~ toti deodata. A da ~ a) a striga; b) a exprima (verbal sau in scris). A ridica ~ul a se rasti. A capata (sau a prinde) ~ a capata curaj. A-i pieri (sau a i se stinge) ~ul a) a nu mai putea sa vorbeasca; b) a nu mai avea ce raspunde; a se da batut. 2) mai ales la pl. Murmur produs de mai multe persoane ce vorbesc concomitent. 3) Sunet sau ansamblu de sunete scoase de pasari sau de animale. 4) fig. Zgomot produs de unele fenomene naturale. ~ul apelor. 5) fig. Sunet produs de un instrument muzical. ~ de vioara. /<sl. glasu

becata f., pl. e (ngr. bekatsa, d. ven. becazza, it. beccaccia: fr. becasse, d. bec, cioc, lat. pop. beccum, cuv. galic). O mica pasare calatoare piciorongata cu ciocu lung si traitoare pe malu apelor. (scopolax rusticola). Se numeste si ciocanea. V. si sitar.

HOMEOTERM, -A I. adj., s. m. f. (mamifer, pasare) cu temperatura constanta, independenta de cea a mediului extern. II. adj. (despre ape termale) care izvoraste la o temperatura apropiata de aceea a organismului omului. (< fr. homeotherme)

TEICA, teici, s. f. 1. Cutie mobila (de lemn) in care cad grauntele din cosul morii inainte de a trece intre pietre. 2. Jgheab din care beau sau mananca vitele si pasarile. 3. (Reg.) Mic vas de lemn legat de o prajina, cu care se scoate apa dintr-un put. [Var.: teuca s. f.] – Et. nec.

CODOBATURA, codobaturi, s. f. pasare migratoare mica, cenusie, cu coada lunga, in vesnica miscare, care traieste pe langa ape; prundar, prundas (Motacilla alba). – Lat. *codabattula.

CRETELUT s. m. Gen de pasari calatoare, din ordinul gruiformelor, care traiesc in zonele bogate in vegetatie din apropierea apelor, cu corpul turtit lateral, picioare zvelte, aripi rotunjite si penaj cafeniu-patat sau cafeniu-roscat. In Romania se cunosc trei specii: c. pestrit (Porzana porzana); c. mijlociu (P. Parva) si c. mic (P. pusulla).

pietrarita, pietrarite, s.f. (reg.) pasare migratoare mica, cenusie, cu coada lunga si in vesnica miscare, care traieste pe langa ape; codobatura.

MIGRATIUNE s. f. 1. deplasare in masa a unor triburi sau popoare de pe un teritoriu pe altul. 2. deplasarea in masa a unor animale sau pasari dintr-o regiune intr-alta in vederea reproducerii, a cautarii de hrana etc. 3. miscarea apei in sol; inaintarea petrolului in rocile sedimentare. 4. ~ profesionala = deplasare a unei parti din mana de lucru dintr-o meserie intr-alta. 5. a capitalului = deplasarea capitalului dintr-o tara in alta, dintr-o ramura de productie in alta. (< fr. migration, lat. migratio)

CREASTA creste f. 1) Excrescenta cornoasa rosie sau smoc de pene de pe capul unor pasari. 2) Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui val de apa etc. ~a dealului. [G.-D. crestei; Sil. creas-] /<lat. crista

PUIERNITA, puiernite, s. f. 1. Vas mare din lemn cu un dispozitiv pentru alimentarea cu apa, folosit in crescatoriile piscicole pentru dezvoltarea puilor¹ de pastravi. 2. Adapost special amenajat destinat cresterii puilor¹ unor pasari de curte in primele luni de viata. [Pr.: pu-ier-] – Pui¹ + suf. -ernita.

CLOACA ~ce f. 1) Galerie subterana unde se varsa murdariile dintr-un oras. 2) Masa de apa murdara si fetida. 3) fig. Mediu social vicios; mocirla. 4) fig. Loc cu reputatie proasta. 5) (la amfibii, reptile, pasari etc.) Orificiu comun al canalelor u*****e si genitale. [G.-D. cloacei; Sil. cloa-ca] /<fr. cloaque, lat. cloaca

PUIERNITA ~e f. 1) Instalatie speciala pentru cresterea puilor unor pasari domestice. 2) Vas de lemn, de forma unei treuci mari, prevazut cu un dispozitiv de alimentare cu apa, folosit in pastravarie pentru dezvoltarea puietului. /pui + suf. ~ernita

PADUREA DE PIATRA (SHI LIN), formatiuni stancoase izolate sau grupate, sub forma unor piloni inalti de c. 30 m, situate intr-o regiune carstica din S Chinei (prov. Yunnan), la c. 120 km SE de orasul Kumming. Este una dintre cele mai spectaculoase „paduri de piatra”, extinsa pe c. 260 km², care a luat nastere in urma actiunii erozive a apelor din precipitatii asupra rocilor carstice, stancile rezultate capatand forme ciudate, cum sunt leul urias, bivolul, rinocerul, pasarea Phoenix s.a. Este cea mai mare si cea mai spectaculoasa padure de piatra de pe Glob. Turism.

MARACINAR, maracinari, s. m. Nume dat mai multor pasari calatoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-inchis si cu gatul negru, care traiesc prin maracinisuri, in apropierea apelor (Saxicola). – Maracine + suf. -ar.

bist interj. – Exprima miscarea rapida cu care dispar anumite animale, de ex. broasca ce se arunca in apa, iepurele in tufis etc. – Var. bischi, huschi. Creatie expresiva, comparabila cu his sau us, cu care se gonesc pasarile din ograda. – Der. bisti, vb. (a scapa, a fugi, a disparea).

LISITA ~e f. pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenusiu si cu un mot alb intre ochi; gaina-de-apa. [G.-D. lisitei] /cf. bulg. liska

CICONIIFORME s. f. pl. ordin de pasari de talie mare, cu gat si picioare lungi si cioc mare, care traiesc prin locuri mlastinoase si pe marginea apelor: barza, egreta, batlanul. (< fr. ciconiiformes)

COSAS (‹ coasa) s. m. 1. Persoana care coseste. 2. Nume dat unor insecte ortoptere cu antene lungi si cu organe stridulante care produc un tiriit caracteristic (ex. Tettigonia viridissima). 3. Peste teleostean, dulcicol, semimigrator, originar din apele Asiei de Est, de c. 60-115 cm si 7,4-32 kg, cu corpul fusiform, gros, solzi cenusii-verzui si albiciosi (Ctenopharyngodon idella). 4. pasare mica (c. 18 cm), daunatoare, din ordinul paseriformelor, care traieste in Peru, Bolivia, Argentina, Chile, cu cioc puternic, ferestruit si penaj cafeniu-inchis-caramiziu (Phytotoma rara).

CLOACA s.f. 1. Canal subteran destinat a primi murdariile dintr-un oras. 2. Masa de apa murdara si fetida. ♦ (Fig.) Loc rau famat, mediu imoral. 3. Orificiu comun al cailor u*****e, intestinale si genitale la batracieni, reptile, pasari si la unele mamifere. [Pron. cloa-ca. / < fr. cloaque].

CLOACA s. f. 1. canal subteran destinat a primi murdariile dintr-un oras. 2. masa de apa murdara si fetida. ◊ (fig.) loc rau famat, mediu imoral. 3. orificiu comun al cailor u*****e, intestinale si genitale la batracieni, reptile, pasari si la unele mamifere. (< fr. cloaque, lat. cloaca)

corli (-lesc, -it), vb. – A (se) cufunda in apa, a (se) da la fund. Creatie expresiva ca in toate vb. terminate in -li: pentru radacina expresiva, cf. corcodel. – Der. corla, s. f. (pasari acvatice, care in alte regiuni se numesc corcodel: Gallina chloropus, Colymbus glacialis), al caror nume este in legatura, dupa Iordan, Arhiva, XXXIII, 40, cu rus. kurlan „stirc” (pentru caracterul sau expresiv, cf. DAR). Cihac, II 73, se gindea fara nici un temei, la pol. kulik „pescarus”; iar Scriban, la fr. courlieu, courlis, cuvinte de asemenea expresive, cf. Battisti, II, 912.

PRIGOARE, prigori, s. f. pasare migratoare zvelta, de marimea unei turturele, viu colorata (cu rosu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung si subtire, care traieste pe malurile lutoase ale apelor si se hraneste mai ales cu albine si viespi; albinarel (Merops apiaster). [Var.: prigorie s. f.] – Din prigori (derivat regresiv).

RANDUNICA ~ci f. 1) pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc scurt, cu aripi lungi si cu coada bifurcata, avand penajul negru-albastru pe spate si alb pe pantece. ◊ ~ de mare a) pasare din ordinul pescarusilor, care traieste pe malul marii si se hraneste cu pesti mici; b) peste marin, de talie medie, care se misca pe fundul apei cu ajutorul unor aripi pectorale. 2) Ultima (a cincea) panza din varful unui catarg. [G.-D. randunicii] / <lat. hirundinella

CODOBATURA (lat. codobatulla) s. f. Gen de pasari calatoare mici (c. 17-18 cm), din ordinul paseriformelor, cu picioare robuste si lungi, cioc gros si coada lunga pe care o misca intruna. Traiesc pe linga ape, aproape exclusiv pe sol. In Romania traiesc trei specii: c. alba (Motacilla alba), frecventa pe malul baltilor, lacurilor, riurilor de la ses pina la munte; c. de munte (M. cinerea), care cuibareste pe vaile riurilor din Carpati; c. galbena (M. flava), frecventa in special in Delta Dunarii.

A VENI vin intranz. 1) (despre oameni, animale, vehicule etc.) A se misca, apropiindu-se de tinta miscarii. ~ spre casa. 2) (despre persoane, vehicule, fenomene ale naturii) A fi intr-un anumit loc dupa parcurgerea unei distante; a sosi; a ajunge. Trenul a venit in gara. ◊ ~ la spartul targului a sosi prea tarziu. ~ cu sufletul la gura (sau intr-un suflet) a veni in fuga mare. A-i ~ ceasul a muri. 3) A se intoarce, a reveni la locul de mai inainte. pasarile vin la cuiburile lor. 4) A-si avea originea; a proveni. 5) (despre imbracaminte, incaltaminte) A se potrivi bine; a fi pe masura cuiva. Pantofii ii vin bine. 6) (despre ape) A ajunge pana la o inaltime oarecare. 7) (despre sunete, zgomote etc.) A ajunge la urechea cuiva. /<lat. venire

MORISCA, moristi, s. f. 1. Masina mica de vanturat grane. 2. Rasnita cu care se macina pesmet, cafea, piper etc. 3. Moara mica pusa in miscare de vant, de apa sau cu mana. 4. Jucarie care infatiseaza aripile sau roata unei mori de vant; jucarie care se invarteste in mana si produce un sunet caracteristic (folosita si pentru a speria pasarile din semanaturi). ◊ Morisca de vant = obiect de ornament, imitand aripile unei mori de vant, pus pe acoperisul caselor, care, la bataia vantului, se roteste in directia acestuia. 5. (In sintagma) Morisca hidrometrica (sau hidraulica) = instrument format dintr-un rotor, cu una sau mai multe palete, care se roteste sub actiunea curentului de apa si serveste la masurarea vitezei unui curs de apa. – Moara + suf. -isca.

RANDUNICA, randunici, s. f. 1. pasare calatoare insectivora cu coada adanc bifurcata, cu pene albe-galbui pe burta si negre-albastrui pe spate (Hirundo rustica). 2. Compus: randunica-de-mare = peste marin care inoata pe fundul apei cu ajutorul inotatoarelor pectorale (Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci panze ale unui catarg, asezata in varful acestuia. – Randun[ea] + suf. -ica.

HARPIE / HARPIE s. f. 1. (mit.) monstru cu corp si cap de femeie, cu aripi de pasare si gheare de leu. 2. (fig.) femeie rea, artagoasa si hrapareata. 3. specie de vultur din America de Sud si Centrala, rapitor puternic si feroce, care traieste in padurile din vecinatatea apelor. (< fr. harpie)

PLANA¹ vb. intr. 1. (despre pasari) a pluti in vazduh cu aripile deschise. ◊ (despre un planor, un avion) a pluti in aer fara motor. ◊ (despre ambarcatii) a naviga cu mare viteza, avand prova jumatate iesita din apa. ◊ (fig.) a fi iminent, a ameninta sa se intample, a pluti asupra... 2. (fig.) a domina, a stapani (prin superioritate). (< fr. planer)

FULG, fulgi, s. m. 1. Pana subtire, de marime mijlocie, pe jumatate moale si matasoasa, care creste pe pantecele pasarilor si printre penele mai mari. ◊ Loc. adj. Ca fulgul = foarte usor. ◊ Expr. A bate (pe cineva) de-i merg (sau sa-i mearga) fulgii = a bate tare (pe cineva). Ca fulgul pe apa = la voia intamplarii. 2. Asociere de mici cristale de apa, care se formeaza iarna in atmosfera si care, cazand pe pamant, alcatuiesc zapada. 3. (La pl.) Crapaturi intermitente, grupate si fine, care se formeaza mai ales in lingourile sau in piesele de otel aliat cu nichel si cu cromnichel. 4. (La pl.) Produs alimentar sub forma de foite subtiri, obtinut din boabe de ovaz alimentar decorticat, din porumb sau din cartofi taiati fin. – Et. nec.

LIPITOR, -OARE, lipitori, -oare s. 1. S. f. Specie de vierme anelid din apele dulci, cu corpul alungit, prevazut la cele doua capete cu cate o ventuza, care se hraneste cu sangele animalelor de al caror corp se lipeste (Hirudo medicinalis). ♦ Fig. Exploatator; parazit. 2. S. f. pasare calatoare arboricola, nocturna, de culoare bruna-cenusie, cu pete brune sau rosietice, care se hraneste cu insecte; mulge-capre (Caprimulgus europaeus). 3. S. m. si f. Persoana care are meseria de a lipi. – Lipi + suf. -tor.

TIGANUS ~i m. (diminutiv de la tigan) 1) pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu cioc lung si coroiat, cu picioare lungi si cu penaj aproape negru. 2) Peste dulcicol, rapitor, de talie mica, de culoare neagra pe spate, raspandit in apele mocirloase. /tigan + suf. ~us

CARENA s. f. 1. parte din coca unei nave, sub apa. ◊ volumul de apa dislocat de un plutitor, de o nava. 2. portiune din corola leguminoaselor, in forma de luntre, prin unirea celor doua petale inferioare. 3. iesitura a unui organ, a unui os. 4. prelungire a sternului la pasari. 5. proeminenta alungita in roca unei galerii sau pesteri calcaroase. (< fr. carene, it. carena)

PATUL¹, patule, s. n. 1. Constructie cu peretii din sipci, din nuiele impletite etc., ridicata pe un postament la mica inaltime deasupra solului, care serveste la pastrarea porumbului (in stiuleti); p. gener. hambar pentru cereale. 2. (Pop.) Cotet (construit pe pari sau intr-un copac) pentru pasarile de curte; cotet pentru porumbei. 3. (Pop.) Culcus improvizat din frunze, din paie, din fan etc., care serveste pentru dormit; p. ext. pat rudimentar (si mic). 4. Un fel de podet asezat pe pari la suprafata apei, de pe care se pescuieste. 5. Patuiac. 6. Platforma inalta construita pe stalpi sau in copaci, care serveste ca loc de observatie (pentru paznici, pentru vanatori etc.); – Cf. lat. *patubulum (= patibulum).

SANTA ROSA 1. Oras in partea central-estica a Argentinei, centrul ad-tiv al prov. La Pampa, situat la 200 km de Bahia Blanca; 93.9 mii loc. (2001). Nod de comunicatii. Centru agricol (cereale, cresterea bovinelor). Muzeu de arta regionala si de istorie naturala. Universitate (1958). Fundat in 1892. 2. Oras in V S.U.A. (California), situat pe raul omonim, la poalele m-tilor Sonoma, la 25 km de tarmul Oc. Pacific, la 80 km NNV de San Francisco; 147,6 mii loc. (2000). Ferme pentru cresterea pasarilor. Centru viticol si de vinificatie. Ind. chimica, textila, pielariei si incaltamintei, opticii (instrumente optice), de prelucr. a lemnului si a fructelor. Universitate. Muzee de arta si istorie. In apropiere se afla gheizere, izvoare cu ape minerale si Padurea pietrificata. Fundat in 1833 de generalul Mariano Guadalupe Vallejo; declarat oras in 1868.

1) cucui n., pl. ie (lat. cucullium sau cucullio = cucullus, cuculla, gluga, inrudit cu cucutium, un fel de gluga. De aici mai vin: it. cocolla, fr. coule si cagoule, apoi ngr. kukuli, sirb. kukulj si rus. kukuli, gluga; inrudite mai sint si: curculez, gurgui, pupui, tugui, gluga, cocot, cocoasa, gogoasa, gogolos, gogolesc s. a. V. cuculion). Unflatura [!] produsa pe cap de o lovitura. Motu pasarilor.

CARENA s.f. 1. Partea din corpul navei care sta sub apa. ♦ Volumul de apa dislocat de un plutitor sau de o nava. 2. Portiune din corola leguminoaselor, in forma de luntre, care ia nastere prin unirea celor doua petale inferioare. 3. Iesitura a unui organ sau a unui os. 4. Creasta osului stern la pasari. [Pl. -ne. / < fr. carene, it. carena].

IANCA 1. Lac clastocarstic (de crov) cu apa sarata, in C. Brailei, langa oratul cu acelasi nume; 3,32 km². Seaca in anii secetosi. 2. Oras in jud. Braila, in C. Brailei; 12.826 loc. (1998). Aerodrom. Expl. de titei. Fabrici de zahar si de branzeturi; morarit si panificatie. Abator de pasari. Centru viticol si de vinificatie. Declarat oras in 1989. Bisericile Sf. Treime (1834) si Sf. Ioan Botezatorul (1885). Statie de c. f. 3. Com. in jud. Olt; 4.620 loc. (1998). Centru viticol. Biserica Adormirii Maicii Domnului (ante 1834), in satul Potelu; in satul Ianca, mentionat documentar in 1560, se afla bisericile Sf. Ioan Botezatorul (1842) si Sf. Nicolae (1848-1858).

MORISCA ~ti f. 1) Moara mica de vant sau apa. ◊ A ajunge de la moara la ~ a saraci. 2) Masina mica de vanturat cereale. 3) Rasnita pentru macinat (piper, cafea etc.). 4) Obiect imitand aripile unei mori de vant, care se asaza pe acoperisul caselor (ca ornament) sau se foloseste ca sperietoare pentru pasarile ce ataca semanaturile. 5) Jucarie care se invarteste cu mana, producand un sunet caracteristic. [G.-D. moristii] /moara + suf. ~isca

PLOAIE ploi f. 1) Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa. ◊ ~ cu bulbuci (sau basici) ploaie mare si de scurta durata. ~ ciobaneasca sau mocaneasca ploaie marunta si deasa care, de obicei, tine mult. Pe ~ pe timp de ploaie. Vremea-i a ~ se spune despre un timp noros, prevestitor de ploaie. apa de ~ a) apa rezultata din ploaie; b) vorbe goale; palavre; c) actiuni neserioase. 2) fig. Ceea ce cade sau vine in cantitate mare. O ~ de flori se scuturau. ~ de sulite. ◊ ~ de stele multime de stele cazatoare care se vad in aceeasi parte a cerului. 3) Alice marunte pentru vanatul pasarilor si al unor animale mici. [G.-D. ploii] /<lat. plovia

BAIKAL 1. Culme muntoasa din Federatia Rusa (C.S.I.), care margineste spre NV lacul omonim. Lungime: 300 km. Alt. max.: 2.572 m (vf. Cerski). Alcatuita din sisturi cristaline. Vegetatie de taiga si stepa montana. 2. Lac tectonic, navigabil, in SE Siberiei, la 456 m alt.; 31,5 mii km²; volum: 23 mii km³ (lacul cu cel mai mare volum de apa dulce de pe glob). Lungime: 636 km. Latime medie: 48 km; max.: 79,4 km. Ad. max.: 1.620 m (dupa alte date 1.940 m), cel mai adinc lac de pe glob. Are 336 afl. (Angara Superioara, Selenga s.a.) si 27 ins. Din el izv. riul Angara. Fauna endemica de foci, pesti si pasari.

A CRESTE cresc 1. intranz. 1) (despre fiinte, plante sau parti ale organismului lor) A se mari treptat si continuu; a se dezvolta. ◊ Sa cresti mare! formula de raspuns la salut sau de multumire, adresata, mai ales, copiilor. ~ vazand cu ochii a creste foarte repede. 2) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a progresa; a propasi; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a inainta. 4) A petrece anii de copilarie; a copilari. 5) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor (sau a altor fermenti); a dospi. 6) (despre ape) A-si mari volumul, depasind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proportii (ca numar, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima in piept (sau sufletul) (de bucurie) a simti un sentiment de satisfactie deplina. 2. tranz. 1) (copii) A avea in grija asigurand cu cele necesare si educand (pana la varsta maturitatii). 2) (animale, pasari) A ingriji facand sa se inmulteasca. 3) rar (plante) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere

ROTI, rotesc, vb. IV. 1. Refl. A se misca descriind cercuri. 2. Tranz. A efectua o rotatie. ♦ Refl. (Pop.) A dansa miscandu-se in cerc. ◊ Tranz. Rotesc hora. 3. Refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vartejuri. 4. Refl. A se invarti imprejurul cuiva sau a ceva. 5. Refl. Fig. A sta mereu in preajma cuiva, cautand sa-i castige simpatia, bunavointa. 6. Tranz. A-si plimba ochii, privirea in toate partile, de jur imprejur. 7. Tranz. (Adesea fig.) A invarti in aer, deasupra capului o arma, un baston etc. 8. Refl. si tranz. (Despre pasari) A-si desface penele cozii si aripile (in perioada imperecherii); a (se) infoia. [Var.: (rar) rota vb. I] – Din roata.

CARNE (lat. caro, carnis) 1. Tesutul muscular al corpului omenesc si al animalelor, impreuna cu tesuturile moi la care adera. ♦ C. vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ♦ Expr. A taia in carne vie = a) a taia, a lovi din plin, fara mila; b) a curma fara crutare un rau, a stirpi raul de la radacina. 2. (Ind. Alim.) Partea comestibila din corpul unor mamifere, pasari, pesti, crustacee etc. ♦ C. congelata = c. inghetata la o temperatura cuprinsa intre -12 si -20ºC, in vederea conservarii ei pe o perioada mai lunga (pina la c. sase luni). C. refrigerata = c. racita la o temperatura cuprinsa intre +4 si -2ºC, pentru a-si pastra calitatile initiale pe o perioada scurta (pina la trei saptamini). Extract de c. = solutie concentrata de substante nutritive, fara grasimi si albumine, obtinuta prin tratarea carnii slabe cu apa la temperatura de cel putin 90ºC, urmata de concentrarea produsului rezultat. 3. Partea interioara a pieilor, opusa fetei acestora. 4. Partea comestibila a unor fructe si legume; pulpa (3).

CREASTA, creste, s. f. 1. Excrescenta carnoasa, de obicei rosie si dintata, sau mot de pene pe care le au la cap unele pasari. ◊ Compus: creasta-cocosului = a) planta erbacee cu frunze ovale, cu flori rosii sau galbene, reunite la varful tulpinii in forma de creasta ondulata (Celosia cristala); b) numele a doua specii de ferigi cu sporii dispusi pe fata interioara a frunzelor (Polystichum braunii si lobatum); c) numele unei ciuperci mari, comestibile, cu tulpina carnoasa, groasa, foarte ramificata (Clavaria flava). ♦ (Anat.) Proeminenta osoasa. 2. Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui copac, a unui val de apa etc. 3. Coama de acoperis. 4. (In sintagma) Creasta de taluz = linia de intersectie dintre fata unui taluz si suprafata terenului natural sau a platformei unui rambleu. – Lat. crista.

LAPTE n. 1) Lichid alb-galbui, secretat de glandele mamare ale femeii sau femelelor mamifere, care constituie hrana nou-nascutilor ~ matern. ◊ Vitel (sau purcel) de ~ vitel (sau purcel) care nu a fost inca intarcat. ~ de pasare desert preparat din lapte, oua si zahar. Calea ~lui Calea Lactee. 2) Lichid alb secretat de glandele mamare ale unor mamifere domestice folosit drept aliment. ~ de vaca. ◊ ~ acru lapte preparat prin fermentatie din laptele fiert si covasit cu smantana. ~ dulce lapte proaspat, nefermentat. ~ praf produs lactat sub forma de pulbere. ~ prins lapte inchegat. 3) Suc vegetal asemanator la aspect cu acest lichid. ~ de migdale. ~ de cocos. ◊ (A fi) in ~ se spune despre cereale care sunt in stadiu de coacere. ~ de var amestec de var stins si apa. ~ de ciment amestec de praf de ciment si apa. ~le-cainelui planta erbacee a carei tulpina contine un suc asemanator laptelui; alior. ~le-cucului planta erbacee cu flori galbene a carei tulpina contine un suc laptos amar. /<lat. lac, lactis

PLOAIE, ploi, s. f. 1. Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa provenite din condensarea vaporilor din atmosfera. ◊ Loc. adv. Pe ploaie = in timp ce ploua. In (sau sub) ploaie = in bataia ploii. ◊ Expr. (Fam.) apa de ploaie, se zice despre o afirmatie lipsita de continut si de temei, despre o actiune neserioasa etc. (Fam.) A(-si sau a-i) aranja ploile = a(-si) pregati terenul, a(-si) face atmosfera favorabila, a(-si) rezolva treburile, afacerile. A se lumina a ploaie = (despre cer, vazduh) a capata o lumina difuza care anunta venirea ploii. ♦ Picatura de ploaie (1). ♦ P. a**l. Ceea ce vine (sau cade) in cantitate mare, ceea ce se revarsa, ceea ce este abundent. O ploaie de sageti. ◊ (Astron.) Ploaie de stele = abundenta de stele cazatoare venind din aceeasi parte a cerului. 2. Alice marunte pentru vanat pasari si animale mici. [Pr.: ploa-ie] – Lat. *plovia (= pluvia).