cioara f., pl. ciori si (nord) cioare (alb. caula, cioara; tarentin cola, mrom. toara. Cp. si cu alb. sorra, cioara; friulan core, inrudit cu vgr. korax si lat. corvus, corb. Cp. cu tarca si stirica). O pasare neagra care bate´n albastru, ruda cu corbu, dar mai mica (cornix). Epitet batjocuritor [!] Tiganilor si Tigancelor. Cioara pucioasa (Munt.), dumbraveanca. Fire-ai al ciorilor, minca-te-ar ciorile! (corbii), lua-te-ar d***u! Ce ciorile! ce d***u! A da vrabia din mina pe cioara din par, a da un cistig mic, dar sigur, pe unu mare, dar nesigur.

corb m., voc. corbule, vechi si coarbe, azi rar (Sez. 4, 219) corbe (lat. corvus, it. corbo, corvo, vfr. cat. corb [nfr. corbeau], pv. corp, sp. cuervo, pg. corvo). O pasare neagra mai mare de cit cioara si care traieste pin [!] paduri si maninca si mortaciuni cind gaseste: a navali ca corbii la cadavru. Corb la corb nu scoate ochii, tilhar la tilhar nu face rau. Zilele corbului, zilele de 19-24 Febr., cind poporu crede ca crapa ouale corbului de ger. Corb de noapte, bitlan de noapte (ardea nycticorax). negru corb (sau ca corbu sau ca pana corbului), foarte negru, vorbind de par. V. porumb 3.

pietroica (pietroaica),, pietroici (pietroaice), s.f. (reg.) specie de pasari cu aripile si spatele negre si cu abdomenul alb (pietrar negru sau pietroica neagra) sau pasare de marime mijlocie, cenusie pe spate si cu o pata alba pe frunte, care traieste prin locuri stancoase si nisipoase (pietrar sur, pietroica sura).

STANCUTA, stancute, s. f. pasare de culoare neagra-cenusie, cu ciocul si picioarele negre, mai mica decat cioara; stanca, ceuca (Coloeus monedula). – Stanca + suf. -uta.

caragata (caragate), s. f. – Cotofana. Var. caragace. – Mr. caracacsa, megl. cacarasca. Ngr. ϰαραϰάξα, „specie de pasare”, poate contaminat cu tc. kargaca „cioara”, dim. de la karga (DAR; Scriban), cf. bg. karagaska. Din tc., dupa Seineanu, II, 87. Nu este clara legatura acestui cuvint cu chirighita, s. f., numele altei pasari (Sterna hirundo); aceasta din urma ar putea fi mai curind identificata cu chirta, s. f. (specie de pasare cu ciocul negru si aripi rotunjite), pe care DAR il deriva de la mag. kirics.

CORMORAN s. m. pasare acvatica palmipeda neagra-verzuie, cu ciocul lung si incovoiat la varf, care se hraneste cu pesti; corb-de-mare. (< fr. cormoran)

CORMORAN ~i m. pasare acvatica cu penaj negru si cu cioc lung, incovoiat. /<fr. cormoran

CORMORAN s.m. pasare palmipeda de culoare neagra-verzuie, cu ciocul lung si incovoiat la varf, care se hraneste cu pesti; corb-de-mare. [< fr. cormoran, cf. v.fr. corp marenc – corb-de-mare].

graur (grauri), s. m. – 1. pasare migratoare cu pene negre-verzui, Sturnus vulgaris. – 2. Gri, cenusiu. – 3. Tigan. Lat. graulus, forma vulg. de la graculus (Meyer-Lubke, ZRPh., X, 172; Puscariu 731; Candrea-Dens., 754; REW 3850; DAR; cf. si Candrea, Elements, 19, care pleaca de la *gravulus), cf. romagn. gravolo, calabr. gravulu, lec. raulu, fr. grolle.

GAINUSA, gainuse (gainusi), s. f. 1. Diminutiv al lui gaina. 2. Numele mai multor pasari salbatice de munte sau de balta. ◊ Gainusa de balta = pasare migratoare acvatica, cu penaj negru, cu o pata rosie de piele golasa in frunte si cu picioarele verzui (Gallinula chloropus). 3. (Astron.; art.) Closca-cu-Pui. 4. Carabus, corla. 5. (La pl.) Planta veninoasa cu tulpina lunga si subtire, cu flori mici albe, situate in varful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 6. Planta din familia rozaceelor cu tulpina scurta si cu flori albe (Potentilla micrantha). [Pr.: ga-i-] – Gaina + suf. -usa.

NAVODAR, navodari, s. m. 1. Pescar cu navodul. 2. Lucrator (in industria textila) care face sfori, franghii, plase de pescuit etc. 3. pasare de balta cu pene negre si albe, cu picioare lungi si cu ciocul incovoiat in sus (Recurviostra avocetta). – Navod + suf. -ar.

SUR, -A, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediara intre alb si negru sau care rezulta dintr-un amestec de alb si negru; cenusiu; (despre animale si pasari) care are parul, lana, penele de culoare cenusie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu parul sur (1). ♦ Sura de stepa = rasa de taurine indigena, de culoare cenusie sau vanata, care prezinta o mare rezistenta si pretentii reduse de hrana. 2. (Despre cer, nori, vazduh) Lipsit de lumina, de stralucire; incetosat, tulbure; Fig. posomorat, mohorat. 3. (Despre parul oamenilor; p. ext. despre oameni) Carunt. ♦ Fig. (Rar) Batran, stravechi; indepartat. – Din bg., scr. sur.

CORB, corbi, s. m. 1. pasare semirapitoare, omnivora, mai mare decat cioara, cu penele negre, cu ciocul si picioarele puternice si cu penajul negru cu luciu metalic; croncan (Corvus corax). ◊ Expr. negru ca corbul (sau ca pana corbului) = foarte negru. 2. Compuse: (Ornit.) corb-albastru = dumbraveanca; corb-de-mare = cormoran; corb-de-noapte = pasare cu capul si ceafa negre, cu spinarea cenusie si cu pantecele alb-cenusiu.(Nycticorax nycticorax). 3. Peste de mare cu capul mare si botul gros, rotunjit, de culoare bruna (Corvina nigra). 4. (Art.) Numele unei constelatii din emisfera australa. – Din lat. corvus.

nasut, nasuta, adj. (reg.) 1. cu nasul mare si diform; nasos. 2. (fig.) care-si baga nasul peste tot; curios, obraznic. 3. (despre oi) de culoare neagra cu o pata alba pe bot sau de culoare alba cu o pata neagra pe bot. 4. (s.f.) pasare de balta denumita si babita.

GRIV, -A, grivi, -e, adj. (Pop.; despre caini, pasari etc.) Patat cu alb si negru; pestrit, grivei. ♦ (Substantivat) Caine sau catea cu blana de culoare pestrita. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se afla departe de adevar. – Din bg. griv.

PITIGOI, pitigoi, s. m. pasare mica si vioaie, cu pene negre pe piept, albastru-verzui si cenusii pe spate, galbene pe pantece; pitigus (Parus major). ♦ Epitet dat copiilor. – Et. nec.

CIOARA, ciori, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de pasari din familia corbului, cu penajul negru sau cenusiu, cu cioc conic si puternic (Corvus). ◊ Cioara pucioasa = dumbraveanca (Coracias garrulus). ◊ Expr. Cat (sau ca) cioara in par= foarte putin, sporadic. (Fam.) Cum (sau ce) ciorile? = (exprima nemultumire) cum (sau ce) naiba? cum (sau ce) d****l? 2. Epitet dat unui om brunet, oaches. – Cf. alb. sorre.

LISITA, lisite, s. f. pasare calatoare de balta, cu pene negre si cu o pata alba intre ochi, avand carnea comestibila (Fulica atra). [Var.: (reg.) liseta s. f.] – Cf. bg. liska, ucr. lysucha.

CUFUNDAR ~i m. 1) pasare de apa mai mare decat rata, cu ciocul ascutit si cu penele negre, cu puncte albe pe spate. 2) pasare inotatoare de marimea ratei, cu penele castanii pe spate si albe pe burta, avand in jurul gatului un „guleras” de pene. /a se cufunda + suf. ~ar

HERMINAT, -A adj. Asemanator herminei; (spec.; despre pasari) cu penajul alb marginit cu negru la coada si la aripi si negru marginit cu alb la gat. [Cf. fr. hermine].

piepturas, piepturasi, s.m. (reg.) 1. pasare migratoare, mica si cantatoare, cu coada lunga, rosie; codros. 2. pasare denumita si caldaras (cu aripi negre lucitoare).

barza f., pl. e (din bearza, care e o met. din breaza, de unde si barz. De aci si alb. bardha, barza, fem. d. barth, alb. Cp. cu zara). Sud. Cocostirc, o mare pasare calatoare alba cu virfu aripilor negru, cu ciocu ros si cu picioarele inalte (ciconia). V. cocor.

CIOC², ciocuri, s. n. 1. Partea anterioara, terminala, lunguiata si cornoasa a capului pasarilor, care inlocuieste sistemul dentar; plisc, clont. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrana care incape o data in cioc (1). ♦ Fig. Gura a omului. 2. Parte sau prelungire ascutita a unor obiecte; capat, varf (ascutit). 3. Barbison, tacalie. ◊ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a minti sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = planta erbacee cu frunzele paroase, adanc crestate si cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mica planta erbacee cu tulpina paroasa intinsa pe pamant, cu frunze compuse, flori rosii, roz sau albe si fructe lungi, asemanatoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-intors = pasare calatoare cu penajul alb patat cu negru, cu ciocul lung, subtire si usor arcuit in sus, cu picioarele inalte (Recurvirostra avosetta). – Cf. alb. cok, rom. cioc¹.

MIERLA, mierle, s. f. pasare cantatoare de padure, cu cioc galben si cu pene negre (Turdus merula). ◊ Mierla sura (sau gulerata) = pasare migratoare cu pene de culoare bruna, cu un guler de pene albe in jurul gatului (Turdus torquatus). Mierla de parau = pescarel. – Lat. mer(u)la.

CUFUNDAR, cufundari, s. m. Numele a doua pasari palmipede, inotatoare: a) pasare mai mare decat rata, cu pene negre stralucitoare, cu puncte albe pe spate, cu ciocul ascutit si cu aripile inguste; cufundac (Gavia arctica); b) pasare de marimea ratei, cu penele castanii inchise pe spate si albe pe burta, cu un smoc de pene in forma de guleras; bodarlau, corcodel (Podiceps cristatus). – Cufunda + suf. -ar.

GRANGUR ~i m. 1) pasare migratoare, cantatoare, cu penaj galben si negru la mascul si verde impestritat cu alb la femela (care traieste in paduri si livezi). 2) fig. peior. Persoana care ocupa o pozitie sociala sau politica inalta. /<lat. galgulus

GRIV ~a (~i, ~e) si substantival (despre caini, pasari) Care este patat cu alb si negru. /<bulg. griv

HERMINAT ~ta (~ti, ~te) (despre pasari) Care are penajul alb marginit cu negru la coada si la aripi sau negru marginit cu alb la gat. /<fr. hermine

SUR¹ ~a (~i , ~e) 1) Care este de culoare intermediara intre alb si negru; de culoarea cenusii; cenusiu; gri. Costum ~. pasare ~a. 2) (despre cer) Care este acoperit de nori; innorat; noros. 3) (despre par) Care este incaruntit; carunt. 4) fig. (despre oameni) Care are fire albe in par; carunt. /<bulg., sb. sur

AUSEL, ausei, s. m. 1. Mica pasare insectivora cu penele maslinii pe spate, albicioase pe abdomen, cu o pata galbena-roscata pe cap (Regulus regulus). 2. pasare din familia pitigoiului, cu coada si aripile negre, spatele rosu-aprins, crestetul si gusa albe. (Aegithalus pendulinus). [Pr.: a-u-] – Aus („mos”, disparut din limba, cuvant mostenit din lat.) + suf. el.

BIBILICA, bibilici, s. f. 1. pasare domestica de marimea unei gaini, cu pene negre-cenusii impestritate cu alb si cu o proeminenta cornoasa pe frunte (Numida meleagris). 2. Planta erbacee cu flori pestrite (Fritillaria meleagris). – Cf. bg., scr. biba.

GAITA¹, gaite, s. f. 1. pasare inrudita cu corbul, de marimea unei ciori, cu penajul brun-roscat, cu dungi albastre si negre pe aripi, cu coada neagra, care poate imita sunetele scoase de alte pasari (Garrulus glandarius). ◊ Gaita de munte = alunar. 2. Epitet dat unei persoane care vorbeste mult si fara rost. [Pr.: ga-i-] – Cf. bg., scr. galica.

STICLETE, sticleti, s. m. 1. Mica pasare cantatoare cu penele viu colorate cu rosu, negru, alb si galben (Carduelis carduelis). ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) sticleti (in cap) sau a-i canta (cuiva) sticletii (in cap) = a avea idei bizare, toane; a fi ticnit, nebun. A-i scoate (cuiva) sticletii din cap = a face pe cineva sa renunte la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii. 2. (Arg.) Epitet dat in trecut unui sergent de strada, unui functionar al politiei. [Var.: (pop.) stiglete, stiglet s. m.] – Din scr. steglic, bg. stiglic.

LACUSTAR, lacustari, s. m. pasare migratoare cu pene trandafirii pe corp si negre-violete pe cap, pe picioare si la coada, care traieste prin gaurile stancilor si se hraneste mai ales cu lacuste (Sturnus roseus). – Lacusta + suf. -ar.

LEBADA, lebede, s. f. 1. Gen de pasari acvatice, mai mari decat gasca, cu pene albe sau (rar) negre si cu gatul lung si arcuit (Cygnus); pasare care face parte din acest gen. ◊ Cantecul lebedei = ultima opera sau manifestare (inainte de moarte) a unui mare creator sau interpret. 2. (Art.) Constelatie din emisfera boreala; Crucea. – Din sl. lebedĩ.

CODALBITA, codalbite, s. f. pasare cu penele multicolore, cu coada alba si neagra, care se hraneste cu insecte (Lanius collurio). – Codalb + suf. -ita.

sofrac, sofraci, s.m. (reg.) 1. sfredelus, pitulice. 2. pasare cu penele multicolore, cu pene albe si negre in coada; codalbita.

TANTAL² s. m. pasare inrudita cu barza, avand penajul alb si negru, in America, Africa si Asia. (< fr. tantale, lat. tantalus)

AUSEL, ausei, s. m. Nume dat la doua pasari: a) cea mai mica pasare de la noi, cu pene galbene-maslinii pe spate si cenusii pe burta (Regulus cristatus). b) pasare din familia pitigoiului, cu coada si aripile negre, spatele rosu-aprins, crestetul si gusa albe. (Aegithalus pendulinus). [Pr.: a-u-] – Din aus „mos” (disparut din limba) + suf. el.

BIBILICA, bibilici, s. f. 1. pasare domestica de marimea unei gaini, cu pene negre-cenusii impestritate cu alb si cu o proeminenta cornoasa pe frunte (Numida meleagris). 2. Mica planta erbacee, cultivata pentru florile ei frumos impestritate (Fritillaria meleagris). – Comp. bg., sb. biba.

IERUNCA, ierunci, s. f. pasare cu penele brune-roscate impestritate cu pene albe, negre si cenusii, cu un cerc rosu in jurul ochilor si cu un mot pe cap, vanata pentru carne (Tetrastes bonasia); bradioara. – Cf. sl. jarenbĩ.

INARITA, inarite, s. f. pasare mica inrudita cu sticletele, cu fruntea rosie, gusa neagra si pieptul roz, care se hraneste mai ales cu seminte de in²; tintar (2) (Carduelis flammea). – In² + suf. -arita.

VRABIE, vrabii, s. f. pasare mica cu penele de culoare bruna impestritate cu negru, cu pantecele cenusiu, cu ciocul scurt, conic si cu coada trunchiata; vrabete (Passer domesticus). ◊ Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoana lipsita de judecata. Vrabia-i tot pui (si ea moare de batrana), se spune despre o persoana care pare mai tanara decat este. – Din sl. vrabiĩ.

PINGUIN, pinguini, s. m. Nume dat unor genuri diferite de pasari palmipede marine, cu ciocul lung, cu aripile scurte, negre, improprii pentru zbor, servind ca inotatoare, cu picioarele scurte, situate la extremitatea posterioara a trunchiului, cu pieptul alb, cu mersul leganat, care traiesc in grupuri in regiunile polare sudice. – Din fr. pingouin.

SCROAFA, scroafe, s. f. 1. Femela porcului (sau a mistretului). ◊ Expr. S-a suit scroafa in copac, se spune despre un parvenit infumurat. ◊ Compus: scroafa-de-balta = pasare din ordinul picioroangelor, cu pene roscate, pe alocuri negre (Ardetta minuta). ♦ Epitet injurios la adresa unei femei (nesimtite, fara caracter etc.). 2. Lovitura la jocul de biliard executata rau, dar care, din intamplare, nimereste bine. – Lat. scrofa.

SFRANCIOC, sfrancioci, s. m. (Ornit.; la pl.) Gen de pasari rapitoare, calatoare, insectivore, din ordinul paseriformelor, mai mari decat vrabiile, cu cioc incovoiat si cu gheare puternice (Lanius); (si la sg.) pasare care face parte din acest gen. ◊ Sfrancioc mare = pasare cenusie pe spate, alburie pe pantece, cu pete negre pe coada, pe aripi si in dreptul ochilor; lupul-vrabiilor (Lanius excubitor). [Var.: sfrancioc s. m.] – Din scr. svracak.

COTOFANA ~ene f. pasare cu aripi scurte si coada lunga, cu pene negre pe piept si albe pe aripi, foarte galagioasa si hrapareata. /cf. ucr. kucohvostyp

GAINA ~i f. pasare domestica de talie medie, cu cioc conic, crescuta pentru carne si oua. ◊ A avea orbul ~ilor a nu vedea bine, deslusit (mai ales seara). De rasul ~ilor de nimic; de batjocura. A se culca o data cu ~ile a se culca foarte devreme, decuseara. A sta ca o ~ (sau curca) plouata a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus. ~-de-apa pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenusiu, avand un mot alb intre ochi; lisita. [G.-D. gainii] /<lat. gallina

GAINUSA¹ ~e f. (diminutiv de la gaina) 1) pasare salbatica semiacvatica, migratoare, de talia unei prepelite, cu cioc scurt si cu penaj cafeniu-verzui. ◊ ~ de alun pasare sedentara de talia unui porumbel, avand penaj cenusiu cu puncte negre, apreciata pentru carnea ei gustoasa; ierunca. ~ de balta pasare acvatica de talie medie, cu cioc scurt, rosu la baza, avand picioare lungi, verzui, si penaj divers colorat; corla. 2) Insecta de talie medie, cu elitre tari, de culoare bruna-cafenie, care apare la inceputul lunii mai si ataca culturile agricole; carabus; gandac de mai. 3) art. astr. pop. Ansamblu de stele din constelatia Taurului; Closca-cu-Pui; Pleiada. /gaina + suf. ~usa

LISITA ~e f. pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenusiu si cu un mot alb intre ochi; gaina-de-apa. [G.-D. lisitei] /cf. bulg. liska

scaiecios, scaieciosi, s.m. (reg.) pasare mica inrudita cu sticletele, cu fruntea rosie, barbia neagra si pieptul roz, care se hraneste mai ales cu seminte de in; inarita.

sofranciog, sofranciogi, s.m. (reg.) pasare cu penele multicolore si cu pene albe si negre in coada; codalbita, sofrana, sofrac, sofracut.

BANFF, parc national in Canada (SV Alberta), pe pantele estice ale M-tilor Stincosi. Supr.: 6617,6 km². Fundat in 1885. Relief muntos (culmile Saskatchewan, Paterson, Hector etc.). Ocroteste o flora si fauna deosebite (bradul negru si Douglas, cerbul Wapiti, ursul Grizzly, puma, numeroase pasari). Izv. minerale. Centre turistice: Banff si Lake Louise.

CARUNCUL, -A (‹ fr., engl.; {s} lat. caruncula „bucata de carne”) s. f. si n. 1. S. f. Excrescenta carnoasa, mai ales la seminte, neprotejata de invelisuri. 2. S. n. Formatiune anatomica de forma unei mici excrescente sau emunente carnoase (ex. c. lacrimal). 3. S. f. (ZOOL.) Proeminenta cornoasa (sau carnoasa), uneori colorata (rosie, neagra), care ornamenteaza capul, gitul sau baza ciocului unor pasari (cazuar, curcan, cocos, lebada, porumbel s.a.).

CALIFAR, califari, s. m. 1. Numele a doua specii de pasari acvatice asemanatoare cu rata, una cu pene albe, negre sau ruginii (Tadorna tadorna), cealalta cu pene rosii-ruginii (Tadorna casarca). 2. Specie de porumbel domestic. – Bg. kalefar.

GRANGUR, granguri, s. m. 1. pasare cantatoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp si negre pe aripi si pe coada (la barbatus) ori de culoare verzuie pe corp, cu pantecele alb si aripile sure (la femela) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoana care ocupa o pozitie sociala sau politica inalta (in randurile clasei dominante); stab. [Var.: (pop.) gangur, grangor, grangure s. m.] – Lat. galgulus (=galbulus).

NAGAT, nagati, s. m. pasare migratoare de balta de marimea unui porumbel, cu penele negre-verzui pe spate si pe piept, albe pe pantece si cu un mot negru in crestet; bibic² (Vanellus vanellus). ♦ Epitet glumet dat in special copiilor. – Probabil formatie onomatopeica.

plescavita, plescavite, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin eruptii, eczeme, bube, puroi, rani; spuzeala. 2. (reg.; cu sens colectiv, in forma „plercanita”) particele lemnoase ramase in fuiorul de canepa. 3. (reg.) planta erbacee cu frunze ovale, cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori albe. 4. (reg.; in forma „plescaita”) mica planta cu flori mari albe si cu fructul o capsula; soparlita alba. 5. (reg.) planta erbacee cu frunze opuse si ascutite, cu flori albe-verzui si cu fructe ca niste bobite negre; gusa-porumbelului. 6. (reg.; in forma „plescaita”) codobatura (mica pasare migratoare, care traieste pe marginea apelor, cu coada lunga, mereu miscatoare).

CORB (lat. corvus) s. m. 1. Cea mai mare specie a ordinului paseriformelor din Romania (63-72 cm) si totodata a familiei corvidelor, omnivora, sedentara, prezenta in padurile umbroase din Carpati, cu cioc si picioare puternice, penaj negru cu reflexe metalice violacee, care poate imita glasul altor pasari; se imblinzeste usor (Corvus corax); monument al naturii. 2. Corb-de-mare alb = pasare marina, de c. 90 cm, care traieste in colonii, cu penaj alb si virful aripilor negru, care pescuieste in picaj, de la 30-40 m (cea mai mare distanta de procurare a hranei in acest mod) si are, pentru amortizarea socului, sub piele, o „saltea” de saci aerieni (Sulla bassana). 3. Corb-de-mare = peste teleostean cu corpul de c. 50 cm lungime, de culoare bruna-inchisa, cu capul mare si botul gros (Corvina umbra). Traieste in Marea neagra.

INARITA (‹ in) s. f. pasare mica, migratoare, din familia fringilidelor. cu capul rosu, gusa neagra si pieptul roz (Acanthis flammea); i. rosie. Cuibareste in N Europei si al Asiei. I. polara traieste in tinuturile de tundra din N Europei si Asiei. Identificata si in Romania.

GRAUR, grauri, s. m. pasare migratoare cu ciocul ascutit de culoare galbuie si cu pene negre-verzui cu pete albe (Sturnus vulgaris). ♦ (Adjectival m.; despre cai) Care are culoarea cenusie (impestritata cu pete albe). [Var.: (pop.) graure s. m.] – Lat. graulus.

MARACINAR, maracinari, s. m. Nume dat mai multor pasari calatoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-inchis si cu gatul negru, care traiesc prin maracinisuri, in apropierea apelor (Saxicola). – Maracine + suf. -ar.

SITAR s. (ORNIT.) 1. (Scolopax rusticola) (rar) becata, (reg.) ciocanea, farfadoi, soloanca, snep, taloanca, pasarea-ciobanului, pasarea-paman-tului. 2. sitar-de-mal (Limosa limosa) = (reg.) fluierar, fluierici; sitar-negru (Plegadis falcinellus) = tiganus.

RANDUNICA ~ci f. 1) pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc scurt, cu aripi lungi si cu coada bifurcata, avand penajul negru-albastru pe spate si alb pe pantece. ◊ ~ de mare a) pasare din ordinul pescarusilor, care traieste pe malul marii si se hraneste cu pesti mici; b) peste marin, de talie medie, care se misca pe fundul apei cu ajutorul unor aripi pectorale. 2) Ultima (a cincea) panza din varful unui catarg. [G.-D. randunicii] / <lat. hirundinella

IBIS s.m. pasare exotica cu ciocul si picioarele lungi, cu pene rosii sau negre. [< fr. ibis].

C******L¹ s. m. I. prelat care ocupa cea mai inalta functie in ierarhia bisericii catolice, dupa papa. ◊ (adj.) rosu-~ = rosu-purpuriu. II. mica pasare cantatoare din America, cu penajul de un rosu-aprins, cu negru in jurul ciocului galben. (< fr. c******l)

CAZUAR (‹ fr., germ.) s. m. Gen de pasari acarenate, raspandite in Australia, ins. Noua Guinee, de c. 160 cm, bune inotatoare si alergatoare, cu corpul turtit lateral, picioare scurte si puternice, terminate cu trei degete si capul acoperit cu o casca cornoasa (Casaurius). ♦ C. australian = pasare mare (1,65 m), din padurile Australiei de Nord, solitara, cu penaj negru ca taciunele si formatii cornoase, rosii-violacee, pe cap si pe git; atinge 50 km /h in alergare (Causarius causarius).

cotofana f., pl. ene (ruda cu ngr. kotsyfas, merla). Sud. O pasare din neamu corbului si a gaitei, cu penele albe si negre si numita inca si caragata, tarca si stirica (pica caudata). Fig. Femeie vorbareata.

BATLANAS, batlanasi, s. m. pasare din ordinul picioroangelor, cu ciocul lung si cu penele roscate si negre (Ardea minuta). – Din batlan + suf. -as.

BOTROS, botrosi, s. m. pasare cantatoare cu ciocul foarte scurt, cu pene rosii inchise pe piept, negre pe cap, cenusii pe spate si albe la coada (Pyrrhula vulgaris). – Bot + ros.

BUFNITA, bufnite, s. f. Cea mai mare pasare rapitoare de noapte, avand penajul de culoare bruna-ruginie cu dungi negre si galbene, cap mare si ochi galbeni-portocalii mari, apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buha, bufna (Bubo bubo). – Bufna + suf. -ita.

PRIGOARE, prigori, s. f. pasare migratoare zvelta, de marimea unei turturele, viu colorata (cu rosu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung si subtire, care traieste pe malurile lutoase ale apelor si se hraneste mai ales cu albine si viespi; albinarel (Merops apiaster). [Var.: prigorie s. f.] – Din prigori (derivat regresiv).

TURTUREA, turturele, s. f. pasare calatoare asemanatoare cu porumbelul, bruna-roscata pe spate si cu pete negre marginite cu alb pe laturile gatului; turturica (Streptopelia turtur). – Lat. turburella.

VULTUR s. (ORNIT.) 1. (pop.) vultan, (prin Transilv.) sas. (~ este numele mai multor pasari rapitoare mari.) 2. vultur barbos (Gypætus barbatus) v. zagan, (rar) vultur negru, (reg.) surligaie, (Transilv.) ceahlau, (Transilv. si Ban.) sorlita, (Transilv.) susugaie.

CORB ~i m. pasare sedentara asemanatoare cu cioara, dar de dimensiuni mai mari, cu penaj negru, cu ciocul si cu picioarele puternice. ◊ negru ca pana ~ului negru lucios; foarte negru. /<lat. corvus

GRAUR ~i m. pasare migratoare, mai mare decat vrabia, cu cioc ascutit si cu penaj negru-verzui, impestritat cu alb. /<lat. graulus

GUGUSTIUC ~ci m. 1) pasare asemanatoare cu porumbelul salbatic, avand penaj cenusiu-brun, cu o dunga neagra pe gat, care traieste in preajma asezarilor omenesti. 2) fig. fam. Om naiv si bleg. /<bulg. gugustuk

MIERLA ~e f. pasare migratoare cantatoare, de talie mica, cu cioc galben si cu penaj negru la mascul, iar la femela cu cioc si penaj brun. /<lat. merula

TACAITOARE ~ori f. pasare migratoare insectivora cu penaj cenusiu (pe spate), albicios (pe abdomen) si negru (pe aripi, pe coada si pe partile laterale ale capului), cu ciocul scurt, incovoiat, si cu gheare puternice; berbecel; sfrancioc; lupul-vrabiilor. /a tacai + suf. ~toare

BOTROS, botrosi, s. m. pasare cantatoare cu ciocul foarte scurt, cu pene rosii-inchise pe piept, negre pe cap, cenusii pe spate si albe la coada (Pyrrhula vulgaris). – Din bot + ros.

CORVIDE (‹ fr.; {s} lat. corvus „corb” + gr. eidos „aspect”) s. n. pl. Familie de pasari cu c. 100 de specii cosmopolite, de talie mijlocie si mare, incluzind, cu exceptia pasarilor lira, cei mai mari reprezentanti ai ordinului paseriforme (corbul), migratoare (cioara neagra), sedentare (cotofana), carnivore (corbul), vegetariene (stancuta), omnivore (cioara de semanatura); rapitoare indraznete si viclene, sint in general daunatoare; au instincte sociale dezvoltate, sint foarte bune imitatoare ale oricarei voci si se pot dresa (Corvidae).

CALIFAR, califari, s. m. 1. Numele a doua specii de pasari migratoare acvatice, asemanatoare cu ratele si cu gastele: una cu pene albe, negre sau ruginii (Tadorna tadorna), cealalta cu pene rosii-ruginii (Tadorna ferruginea). 2. Specie de porumbel domestic. – Din bg. kalefar.

PRUNDARAS, prundarasi, s. m. Numele mai multor pasari calatoare care traiesc de obicei pe malul apelor; a) pasare bruna-roscata pe spate si alba pe pantece, cu cate o dunga neagra transversala pe piept si pe partile laterale ale capului (Charadrius dubius curonicus); b) ploier. – Prund + suf. -aras.

MARACINAR ~i m. pasare migratoare, de talie mica, insectivora, cu pene castanii-inchise si cu gatul negru, care isi face cuib prin maracinisuri. /maracine + suf. ~ar

SAXICOL, -A I. adj. (despre organisme) care creste, traieste printre stanci sau roci; saxatil. II. s. f. gen de pasari cantatoare cu penajul cenusiu deschis pe spate, cu pantecele galben si aripile negre. (< fr. saxicole/s/, lat. saxicola)

CORMORAN, cormorani, s. m. Gen de pasari acvatice palmipede, daunatoare pentru ca se hranesc cu peste, avand penele de culoare neagra-verzuie, impestritate cu alb pe cap si pe gat, cu cioc lung si incovoiat la varf si cu coada lunga, rigida; corb-de-mare (Phalacrocorax); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. cormoran.

RANDUNICA, randunici, s. f. 1. pasare calatoare insectivora cu coada adanc bifurcata, cu pene albe-galbui pe burta si negre-albastrui pe spate (Hirundo rustica). 2. Compus: randunica-de-mare = peste marin care inoata pe fundul apei cu ajutorul inotatoarelor pectorale (Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci panze ale unui catarg, asezata in varful acestuia. – Randun[ea] + suf. -ica.

CIOARA ciori f. pasare sedentara, de talie medie, cu cioc mare, puternic si cu penaj cenusiu sau negru. ~ gulerata. ◊ Cat ~a in par o clipa; foarte putin. Ce (sau cum) ciorile! ce (cum) naiba! A-l rade si ciorile se spune despre cineva, care a ajuns de rasul tuturor. [G.-D. ciorii; Sil. cioa-ra] /Cuv. autoht.

SCROAFA ~e f. 1) Femela a porcului sau a mistretului. ◊ ~-de-balta pasare acvatica, de talie medie, cu picioare lungi, cu pene rosietice si pe alocuri negre; scrofita. ~a-cu-Purcei constelatie in emisfera septentrionala. 2) fig. depr. Femeie lipsita de buna-cuviinta. /<lat. scrofa

SCROFITA ~e f. (diminutiv de la scroafa) pasare acvatica, de talie medie, cu picioare lungi, cu pene rosietice si pe alocuri negre; scroafa-de-balta. /scroafa + suf. ~ita

TARCA tarci f. 1) pop. pasare sedentara, de talie medie, cu aripi scurte si coada lunga, cu penaj alb-negru foarte galagioasa si hrapareata; cotofana. 2) fig. peior. Femeie guraliva. [G.-D. tarcii] /<ung. szarka

DRONGO s. m. pasare mica sau mijlocie, raspandita in Africa, Madagascar, India si nordul Australiei, cu penajul negru-metalic si coada lunga si infurcata. (< fr. drongo)

CEUCA ~ci f. pasare de talie mica, cu ciocul scurt, putin curbat, cu coada lunga si cu penaj negru-cenusiu; stanca. [Sil. ceu-ca] /<bulg., sb. tavka

GOTCAN ~i m. pasare salbatica de talia unui curcan, cu cioc puternic si putin incovoiat si cu penaj negru; cocos salbatic; cocos-de-munte. /gotca + suf. ~an

LEBADA ~ede f. pasare acvatica migratoare de talie mare, cu gat lung, arcuit si cu penaj alb sau negru. ◊ Gat de ~ a) gat lung si gratios; b) conformatie defectuoasa a gatului. Cantecul ~edei ultima opera de valoare a unui autor ilustru. 2) art. Constelatie din emisfera nordica. [G.-D. lebedei] /<sl. lebedi

MUSCAR ~i m. 1) pasare migratoare, de talie mica, insectivora, cu penele de culoare cenusie, cu ciocul si picioarele negre. 2) Insecta cu corpul lunguiet, rosiatic si cu aripile negre, care se hraneste cu musculite. 3) Pescar cu undita, care foloseste ca nada insecte. /musca + suf. ~ar

PASTRUGA ~gi f. Peste marin de talie mare, cu botul plat si alungit ca un cioc de pasare, pestrit pe spate si galbui pe abdomen, apreciat pentru carnea lui gustoasa si icrele negre pe care le depune in rauri. [G.-D. pastrugii] /<sb. pastruga

PRUNDARAS ~i f. pasare acvatica migratoare de talie mica, cu cioc drept, cu picioare lungi, avand penaj alb-negru sau variat colorat. /prund + suf. ~aras

STANCA stanci f. pasare sedentara, de talia unui porumbel, cu cioc scurt, putin curbat, coada lunga si penaj negru-cenusiu; ceuca. /Din Stanca n. pr.

CINTEZA (‹ cintez) s. f. pasare cintatoare, sedentara, din familia fringilidelor, raspindita din padurile de salcii ale Deltei Dunarii pina in zona jneapanului, cu penajul caramiziu-roscat si cenusiu-albastriu (Fringilla coelebs). ♦ C. de iarna = pasare migratoare, cintatoare, de 16 cm, din familia fringilidelor, oaspete de iarna in Carpati, cu penajul negru si caramiziu-roscat.

CAZUAR, cazuari, s. m. Gen de pasari mari din Oceania, asemanatoare cu strutul, cu o creasta cornoasa pe frunte si cu pene negre intrebuintate ca podoaba (Casuarius casuarius). [Pr.: -zu-ar] – Din fr. casoar, it. casuario.

FLUIERAR, fluierari, s. m. 1. Persoana care canta din fluier (1); fluieras (2). 2. (Reg.) Mester care face fluiere (1). 3. Nume dat mai multor pasari care emit sunete ca ale fluierului (1), dintre care cea mai cunoscuta are capul si spatele negru cu pete galbene-aurii, ciocul lung si subtire si picioarele lungi (Charadrius pluvialis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ar.

COTOFANA, cotofene, s. f. pasare din familia corvidelor, de marimea unui porumbel, cu coada lunga, cu penele de pe spate negre, lucioase, iar cu cele de pe piept si de pe partea inferioara a aripilor albe (Pica pica). – Cf. ucr. kucohvostyp.

ALUNAR ~i m. 1) pasare sedentara de munte, cu cioc putin incovoiat spre varf, cu coada lunga si cu pene negre, care se hraneste cu alune, ghinda, seminte de conifere si insecte; gaita-de-munte. 2) Specie de soareci de padure care se hranesc cu alune. /aluna + suf. ~ar

BATLAN ~i m. pasare de balta, asemanatoare cu barza, de talie mare, cu penaj cenusiu si cu un mot negru la ceafa. [Sil. ba-tlan] /<bulg. batlan

GAITA ~e f. 1) pasare sedentara de talie medie, cu penaj pestrit, viu colorat, care poate imita sunetele scoase de alte pasari. ◊ ~ de munte pasare de munte sedentara, cu cioc putin incovoiat spre varf, cu coada lunga si cu penaj negru (care se hraneste cu alune, ghinda, seminte de conifere etc.); alunar; nucar. 2) fig. fam. Persoana, mai ales femeie, care vorbeste mult si fara rost. [Sil. ga-i-] /Din gaie

IBIS (‹ fr., lat.) s. m. Gen de pasari din ordinul ciconiiformelor raspandit in Africa tropicala: I. rosu (Eudocimus ruber), cu ciocul de culoare neagra-cafenie, usor curbat, cu penajul rosu, traieste in regiunile muntoase; I. alb (Eudocimus albus), cu penajul alb, asemanator, ca forma si marime, cu i. rosu. Este considerata de egipteni o pasare sacra. Zeita Isis este reprezentata avand capul acestei pasari.

TIGANUS, tiganusi, s. m. 1. Diminutiv al lui tigan (I 1); tiganas, tiganel. 2. pasare de balta cu picioarele inalte, cu ciocul lung si incovoiat in jos, cu spatele si aripile negre cu reflexe verzui si ruginii (Plegadis falcinellus). 3. Peste rapitor cu corpul scurt si indesat, de culoare inchisa, stropit cu puncte negre (Umbra krameri). – Tigan + suf. -us.

MATASAR, -A, matasari, -e, s. m., adj. 1. S. m. (Inv.) Persoana care lucra sau vindea matase (1). 2. S. m. pasare din nordul Europei (care petrece iarna la noi), de culoare sura-rosietica, cu aripile si gatul negre cu pete rosii si cu un mot de pene in crestetul capului (Bombycilla garrulus). 3. Adj. (Reg.) Care produce matase (1). – Matase + suf. -ar.

MUSCAR, muscari, s. m. 1. Pescar care prinde pestele cu undita, intrebuintand ca nada muste. 2. Numele mai multor pasari migratoare insectivore (Muscicapa). 3. Gandacel insectivor de forma lunguiata, cu gatul de culoare rosie, cu o pata neagra pe partea ventrala si cu aripile negre (Catharis fusca). – Musca + suf. -ar.

SCATIU ~i m. pasare sedentara cantatoare, de talie mica, cu cioc scurt si drept, cu penaj verde-galbui, avand dungi negre pe aripi. /<ngr. skathi

galita (galite), s. f. – 1. pasare de curte. – 2. Cioara-de-cimp (Garrulus glandarius). Sl. (bg., sb., cr.) galica „cioara”, din sl. galu „negru” (Cihac, II, 114; Miklosich, Lexicon, 126). DAR se indoieste de aceasta der., care pare evidenta. Semantismul se explica prin uzul depreciativ, cf. bg. galica „lighioana”, si rom. cioara „pasare de curte”, boala „vite”. Dupa REW 3640, ar fi cuvint identic cu gaita, ambele din sl. (rus.) galka, rut. gajka. Cf. gaie.

URZICAR², urzicari, s. m. (Reg.) 1. pasare mica, cu pene negricioase, care traieste mai ales prin urzici. 2. Fluture mic, rosiatic, cu pete mari, negre, a carui omida, de culoare neagra, traieste pe urzici (Vanessa urticae). – Din urzica + suf. -ar.

CIOCINTORS (‹ cioc) s. m. pasare calatoare, de c. 43 cm, buna zburatoare si inotatoare, din ordinul caradriiformelor, zvelta, cu penaj alb cu negru, cu ciocul lung, subtire, curbat in sus si picioare inalte, subtiri (Recurvirostra avosetta). Monument al naturii.

CAZUAR ~i m. pasare mare din Noua Guinee si Australia, asemanatoare cu strutul, avand o creasta cornoasa pe frunte si pene negre, intrebuintate ca podoabe. [Sil. -zu-ar] /<fr. casoar, it. casuaro

COCOSTARC ~ci m. pasare migratoare din ordinul picioroangelor, cu ciocul, gatul si picioarele lungi si cu penele albe, varfurile aripilor fiind negre; barza. /cocor + starc

UNGHIE ~i f. 1) (la om) Placa cornoasa subtire, care acopera partea de deasupra a capatului degetelor. ◊ A reteza (sau a taia) cuiva ~ile a reduce posibilitatile de actiune (agresive) ale cuiva. A-si manca ~ile a regreta amarnic o imprudenta comisa. A-si manca si de sub ~ a fi foarte zgarcit. Nici cat ii negru sub ~ deloc. A pune cuiva ~a in gat a sili pe cineva sa-si indeplineasca obligatia. 2) (la pasari si la animale) Parte cornoasa si incovoiata a degetelor; gheara. 3): ~a-gaii planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, avand frunze compuse, flori galbene-verzui si fructe pastai. ~a pasarii planta erbacee de padure cu tulpina culcata, avand frunze rotund-cordate si flori albastre, solitare, in forma de pinten. 4) Parghie cu care se manevreaza leasa de pescuit. [G.-D. unghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. ungla

VRABIE vrabii f. pasare sedentara de talie mica, cu cioc scurt si conic, avand penaj de culoare bruna-cafenie cu dungi negre pe spate si cenusii pe pantece. ◊ ~a malai viseaza fiecare se gandeste la ceea ce ii trebuie, la ceea ce-i place. Nu da ~a din mana pe cioara din par (sau din gard) mai bine multumeste-te cu putinul de care dispui, decat sa ravnesti la promisiuni mai avantajoase, dar nesigure. [G.-D. vrabiei] /<sl. vrabij

CHIRA s. f. Numele a trei specii de pasari, foarte bune zburatoare, calatoare, care cuibaresc in Delta Dunarii si pe litoralul romanesc, cu penaj argintiu si negru: c. mica (Sterna albifrons) are c. 22 cm si cloceste pe nisip; c. de balta (S. hirundo), de c. 38 cm si c. de mare (S. sandvicensis), de c. 41 cm, clocesc pe vegetatia plutitoare.

COLIBRI (‹ fr.) s. m. Numele a peste 400 specii de pasari, raspandite in cele doua Americi, din ordinul paseriformelor, avind dimensiuni intre ale unui bondar si ale unui lastun mic (Trochlidae). Au cioc foarte subtire, dur, picioare scurte, penaj solzos, in culori metalice, stralucitoare. Sint foarte agresive. Se hranesc cu polen, nectar, insecte, arahnide. Cele mai cunoscute specii de c. sint: c. urias (c. 16 cm); c. cu spada (22 cm); pasarea-musca cubaneza 3 cm (cea mai mica pasare din lume); c. de topaz (9 cm), cu cel mai frumos colorit din lume (violet, galben, verde, cafeniu, negru, rosu).

CIOC² ~uri n. 1) (la pasari) Formatie cornoasa care constituie o prelungire a gurii; plisc; clant. ◊ ~ul-berzei planta erbacee mirositoare, cu tulpina e****a, cu frunze digitat-lobate si cu fructul o capsula. ~-intors pasare migratoare acvatica, de talie mare, cu plisc subtire, intors in sus, cu picioare lungi si cu penaj alb-negru. 2) fig. Parte terminala alungita si ascutita a unui obiect; varf. 3) Barba mica si ascutita, lasata sa creasca numai pe varful barbiei; barbison; tacalie. Om care poarta ~. 4) Gura subtiata si alungita a unui vas. 5) depr. Gura a omului. /Cuv. autoht.

NUCAR ~i m. 1) reg. pasare sedentara de munte, de talie medie, cu cioc putin incovoiat spre varf, cu coada lunga si cu pene negre (care se hraneste cu alune, ghinda, seminte de conifere etc.); alunar; gaita-de-munte. 2) Gandac mic a carui larva se hraneste cu alune. /nuc + suf. ~ar

TIGANUS ~i m. (diminutiv de la tigan) 1) pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu cioc lung si coroiat, cu picioare lungi si cu penaj aproape negru. 2) Peste dulcicol, rapitor, de talie mica, de culoare neagra pe spate, raspandit in apele mocirloase. /tigan + suf. ~us

BATLANAS, batlanasi, s. m. pasare din ordinul picioroangelor, mai mica decat batlanul, cu gatul si cu ciocul lung si cu penele roscate si negre (Ardea minuta). – Batlan + suf. -as.

ALBATROS, albatrosi, s. m. pasare marina zburatoare, asemanatoare cu pescarusul, dar mult mai mare decat acesta, de culoare alba, cu aripile lungi, inguste si negre la varf (Diomedea exulans) – Din fr. albatros.

SCATIU, scatii, s. m. pasare cantatoare mica, foarte vioaie, cu ciocul puternic, penele verzi-galbui, cenusii pe spate, iar pe aripi cu doua dungi negre (Carduelis spinus). – Din ngr. skathi.

BARZA berze f. pasare migratoare, de talie mare, cu cioc rosu, cu gat si picioare lungi, cu penaj alb, avand doar varfurile aripilor negre; cocostarc. [G.-D. berzei] /Cuv. autoht.

TURTUREA ~ele f. pasare migratoare cu penaj cenusiu, asemanatoare cu porumbelul, dar mai mica, cu gatul scurt, cu coada lunga si cu pete negre in jurul gatului. [Art. turtureaua; G.-D. turturelei; Var. turturica] /<lat. turturella

BARZA, berze, s. f. pasare calatoare cu ciocul rosu, gatul si picioarele lungi si cu penele, de obicei, albe, afara de varfurile aripilor, care sunt negre; cocostarc (Ciconia ciconia). – Cf. alb. bardhe.

STRUT ~i m. pasare exotica de talie mare, cu gat lung si cap mic, cu picioare lungi, viguroase, cu aripi scurte si cu penaj negru sau brun-cenusiu. /<lat. struthio, ~onis, it. struzzo

BARZA, berze, s. f. pasare calatoare din ordinul picioroangelor, cu ciocul, gatul si picioarele foarte lungi si cu penele albe, afara de varfurile aripilor care sunt negre (Ciconia Ciconia); cocostarc. – Comp. alb. bardhe.

BECATINA (dupa fr. becassine) s. f. pasare migratoare din ordinul caradriiformelor, de pasaj in Romania, cu ciocul lung, drept, subtire si flexibil, cu penaj maroniu dungat cu galben si negru, cu carnea gustoasa, care traieste in regiunile mlastinoase (Gallinago); becata.

URZICAR ~i m. 1) pasare sedentara, de talie mica, cu penaj de culoare negrie, care isi face cuib prin urzici. 2) Fluture mic, cu aripi brun-roscate, cu pete negre, a carui larva se hraneste cu urzici. / urzica + suf. ~ar

STRUT¹, struti, s. m. pasare alergatoare mare de stepa, cu picioare lungi si puternice, cu gat lung si golas, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenusii, intrebuintate ca podoaba, care traieste indeosebi in regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus). ◊ Expr. (A avea) stomac de strut = (a avea) stomac mare, rezistent, care digera bine. – Din it. struzzo.

IBIS, ibisi, s. m. pasare asemanatoare cu barza, de culoare alba (Threskionis aethiopica) sau rosie (Guara rubra), cu cioc lung si curbat in jos, cu penajul alb sau rosu pe corp si negru pe cap si pe coada, care traieste in tarile calde si se hraneste cu insecte. – Din fr., lat. ibis.

PINGUIN ~i m. pasare marina polara, de talie mare, cu cioc proeminent, cu aripi mici, modificate in labe inotatoare, cu picioare scurte (avand mersul in pozitie verticala si leganat), cu penaj alb pe pantece si negru pe spate, care se hraneste cu peste. /<fr. pingouin

GUSA ~i f. 1) (la pasari) Portiune dilatata (in forma de punga) a esofagului, in care sta hrana inainte de a trece in stomac. ◊ ~a-porumbelului (sau porumbului) a) planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori albe-verzui si cu frunze negre, stralucitoare; b) planta erbacee cu tulpina inalta, cu flori albe, dispuse in panicul, si cu fructe capsule. 2) (la animale amfibii) Portiune de pe pielea maxilarului inferior, care ajuta la respiratie. 3) (la reptile) Barbie, de obicei de alta culoare decat cea a corpului. 4) (la oameni) Umflatura (in partea de dinainte a gatului) formata ca urmare a cresterii excesive si patologice a glandei tiroide. 5) (la unii oameni) Cuta de grasime sub barbie. 6) fam. Parte inferioara a gatului; gatlej. /<lat. geusial

PARAITOARE, paraitori, s. f. 1. Aparat rudimentar de lemn prevazut cu aripioare, care, miscate de vant, produc un zgomot strident si alunga pasarile din semanaturi, livezi, vii etc.; zbarnaitoare. 2. Fasie de hartie care se leaga de cele doua capete de sus ale spetezelor zmeului si care, la inaltarea acestuia, produce un parait puternic; zbarnaitoare. 3. Specie de lacusta de culoare cafenie sau neagra, care in timpul zborului, produce un fel de paraturi (Psophus stridulus). [Pr.: -ra-i-. – Var.: paraitoare s. f.] – Parai + suf. -toare.

SERVAL (‹ fr.; cuv. port.) s. m. Felina cu blana cafenie-galbuie, cu numeroase pete mici negre dispuse relativ regulat, cap mic, urechi mari, coada relativ scurta (Felis serval). Adultul atinge pana la 1 m lungime. Traieste in Africa (la S de Sahara), indeosebi in savane si in tinuturi muntoase. Se hraneste cu serpi, soparle, mamifere mici, pasari. Sin. pisica-tigru.

CIOCANITOARE (‹ ciocani) s. f. Nume dat la c. 200 de specii de pasari specializate in locomotia prin catarare, de talie mijlocie (16-48 cm), rele zburatoare, cu pene rigide, limba cilindrica, lunga si protractila, cioc conic, ascutit, gheare ascutite si dezvoltate. In Romania traiesc 10 specii, de ex.: c. pestrita mare (Dendrocopus major), cu penaj alb, negru, rosu; c. verde (Picus viridis), cu penaj verde-galbui cu rosu; c. neagra (Drycopus martius), cea mai mare c. din Romania.

CHIRIGHITA S. f. Numele a trei specii de pasari mici, foarte bune zburatoare, calatoare, care cuibaresc in Delta Dunarii si in alte balti din Romania, cu cioc si coada foarte drepte: c. cu aripi albe (Chlidonias leucopterus), de c. 23 cm, c. cu obraz alb (Ch. hybrida), de c. 23 cm si c. neagra (Cg. nigra), de c. 24 cm.

ausel m., pl. ei (dupa Hijdau si Acad., dim. d. mrom. aus, mosneag, d. lat. avus, bunic; mai probabil, d. lat. pop. aucellus, var. din auccella, avicella, cristel, dim. d. avis, pasare; it. uccello, fr. oisel, apoi oiseau, pasare. Din aucellus s´a facut aucel, apoi, dupa frumusel, ausel. V. avion). O pasarica foarte mica cu penele cafenii, cenusii si galbene aurii, numita si sfredelus, ochiu boului si tartalac (regulus cristatus). Alta pasarica, un fel de pitigoi, cu spinarea rosie, cu aripile si coada neagra, iar incolo alburie, care-si face cuibu atirnat, ca si ganguru [!] (aegithalus pendulirus): Sta atirnat, ca o punguta alba de lina, un cuib de ausel. Il tesusera doua pasarele si tiriisera in el doua rinduri de ausel (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). Ausel de stuf, un fel de pitigoi mai mare (17 c. m.) care are o lunga mustata neagra (panurus biarmicus). V. pitulice.

CORCODEL (‹ corcod, onomat.) s. m. Gen de pasari subacvatice, cuprinzind c. 20 de specii, larg raspindite (cu exceptia zonelor arctice), foarte bune inotatoare si cufundatoare, fara coada si cu picioarele asezate in partea posterioara a corpului. In Romania se intilnesc patru specii ca oaspeti de vara (clocitoare): c. mare (Podiceps cristatus), c. cu git rosu (P. griseigena), c. cu git negru (P. nigrocollis) si c. pitic (P. ruficollius) si o specie, accidental, iarna: c. de iarna (P. auritus).

URUBU (‹ engl.; cuv. tupi) s. m. Denumire data in America Latina unor pasari negrofage din familia Cathartidae asemanatoare ca aspect exterior cu vulturii. Capu, gatul si partea anterioara a pieptului sunt lipsite de pene, adesea viu colorate, ciocul puternic, curbat la varf. Printre cele mai raspandite specii se numara u. cu cap rosu (Cathartes aura), care in S.U.A. este cunoscut sub numele de vultur-curcan, cu anvergura a aripilor de 1,5 m, u. negru (Coragyps atratus) si u. cu cap negru (Cathartes burrovianus). Se considera ca fac parte din ord. Falconiformes, ca si vulturii, dar studii genetice recente au dus la incadrarea lor in ord. Ciconiiformes.

BARZA (cuv. autohton) s. f. Gen de pasari migratoare din ordinul ciconiformelor, foarte mari, avind 17 specii raspindite in reg. calde si temperate. Ciocul, gitul si picioarele lungi, sint tinute in linie perfect orizontala in zborul planat; nu au glas, clampanesc prin deschiderea si inchiderea ritmica a ciocului; cuibaresc in arbori sau pe stincarii si se hranesc cu artropode si vertebrate mici. In Romania exista doua specii: b. alba (Ciconia ciconia) si b. neagra (C. nigra); cocostirc.