CIOCANITOARE, ciocanitori (ciocanitoare), s. f. Nume dat mai multor specii de pasari agatatoare de padure cu aripile scurte, cu cioc conic, puternic, care ciocanesc coaja copacilor, distrugand insectele daunatoare si larvele lor; ghionoaie. – Ciocani + suf. -toare.

agatatoare (pasare)s. f., pl. agatatoare

agatatoare² (pasare) s. f., g.-d. art. agatatoarei; pl. agatatoare

ciocanitoare si ciocinatoare f., pl. ori, ca privighetori (d. ciocanesc). Mold. Trans.. Ghionoaie, o pasare agatatoare care se nutreste cautind larve pe supt [!] coaja copacilor, pe care o ciocaneste mereu (lat. picus): ciocanitoarea duruia in scoarta (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). V. ciocirlet si verdare.

cuc m. (lat. cucus, cuccus [cuculus si cuculus], it. cucco, fr. coucou, sp. pg cuco, cuc). O pasare agatatoare insectivora [!] care striga „cucu-cucu”, de unde-i si vine numele. Cuc armenesc (Iron.), pupaza. A-ti cinta cucu'n fata, a ti se prezice ceva bun. Singur cuc, absolut singur. A trai ca un cuc, izolat fara familie (caci se crede ca femeia cucului isi depune ouale in cuibu altor pasari). Beat cuc, beat crita, beat mort. E cuc de beat, de inamorat, e foarte beat, foarte inamorat. De florile cucului, de florile marului, fara folos, in zadar: a munci de florile cucului. Cit cucu, cit e cucu (Rar), nici-odata, cit e hau. Ceasornic cu cucu (adica „cu strigatu de cucu”, un fel de ceasornic mural care, cind se implinesc orele, striga „cucu”).

agatator, -OARE, agatatori, -oare, adj. Care se agata. Plante agatatoare. ♦ (Substantivat, f.; la pl.) Ordin de pasari avand la fiecare picior cate doua degete dispuse inainte si cate doua inapoi, ceea ce le permite sa se agate cu usurinta de copaci; (si la sg.) pasare care face parte din acest ordin. [Var.: acatator, -oare adj.] – Din agata + suf. -(a)tor.

acatator, -oare adj. Se zice despre pasarile care (ca cucu, ghionoaia) ori despre plantele care (ca edera, volbura) se acata. – Si agatator, acatarator si catarator. V. suitor.

agatator, -OARE, agatatori, -oare, adj. s. f. I. Adj. Care (se) agata. Plante agatatoare. II. 1. s. f. Siret sau lantisor cusut la o haina spre a o putea atarna in cui; atarnatoare. 2. (La pl.) Grup de pasari avand la fiecare picior cate doua degete dispuse inainte si cate doua inapoi, care le permit sa se agate cu usurinta de copaci. [Var.: acatator, -oare adj.] – Agata + suf. -ator.