BECATA, becate, s. f. Numele dat mai multor pasari calatoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasa, care traiesc in regiuni mlastinoase; becatina. (Capella). – Din ngr.becatsa. Cf. fr. becasse.

CHIRIGHITA, chirighite, s. f. Gen de pasari calatoare care traiesc pe langa rauri si balti si se hranesc cu peste (Chlidonias). – Cf. caragata.

MARACINAR, maracinari, s. m. Nume dat mai multor pasari calatoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-inchis si cu gatul negru, care traiesc prin maracinisuri, in apropierea apelor (Saxicola). – Maracine + suf. -ar.

PRIVIGHETOARE, privighetori, s. f. Gen de pasari calatoare insectivore, de culoare bruna-roscata, care canta foarte frumos (Luscinia); pasare care apartine acestui gen; filomela. [Var.: (reg.) privighitoare s. f.] – Priveghea + suf. -toare.

PRUNDARAS, prundarasi, s. m. Numele mai multor pasari calatoare care traiesc de obicei pe malul apelor; a) pasare bruna-roscata pe spate si alba pe pantece, cu cate o dunga neagra transversala pe piept si pe partile laterale ale capului (Charadrius dubius curonicus); b) ploier. – Prund + suf. -aras.

LACAR, lacari, s. m. Gen de pasari calatoare si cantatoare, de marimea unei vrabii, de culoare bruna pe spate si alb-bruna pe pantece, care traiesc in stufarisul din jurul lacurilor si al mlastinilor (Acrocephalus); pasare din acest gen. – Lac¹ + suf. -ar.

MOTACILIDE s. f. pl. familie de pasari calatoare mici, cu coada lunga: codobatura. (< fr. motacillides)

BECATA, becate, s. f. Numele a trei pasari calatoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasa, care traiesc in regiuni mlastinoase. (Capella gallinago, media, Limnocryptes minimus). – Dupa fr. becasse.

CIOVLICA s. f. Numele a doua specii de pasari calatoare, bune zburatoare, de c. 25 cm, cu coada ca de rindunica, care cuibaresc in vecinatatea lacurilor dobrogene, cu penaj cafeniu-inchis si sub aripi ruginiu; c. roscata (Glareola pratincola), sau cu penele de sub aripi maslinii si c. negricioasa (G. nordmanni).

CODOBATURA (lat. codobatulla) s. f. Gen de pasari calatoare mici (c. 17-18 cm), din ordinul paseriformelor, cu picioare robuste si lungi, cioc gros si coada lunga pe care o misca intruna. Traiesc pe linga ape, aproape exclusiv pe sol. In Romania traiesc trei specii: c. alba (Motacilla alba), frecventa pe malul baltilor, lacurilor, riurilor de la ses pina la munte; c. de munte (M. cinerea), care cuibareste pe vaile riurilor din Carpati; c. galbena (M. flava), frecventa in special in Delta Dunarii.

CRETELUT s. m. Gen de pasari calatoare, din ordinul gruiformelor, care traiesc in zonele bogate in vegetatie din apropierea apelor, cu corpul turtit lateral, picioare zvelte, aripi rotunjite si penaj cafeniu-patat sau cafeniu-roscat. In Romania se cunosc trei specii: c. pestrit (Porzana porzana); c. mijlociu (P. Parva) si c. mic (P. pusulla).

BARZA, berze, s. f. pasare calatoare cu ciocul rosu, gatul si picioarele lungi si cu penele, de obicei, albe, afara de varfurile aripilor, care sunt negre; cocostarc (Ciconia ciconia). – Cf. alb. bardhe.

CAPANTORTURA, capantorturi, s. f. Mica pasare calatoare, de culoare cenusie-bruna, cu pete mai inchise, care isi rasuceste des si cu multa usurinta capul; sucitoare (Jynx torquilla). – Cap¹ + intort „intors” + suf. -ura.

LIPITOR, -OARE, lipitori, -oare s. 1. S. f. Specie de vierme anelid din apele dulci, cu corpul alungit, prevazut la cele doua capete cu cate o ventuza, care se hraneste cu sangele animalelor de al caror corp se lipeste (Hirudo medicinalis). ♦ Fig. Exploatator; parazit. 2. S. f. pasare calatoare arboricola, nocturna, de culoare bruna-cenusie, cu pete brune sau rosietice, care se hraneste cu insecte; mulge-capre (Caprimulgus europaeus). 3. S. m. si f. Persoana care are meseria de a lipi. – Lipi + suf. -tor.

SITAR¹, sitari, s. m. pasare calatoare de marimea unui porumbel, cu ciocul lung, drept si subtire si cu pete cafenii, cautata de vanatori pentru carnea ei gustoasa (Scolopax rusticola). – Et. nec.

PLOIER, (1) ploiere, s. n., (2) ploieri, s. m. 1. S. n. (Reg.) Umbrela. 2. S. m. pasare calatoare, de marimea unei turturele, cu fruntea bombata, cu picioare lungi, lipsite de degetul posterior, cu coada scurta si cu pene variat colorate, care traieste la marginea baltilor (Charadrius apricarius). [Pr.: plo-ier] – Ploaie + suf. -ar.

CIOC², ciocuri, s. n. 1. Partea anterioara, terminala, lunguiata si cornoasa a capului pasarilor, care inlocuieste sistemul dentar; plisc, clont. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrana care incape o data in cioc (1). ♦ Fig. Gura a omului. 2. Parte sau prelungire ascutita a unor obiecte; capat, varf (ascutit). 3. Barbison, tacalie. ◊ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a minti sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = planta erbacee cu frunzele paroase, adanc crestate si cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mica planta erbacee cu tulpina paroasa intinsa pe pamant, cu frunze compuse, flori rosii, roz sau albe si fructe lungi, asemanatoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-intors = pasare calatoare cu penajul alb patat cu negru, cu ciocul lung, subtire si usor arcuit in sus, cu picioarele inalte (Recurvirostra avosetta). – Cf. alb. cok, rom. cioc¹.

LISITA, lisite, s. f. pasare calatoare de balta, cu pene negre si cu o pata alba intre ochi, avand carnea comestibila (Fulica atra). [Var.: (reg.) liseta s. f.] – Cf. bg. liska, ucr. lysucha.

TURTUREA, turturele, s. f. pasare calatoare asemanatoare cu porumbelul, bruna-roscata pe spate si cu pete negre marginite cu alb pe laturile gatului; turturica (Streptopelia turtur). – Lat. turburella.

RANDUNICA, randunici, s. f. 1. pasare calatoare insectivora cu coada adanc bifurcata, cu pene albe-galbui pe burta si negre-albastrui pe spate (Hirundo rustica). 2. Compus: randunica-de-mare = peste marin care inoata pe fundul apei cu ajutorul inotatoarelor pectorale (Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci panze ale unui catarg, asezata in varful acestuia. – Randun[ea] + suf. -ica.

CUC, cuci, s. m. 1. pasare calatoare cu pene cenusii, cu coada lunga cu pete albe, care isi depune ouale in cuiburi straine pentru a fi clocite de alte pasari si care este cunoscuta prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). ◊ Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare ora, sfert, jumatate sau trei sferturi de ora, marcheaza timpul prin sunete care intai imita cantecul cucului. (1); fig. lucru extravagant. ◊ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fara rost. ♦ (Ir.) Cuc-armenesc = pupaza. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, strain. ◊ Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. Intra in compunerea unor nume de plante: ciubotica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitura cu mingea in inaltime. – Lat. cucus.

CRISTEI, cristei, s. m. pasare calatoare mai mare decat mierla, cu penajul brun-masliniu-roscat, care traieste pe camp si in stufarisul din apropierea baltilor si care se recunoaste mai ales prin sunetele ei scartaitoare (Crex crex). ◊ Compus: cristei-de-balta = pasare calatoare acvatica, cu aripi scurte, cu ciocul lung si ascutit, cu penajul brun-masliniu (Rallus aquaticus). [Var.: crastel, carstel s. m.] – Din sl. krastelĩ.

CAPINTORTURA ~i f. pasare calatoare din familia ciocanitorilor, de culoare bruna-cenusie, care isi rasuceste des capul; vartecar. /<cap + intort („intors”) + suf. ~ura

CHIRIGHITA ~e f. pasare calatoare, de talie mica, cu ciocul si coada drepte, care traieste pe langa rauri si balti si se hraneste cu peste. /cf. caragata

CRISTEI ~ m. pasare calatoare cu penajul brun-roscat, brazdat de dungi deschise, care traieste in camp si in stufarisul din apropierea baltilor. ~-rosu. ~-de-balta. [Var. cristel] /<sl. krasteli

MIGRATOR ~oare (~ori, ~oare) Care migreaza; calator. pasari ~oare. /<fr. migrateur

PASAJ² ~e n. Deplasare periodica in masa a pasarilor calatoare dintr-o regiune in alta. /<fr. passage

pasare pasari f. Animal vertebrat ovipar, avand corpul acoperit cu pene, aripi adaptate, de obicei, pentru zbor, si un cioc in partea anterioara a capului. ~ domestica. ~ de padure. ~ migratoare. ◊ ~ calatoare pasare care pleaca iarna in tarile calde. ~-musca pasare tropicala de talie foarte mica, cu cioc lung, subtire, cu penaj viu colorat, stralucitor, care poate zbura foarte iute; colibri. ~-lira pasare australiana cu coada in forma de lira (la barbatusi). ~ea-paradisului v. PARADIS. ~ maiastra pasare inzestrata in credintele populare cu puteri supranaturale; pasare nazdravana. [G.-D. pasarii] /<lat. passer

pietrai s.m. (reg.) pasare calatoare care traieste pe malul apelor; prundaras.

rindunea (-ele), s. f. – pasare calatoare (Hirundo rustica). – Var. rindunica, rindunita, rindurea, rindurica. Mr. (a)lindura, (a)rindura, linduruse. Lat. hirundinem, de la forma dim. *hirundinella (Diez, I, 357; Pascu, I, 32; Philippide, II, 659; REW 4146), cf. it. rondinella, fr. hirondelle; pentru pierderea lui hi- in dialectele din S, cf. S. Pieri, Arch. Rom., XII, 157. Ipoteza din lat. *harundula (Candrea, Elements, 43; Puscariu 1465) nu pare necesara. In uzul actual, este un hibrid morfologic, desi se obisnuieste folosirea sing. rindunica (care inlocuieste tot mai mult pe rindunea) alaturi de pl. rindunele. Der. rindunica, s. f. (ultima din cele cinci pinze de catarg; furcuta la cai); rindunel, adj. (agil, rapid).

sitar (-ri), s. m. – pasare calatoare (Scolopax rustica). Origine incerta. Der. din sl. sitije „stuf”, cf. pol. sitowiec „codobatura” (Miklosich, Lexicon, 841; Cihac, II, 345; Conev 55) este dificila fonetic. Legatura cu sita „ciur” a fost sugerata in mod repetat, explicitindu-se prin forma cozii (Hiecke, Neubildung, 118), zgomotul produs cu aripile (R. Rieger, Miscellanea Schuchardt, 4) sau prin gaurile pe care le face cu ciocul in cautare de viermi (Tiktin; Candrea). Ultima explicatie pare posibila, dar este mai probabila legatura cu ngr. σιτάρι „griu”, σιτευτός „grasime”, σιταρήθρα „ciocirlie”, din gr. σιτεύω „a se ingrasa”. Gr. ψιττάζω „a sisii” este improbabil (Scriban).

BARZA, berze, s. f. pasare calatoare din ordinul picioroangelor, cu ciocul, gatul si picioarele foarte lungi si cu penele albe, afara de varfurile aripilor care sunt negre (Ciconia Ciconia); cocostarc. – Comp. alb. bardhe.

CIOCINTORS (‹ cioc) s. m. pasare calatoare, de c. 43 cm, buna zburatoare si inotatoare, din ordinul caradriiformelor, zvelta, cu penaj alb cu negru, cu ciocul lung, subtire, curbat in sus si picioare inalte, subtiri (Recurvirostra avosetta). Monument al naturii.

CIUF (cuv. autohton) s. n., s. m. 1. S. n. Smoc de par zburlit (cazut pe frunte). 2. S. m. C. de padure = cea mai frecventa pasare de prada de noapte din Romania, din ordinul strigiformelor, sedentara, de c. 36 cm, cu penaj cafeniu-patat si doua smocuri de pene deasupra ochilor (Asia otus). 3. C. de cimpie = pasare calatoare, din ordinul strigiformelor, de c. 38 cm, care vineaza si ziua si noaptea (Asia flameus).

COCOR (‹ sl.) s. m. pasare calatoare din ordinul gruiformelor care traieste in toate regiunile temperate si tropicale (cu exceptia Americii de Sud). Are gitul si picioarele foarte lungi si scoate strigate puternice, datorita traheii mult alungite, cu traiect sinuos. In Romania traiesc doua specii: c. mare (Grus grus) si c. mic (Anthropoides virgo), cu un smoc de pene albe inapoia ochilor.

barza f., pl. e (din bearza, care e o met. din breaza, de unde si barz. De aci si alb. bardha, barza, fem. d. barth, alb. Cp. cu zara). Sud. Cocostirc, o mare pasare calatoare alba cu virfu aripilor negru, cu ciocu ros si cu picioarele inalte (ciconia). V. cocor.

becata f., pl. e (ngr. bekatsa, d. ven. becazza, it. beccaccia: fr. becasse, d. bec, cioc, lat. pop. beccum, cuv. galic). O mica pasare calatoare piciorongata cu ciocu lung si traitoare pe malu apelor. (scopolax rusticola). Se numeste si ciocanea. V. si sitar.

ciocirlie f. (imit. dupa cintecu acestei pasari, dupa cum se vede si din ardelenescu tirloi si tirlug, ciocirlie, si din bg. cevruliga c******a, cuculiga, dan. skovlarken, sued. skoglarken, supt infl. lui ciocielan. V. ciricai si sofrac. Cp. Bern. 1, 157 si 164). O pasare calatoare inrudita cu ciocirlanu, dar fara mot (alauda arvensis). Nu se pune pe copaci si are obicei sa zboare sus si sa cinte tinindu-se pe loc in aer. (Este si varietatea alauda arborea, mai mica, si melanocorypha [calandra, tatarica s. a.], mai mare). Est. Un fel de hora si melodia ei (V. tril). Ramura de vita taiata cu o bucata din ramura mai mare si rasadita ca sa se prinda. Tarus care e legat de un palimar (funie), iar acesta de pluta si pe care un plutas il infige in mal cind vrea sa opreasca pluta din mers.

CRISTEI DE BALTA (‹ sl.) s. m. pasare calatoare din ordinul gruiformelor, cu viata ascunsa, mai mult nocturna, strins legata de mediul acvatic, buna inotatoare, de c. 28 cm, cu penaj cenusiu-brun, patat pe spate si cu dungi brune pe flancurile cenusii-deschise, avind ciocul mai lung decit capul (Rallus aquaticus).

CRISTEI DE CIMP (‹ sl.) s. m. pasare calatoare din ordinul gruiformelor, de c. 36 cm, cu penajul brun-masliniu si aripile roscate; traieste pe cimp si in stufarisul din apropierea baltilor (Crex crex).

cocor m. (ngr. kokkori si kokkoras, cocos [V. cocos si Bern. la kokora]). O pasare calatoare cenusie de aceiasi forma cu barza, dar ceva mai mare (grus cinerea). Cind calatoresc, cocorii zboara asezati in forma de unghi. – In est cocoara, f., pl. e.

SFRANCIOC, sfrancioci, s. m. (Ornit.; la pl.) Gen de pasari rapitoare, calatoare, insectivore, din ordinul paseriformelor, mai mari decat vrabiile, cu cioc incovoiat si cu gheare puternice (Lanius); (si la sg.) pasare care face parte din acest gen. ◊ Sfrancioc mare = pasare cenusie pe spate, alburie pe pantece, cu pete negre pe coada, pe aripi si in dreptul ochilor; lupul-vrabiilor (Lanius excubitor). [Var.: sfrancioc s. m.] – Din scr. svracak.

MIGRATOR adj. calator, (reg.) mutator. (pasari ~oare.)

COCOSAR (‹ bg.) s. m. pasare insectivora, cintatoare, calatoare, din ordinul paseriformelor, de c. 26 cm, descoperita, din 1975, cuibarind si in Carpatii Meridionali, cu penaj cafeniu-roscat pe spate, cenusiu pe cap si tirtita, roscat cu puncte inchise pe piept (Turdus pilaris).

CHIRA s. f. Numele a trei specii de pasari, foarte bune zburatoare, calatoare, care cuibaresc in Delta Dunarii si pe litoralul romanesc, cu penaj argintiu si negru: c. mica (Sterna albifrons) are c. 22 cm si cloceste pe nisip; c. de balta (S. hirundo), de c. 38 cm si c. de mare (S. sandvicensis), de c. 41 cm, clocesc pe vegetatia plutitoare.

CHIRIGHITA S. f. Numele a trei specii de pasari mici, foarte bune zburatoare, calatoare, care cuibaresc in Delta Dunarii si in alte balti din Romania, cu cioc si coada foarte drepte: c. cu aripi albe (Chlidonias leucopterus), de c. 23 cm, c. cu obraz alb (Ch. hybrida), de c. 23 cm si c. neagra (Cg. nigra), de c. 24 cm.

CINGHITA ALPINA s. f. pasare mica (c. 18 cm), de cird, buna zburatoare, calatoare, din ordinul paseriformelor, oaspete de iarna in Romania in zonele alpine, cu capul cenusiu si restul penajului cafeniu-cenusiu deschis (Montifringilla nivalis).

calator¹ ~oare (~ori, ~oare) 1) Care calatoreste; care este in calatorie. 2) (despre pasari) Care pleaca sa ierneze in tarile calde; migrator. 3) (despre popoare) Care migreaza. /cale + suf. ~ator

calator, -OARE, calatori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care calatoreste, care e in calatorie. 2. (Despre popoare) Nomad. 3. (Despre pasari) Care pleaca iarna in tari mai calde; migrator. 4. Fig. Care trece repede; trecator. – Din cale + suf. -ator.

calator, -OARE, calatori, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care calatoreste, care se afla in calatorie. 2. Adj. (Despre popoare) Nomad. 3. Adj. (Despre pasari) Care pleaca iarna in tari mai calde; migrator. 4. Adj. Fig. Care trece repede; trecator, nestatornic. – Cale + suf. -ator.

PORUMBEL ~i m. pasare salbatica sau domestica, de talie mica, cu cioc scurt si penaj divers colorat, care traieste in perechi. ◊ ~-gulerat porumbel cu un rand de pene in jurul gatului (ca un guler). ~ calator (sau de posta) porumbel special dresat pentru a duce diferite mesaje. A trai (sau a se iubi) ca doi ~i a trai in mare dragoste si intelegere. /porumb + suf. ~el

A ZBURA zbor 1. intranz. 1) (despre pasari si despre insecte) A se porni in zbor; a-si lua zborul. 2) (despre aparate de zbor) A se ridica in aer; a decola. 3) (despre pasari si despre insecte) A se misca in aer cu ajutorul aripilor; a se afla in zbor. 4) (despre aparate de zbor) A se deplasa pe calea aerului sau prin spatiul interplanetar. 5) (despre obiecte) A fi purtat de vant prin aer. 6) (despre proiectile) A se misca prin aer cu mare viteza. 7) (despre persoane) A calatori cu un aparat de zbor. 8) fig. A se misca foarte repede; a goni. ~ ca gandul. 9) (despre timp) A trece repede si pe neobservate. 10) (despre zvonuri, vesti etc.) A se raspandi cu repeziciune. 11) (despre ganduri, idei etc.) A se succeda cu repeziciune. 2. tranz. 1) fig. fam. (persoane) A da afara dintr-o functie sau dintr-un post ca fiind necorespunzator; a scoate; a concedia; a destitui. 2) (obiecte sau fiinte) A culca la pamant; a pravali; a dobori. ◊ ~ cuiva capul a decapita pe cineva. A(-si) ~ creierii a (se sin)ucide cu o arma de foc. /<lat. exvolare