sconie, sconii, s.f. (reg.) nume de pasare salbatica.

GAINUSA, gainuse (gainusi), s. f. 1. Diminutiv al lui gaina. 2. Numele mai multor pasari salbatice de munte sau de balta. ◊ Gainusa de balta = pasare migratoare acvatica, cu penaj negru, cu o pata rosie de piele golasa in frunte si cu picioarele verzui (Gallinula chloropus). 3. (Astron.; art.) Closca-cu-Pui. 4. Carabus, corla. 5. (La pl.) Planta veninoasa cu tulpina lunga si subtire, cu flori mici albe, situate in varful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 6. Planta din familia rozaceelor cu tulpina scurta si cu flori albe (Potentilla micrantha). [Pr.: ga-i-] – Gaina + suf. -usa.

VANA, vanez, vb. I. Tranz. 1. A pandi, a urmari si a prinde sau ucide animale sau pasari salbatice. ♦ A pescui (mai ales pesti mari). ♦ Fig. A urmari un om pentru a-l prinde; a haitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmari cu aviditate, cu staruinta. ♦ (Fam.) A pune mana pe...; a face rost. – Lat. venare (=venari).

PESCAREL, pescarei, s. m. Numele a doua specii de pasari salbatice care traiesc pe langa ape si se hranesc cu peste (1): a) pescaras (II); b) pasare mica cu picioarele scurte, cu penele de pe gusa albe, iar in restul corpului brune-negricioase, cu coada scurta si ridicata in sus (Cinclus cinclus). – Pescar + suf. -el.

POTARNICHE, potarnichi, s. f. pasare salbatica de marimea unui porumbel, cu penele de culoare bruna-pestrita pe spate, cenusie pe piept si alba pe burta, care traieste in stoluri mici prin holde si tufisuri (Perdix perdix). ◊ Expr. A se raspandi (sau a se risipi, a se imprastia) ca potarnichile = a fugi, a se imprastia repede, in toate partile (din fata unei primejdii). – Probabil lat. perturnicula (< per[dix] + *[co]turnicula).

CURSA² ~e f. 1) Dispozitiv pentru prinderea unor animale si pasari salbatice; capcana. 2) fig. Mijloc viclean de a prinde, de a demasca sau de a se rafui cu cineva, punandu-l intr-o situatie fara iesire. ◊ A-i intinde cuiva o ~ a ademeni pe cineva cu scopul de a-l pune intr-o situatie fara iesire. A cadea (sau a se prinde) in ~ a nimeri intr-o situatie fara iesire. [G.-D. cursei] /Cuv. autoht.

GAINUSA¹ ~e f. (diminutiv de la gaina) 1) pasare salbatica semiacvatica, migratoare, de talia unei prepelite, cu cioc scurt si cu penaj cafeniu-verzui. ◊ ~ de alun pasare sedentara de talia unui porumbel, avand penaj cenusiu cu puncte negre, apreciata pentru carnea ei gustoasa; ierunca. ~ de balta pasare acvatica de talie medie, cu cioc scurt, rosu la baza, avand picioare lungi, verzui, si penaj divers colorat; corla. 2) Insecta de talie medie, cu elitre tari, de culoare bruna-cafenie, care apare la inceputul lunii mai si ataca culturile agricole; carabus; gandac de mai. 3) art. astr. pop. Ansamblu de stele din constelatia Taurului; Closca-cu-Pui; Pleiada. /gaina + suf. ~usa

GASCA gaste f. 1) pasare salbatica sau domestica, inotatoare, de talie mare, avand gat si cioc lung, picioare palmate si penaj, de obicei, suriu pe spate si alb pe piept. ◊ Asta-i alta ~ asta e complet altceva. A (nu) strica orzul pe gaste a (nu) da cuiva un lucru pe care acesta nu stie sa-l pretuiasca la justa lui valoare. Talpa-gastei a) totalitate a ridurilor care se formeaza la coada ochiului (la oamenii in varsta); b) planta erbacee cu tulpina e****a, in patru muchii, cu frunze mari, paroase, de forma unei labe de gasca, si cu flori de culoare rosie-inchisa, folosita in scopuri medicinale. 2) Carne de astfel de pasare. ~ fripta. 3) fig. fam. Femeie naiva si bleaga. [G.-D. gastii] /<bulg. gaska

GOTCAN ~i m. pasare salbatica de talia unui curcan, cu cioc puternic si putin incovoiat si cu penaj negru; cocos salbatic; cocos-de-munte. /gotca + suf. ~an

HULUB² ~i m. pop. pasare (salbatica sau domestica) de talie mica, cu cioc scurt, avand penaj divers colorat; porumbel. /<ucr. holub

PORUMBEL ~i m. pasare salbatica sau domestica, de talie mica, cu cioc scurt si penaj divers colorat, care traieste in perechi. ◊ ~-gulerat porumbel cu un rand de pene in jurul gatului (ca un guler). ~ calator (sau de posta) porumbel special dresat pentru a duce diferite mesaje. A trai (sau a se iubi) ca doi ~i a trai in mare dragoste si intelegere. /porumb + suf. ~el

PRADA, prazi f. 1) rar v. A PRADA. 2) Totalitate a bunurilor pradate. 3) Persoana rapita si data in supunerea cuiva. ◊ A fi prada (sau prada) cuiva (sau a ceva) a) a fi in stapanirea totala a cuiva; b) a fi coplesit de un sentiment sau de o idee. 4) Vietate care serveste drept hrana pentru animalele salbatice. ◊ pasare de prada pasare rapitoare. 5) fig. Obiect supus actiunii unor factori (mai ales negativi). /<lat. praeda

LIGHIOANA, lighioane, s. f. 1. Animal (salbatic). ♦ Spec. pasare de curte; oratanie. ♦ Spec. Insecta, gaza (vatamatoare). 2. Fig. Termen injurios dat unui om de nimic; misel. ♦ Calificativ glumet dat unui copil sau unui om matur. [Var.: lighioaie s. f.] – Din sl. legeonu.

STARNI, starnesc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca un animal (salbatic), o pasare etc. sa iasa din culcus, din ascunzatoare (pentru a le prinde, a le vana); a scorni. 2. Tranz. A misca, a urni ceva din loc; a face sa se ridice in sus praful, frunzele etc. 3. Tranz. A provoca pe cineva la ceva; a indemna, a atata. 4. Refl. (Despre razboaie, conflicte, fenomene ale naturii) A se porni, a se isca, a se dezlantui, a izbucni. ♦ tranz. A da nastere la ceva; a pricinui, a cauza, a provoca. 5. Tranz. (Reg.) A nascoci, a scorni, a inventa. – Et. nec.

PRADA, prazi, s. f. 1. Faptul de a prada; pradare, jefuire, jaf; devastare. 2. (Concr.) Totalitatea bunurilor materiale si (in trecut) a persoanelor luate de cel care prada (mai ales in timp de razboi). ◊ Loc. vb. (Inv.) A face prada = a prada. 3. Persoana prinsa, rapita, ajunsa in puterea cuiva. ◊ Expr. Prada (sau prada) cuiva = la discretia, in stapanirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. 4. Vietate care serveste ca hrana animalelor salbatice carnivore sau pasarilor rapitoare; p. ext. vanat; p. gener. orice poate servi drept hrana vietuitoarelor. ◊ pasare de prada = pasare rapitoare. 5. (Reg.) Risipa, cheltuiala inutila. – Lat. praeda.

MOMAIE, momai, s. f. 1. Schelet de lemn infasurat in paie si acoperit de zdrente, infatisand un om, care este pus pe un teren cultivat pentru a speria si alunga pasarile si animalele salbatice daunatoare; sperietoare, magaoaie. 2. Fig. Epitet dat unei fiinte urate. ♦ Mogaldeata. 3. (Inv.) Semn care se pune la hotarul unei mosii; semn de aliniere. – Et. nec.

RATA, rate, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de pasari domestice si salbatice, inotatoare, cu ciocul lat si turtit, cu trunchiul scurt si indesat, si cu picioarele scurte, deplasate in partea posterioara a trunchiului (Anas). ◊ Rata salbatica = stramosul celor mai multe rate domestice, foarte asemanatoare cu acestea si apreciata pentru carnea ei gustoasa (Anas platyrhynchos). Rata domestica = denumire data multiplelor varietati provenite prin domesticirea ratei salbatice si deosebite intre ele prin culoarea penajului, forma corpului, calitatile productive etc. ◊ Expr. (A merge, a se misca, a umbla) ca o rata = (a merge etc.) cu mersul leganat, greoi. 2. U****l. 3. (Art.) Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. – Cf. alb. rose, scr. raca.

GUGUSTIUC ~ci m. 1) pasare asemanatoare cu porumbelul salbatic, avand penaj cenusiu-brun, cu o dunga neagra pe gat, care traieste in preajma asezarilor omenesti. 2) fig. fam. Om naiv si bleg. /<bulg. gugustuk

LIGHIOANA ~e f. 1) Animal salbatic; dihanie; jigodie; jiganie; jivina. 2) pasare de curte; oratanie. 3) fig. Om josnic; misel. [G.-D. lighioanei; Sil. -ghi-oa-] /cf. sl. legeonu

califar (califari), s. m. – pasare de apa, varietate de rata salbatica (Tadorna casarca). Gr. ϰαλλίφαρος „bine imbracat” (Scriban); cf. bg. kalefar, kilifar. Este putin probabila explicatia lui Cihac, II, 487, bazata pe mag. kanaly feher, numele altei pasari de apa.

SARSELA s. f. mica pasare de balta inrudita cu rata salbatica. (< fr. sarcelle)

scheamat, scheamate, s.n. (reg.) 1. grup de sunete caracteristice, prin care cainele anunta apropierea unui animal salbatic. 2. grup de sunete prin care unele pasari anunta apropierea unui pericol.

CURCAN (‹ curca) s. m. (ZOOT.) pasare din ordinul galiformelor, care traieste in stare salbatica in S.U.A. si Mexic, de c. 45-70 cm, cu coada lata, ce o desfasoara sub forma de evantai (Meleagris gallopavo); a fost singura pasare domesticita de azteci, iar europenii l-au adus, la c. 1500, pe vechiul continent, ca pasare domestica; este crescut pentru productia de carne; p. restr. masculul curcii.

CUSCA ~ti f. 1) Adapost, in forma de casuta sau de cutie de lemn, pentru unele animale sau pasari. 2) Cutie facuta din vergele in care se tin pasari cantatoare sau decorative; colivie. 3) Cutie mare din gratii de fier, in care se tin fiarele salbatice. 4) Incapere mica sub scena unui teatru, unde sta sufleorul. 5) fig. Locuinta sau odaie mica. [G.-D. custii] /<ucr. kutka

RATA¹ ~e f. 1) pasare inotatoare, de talie medie, cu cioc lat, rotunjit la varf, cu picioare scurte si palmate si cu penaj divers colorat. ~ domestica. ~ salbatica. ◊ A umbla (sau a merge) ca o ~ (sau ca ~a) a merge leganat. 2) Carne de astfel de pasare. ~ fripta. / cf. alb. rose, sb. raca

salbatica adj. f. (reg.) 1. (despre plante) care a crescut de la sine necultivata; care nu este altoita. 2. (despre animale si pasari) care traieste in natura nedomesticita, neimblanzita, sperioasa, tematoare, sfioasa.

SERENGETI, parc national in N Tanzaniei, in campia cu acelasi nume, aflat in cea mai mare parte in zona de savana; 14,8 mii km². Fundat in 1959. Inclus (din 1981) in Patrimoniul natural universal. Renumit pentru varietatea animalelor salbatice (35 specii de mamifere -intre care numeroase specii de antilope, zebre, lei, leoparzi, elefanti, rinoceri, hipopotami, girafe, maimute – 200 specii de pasari etc.).

GASCA, gaste, s. f. pasare domestica de talie mare, de obicei cenusie pe spate si pe laturi si alba pe piept, cu gatul lung, crescuta pentru carnea, untura si fulgii ei (Anser domesticus). ◊ Gasca salbatica = specie mai mica de gasca, vanata pentru carne (Anser anser). ◊ Expr. A strica orzul pe gaste = a darui, a sacrifica ceva util, pretios, bun pentru cineva care nu stie sa pretuiasca cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. gaska.

HULUB, hulubi, s. m., adj.m. 1. S. m. (Ornit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepa = pasare din ordinul columbiformelor, de marimea unui porumbel, de culoare galbena-bruna, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu parul sau cu penele cenusii, asemanatoare cu ale porumbelului salbatic. – Din ucr. holub.

GAINA, gaini, s. f. Specie de pasare domestica, crescuta pentru carne si oua (Gallus domestica); pasare care face parte din aceasta specie; p. restr. femela cocosului. ◊ Expr. A se culca (odata) cu gainile = a se culca foarte devreme. Canta gaina in casa, se zice cand intr-o casnicie cuvantul hotarator il are femeia. ♦ Compus: gaina-salbatica (sau -de-munte) = femela cocosului-de-munte. – Lat. gallina.