Rezultate din textul definițiilor
PESCAREL, pescarei, s. m. Numele a doua specii de pasari salbatice care traiesc pe langa ape si se hranesc cu peste (1): a) pescaras (II); b) pasare mica cu picioarele scurte, cu penele de pe gusa albe, iar in restul corpului brune-negricioase, cu coada scurta si ridicata in sus (Cinclus cinclus). – Pescar + suf. -el.
PIETROSEL, pietrosei, s. m. 1. Nume dat mai multor pesti: a) peste mic de culoare cafeniu-inchis pe spate si galbena pe burta (Umbra krameri); b) porcusor. 2. Nume dat mai multor pasari migratoare care traiesc intre stanci si prin locuri pietroase. ◊ Pietrosel sur = pasare mica, cenusie pe spate si galbena-ruginie pe piept; pietrar (Oenanthe oenanthe). Pietrosel canepiu = canepar. – Pietros + suf. -el.
PITULICE, pitulici, s. f. Numele mai multor pasari cantatoare divers colorate: a) pasare mica, cu ciocul ascutit, cu penele brune-ruginii pe spate si cenusii-albicioase pe pantece; ochiul-boului (Troglodytes troglodytes); b) mica pasare migratoare insectivora, cu pene brune-verzui pe spate si cenusii pe pantece (Phylloscopus collybita). – Pitula + suf. -ice.
pasarioara, pasarioare, s.f. (reg.) 1. pasare mica. 2. vrabiuta.
pasaruta, pasarute, s.f. (reg.) 1. (inv.) pasare mica, pasarica. 2. vrabie gulerata. 3. turta din aluat in forma de pasare facuta pentru copii; pupaza, pasarica.
piscar, piscari, s.m. (reg.) pasare mica, migratoare, cu coada lunga pe care o misca necontenit; codobatura.
scaiecios, scaieciosi, s.m. (reg.) pasare mica inrudita cu sticletele, cu fruntea rosie, barbia neagra si pieptul roz, care se hraneste mai ales cu seminte de in; inarita.
catina (-ni), s. f. – Numele mai multor specii de arbusti; catina alba, Hippophae rhamnoides; catina de garduri, Lycium vulgare; catina mica, Tamarix germanica; catina rosie, Tamarix gallica. Lat. catanum „planta asemanatoare cu drobul”, cuvint documentat in Spania in sec. VI (Coromonas, I, 570). A tonic s-a alterat probabil sub influenta lui catena, cf. mr. catira „sira spinarii”. In orice caz, nu este probabila der. propusa de DAR, din lat. catena, si cu atit mai putin originea anterioara indoeurop., cum presupune Lahovary 322. Der. catinar, s. m. (pasare mica neidentificata); catinat, adj. (cu frunzisul des); catinet, s. n. (desis, hatis).
BENGALI/BENGALI I. s. m. inv. pasare mica, asemanatoare vrabiei, traind in regiunile calde. II. s. f. inv. limba derivata din sanscrita, vorbita in Bengal. (< fr. bengali)
COTINGA s. f. pasare mica din Brazilia, cu un penaj superb, care traieste in colonii mari, hranindu-se cu fructe. (< fr. cotinga)
DRONGO s. m. pasare mica sau mijlocie, raspandita in Africa, Madagascar, India si nordul Australiei, cu penajul negru-metalic si coada lunga si infurcata. (< fr. drongo)
MANACHIN s. m. pasare mica din padurile Americii tropicale, cu ciocul si coada scurte, amintind de pitigoii nostri. (< fr. mannequin)
MENUR s. m. pasare mica, de talia unui fazan, cu aripile scurte, in padurile umede din Australia; pasarea-lira. (< fr. menure, lat. menura)
TIRAN1 s. m. pasare mica, insectivora si buna cantatoare, din America, foarte vioaie si curajoasa, care ataca chiar pasari mai mari. (< fr. tyran)
TROGLODIT1 s. m. pasare mica, insectivora, care isi face cuibul in gaurile zidurilor sau ale arborilor, in tufisuri. (< fr. troglodyte)
AUSEL, ausei, s. m. 1. mica pasare insectivora cu penele maslinii pe spate, albicioase pe abdomen, cu o pata galbena-roscata pe cap (Regulus regulus). 2. pasare din familia pitigoiului, cu coada si aripile negre, spatele rosu-aprins, crestetul si gusa albe. (Aegithalus pendulinus). [Pr.: a-u-] – Aus („mos”, disparut din limba, cuvant mostenit din lat.) + suf. el.
BOTGROS, botgrosi, s. m. pasare mica, cu penele rosietice, pe piept si brune pe restul corpului, cu ciocul conic, gros si tare; ciresar. (Coccothraustes coccothraustes). – Bot + gros.
CANAR, canari, s. m. mica pasare cantatoare cu pene galbene (Serinus canaria). – Din fr. canari.
CAPANTORTURA, capantorturi, s. f. mica pasare calatoare, de culoare cenusie-bruna, cu pete mai inchise, care isi rasuceste des si cu multa usurinta capul; sucitoare (Jynx torquilla). – Cap1 + intort „intors” + suf. -ura.
INARITA, inarite, s. f. pasare mica inrudita cu sticletele, cu fruntea rosie, gusa neagra si pieptul roz, care se hraneste mai ales cu seminte de in2; tintar (2) (Carduelis flammea). – In2 + suf. -arita.
STICLETE, sticleti, s. m. 1. mica pasare cantatoare cu penele viu colorate cu rosu, negru, alb si galben (Carduelis carduelis). ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) sticleti (in cap) sau a-i canta (cuiva) sticletii (in cap) = a avea idei bizare, toane; a fi ticnit, nebun. A-i scoate (cuiva) sticletii din cap = a face pe cineva sa renunte la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii. 2. (Arg.) Epitet dat in trecut unui sergent de strada, unui functionar al politiei. [Var.: (pop.) stiglete, stiglet s. m.] – Din scr. steglic, bg. stiglic.
VRABIE, vrabii, s. f. pasare mica cu penele de culoare bruna impestritate cu negru, cu pantecele cenusiu, cu ciocul scurt, conic si cu coada trunchiata; vrabete (Passer domesticus). ◊ Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoana lipsita de judecata. Vrabia-i tot pui (si ea moare de batrana), se spune despre o persoana care pare mai tanara decat este. – Din sl. vrabiĩ.
MACALEANDRU, macalendri, s. m. pasare mica migratoare si cantatoare, cu penajul cenusiu si cu fruntea, partile laterale ale capului, ale gatului si pieptului rosii-galbene (Erithacus rubecula rubecula). – Cf. ucr. makoliandra.
FORFECUTA, forfecute, s. f. 1. Diminutiv al lui foarfece; foarfece mic (pentru taiat unghiile). 2. pasare mica, cu penele caramizii, cu ciocul puternic avand varfurile incrucisate ca niste foarfece (Loxia c*********a). – Foarfece + suf. -uta.
PITIGOI, pitigoi, s. m. pasare mica si vioaie, cu pene negre pe piept, albastru-verzui si cenusii pe spate, galbene pe pantece; pitigus (Parus major). ♦ Epitet dat copiilor. – Et. nec.
ROI2, roiuri, s. n. 1. Grup compact de albine, iesite din stup impreuna cu matca lor in cautarea unui adapost nou. 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Multime de insecte sau de pasari mici care zboara in grupuri. ♦ Grup compact de oameni in miscare. ♦ Multime de lucruri de acelasi fel (vazute in miscare). 3. Grup de corpuri ceresti, relativ concentrate in spatiu, avand caracteristici care sugereaza o provenienta comuna. – Din sl. roj.
PRUNDAR, prundari, s. m. 1. (Rar) Persoana care scoate si transporta prund. 2. Numele mai multor pasari mici care traiesc pe langa ape: a) prundaras; b) codobatura; c) lastun. 3. (Iht.) Fusar. – Prund + suf. -ar.
FLORINTE, florinti, s. m. pasare mica cu ciocul gros si rosiatic, cu penele maslinii si cu barbia si gusa galbui; florean, brotacel (Carduelis chloris chloris). – Et. nec.
CINTEZA, cinteze, s. f. mica pasare cantatoare cu ciocul conic, scurt si tare, cu penajul cenusiu-albastrui sau brun-roscat, avand pe aripa o dunga alba (Fringilla coelebs). [Acc. si: cinteza. – Var.: (reg.) cintita s. f.] – Et. nec.
ROI3, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine; la pers. 3) A iesi din stup zburand in roiuri2 (1) spre a-si cauta un nou locas si a da nastere unui stup nou; (despre insecte sau pasari mici) a zbura in numar mare de colo pana colo. ♦ (Despre oameni) A se raspandi in grupuri, pornind din acelasi loc; a umbla de colo pana colo; a forfoti, a misuna. – Din bg. roja, scr. rojiti.
TOD s.m. pasare mica cu penajul pestrit, din Cuba. (din lat. todus)
BENGALI s.m. invar. pasare mica, asemanatoare vrabiei, care traieste in regiunile calde ale Africii, Arabiei si Indiei. [< fr. bengali].
pituc, -a, adj. (reg.; mai ales despre pasari) mic, pitic.
plescavita, plescavite, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin eruptii, eczeme, bube, puroi, rani; spuzeala. 2. (reg.; cu sens colectiv, in forma „plercanita”) particele lemnoase ramase in fuiorul de canepa. 3. (reg.) planta erbacee cu frunze ovale, cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori albe. 4. (reg.; in forma „plescaita”) mica planta cu flori mari albe si cu fructul o capsula; soparlita alba. 5. (reg.) planta erbacee cu frunze opuse si ascutite, cu flori albe-verzui si cu fructe ca niste bobite negre; gusa-porumbelului. 6. (reg.; in forma „plescaita”) codobatura (mica pasare migratoare, care traieste pe marginea apelor, cu coada lunga, mereu miscatoare).
puit, puiti, s.m. (reg.) 1. pui de pasare mic. 2. pui de gaina mic, puisor, puiut. 3. ou sau larva de albina; catel; puiet. 4. arpagic, orceag. 5. (la pl.) bomboane.
canar (canari), s. m. – mica pasare cintatoare cu pene galbene, Serinus canarius. – Mr. canari. Sp. canario, prin intermediul ngr. ϰανάρι; cf. tc. kanarya, alb. kanar. – Der. canarita, s. f. (femela canarului); canariu, adj. (galben).
cinteza (cinteze), s. f. – mica pasare cintatoare (Fringilla coelebs). – Var. cintez, cintita, cintezoi, tintizoi. Creatie expresiva, bazata pe radacina expresiva cint- care imita cintecul pasarilor cintatoare (Densusianu, Bausteine, 476; Hiecke 135; Pascu, I, 64; Draganu, Dacor., III, 695; DAR); cf. lat. cincitare „a cinta mierla”, mr. ciona „cinteza”, megl. cifinca „cinteza”, bg. cinka „cinteza”. Der., prin intermediul suf. -za, cf. pupaza. Cinflor, s. m. (grangur, Oriolus galbula) pare deformatie prin intermediul unei etimologii populare de la *cintior, cf. celalalt nume al sau pisca-n flori (DAR).
C******L1 s. m. I. prelat care ocupa cea mai inalta functie in ierarhia bisericii catolice, dupa papa. ◊ (adj.) rosu-~ = rosu-purpuriu. II. mica pasare cantatoare din America, cu penajul de un rosu-aprins, cu negru in jurul ciocului galben. (< fr. c******l)
PARIDE s. f. pl. familie de pasari mici: pitigoii. (< fr. parides)
SARSELA s. f. mica pasare de balta inrudita cu rata salbatica. (< fr. sarcelle)
PARULIDE s. f. pl. familie de pasari mici, cantaretii padurii.
URZICAR2, urzicari, s. m. (Reg.) 1. pasare mica, cu pene negricioase, care traieste mai ales prin urzici. 2. Fluture mic, rosiatic, cu pete mari, negre, a carui omida, de culoare neagra, traieste pe urzici (Vanessa urticae). – Din urzica + suf. -ar.
vrabie (-abii), s. f. – 1. pasare mica (Passer domesticis, P. montanus). – 2. (Arg.) Paznic, agent. – Mr. harabeu. Sl. vrabij (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 463; Conev 53), cf. bg. vrabei, slov. vrabelj, rus. vorobei. – Der. vrabete (var. vrabete, v(a)rabet, brabete, brabete, b(a)rabet, hrabet, hrabete), s. m. (vrabie), din bg. vrabec (Conev 54), sb. vrabac; vrabier, s. m. (vinator nepriceput); vrabioara, s. f. (vrabie mica; bucata de carne de vita din regiunea salelor); vrabioi, s. m. (masculul vrabiei).
ROI3, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A iesi din stup zburand in roiuri, spre a-si cauta un nou locas si a da nastere unui stup nou; p. ext. (despre insecte sau pasari mici) a zbura in numar mare de colo pana colo. ♦ Tranz. (Despre albine) A intemeia, prin roire, un stup nou. ♦ (Despre oameni) A se raspandi in grupuri, pornind din acelasi loc; a umbla de colo pana colo. – Sb. roiti.
AUSEL, ausei, s. m. Nume dat la doua pasari: a) cea mai mica pasare de la noi, cu pene galbene-maslinii pe spate si cenusii pe burta (Regulus cristatus). b) pasare din familia pitigoiului, cu coada si aripile negre, spatele rosu-aprins, crestetul si gusa albe. (Aegithalus pendulinus). [Pr.: a-u-] – Din aus „mos” (disparut din limba) + suf. el.
BOTGROS, botgrosi, s. m. pasare mica, cu penele variat colorate, cu ciocul gros si tare. (Coccothraustes coccothraustes). – Din bot + gros.
CHIRIGHITA S. f. Numele a trei specii de pasari mici, foarte bune zburatoare, calatoare, care cuibaresc in Delta Dunarii si in alte balti din Romania, cu cioc si coada foarte drepte: c. cu aripi albe (Chlidonias leucopterus), de c. 23 cm, c. cu obraz alb (Ch. hybrida), de c. 23 cm si c. neagra (Cg. nigra), de c. 24 cm.
CANAR, canari, s. m. mica pasare cantatoare cu pene galbene (Serinus canaria). – Fr. canari.
CAPINTORTURA, capintorturi, s. f. pasare mica de culoare cenusie-bruna, cu pete mai inchise, care isi rasuceste des si cu multa usurinta capul (Jynx torquilla). – Din cap1 + intort „intors” + suf. -ura.
CINGHITA ALPINA s. f. pasare mica (c. 18 cm), de cird, buna zburatoare, calatoare, din ordinul paseriformelor, oaspete de iarna in Romania in zonele alpine, cu capul cenusiu si restul penajului cafeniu-cenusiu deschis (Montifringilla nivalis).
CIOCIRLIE (‹ cioc) s. f. Nume dat la mai multe specii de pasari mici, zburatoare si cintatoare foarte bune, din ordinul paseriforme, cu penaj pestrit si care zboara, aproape vertical, pina la inaltimi foarte mari. In Romania se cunosc 8 specii, mai reprezentative fiind: c. cu degete scurte (Calandrella cinerea), pasare migratoare, cu penaj cafeniu-roscat-striat; c. de Baragan (Melanocorypha calandra), cea mai mare specie de c. din Romania, buna imitatoare a glasului altor specii; c. de cimp (Alauda arvensis), la care masculul cinta in zbor, la mare inaltime, deasupra cuibului.
COLIBRI (‹ fr.) s. m. Numele a peste 400 specii de pasari, raspandite in cele doua Americi, din ordinul paseriformelor, avind dimensiuni intre ale unui bondar si ale unui lastun mic (Trochlidae). Au cioc foarte subtire, dur, picioare scurte, penaj solzos, in culori metalice, stralucitoare. Sint foarte agresive. Se hranesc cu polen, nectar, insecte, arahnide. Cele mai cunoscute specii de c. sint: c. urias (c. 16 cm); c. cu spada (22 cm); pasarea-musca cubaneza 3 cm (cea mai mica pasare din lume); c. de topaz (9 cm), cu cel mai frumos colorit din lume (violet, galben, verde, cafeniu, negru, rosu).
becata f., pl. e (ngr. bekatsa, d. ven. becazza, it. beccaccia: fr. becasse, d. bec, cioc, lat. pop. beccum, cuv. galic). O mica pasare calatoare piciorongata cu ciocu lung si traitoare pe malu apelor. (scopolax rusticola). Se numeste si ciocanea. V. si sitar.
INARITA (‹ in) s. f. pasare mica, migratoare, din familia fringilidelor. cu capul rosu, gusa neagra si pieptul roz (Acanthis flammea); i. rosie. Cuibareste in N Europei si al Asiei. I. polara traieste in tinuturile de tundra din N Europei si Asiei. Identificata si in Romania.
COSAS (‹ coasa) s. m. 1. Persoana care coseste. 2. Nume dat unor insecte ortoptere cu antene lungi si cu organe stridulante care produc un tiriit caracteristic (ex. Tettigonia viridissima). 3. Peste teleostean, dulcicol, semimigrator, originar din apele Asiei de Est, de c. 60-115 cm si 7,4-32 kg, cu corpul fusiform, gros, solzi cenusii-verzui si albiciosi (Ctenopharyngodon idella). 4. pasare mica (c. 18 cm), daunatoare, din ordinul paseriformelor, care traieste in Peru, Bolivia, Argentina, Chile, cu cioc puternic, ferestruit si penaj cafeniu-inchis-caramiziu (Phytotoma rara).
SERVAL (‹ fr.; cuv. port.) s. m. Felina cu blana cafenie-galbuie, cu numeroase pete mici negre dispuse relativ regulat, cap mic, urechi mari, coada relativ scurta (Felis serval). Adultul atinge pana la 1 m lungime. Traieste in Africa (la S de Sahara), indeosebi in savane si in tinuturi muntoase. Se hraneste cu serpi, soparle, mamifere mici, pasari. Sin. pisica-tigru.
ULIU, ulii, s. m. Gen de pasari rapitoare de zi, mari si puternice, din familia acvilidelor, care ataca pasari si mamifere mici (Accipiter); pasare din acest gen. ◊ Uliu-pasaresc = pasarar (2) (Accipiter nisus). – Din magh. olyu.
MARACINAR, maracinari, s. m. Nume dat mai multor pasari calatoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-inchis si cu gatul negru, care traiesc prin maracinisuri, in apropierea apelor (Saxicola). – Maracine + suf. -ar.
FASA, fase, s. f. Nume dat mai multor specii de pasari migratoare mici (asemanatoare cu ciocarlia), de culoare cafenie-cenusie, cu pantecele albicios, care alearga miscandu-si in permanenta coada (Anthus). – Et. nec.
COROI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de pasari rapitoare mici, in special soimului. – Din magh. karvaly.
LASTUN, lastuni, s. m. pasare migratoare mica, asemanatoare cu randunica (Delichon urbica). ♦ Lastun de apa (sau de mal) = pasare migratoare cu penajul cenusiu-cafeniu pe spate si alb pe abdomen, care traieste pe langa ape (Riparia riparia). ♦ Expr. (Adverbial) A sta lastun pe capul cuiva = a plictisi pe cineva, a se tine scai de cineva. [Var.: (pop.) lostun s. m.] – Din sl. lastunu.
CIOCARLIE, ciocarlii, s. f. 1. pasare cantatoare mica, cu penele pestrite, care zboara vertical la mari inaltimi (Alauda arvensis). 2. (Art.) Numele unui celebru cantec popular care imita trilul ciocarliei (1). – Cf. ciocarlan.
NOTATITA, notatite, si. Gen de pasari din ordinul picioroangelor, din regiunile nordice, care seamana cu niste rate mici (Phalaropus); pasare din acest gen. – Et. nec.
TEICA, teici, s. f. 1. Cutie mobila (de lemn) in care cad grauntele din cosul morii inainte de a trece intre pietre. 2. Jgheab din care beau sau mananca vitele si pasarile. 3. (Reg.) mic vas de lemn legat de o prajina, cu care se scoate apa dintr-un put. [Var.: teuca s. f.] – Et. nec.
CODOBATURA, codobaturi, s. f. pasare migratoare mica, cenusie, cu coada lunga, in vesnica miscare, care traieste pe langa ape; prundar, prundas (Motacilla alba). – Lat. *codabattula.
CODROS, codrosi, s. m. Gen de pasari migratoare mici, cantatoare, cu penajul cenusiu rosiatic si cu coada lunga, rosie (Phoenicurus); pasare de acest gen. – Coada + rosu.
COLIBRI s. m. invar. Nume dat mai multor specii de pasari foarte mici, cu pene viu colorate, care traiesc in America tropicala si care zboara foarte repede; pasare-musca (Trochilus). – Din fr. colibri.
SCORTAREL, scortarei, s. m. pasare insectivora mica cu spinarea cenusie patata cu alb, cu pantecele alb si cu ciocul lung si ascutit, care isi face cuibul in scorburi; scortar (2), scortaras (Certhia familiaris). – Scortar + suf. -el.
SCATIU, scatii, s. m. pasare cantatoare mica, foarte vioaie, cu ciocul puternic, penele verzi-galbui, cenusii pe spate, iar pe aripi cu doua dungi negre (Carduelis spinus). – Din ngr. skathi.
CIOVICA ~ci f. 1) pasare marina sedentara, de talie mica, cu picioare lungi si cu coada ca la randunica; ciovica-de-mare. 2) pasare rapitoare, nocturna, sedentara, asemanatoare cu bufnita, dar de talie mai mica. 3) reg. pasare de balta, migratoare, de talie mica, cu mot si cu penaj colorat; nagat; bibic. [Sil. cio-vi-] /Onomat.
CANAR s.m. pasare cantatoare, mica, cu pene galbene. [< fr. canari, cf. sp. canario < Canare – arhipelag in Oceanul Atlantic].
COLIBRI s.m.invar. Nume dat unor specii de pasari foarte mici, cu penele viu colorate si stralucitoare, care traiesc in regiunea tropicala a Americii; pasare-musca. [< fr. colibri < cuv. caraib].
chiup2, chiupi, s.m. (reg.) pasare cantatoare mica, cu penaj frumos, prinsa iarna cu laturile de copii.
clupsa, clupse, s.f. (reg.) cursa de prins soareci, pasari, animale mici; clusca, batca, capcana, cleapta, zanca.
clusca (clupsa), clucse, s.f. (reg.) cursa de prins soareci, pasari, animale mici; batca, capcana, cleapta, zanca.
piepturas, piepturasi, s.m. (reg.) 1. pasare migratoare, mica si cantatoare, cu coada lunga, rosie; codros. 2. pasare denumita si caldaras (cu aripi negre lucitoare).
pietrarita, pietrarite, s.f. (reg.) pasare migratoare mica, cenusie, cu coada lunga si in vesnica miscare, care traieste pe langa ape; codobatura.
plugarita, plugarite, s.f. (reg.) 1. taranca. 2. codobatura (pasare migratoare mica, cu coada lunga, tremuratoare, care traieste pe langa ape).
poietica, poietele, s.f. (reg.) 1. grajd mic pentru vite. 2. adapost mic de iarna pentru oi si capre. 3. cotet mic pentru pasarile de curte. 4. coliba mica la camp sau la stana.
colivie (colivii), s. f. – Cusca mica pentru pasari. – Var. (inv.), mr. cluvie. Ngr. ϰλουβί, in parte prin intermediul sl. kluvija, din gr. ϰλωβός.
CANAR s. m. pasare cantatoare, mica, cu pene galbene. (< fr. canari, sp. canario)
COLIBRI s. m. inv. nume dat unor specii de pasari foarte mici, cu pene viu colorate, din America tropicala; pasare-musca. (< fr., sp. colibri)
MOTACILIDE s. f. pl. familie de pasari calatoare mici, cu coada lunga: codobatura. (< fr. motacillides)
NECTARINIIDE s. f. pl. familie de pasari mai mici decat o nuca, cu luciri metalice, care se hranesc cu nectar. (< germ. Nektariniiden)
PETREL s. m. pasare marina mica, alba, cu spatele si aripile cenusii, vorace, care se hraneste cu peste. (< fr. petrel)
TRUPIAL s. m. pasare cantatoare, mica, asemanatoare cu grangurul, care traieste in colonii in padurile din America. (< fr. troupiale)
BRUMARITA (‹ bruma) s. f. Gen de pasari sedentare mici, din ordinul paseriformelor, asemanatoare cu vrabia, dar cu cioc mai subtire (Prunella). In Romania se cunosc doua specii: b. de stinca (P. collaris) ce traieste in Carpati si b. de padure (P. modullaris) raspindita in padurile de conifere.
BRUMARITA, brumarite, s. f. Numele a doua specii de pasari alpine: a) pasare de marimea mierlei (Prunella collacis subalpinus); b) pasare mai mica, migratoare (Prunella modularis). – Din bruma1 + suf. -(a)rita.
CODOBATURA (lat. codobatulla) s. f. Gen de pasari calatoare mici (c. 17-18 cm), din ordinul paseriformelor, cu picioare robuste si lungi, cioc gros si coada lunga pe care o misca intruna. Traiesc pe linga ape, aproape exclusiv pe sol. In Romania traiesc trei specii: c. alba (Motacilla alba), frecventa pe malul baltilor, lacurilor, riurilor de la ses pina la munte; c. de munte (M. cinerea), care cuibareste pe vaile riurilor din Carpati; c. galbena (M. flava), frecventa in special in Delta Dunarii.
corovatica si -batica f., pl. i (rus. korovaika, o pasare [fr. courlis vert], d. korova, vaca). Mold. O pasare mai mica de cit gaita (cu care e inrudita), verde, cu aripile albastre (coracias garrula), numita si dumbraveanca (Mold. nord) si dumbravioara (Bts.) si cioara pucioasa. Luminarica, coada vacii (rus. rut. koroveak), o planta scrofulariacee (V. luminarica). Albastrita. – Si corovatic, m.
PAJURA, pajuri, s. f. 1. pasare rapitoare mai mica decat vulturul, dar mult mai puternica si mai iute in miscari decat acesta, cu cioc puternic si taios, cu gheare lungi si ascutite, care traieste in regiunile de munte; acvila (1), acera (Aquila chrysaetos). ♦ (In mitologia populara) pasare uriasa, cu infatisari variate, de obicei fioroase, inzestrata cu puteri miraculoase. 2. Figura simbolica reprezentand o pajura (1) sau vultur (cu unul sau doua capete, de obicei cu aripile intinse), care serveste ca semn conventional distinctiv pe stemele, steagurile, pecetile sau monedele unor tari; p. ext. stema, emblema avand o asemenea figura. [Var.: (inv.) pajera, pajora s. f.] – Din ucr. pazera „fiinta lacoma, nesatioasa”.
PLOAIE, ploi, s. f. 1. Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa provenite din condensarea vaporilor din atmosfera. ◊ Loc. adv. Pe ploaie = in timp ce ploua. In (sau sub) ploaie = in bataia ploii. ◊ Expr. (Fam.) Apa de ploaie, se zice despre o afirmatie lipsita de continut si de temei, despre o actiune neserioasa etc. (Fam.) A(-si sau a-i) aranja ploile = a(-si) pregati terenul, a(-si) face atmosfera favorabila, a(-si) rezolva treburile, afacerile. A se lumina a ploaie = (despre cer, vazduh) a capata o lumina difuza care anunta venirea ploii. ♦ Picatura de ploaie (1). ♦ P. a**l. Ceea ce vine (sau cade) in cantitate mare, ceea ce se revarsa, ceea ce este abundent. O ploaie de sageti. ◊ (Astron.) Ploaie de stele = abundenta de stele cazatoare venind din aceeasi parte a cerului. 2. Alice marunte pentru vanat pasari si animale mici. [Pr.: ploa-ie] – Lat. *plovia (= pluvia).
SCORTAR, (1, 2) scortari, s. m., (3) scortare, s. n. 1. S. m. pasare migratoare insectivora mica cu gatul alb, cu spinarea cenusie, cu pantecele galben, cu ciocul drept, tare si ascutit si cu coada scurta si retezata (Sitta europaea). 2. S. m. Scortarel. 3. S. n. (Reg.) Covor (taranesc); scoarta. – Scoarta + suf. -ar.
CANEPAR ~i m. pasare cantatoare, mai mica decat vrabia, cu pene rosii pe cap, albe pe aripi si cafenii pe spate, care se hraneste cu seminte de canepa. /canepa + suf. ~ar
CEUCA ~ci f. pasare de talie mica, cu ciocul scurt, putin curbat, cu coada lunga si cu penaj negru-cenusiu; stanca. [Sil. ceu-ca] /<bulg., sb. tavka
FORFECUTA ~e f. (diminutiv de la foarfece) pasare de talie mica, cu penaj brun, cu cioc scurt, incovoiat, avand varfurile cozii dispuse ca lamelele unui foarfece; papagal de brazi. /foarfece + suf. ~uta
MATASAR ~i m. pasare de talie mica, cu penajul cenusiu-rosiatic si cu mot pe cap. /matase + suf. ~ar
PAPAGAL ~i m. 1) pasare exotica de talie medie sau mica, cu cioc incovoiat, cu penaj divers si viu colorat, care, fiind dresata, poate reproduce fragmente din graiul omenesc. ◊ ~-tiganesc stanca mica; stancuta. ~-de-brazi pasare de talie mica, cu cioc scurt, incovoiat, cu penaj brun, avand varfurile cozii dispuse ca lamele unor foarfece; forfecuta. A avea ~ a fi bun de gura. 2) fig. Persoana care repeta intocmai spusele cuiva, fara sa le patrunda. 3) fam. Organ al vorbirii; gura. 4) Cleste dintat folosit la montarea sau repararea tevilor. /<ngr. papaghalos, it. pappagallo
TURDIDE s. f. pl. familie de pasari de talie mica: mierlele, sturzii, privighetorile, macaleandrii etc. (< fr. turdides)
AUSEL ~i m. pasare migratoare, de talie mica, cu pene maslinii pe spate si cenusii pe burta, asemanatoare prin colorit cu sticletii.
BECATA ~e f. pasare migratoare, de talie mica, cu cioc lung si cu penaj pestrit, care tra-ieste prin locuri mlastinoase si este vanata pentru carnea ei. ~ mare. [G.-D. becatei] /<ngr. becatsa, fr. becasse
BOTGROS ~si m. pasare sedentara, de talie mica, cu penajul brun-rosiatic, cu cioc scurt si gros; ciresar; samburar. /bot + gros
CANAR ~i m. pasare cantatoare, de talie mica, cu penajul viu colorat, originara din Insulele Canare. /<fr. canari
CHIRIGHITA ~e f. pasare calatoare, de talie mica, cu ciocul si coada drepte, care traieste pe langa rauri si balti si se hraneste cu peste. /cf. caragata
CINTEZA ~e f. pasare sedentara de talie mica, cu ciocul conic, scurt, si cu penajul cenusiu-verzui, cu o dunga alba de-a curmezisul aripilor. /Orig. nec.
CIOCARLAN ~i m. 1) pasare sedentara de talie mica, cu un mot pe cap, cu picioare lungi si cu penaj brun-cenusiu. 2) reg. Barbatusul ciocarliei. /cioc + irla + suf. ~an
CIRESAR2 ~i m. pasare sedentara de talie mica, cu penaj brun-rosiatic si cu cioc scurt si gros (care se hraneste in special cu cirese); botgros; samburar. /cireasa + suf. ~ar
CLONTAR ~i m. reg. pasare sedentara, de talie mica, cu ciocul scurt si gros si cu penajul viu colorat; ciresar; botgros; samburar. /clont + suf. ~ar
CODOBATURA ~i f. pasare migratoare de talie mica, cu corpul zvelt si coada lunga, pe care o misca intruna. ~ alba. ~ galbena. [G.-D. codobaturii] /<lat. codobatulla
CODROS ~i m. pasare migratoare de talie mica, cu coada lunga de culoare rosie-aprinsa. /coada + rosu
FASA ~e f. pasare migratoare, de talie mica, asemanatoare cu ciocarlia, care umbla alergand si miscandu-si necontenit coada. / Orig. nec.
FILOMELA ~e f. poet. pasare migratoare de talie mica, cu penajul brun-cafeniu, care produce sunete foarte melodioase; privighetoare. /<fr. philomele
FLORINTE ~ti m. pasare sedentara, de talie mica, cu cioc conic, rosiatic, si cu penaj galbui. /Orig. nec.
FRINGILIDA ~e f. 1) la pl. Familie de pasari cantatoare, de talie mica, cu cioc conic, gros si scurt, cu penaj viu colorat (reprezentanti: canarul, presura, sticletele etc.). 2) pasare din aceasta familie. /<fr. fringillides
INARITA ~e f. pasare migratoare, de talie mica, din familia fringilidelor, avand penajul castaniu pe spate, rosu pe frunte si roz pe piept, care se hraneste mai ales cu seminte de in. /in + suf. ~arita
LACUSTAR ~i m. pasare migratoare, de talie mica, cu un mot in crestet, cu penaj trandafiriu, care se adaposteste prin gaurile stancilor si se hraneste, mai ales, cu lacuste. / lacusta + suf. ~ar
LASTUN ~i m. pasare migratoare de talie mica, asemanatoare cu randunica, dar cu coada mai putin bifurcata si cu o pata alba pe ea. ◊ A sta ~ pe capul cuiva a deranja pe cineva (cu rugaminti insistente); a nu da pace cuiva. /<sl. lastunu
MARACINAR ~i m. pasare migratoare, de talie mica, insectivora, cu pene castanii-inchise si cu gatul negru, care isi face cuib prin maracinisuri. /maracine + suf. ~ar
MUSCAR ~i m. 1) pasare migratoare, de talie mica, insectivora, cu penele de culoare cenusie, cu ciocul si picioarele negre. 2) Insecta cu corpul lunguiet, rosiatic si cu aripile negre, care se hraneste cu musculite. 3) Pescar cu undita, care foloseste ca nada insecte. /musca + suf. ~ar
PITIGOI ~ m. pasare sedentara de talie mica, cu cioc scurt, conic, si cu penaj divers colorat. /Orig. nec.
PRIVIGHETOARE ~ori f. pasare migratoare de talie mica, cu penaj brun-cafeniu, care canta foarte placut; filomela. /a priveghea + suf. ~toare
PUPAZA ~eze f. 1) pasare migratoare de talie mica, cu cioc lung, subtire si putin incovoiat, cu mot stufos si inalt (in evantai) pe cap si cu penaj divers colorat. 2) fig. Femeie fardata sau imbracata tipator. 3) fig. fam. Persoana guraliva. 4) reg. Colac asemanator la forma cu o pasare (sau cu un cuib de pasari). ◊ Colac peste ~ v. COLAC. [G.-D. pupezei] /cf. alb. pupeze
RAPITOARE ~ f. 1) la pl. Ordin de pasari de talie mare, cu cioc gros si incovoiat, care se hranesc cu alte pasari si cu mamifere mici (reprezentanti: vulturul, uliul etc.). 2) pasare din acest ordin. ~ de zi. ~ de noapte. /a rapi + suf. ~toare
SAMBURAR ~i m. pasare sedentara, de talie mica, cu cioc scurt, gros, si cu penaj brun-rosiatic, care se hraneste, mai ales, cu samburi; botgros; ciresar. /sambure + suf. ~ar
SCORTAREL ~i m. (diminutiv de la scortar) pasare migratoare, de talie mica, de culoare cenusie, cu pete albe, cu cioc lung, ascutit si incovoiat, care isi face cuibul in scorburi si se hraneste cu insecte si larve de sub scoarta copacilor. /scortar + suf. ~el
SITAR1 ~i m. pasare migratoare, de talie mica, cu cioc lung si subtire si cu penaj cafeniu, vanata pentru carnea ei gustoasa. /Orig. nec.
STURZ ~i m. pasare migratoare de talie mica, cu cioc conic, puternic, cu penaj brun, raspandita prin locuri paduroase. /<lat. turdus
SOFRAC ~ci m. pasare migratoare, de talie mica, cu cioc subtire si ascutit, cu penaj rosiatic pe spate si albicios pe abdomen. /cf. sb. tvorak
TINTAR2 ~i m. pasare migratoare, de talie mica, cu penaj castaniu pe spate, rosu in frunte si roz pe piept. /tinta + suf. ~ar
URZICAR ~i m. 1) pasare sedentara, de talie mica, cu penaj de culoare negrie, care isi face cuib prin urzici. 2) Fluture mic, cu aripi brun-roscate, cu pete negre, a carui larva se hraneste cu urzici. / urzica + suf. ~ar
VARTECAP ~i m. pasare migratoare de talie mica, cu cioc conic, ascutit, cu penaj brun-cenusiu, dungat, care isi rasuceste des capul; capantortura. /a [in]varti + cap
VRABIE vrabii f. pasare sedentara de talie mica, cu cioc scurt si conic, avand penaj de culoare bruna-cafenie cu dungi negre pe spate si cenusii pe pantece. ◊ ~a malai viseaza fiecare se gandeste la ceea ce ii trebuie, la ceea ce-i place. Nu da ~a din mana pe cioara din par (sau din gard) mai bine multumeste-te cu putinul de care dispui, decat sa ravnesti la promisiuni mai avantajoase, dar nesigure. [G.-D. vrabiei] /<sl. vrabij
PETREL s.m. pasare marina de talie mica, alba, cu spatele si aripile cenusii, foarte vorace. [< fr. petrel].
FREGATA s. f. 1. veche nava de razboi cu vele, rapida, cu trei catarge si artilerie puternica, de recunoastere, de paza si de legatura intre navele mari. ◊ nava militara moderna de tonaj mic, manevriera si rapida. 2. pasare palmipeda din marile tropicale, cu coada si aripi foarte lungi. (< fr. fregate, it. fregata)
STURZ, sturzi, s. m. Nume dat mai multor specii de pasari de padure de talie mica, cu cioc conic si puternic, cu pene brune pe spate si albe-galbui (cu pete brune) pe piept, care se hranesc cu insecte, viermi, fructe etc. (Turdus). – Refacut din pl. turdi (< lat. turdus, influentat probabil de lat. sturnus).
BOTROS ~i m. pasare sedentara cantatoare, de talie mica, cu cioc foarte scurt si rotunjit, cu penaj viu colorat. /bot + ros
COLIBRI m. invar. 1) Subordin de pasari din regiunile tropicale, de dimensiuni foarte mici, cu penaj viu colorat. 2) pasare din acest subordin; pasare-musca. /<fr. colibri
FREGATA2 ~e f. pasare exotica marina, de talie mica, cu aripile si coada foarte lungi, care se hraneste cu pesti. /<fr. fregate, it. fregata
LACAR ~i m. pasare migratoare, cantatoare, de talie mica, cu cioc subtire si cu penaj brun-roscat, care traieste in stufarisul din jurul lacurilor si al mlastinilor. /lac + suf. ~ar
MACALEANDRU ~endri m. pasare migratoare, cantatoare, de talie mica, cu penaj cafeniu pe spate si rosiatic pe piept, care se hraneste cu insecte. /cf. ucr. makoliandra
MALAI ~ie n. 1) Planta din familia gramineelor cu spicul ramificat, avand semintele in forma de boabe mici, care servesc pentru hrana pasarilor si animalelor. ◊ Vrabia ~ viseaza se spune (in gluma) despre acela care se gandeste mereu la ceea ce doreste. 2) Faina de porumb. 3) Produs alimentar din faina de porumb, dospit si copt in cuptor. ◊ Si-a trait traiul, si-a mancat ~iul se spune despre un om in varsta, care nu mai e bun de nimic. /Orig. nec.
MIERLA ~e f. pasare migratoare cantatoare, de talie mica, cu cioc galben si cu penaj negru la mascul, iar la femela cu cioc si penaj brun. /<lat. merula
pasare pasari f. Animal vertebrat ovipar, avand corpul acoperit cu pene, aripi adaptate, de obicei, pentru zbor, si un cioc in partea anterioara a capului. ~ domestica. ~ de padure. ~ migratoare. ◊ ~ calatoare pasare care pleaca iarna in tarile calde. ~-musca pasare tropicala de talie foarte mica, cu cioc lung, subtire, cu penaj viu colorat, stralucitor, care poate zbura foarte iute; colibri. ~-lira pasare australiana cu coada in forma de lira (la barbatusi). ~ea-paradisului v. PARADIS. ~ maiastra pasare inzestrata in credintele populare cu puteri supranaturale; pasare nazdravana. [G.-D. pasarii] /<lat. passer
PALC ~uri n. 1) Grup mic, neorganizat (de oameni, de pasari, de plante etc.). 2) (in evul mediu) Unitate militara cu efectiv redus. /<sl. pluku
PITULICE ~i f. 1) pasare sedentara cantatoare, de talie mica, cu penaj alburiu pe pantece si brun-roscat pe spate. 2) pasare migratoare, cantatoare, de talie mica, cu penaj cenusiu pe pantece si brun-verziu pe spate; sfredelus. [G.-D. pitulicii] /a (se) pitula + suf. ~ice
PLOAIE ploi f. 1) Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa. ◊ ~ cu bulbuci (sau basici) ploaie mare si de scurta durata. ~ ciobaneasca sau mocaneasca ploaie marunta si deasa care, de obicei, tine mult. Pe ~ pe timp de ploaie. Vremea-i a ~ se spune despre un timp noros, prevestitor de ploaie. Apa de ~ a) apa rezultata din ploaie; b) vorbe goale; palavre; c) actiuni neserioase. 2) fig. Ceea ce cade sau vine in cantitate mare. O ~ de flori se scuturau. ~ de sulite. ◊ ~ de stele multime de stele cazatoare care se vad in aceeasi parte a cerului. 3) Alice marunte pentru vanatul pasarilor si al unor animale mici. [G.-D. ploii] /<lat. plovia
PRESURA ~e f. pasare migratoare cantatoare, de talie mica, cu cioc scurt si gros, cu aripi bombate si cu coada lunga, bifurcata. /Orig. nec.
PRUNDARAS ~i f. pasare acvatica migratoare de talie mica, cu cioc drept, cu picioare lungi, avand penaj alb-negru sau variat colorat. /prund + suf. ~aras
RANDUNICA ~ci f. 1) pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc scurt, cu aripi lungi si cu coada bifurcata, avand penajul negru-albastru pe spate si alb pe pantece. ◊ ~ de mare a) pasare din ordinul pescarusilor, care traieste pe malul marii si se hraneste cu pesti mici; b) peste marin, de talie medie, care se misca pe fundul apei cu ajutorul unor aripi pectorale. 2) Ultima (a cincea) panza din varful unui catarg. [G.-D. randunicii] / <lat. hirundinella
SCATIU ~i m. pasare sedentara cantatoare, de talie mica, cu cioc scurt si drept, cu penaj verde-galbui, avand dungi negre pe aripi. /<ngr. skathi
SCORTAR ~i m. pasare migratoare, insectivora, de talie mica, cu ciocul in forma de sabie, cu gatul alb si cu pantecele galben; ticlete. /scoarta + suf. ~ar
STICLETE ~ti m. pasare sedentara, cantatoare, de talie mica, cu cioc conic, scurt si gros, cu penaj viu colorat. ◊ A fi cu (sau a avea) ~ti in cap (sau a-i canta cuiva ~tii in cap) a) a fi straniu, bizar; b) a fi smintit. A-i scoate cuiva ~tii din cap a vindeca pe cineva de capricii, de idei ciudate. [Sil. sti-cle-] /<sb. steglic, bulg. stiglic
TICLETE ~ti m. pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc conic si cu penaj divers colorat; scortar. /Orig. nec.
TOI1 ~ m. reg. pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc conic si cu penaj divers colorat; ticlete; scortar. /Onomat.
PASERIFORME s.f.pl. Ordin de pasari in general de talie mica, cantatoare, ai caror pui ies din ou golasi si orbi; pasarele; (la sg.) pasare din acest ordin. [Sg. paseriforma. / < fr. passeriformes].
PASERIFORME s. f. pl. ordin de pasari, in general de talie mica, cantatoare; pasarele. (< fr. passeriformes)
BATLANAS, batlanasi, s. m. pasare din ordinul picioroangelor, mai mica decat batlanul, cu gatul si cu ciocul lung si cu penele roscate si negre (Ardea minuta). – Batlan + suf. -as.
FREGATA, fregate, s. f. 1. Vas de razboi cu trei catarge (obisnuit in secolele trecute), dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri si destinat serviciului de recunoastere si de paza. 2. Gen de pasari palmipede marine, zvelte, cu corpul mic si cu coada si aripile foarte mari, care traiesc in regiunea marilor tropicale si se hranesc cu pesti (Fregata); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. fregate, it. fregata.
SCANCET, scancete, s. n. Plans inabusit, slab si intretaiat (specific copiilor mici); scanceala, scancitura, scancit. ♦ Vaiet (de pasari, de animale); scheunat. – Scanci + suf. -et.
STROPIT2, -A, stropiti, -te, adj. Acoperit, presarat, improscat cu stropi (1). ♦ Fig. (Despre pielea oamenilor, blana animalelor, penele pasarilor) Cu puncte sau cu pete mici de alta culoare. ♦ Impestritat, inflorat. – V. stropi.
BIBIC ~ci m. pasare migratoare de balta, de talie mica, cu mot si cu penaj colorat; nagat. /<ung. bibic
CARAGATA ~e f. 1) reg. pasare din familia corvidelor, de talie mica, cu aripi scurte si cu coada lunga, foarte galagioasa si hrapareata; cotofana. 2) fig. Femeie vorbareata. /<ngr. karakaxa
HULUB2 ~i m. pop. pasare (salbatica sau domestica) de talie mica, cu cioc scurt, avand penaj divers colorat; porumbel. /<ucr. holub
NAGAT1 ~i m. pasare migratoare de balta, de talie mica, cu mot si cu penaj colorat; bibic. /Onomat.
PITPALAC2 ~ci m. pasare de campie, migratoare, de talie mica, cu coada scurta, avand penaj brun cu dungi albe pe spate, vanata pentru carnea ei gustoasa; prepelita. /Onomat.
PORUMBEL ~i m. pasare salbatica sau domestica, de talie mica, cu cioc scurt si penaj divers colorat, care traieste in perechi. ◊ ~-gulerat porumbel cu un rand de pene in jurul gatului (ca un guler). ~ calator (sau de posta) porumbel special dresat pentru a duce diferite mesaje. A trai (sau a se iubi) ca doi ~i a trai in mare dragoste si intelegere. /porumb + suf. ~el
PREPELITA ~e f. pasare de campie, migratoare, de talie mica, cu coada scurta, avand penaj brun cu alb pe spate, vanata pentru carnea ei gustoasa; pitpalac. ◊ A cauta coada ~ei a cauta ceva inexistent. [G.-D. prepelitei] /<bulg., sb. prepelica
BREZA, brezez, vb. I. A gati inabusit intr-un recipient acoperit (breziera), cu putin lichid, fara ca acesta sa acopere preparatul, timp indelungat, la foc mic (carne de categoria a doua, pasari si pesti intregi, legume).
STRIGA, strigi, s. f. 1. (In superstitii) Fiinta imaginara inchipuita ca o femeie care chinuieste copiii mici, ia mana de la vaci etc. 2. pasare rapitoare de noapte, de culoare galbena-roscata, cu pete brun-inchis, care se hraneste mai ales cu soareci (Tyto alba guttata). 3. Fluture mare cu pete albe pe aripi, asemanatoare cu un cap de mort, care zboara numai in amurg si care, cand este prins, scoate un zgomot ascutit ca un strigat; cap-de-mort (Acherontia atropos). – Lat. striga.
CIOCARLIE1 ~i f. pasare cantatoare de camp, sedentara, de talie mica, cu penajul pestrit, al carei zbor se caracterizeaza prin inaltari si coborari precipitate. [Sil. cio-car-li-e] /cioc + irla + suf. ~ie
SPURCACI ~ m. pasare migratoare, inrudita cu dropia, dar mai mica, cu penaj brun-albui. /spurc + suf. ~aci
RALIDE s.n.pl. Familie de pasari terestre sau semiacvatice alergatoare de talie mica sau mijlocie, avand ca tip cristeiul-de-balta; (la sg.) pasare din aceasta familie. [Sg. ralid. / < fr. rallides].
RALIDE s. n. pl. familie de pasari terestre sau semiacvatice alergatoare, de talie mica sau mijlocie: cristeiul-de-balta. (< fr. rallides)
ROCOINA s. f. mica planta erbacee din familia cariofilaceelor, cu frunze opuse, ovate si cu flori mici, albe dispuse in cime mici (Stellaria media). Semintele constituie hrana pentru pasari.
NANDU s. m. invar. Gen de pasari alergatoare, asemanatoare cu strutul, cu picioare lungi si cu aripi relativ mici, care traieste in America de Sud (Rhea); pasare care face parte din acest gen. [Acc. si: nandu] -Din fr. nandou.
BECATINA s.f. pasare migratoare inrudita cu becata, dar mult mai mica. [< fr. becassine].
MARABU I. s. m. 1. ascet musulman medieval din nordul Africii; murabit. ◊ mica moschee in care slujea un asemenea ascet. 2. pasare vorace din ordinul ciconiiformelor, mai mare decat barza, cu capul si gatul golas, cu pene foarte frumoase, in Africa si Asia ecuatoriala. II. s. n. podoaba din pene ori alte fire ce imita fulgii, care se poarta la gat sau drept garnitura la rochii. (< fr. marabut, port. marabuto)
PALC, palcuri, s. n. 1. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de”, care arata felul, componenta) Grup mic si neorganizat de oameni: p. ext. grup de pasari, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ◊ Loc. adv. In palcuri sau palcuri-palcuri = in grup. ♦ Gramada mica, adunatura de lucruri. 2. (Inv.) Unitate militara la sfarsitul evului mediu, in Moldova si in Tara Romaneasca. corespunzatoare unui regiment, formata dintr-un anumit numar de ostasi; stol, ceata. – Din sl. pluku.
PUF2 ~uri n. 1) Totalitate a penelor mici, subtiri si moi, care acopera corpul puilor de pasare sau care creste pe abdomenul si sub aripile pasarilor mature. ◊ A creste in ~ a creste ferit de griji sau de lipsuri materiale. 2) Piesa cosmetica facuta din astfel de pene sau dintr-un material asemanator, folosita pentru pudrare. 3) Totalitate a perilor fini care acopera coaja unor fructe. 4) (la adolescenti) Prima mustata si barba; tulei. /<sb. puhu
ALCION s. m. 1. pescarus albastru. 2. pasare marina legendara. 3. animal marin care formeaza colonii de mici polipi. (< fr., lat. alcyon)
SOLZ, solzi, s. m. 1. Fiecare dintre placile mici, dure si lucioase, de natura tegumentara, care, suprapunandu-se partial, acopera corpul celor mai multi pesti, al celor mai multe reptile, picioarele pasarilor si anumite parti ale corpului unor mamifere. ♦ Fiecare dintre micile placi de metal din care sunt facute armurile sau anumite obiecte de podoaba. 2. Fiecare dintre frunzulitele care acopera si apara bulbii, mugurii si alte organe ale plantelor. 3. Stratul exterior pe care-l prezinta o sectiune transversala facuta intr-o fibra de lana. 4. Fig. (Pop.) Murdarie, jeg care se depune pe piele, in forma de mici cruste. – Refacut din *soldzi (pl. lui *soldu < lat. solidus „moneda de aur”).
STRUT ~i m. pasare exotica de talie mare, cu gat lung si cap mic, cu picioare lungi, viguroase, cu aripi scurte si cu penaj negru sau brun-cenusiu. /<lat. struthio, ~onis, it. struzzo
TURTUREA ~ele f. pasare migratoare cu penaj cenusiu, asemanatoare cu porumbelul, dar mai mica, cu gatul scurt, cu coada lunga si cu pete negre in jurul gatului. [Art. turtureaua; G.-D. turturelei; Var. turturica] /<lat. turturella
VINDEREU ~i m. pasare sedentara rapitoare, asemanatoare cu soimul, dar de talie mai mica. /<ung. vandorsolyom
STANCUTA, stancute, s. f. pasare de culoare neagra-cenusie, cu ciocul si picioarele negre, mai mica decat cioara; stanca, ceuca (Coloeus monedula). – Stanca + suf. -uta.
PINGUIN ~i m. pasare marina polara, de talie mare, cu cioc proeminent, cu aripi mici, modificate in labe inotatoare, cu picioare scurte (avand mersul in pozitie verticala si leganat), cu penaj alb pe pantece si negru pe spate, care se hraneste cu peste. /<fr. pingouin
STARC ~ci m. pasare de balta migratoare, asemanatoare cu barza, dar de talie mai mica, care se hraneste cu peste. /<sl. struku
cioara f., pl. ciori si (nord) cioare (alb. caula, cioara; tarentin cola, mrom. toara. Cp. si cu alb. sorra, cioara; friulan core, inrudit cu vgr. korax si lat. corvus, corb. Cp. cu tarca si stirica). O pasare neagra care bate´n albastru, ruda cu corbu, dar mai mica (cornix). Epitet batjocuritor [!] Tiganilor si Tigancelor. Cioara pucioasa (Munt.), dumbraveanca. Fire-ai al ciorilor, minca-te-ar ciorile! (corbii), lua-te-ar d***u! Ce ciorile! ce d***u! A da vrabia din mina pe cioara din par, a da un cistig mic, dar sigur, pe unu mare, dar nesigur.
COLIVIE ~i f. 1) Cusca mica din vergele de metal sau de lemn in care sunt tinute pasarile cantatoare sau decorative. 2) Constructie de metal folosita pentru transportul personalului si materialelor in mina. 3): ~a scarii spatiul inchis rezervat scarii unei cladiri; casa scarii. [Art. colivia; G.-D. coliviei; Sil. -vi-e] /<sl. kulivija
NOTATITA ~e f. pasare semiacvatica din regiunile nordice asemanatoare cu rata, dar de talie mai mica. /Orig. nec.
chirta, chirte, s.f. (reg.) numele unei pasari de balta care zboara la suprafata apei pentru a prinde pesti mici; chirighita.
PIC1, (I) interj., (II) picuri, s. n. I. Interj. (Adesea repetat) 1. Cuvant care imita sunetul produs de caderea in picaturi a unui lichid pe un obiect tare. 2. (Rar) Cuvant care imita zgomotul produs de ciocul pasarilor cand ciugulesc. II. S. n. 1. Picatura (1), strop. 2. Cantitate, masura, durata etc. (foarte) mica din ceva; strop, fir, farama. ◊ Loc. adv. (Cate) un pic = a) putin; b) (in constructii negative) deloc. Nici pic = deloc, catusi de putin. Pic cu pic = putin cate putin, incetul cu incetul. ◊ Loc. adv. si adj. Fara (un sau nici un) pic de... = (care e) lipsit (cu totul) de... [Var.: (reg.) picur s. m.] – Onomatopee.
COLIVIE, colivii, s. f. 1. Cusca mica facuta din vergele de metal sau de lemn, in care sunt tinute pasarile cantatoare sau decorative. 2. Constructie de metal actionata mecanic, care serveste la transportarea persoanelor si materialelor in puturile unei mine. – Din sl. kulĩvija.
SCORTAR s. (ORNIT.) 1. (Certhia familiaris) scortaras, scortarel, (reg.) cojaita, cojar, cojoaica, pasare-manuitoare. 2. (Sitta europeaea caesia) (reg.) bocanitoare, cataratoare, ciocarlet, ticlau, ticlete, toi, ciocanitoare-mica.
COLIVIE (‹ sl.) s. f. 1. Cusca mica facuta din vergele de metal sau de lemn, in care sint tinute pasari cintatoare sau decorative. 2. Constructie metalica, constituita dintr-un cadru cu pereti laterali si cu una sau cu mai multe platforme suprapuse, care serveste la transportarea personalului si materialelor in puturile unei mine. 3. Sistem de conductoare in forma de bare asezate in crestaturile rotorului unor masini electrice si scurtcircuitate la ambele capete pe inele; este folosit ca infasurare a rotorului la masinile asincrone cu rotorul in scurtcircuit sau ca infasurare de amortizare si de pornire la masinile sincrone.
LABA ~e f. 1) Parte a piciorului de la glezna in jos. 2) Parte inferioara a piciorului pe care calca pasarile. ◊ ~a- (sau talpa-) gastei a) ridurile din jurul ochilor; b) scris neingrijit; c) mica planta erbacee cu flori rosii-purpurii. 3) Picior al unor animale (caine, lup, urs, pisica etc.). 4) fam. depr. Fiecare dintre cele doua membre superioare ale corpului omenesc; mana. ◊ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde, a apuca, a inhata pe cineva (sau ceva). 5): ~a-ursului denumire a mai multor specii de ciuperci comestibile de padure. [G.-D. labei] /<ung. lab
PIFTIE ~i f. Fel de mancare rece, pregatita din carne de pasare, picioare sau cap de porc ori de vita, fierte timp indelungat la foc mic intr-o zeama condimentata, care se incheaga dupa racire. ◊ A face ~ (pe cineva) a bate foarte tare pe cineva. /<bulg. pihtija, ngr. pihti
POTARNICHE ~i f. pasare de campie, de talie medie, cu penaj divers colorat, care traieste in stoluri mici prin holde si prin tufisuri. ◊ A se imprastia (sau a fugi) ca ~ile (sau ca puii de ~) a disparea repede si fara urma. /<lat. coturnicula
BRUMARITA, brumarite, s. f. Numele a doua specii de pasari, una de marimea mierlei, cu gusa alba cu pete brune (Prunella collaris), cealalta mai mici, cu gusa sura (Prunella modularis). – Bruma + suf. -arita.
PUF2, (5) pufuri, s. n. 1. (De obicei cu sens colectiv) Pene mici, moi si fine, care constituie primul penaj al puilor sau care acopera corpul unor pasari pe burta si sub aripi, servind pentru umplerea pernelor, a plapumilor etc. ◊ Expr. A creste in puf = a creste in confort, neducand lipsa de nimic. 2. (Cu sens colectiv) Peri fini si moi care cresc pe obraz; inceput de barba sau de mustata. 3. (Cu sens colectiv) Parul marunt, moale si matasos din blana unor animale. 4. (Cu sens colectiv) Perii mici si fini ai unor fructe, seminte etc. 5. Obiect de toaleta care serveste la pudrat, facut din puf2 (1) sau din alt material pufos. 6. (Adjectival, in compusul) Bumbac-puf = bumbac brut obtinut la cules. 7. (Spec.) Minge de badmington. – Din bg., scr. puh.
CANGE, cangi, s. f. Prajina lunga de lemn, cu carlig de fier in varf, utilizata la acostarea sau la indepartarea de mal a navelor mici, la impingerea sau la prinderea de departe a unui obiect. ♦ Gheara ascutita si intoarsa a pasarilor rapitoare. – Din tc. kanca.
MEI ~ m. 1) Planta erbacee furajera din familia gramineelor, cu seminte mici, ovale, care se folosesc in alimentatie. 2) Semintele acestei plante folosite ca hrana pentru vite si pasari. /<lat. milium
ausel m., pl. ei (dupa Hijdau si Acad., dim. d. mrom. aus, mosneag, d. lat. avus, bunic; mai probabil, d. lat. pop. aucellus, var. din auccella, avicella, cristel, dim. d. avis, pasare; it. uccello, fr. oisel, apoi oiseau, pasare. Din aucellus s´a facut aucel, apoi, dupa frumusel, ausel. V. avion). O pasarica foarte mica cu penele cafenii, cenusii si galbene aurii, numita si sfredelus, ochiu boului si tartalac (regulus cristatus). Alta pasarica, un fel de pitigoi, cu spinarea rosie, cu aripile si coada neagra, iar incolo alburie, care-si face cuibu atirnat, ca si ganguru [!] (aegithalus pendulirus): Sta atirnat, ca o punguta alba de lina, un cuib de ausel. Il tesusera doua pasarele si tiriisera in el doua rinduri de ausel (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). Ausel de stuf, un fel de pitigoi mai mare (17 c. m.) care are o lunga mustata neagra (panurus biarmicus). V. pitulice.
STRUT1, struti, s. m. pasare alergatoare mare de stepa, cu picioare lungi si puternice, cu gat lung si golas, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenusii, intrebuintate ca podoaba, care traieste indeosebi in regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus). ◊ Expr. (A avea) stomac de strut = (a avea) stomac mare, rezistent, care digera bine. – Din it. struzzo.
piti (pitesc, pitit), vb. – A (se) ascunde, a (se) pitula. Origine indoielnica, probabil expresiva (Puscariu, Dacor., I, 76; REW 6544a), cf. chiti, a carui origine este si mai putin sigura, si pit, pisca. – Der. pitula (var. pituli), vb. (a (se) ascunde), cu suf. expresiv -li (Cihac, II, 259, se gindeste la un sl. prituliti „a se linisti”); pitulis (var. pitulus), s. n. (ascunzis); pitulice, s. f. (nume de pasari: Sylvia curruca si Troglodytes parvulus); pitulici, s. m. (barbatusul pitulicii); pitis, adv. (pe ascuns); pititel, adj. (mic), prin incrucisare cu mititel. Pentru legatura cu chiti cf. Puscariu, RF, I, 271.
A CIUPI ~esc tranz. 1) (boabe, farame etc.) A manca apucand (cu mana, cu gura, cu ciocul) in cantitati mici; a ciuguli. 2) (fiinte) A apuca de piele cu varful degetelor strangand (si provocand durere); a pisca. 3) (despre pasari) A musca cu ciocul. 4) fig. A intepa cu vorba; a critica usor; a pisca. 5) fam. A fura in cantitati neinsemnate si pe nesimtite; a pisca. 6) (bucati mici, varfuri, margini etc.) A inlatura cate putin prin rupere sau prin taiere; a pisca. 7) (coardele instrumentelor muzicale) A apuca cu varful degetelor, facand sa vibreze; a pisca. /cf. bulg. tupja, sb. tupati
CUSCA ~ti f. 1) Adapost, in forma de casuta sau de cutie de lemn, pentru unele animale sau pasari. 2) Cutie facuta din vergele in care se tin pasari cantatoare sau decorative; colivie. 3) Cutie mare din gratii de fier, in care se tin fiarele salbatice. 4) Incapere mica sub scena unui teatru, unde sta sufleorul. 5) fig. Locuinta sau odaie mica. [G.-D. custii] /<ucr. kutka
PAPALUDA ~e f. pasare de talie medie, cu corp de forma lunguiata, cu aripi lungi, ascutite, avand gat scurt si cioc mic, putin incovoiat. /Orig. nec.
PAPALUDA, papalude, s. f. pasare de culoare cenusie, cu corpul lunguiet, cu aripi lungi, inguste si ascutite, cu gatul scurt si cu ciocul mic (Caprimulgus europaeus). – Et. nec.
MORISCA s. 1. (reg.) ciutura. (~ este o moara mica.) 2. vanturatoare. (~ pentru cereale.) 3. (pop.) moara, (reg.) sfarleaza, (Transilv. si Bucov.) sfaraitoare. (~ pentru copii.) 4. paraitoare, scartaitoare, zbarnaitoare. (~ pentru alungat pasarile din semanaturi.)
MARABU s.m. I. pasare asemanatoare berzei, cu pene foarte frumoase, raspandita in Africa si India; (p. restr.) penele acestei pasari, folosite ca podoaba; (p. ext.) podoaba formata din diferite pene de pasare, viu colorate, insirate pe ata. II. Credincios musulman medieval din nordul Africii, care ducea o viata ascetica si contemplativa. ♦ mica moscheie in care slujea un asemenea credincios. [Var. marabut s.m. / < fr. marabout, it. marabu, cf. port. marabuto < ar. marbut].
CHIRA s. f. Numele a trei specii de pasari, foarte bune zburatoare, calatoare, care cuibaresc in Delta Dunarii si pe litoralul romanesc, cu penaj argintiu si negru: c. mica (Sterna albifrons) are c. 22 cm si cloceste pe nisip; c. de balta (S. hirundo), de c. 38 cm si c. de mare (S. sandvicensis), de c. 41 cm, clocesc pe vegetatia plutitoare.
colibri m., pl. tot asa (d. caraibicu colibri). Zool. O pasarica din America tropicala, cea mai mica din cite pasari exista, cu ciocu putin incovoiat si cu penele de niste colori [!] foarte stralucitoare, numita si pasarea musca.
BIBILICA, bibilici, s. f. 1. pasare domestica de marimea unei gaini, cu pene negre-cenusii impestritate cu alb si cu o proeminenta cornoasa pe frunte (Numida meleagris). 2. mica planta erbacee, cultivata pentru florile ei frumos impestritate (Fritillaria meleagris). – Comp. bg., sb. biba.
1) batca f., pl. e sau batci (rut. rus. id.; bg. babka, dim. d. baba, baba, pelican). Dun. Pelican. Un fel de platica mai mica (blicca bjorkna) care, cind e mica, se numeste frunza plopului. Est. Nicovala mica pe care cosasii ciocanesc coasa ca s’o ascuta. (V. ciocirtii). Mold. Trans. Rar. Capcana de soareci sau prinzatoare de pasari (pin aluz. la ciocu pelicanului). – In vest babose, pl. i, pelican (VR. 1913, 7-8, 51).
poghirca, poghirci, s.f. (reg.) 1. (mai ales la pl.) fire de canepa rasarite tarziu si nedezvoltate, ramase mici si subtiri; posomogi, barzoci (din care se face cea mai buna canura). 2. (la pl.) cereale, legume, fructe etc. slab dezvoltate. 3. om mic de statura, pipernicit; (in forma: boghirca) om cu mintea slaba, prost, neghiob; jucator prost la jocurile de noroc; femeie urata. 4. nume de pasare. 5. s.m. (in forma poghirc) nume de planta taratoare.
bitlan m. (ruda cu bg. batlan, pelican. Cp. si cu ung. batla, becata).
Dun. Stirc, ceapir, o pasare baltareata de marimea si forma berzei si cocorului si cu penele cenusii (ardea cinerea) sau rosiatice (ardea purpurea) sau alba si mult mai mica (
ardea garzetta). Dupa zboru ei, pescarii prevad furtuna. – La Cant. botlan.
PATUL1, patule, s. n. 1. Constructie cu peretii din sipci, din nuiele impletite etc., ridicata pe un postament la mica inaltime deasupra solului, care serveste la pastrarea porumbului (in stiuleti); p. gener. hambar pentru cereale. 2. (Pop.) Cotet (construit pe pari sau intr-un copac) pentru pasarile de curte; cotet pentru porumbei. 3. (Pop.) Culcus improvizat din frunze, din paie, din fan etc., care serveste pentru dormit; p. ext. pat rudimentar (si mic). 4. Un fel de podet asezat pe pari la suprafata apei, de pe care se pescuieste. 5. Patuiac. 6. Platforma inalta construita pe stalpi sau in copaci, care serveste ca loc de observatie (pentru paznici, pentru vanatori etc.); – Cf. lat. *patubulum (= patibulum).
POTARNICHE, potarnichi, s. f. pasare salbatica de marimea unui porumbel, cu penele de culoare bruna-pestrita pe spate, cenusie pe piept si alba pe burta, care traieste in stoluri mici prin holde si tufisuri (Perdix perdix). ◊ Expr. A se raspandi (sau a se risipi, a se imprastia) ca potarnichile = a fugi, a se imprastia repede, in toate partile (din fata unei primejdii). – Probabil lat. perturnicula (< per[dix] + *[co]turnicula).
TIGANUS ~i m. (diminutiv de la tigan) 1) pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu cioc lung si coroiat, cu picioare lungi si cu penaj aproape negru. 2) Peste dulcicol, rapitor, de talie mica, de culoare neagra pe spate, raspandit in apele mocirloase. /tigan + suf. ~us
PLANA1, planez, vb. I. Intranz. 1. (Despre pasari) A pluti sau a se mentine in aer cu aripile intinse, aproape nemiscate. ♦ (Despre planoare) A pluti in aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala; (despre avioane) a cobori (cu motorul oprit sau cu viteza redusa) pe o traiectorie cu panta mica. 2. A intrece prin inaltime lucrurile sau fiintele inconjuratoare; a domina. ♦ Fig. A domina prin importanta, prin superioritate etc. ♦ Fig. A ameninta sa se intample, a pluti asupra; a fi iminent. – Din fr. planer.
PLISC, pliscuri, s. n. 1. Partea anterioara, lunguiata si cornoasa, a gurii pasarilor; cioc, clont. ♦ Fig. (Peior.) Gura (la om). 2. P. a**l. Capatul ascutit sau lunguiet, in forma de cioc, al unui obiect; varf. 3. Compus: pliscul-cocorului (sau -cucoarei) = mica planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori rosii sau albe si cu fructul ascutit ca un cioc de barza (Erodium cicutarium). – Et. nec.
CARUNCUL, -A (‹ fr., engl.; {s} lat. caruncula „bucata de carne”) s. f. si n. 1. S. f. Excrescenta carnoasa, mai ales la seminte, neprotejata de invelisuri. 2. S. n. Formatiune anatomica de forma unei mici excrescente sau emunente carnoase (ex. c. lacrimal). 3. S. f. (ZOOL.) Proeminenta cornoasa (sau carnoasa), uneori colorata (rosie, neagra), care ornamenteaza capul, gitul sau baza ciocului unor pasari (cazuar, curcan, cocos, lebada, porumbel s.a.).
CIOC2, ciocuri, s. n. 1. Partea anterioara, terminala, lunguiata si cornoasa a capului pasarilor, care inlocuieste sistemul dentar; plisc, clont. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrana care incape o data in cioc (1). ♦ Fig. Gura a omului. 2. Parte sau prelungire ascutita a unor obiecte; capat, varf (ascutit). 3. Barbison, tacalie. ◊ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a minti sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = planta erbacee cu frunzele paroase, adanc crestate si cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mica planta erbacee cu tulpina paroasa intinsa pe pamant, cu frunze compuse, flori rosii, roz sau albe si fructe lungi, asemanatoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-intors = pasare calatoare cu penajul alb patat cu negru, cu ciocul lung, subtire si usor arcuit in sus, cu picioarele inalte (Recurvirostra avosetta). – Cf. alb. cok, rom. cioc1.
BLANCHET s.n. Preparat culinar asemanator cu o tocanita, din bucati de carne alba (vitel, miel, pasare, maruntaie) in sos alb pe baza de rantas alb sau ingrosator, cu adaos de ou si smantana; spre deosebire de ciulama, carnea este taiata in bucati mai mici, iar sosul este mai delicat; fr. blanquette; germ. Blankett; engl. white stew. – V. fricase(u)
CIOC2 ~uri n. 1) (la pasari) Formatie cornoasa care constituie o prelungire a gurii; plisc; clant. ◊ ~ul-berzei planta erbacee mirositoare, cu tulpina e****a, cu frunze digitat-lobate si cu fructul o capsula. ~-intors pasare migratoare acvatica, de talie mare, cu plisc subtire, intors in sus, cu picioare lungi si cu penaj alb-negru. 2) fig. Parte terminala alungita si ascutita a unui obiect; varf. 3) Barba mica si ascutita, lasata sa creasca numai pe varful barbiei; barbison; tacalie. Om care poarta ~. 4) Gura subtiata si alungita a unui vas. 5) depr. Gura a omului. /Cuv. autoht.
MORISCA ~ti f. 1) Moara mica de vant sau apa. ◊ A ajunge de la moara la ~ a saraci. 2) Masina mica de vanturat cereale. 3) Rasnita pentru macinat (piper, cafea etc.). 4) Obiect imitand aripile unei mori de vant, care se asaza pe acoperisul caselor (ca ornament) sau se foloseste ca sperietoare pentru pasarile ce ataca semanaturile. 5) Jucarie care se invarteste cu mana, producand un sunet caracteristic. [G.-D. moristii] /moara + suf. ~isca
CUCUVEA (CUCUVAIE) (‹ fr.) s. f. pasare rapitoare de noapte, din ordinul strigiformelor, avind marimea de 25-26 cm, penajul brun-cenusiu pestrit si ochii galbeni, inconjurati de rozete de pene (Athene noctua). Distruge soarecii. ◊ C. pitica = cea mai mica dintre strigiformele existente in Europa (c. 17 cm), relict glaciar in Carpati, cu penaj cafeniu patat cu alb pe spate, albicios-patat si stropit cu cafeniu pe pantec, care vineaza si ziua si noaptea (Glaucidium passerinum).
STRIGA ~gi f. 1) Fluture mare de noapte, care are pe spate pete albe, ce infatiseaza un cap de mort; fluture cap-de-mort; fluturele mortii. 2) pasare rapitoare de noapte, cu penaj cenusiu-ruginiu, cu pete albe si brune-intunecate, care se hraneste, mai ales, cu soareci. 3) (in superstitii) Fiinta imaginara despre care se crede ca chinuie copii mici sau ca ia mana de la vaci. /<lat. striga
GASCA, gaste, s. f. pasare domestica de talie mare, de obicei cenusie pe spate si pe laturi si alba pe piept, cu gatul lung, crescuta pentru carnea, untura si fulgii ei (Anser domesticus). ◊ Gasca salbatica = specie mai mica de gasca, vanata pentru carne (Anser anser). ◊ Expr. A strica orzul pe gaste = a darui, a sacrifica ceva util, pretios, bun pentru cineva care nu stie sa pretuiasca cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. gaska.
NUCAR ~i m. 1) reg. pasare sedentara de munte, de talie medie, cu cioc putin incovoiat spre varf, cu coada lunga si cu pene negre (care se hraneste cu alune, ghinda, seminte de conifere etc.); alunar; gaita-de-munte. 2) Gandac mic a carui larva se hraneste cu alune. /nuc + suf. ~ar
MORISCA, moristi, s. f. 1. Masina mica de vanturat grane. 2. Rasnita cu care se macina pesmet, cafea, piper etc. 3. Moara mica pusa in miscare de vant, de apa sau cu mana. 4. Jucarie care infatiseaza aripile sau roata unei mori de vant; jucarie care se invarteste in mana si produce un sunet caracteristic (folosita si pentru a speria pasarile din semanaturi). ◊ Morisca de vant = obiect de ornament, imitand aripile unei mori de vant, pus pe acoperisul caselor, care, la bataia vantului, se roteste in directia acestuia. 5. (In sintagma) Morisca hidrometrica (sau hidraulica) = instrument format dintr-un rotor, cu una sau mai multe palete, care se roteste sub actiunea curentului de apa si serveste la masurarea vitezei unui curs de apa. – Moara + suf. -isca.
ciocirlie f. (imit. dupa cintecu acestei pasari, dupa cum se vede si din ardelenescu tirloi si tirlug, ciocirlie, si din bg. cevruliga c******a, cuculiga, dan. skovlarken, sued. skoglarken, supt infl. lui ciocielan. V. ciricai si sofrac. Cp. Bern. 1, 157 si 164). O pasare calatoare inrudita cu ciocirlanu, dar fara mot (alauda arvensis). Nu se pune pe copaci si are obicei sa zboare sus si sa cinte tinindu-se pe loc in aer. (Este si varietatea alauda arborea, mai mica, si melanocorypha [calandra, tatarica s. a.], mai mare). Est. Un fel de hora si melodia ei (V. tril). Ramura de vita taiata cu o bucata din ramura mai mare si rasadita ca sa se prinda. Tarus care e legat de un palimar (funie), iar acesta de pluta si pe care un plutas il infige in mal cind vrea sa opreasca pluta din mers.
GAINUSA, gainuse (gainusi), s. f. 1. Diminutiv al lui gaina. 2. Numele mai multor pasari salbatice de munte sau de balta. ◊ Gainusa de balta = pasare migratoare acvatica, cu penaj negru, cu o pata rosie de piele golasa in frunte si cu picioarele verzui (Gallinula chloropus). 3. (Astron.; art.) Closca-cu-Pui. 4. Carabus, corla. 5. (La pl.) Planta veninoasa cu tulpina lunga si subtire, cu flori mici albe, situate in varful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 6. Planta din familia rozaceelor cu tulpina scurta si cu flori albe (Potentilla micrantha). [Pr.: ga-i-] – Gaina + suf. -usa.
FULG, fulgi, s. m. 1. Pana subtire, de marime mijlocie, pe jumatate moale si matasoasa, care creste pe pantecele pasarilor si printre penele mai mari. ◊ Loc. adj. Ca fulgul = foarte usor. ◊ Expr. A bate (pe cineva) de-i merg (sau sa-i mearga) fulgii = a bate tare (pe cineva). Ca fulgul pe apa = la voia intamplarii. 2. Asociere de mici cristale de apa, care se formeaza iarna in atmosfera si care, cazand pe pamant, alcatuiesc zapada. 3. (La pl.) Crapaturi intermitente, grupate si fine, care se formeaza mai ales in lingourile sau in piesele de otel aliat cu nichel si cu cromnichel. 4. (La pl.) Produs alimentar sub forma de foite subtiri, obtinut din boabe de ovaz alimentar decorticat, din porumb sau din cartofi taiati fin. – Et. nec.
MEI subst. 1. S. m. Planta erbacee din familia gramineelor, cu inflorescenta ramificata si cu flori albe-galbui, folosita ca nutret pentru vite; parang, pasat (Panicum miliaceum); p. restr. semintele acestei plante, folosite in trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrana pentru vite si pasari. ◊ Mei marunt (sau pasaresc) = varietate de mei ale carei flori sunt dispuse in spiculete care formeaza o inflorescenta compusa; meisor (Panicum capillare). ♦ Compuse: mei-pasaresc = planta cu frunze in forma de lance si cu fructele ca niste boabe mici, alburii si foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-pasaresc (sau -nebun) = mohor; mei-tataresc = matura (2 a); mei-paduret = meisor; mei-lung sau meiul-canarilor = iarba-canarasului. 2. S. n. Meiste. – Lat. milium.
CUIB ~uri n. 1) Culcus pe care si-l fac pasarile pentru a depune oua si a scoate pui. 2) fig. Casa, incapere in care traieste cineva; locuinta. ◊ A-si face ~ a-si face casa; a se stabili cu traiul. 3) fig. depr. Loc unde se unelteste ceva. ~ de talhari. 4) Groapa mica in pamant in care se seamana legume sau alte plante. ~ de cartofi. 5) Musuroi care se face cu sapa la radacina unor cereale (porumb, floarea-soarelui, etc.). 6) Grup de fer-menti care produc acrirea laptelui, otetului, a borsului. 7) Parte dintr-un minereu in care sunt concentrate minereuri folositoare. 8): ~ de mitraliera (de arma automata, de foc) loc adapostit si amenajat pentru tragere. 9): ~ fosilifer ingramadire de animale si plante fosile. [Monosilabic] /<lat. cubium
CULIC s. m. Gen de pasari de mlastina cu ciocul lung si indoit in jos si cu penajul brun-inchis sau brun-argintiu, care cuibaresc in Delta sau sint doar de pasaj. In Romania se cunosc trei specii: c. mare (Numenius arquata), cu pete lanceolate, cafenii-deschis, pe spate: c. mic (N. phaeopus), cu doua dungi inchise pe cap; c. cu cioc subtire (N. tenuirostris), cu pete cafenii, mari pe spate.
COCOR (‹ sl.) s. m. pasare calatoare din ordinul gruiformelor care traieste in toate regiunile temperate si tropicale (cu exceptia Americii de Sud). Are gitul si picioarele foarte lungi si scoate strigate puternice, datorita traheii mult alungite, cu traiect sinuos. In Romania traiesc doua specii: c. mare (Grus grus) si c. mic (Anthropoides virgo), cu un smoc de pene albe inapoia ochilor.
CRETELUT s. m. Gen de pasari calatoare, din ordinul gruiformelor, care traiesc in zonele bogate in vegetatie din apropierea apelor, cu corpul turtit lateral, picioare zvelte, aripi rotunjite si penaj cafeniu-patat sau cafeniu-roscat. In Romania se cunosc trei specii: c. pestrit (Porzana porzana); c. mijlociu (P. Parva) si c. mic (P. pusulla).
MARABU s. m. I. 1. pasare exotica asemanatoare cu barza, cu pene albe stralucitoare (Leptoptilus crumeniferus); p. restr. pana sau penele acestei pasari, folosite ca podoaba; p. ext. podoaba formata din diferite pene (sau din fulgi) de pasare (viu colorate), insirate pe ata. 2. Fir de matase pentru batatura, alcatuit din mai multe fire sucite la un loc, care, prin prelucrare, au capatat aspect de fulgi. II. 1. Membru al unui ordin religios musulman medieval din nordul Africii, care ducea viata de ascet si era venerat ca sfant. 2. Moschee mica in care slujea un marabu (II 1). [Var.: marabut s. m.] – Din fr. marabout.
POPANDAU, popandai, s. m. 1. Specie de mamifer rozator mic de campie cu ochii mari, cu corpul lung pana la 20 cm, cu blana de culoare galbena-cenusie si cu coada stufoasa, dar mai scurta decat a veveritei; popandoc (1), popandet (1) (Citellus citellus). ◊ Expr. (Adverbial) A sta popandau = a sta drept, nemiscat in fata sau in drumul cuiva. 2. (Pop.) Sperietoare de pasari; momaie, popandet (2). – Et. nec. Cf. pop1.
BARZA (cuv. autohton) s. f. Gen de pasari migratoare din ordinul ciconiformelor, foarte mari, avind 17 specii raspindite in reg. calde si temperate. Ciocul, gitul si picioarele lungi, sint tinute in linie perfect orizontala in zborul planat; nu au glas, clampanesc prin deschiderea si inchiderea ritmica a ciocului; cuibaresc in arbori sau pe stincarii si se hranesc cu artropode si vertebrate mici. In Romania exista doua specii: b. alba (Ciconia ciconia) si b. neagra (C. nigra); cocostirc.
chisita, chisite, s.f. (reg.) 1. colivie (pentru pasari). 2. motul de par de la incheietura dindarat deasupra copitei calului sau boului; scobitura de deasupra copitei; glezna calului, pintenul. 3. pensula sau periuta de incondeiat ouale; bijara, condei, vizaric. 4. pamatuf, somoiag, stert. 5. manunchi, chita, ciucure de tei. 6. manunchi, chita de flori. 7. legatura de cateva tuleie de porumb; cununa, maldar. 8. gramada de vase de lemn care incap unul in altul: chisita mare = 14 vase; chisita mica = 12 vase. 9. legatura de lemne despicate de scanduri, de sindrile.
privita, privite, s.f. (inv. si reg.) 1. nuia flexibila, rasucita, cu care se leaga o sarcina de lemne, de fan. 2. numele mai multor obiecte, piese, parti ale unor unelte, constructii etc. (de lemn sau de metal) care au, in general, rolul de a fixa, de a lega (cele doua nuiele puse crucis la plasa crasnicului; grebla ramei metalice pentru pescuitul scoicilor; prinzatoare de pasari; nuia pentru largirea matelor de porc; bat pus peste varza in butoi; stinghia din cotet pe care se urca gainile; piesa metalica ce imbraca partea de jos a leucii carului; inel de fier sau lant scurt care leaga doua tanjale; nuiele de salcie care fixeaza, la roata morii, aripile de colaci). 3. partea inferioara a tocului unei ferestre la casele taranesti. 4. etajera mica.
CORMORAN (‹ fr.) s. m. Gen de pasari acvatice, bune inotatoare si scufundatoare, care traiesc pe coastele marilor, prin balti si pe malurile riurilor inconjurate de vegetatie; au ciocul terminat cu un cirlig, git lung, coada rotunjita formata din pene rigide; mari consumatoare de peste. In China si Japonia sint dresati in vederea pescuitului. In Rominia se intilnesc in Delta Dunarii: c. mare (Phalacrocorax carbo), cu guler de pene cafeniu; c. mic (Ph. pigmaeus), c. motat (Ph. aristotelis).
caruta f., pl. e (lat. carrucea, d. carruca si carrucha, caruta; it. carrozza). Ghioci, car mai mic (c´un cal sau cu doi) p. oameni sau marfa. Trasura ordinara. Trasurica postala. Continutu unei carute: o caruta de nisip. Prov. Nici in car, nici in caruta, nici in teleguta, se zice cind cuiva nu-i place ceva in nici un fel. Scirba mea si patru bani si-o caruta de Jidani, se zice ironic in loc de „atita paguba, nu-mi pasa”! V. brisca, daradaica.
A TOCA toc 1. tranz. 1) (materiale sau alimente)A taia in bucati mici (cu ajutorul unui cutit sau al unei masini speciale). 2) fig. fam. (bani sau bunuri materiale) A risipi in mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. 2. intranz. 1) A bate toaca. 2) A vorbi mult si repede (ca o toaca). ◊ A-i ~ cuiva la ureche (sau la cap) a plictisi pe cineva, spunandu-i mereu aceleasi lucruri; a-i bate cuiva capul. ~ la verzi si uscate a flecari. 3) (despre arme) A tacani intruna. 4) (despre pasari, mai ales despre berze) A produce un sunet caracteristic prin lovirea repetata a celor doua parti ale ciocului. /<lat. toccare
