ORATANIE s. v. pasare de curte.

galita (galite), s. f. – 1. pasare de curte. – 2. Cioara-de-cimp (Garrulus glandarius). Sl. (bg., sb., cr.) galica „cioara”, din sl. galu „negru” (Cihac, II, 114; Miklosich, Lexicon, 126). DAR se indoieste de aceasta der., care pare evidenta. Semantismul se explica prin uzul depreciativ, cf. bg. galica „lighioana”, si rom. cioara „pasare de curte”, boala „vite”. Dupa REW 3640, ar fi cuvint identic cu gaita, ambele din sl. (rus.) galka, rut. gajka. Cf. gaie.

oara (oare), s. f. – (Trans., Munt.) pasare de curte. – Var. hoara. Probabil din lat. *ōvāria „care da oua” (Candrea-Dens., 1295; REW 6128 prefera ipoteza unui der. rom. de la ou). E mai putin probabila der. din lat. *avula (Giuglea, Dacor., V, 897; cf. REW 836a) si inca si mai putin cea din lat. ala (Tiktin). Se foloseste mai ales la pl. – Der. oratanie (var. oratenie), s. f. (Olt., Munt., pasare de curte; stirpitura).

AVICULTURA s. f. Stiinta care se ocupa cu cresterea rationala a pasarilor de curte in scop economic; profesiune bazata pe aceasta stiinta. – Din fr. aviculture.

CORIZA, corize, s. f. Inflamatie a mucoasei nasului; guturai. ◊ Coriza spasmodica = boala alergica aparuta la persoanele sensibilizate la diferite substante din aer. Coriza contagioasa = boala de natura virotica sau microbiana, intalnita la unele pasari de curte (gaini si curci). – Din fr. coryza.

GALITA, galite, s. f. (Reg.) pasare de curte; oratanie. – Din bg., scr. galica.

GAINAR, gainari, s. m. 1. Vanzator de gaini sau, p. gener., de pasari de curte vii. 2. (Fam.) Hot de gaini; p. gener. hot de lucruri marunte, borfas. ♦ Persoana care se ocupa de afaceri ilicite marunte. [Pr.: ga-i-] – Gaina + suf. -ar.

GAINARIE¹, gainarii, s. f. Crescatorie de gaini sau, p. gener., de pasari de curte; loc unde se tin gainile (pe langa o gospodarie). [Pr.: ga-i-] – Gaina + suf. -arie.

GOBAIE, gobai, s. f. (Reg.) pasare de curte; oratanie. – Probabil din cobe + suf. -aie.

HALA², hale, s. f. (Reg.) 1. Vijelie. 2. Monstru, dihanie, aratare. 3. (La pl.) pasari de curte. – Din scr., bg. hala.

HALE interj. Strigat cu care se mana sau se alunga unele pasari de curte.

HAS interj. Cuvant cu care se alunga gainile sau alte pasari (de curte). [Var.: cas, haci interj.] – Onomatopee.

HUSTI interj. 1. Cuvant care sugereaza miscarea facuta de cineva sau de ceva care iese sau dispare repede, se strecoara repede undeva. 2. Strigat cu care se alunga pasarile de curte. – Onomatopee.

LIGHIOANA, lighioane, s. f. 1. Animal (salbatic). ♦ Spec. pasare de curte; oratanie. ♦ Spec. Insecta, gaza (vatamatoare). 2. Fig. Termen injurios dat unui om de nimic; misel. ♦ Calificativ glumet dat unui copil sau unui om matur. [Var.: lighioaie s. f.] – Din sl. legeonu.

PATUL¹, patule, s. n. 1. Constructie cu peretii din sipci, din nuiele impletite etc., ridicata pe un postament la mica inaltime deasupra solului, care serveste la pastrarea porumbului (in stiuleti); p. gener. hambar pentru cereale. 2. (Pop.) Cotet (construit pe pari sau intr-un copac) pentru pasarile de curte; cotet pentru porumbei. 3. (Pop.) Culcus improvizat din frunze, din paie, din fan etc., care serveste pentru dormit; p. ext. pat rudimentar (si mic). 4. Un fel de podet asezat pe pari la suprafata apei, de pe care se pescuieste. 5. Patuiac. 6. Platforma inalta construita pe stalpi sau in copaci, care serveste ca loc de observatie (pentru paznici, pentru vanatori etc.); – Cf. lat. *patubulum (= patibulum).

POIATA, poieti, s. f. (Reg.) 1. Adapost (rudimentar) pentru pasarile de curte, pentru porci, pentru vite. 2. Adapost pentru oameni, la camp sau la stana. ♦ Bucatarie de vara. [Pr.: po-ia-] – Din sl. pojata.

PUIERNITA, puiernite, s. f. 1. Vas mare din lemn cu un dispozitiv pentru alimentarea cu apa, folosit in crescatoriile piscicole pentru dezvoltarea puilor¹ de pastravi. 2. Adapost special amenajat destinat cresterii puilor¹ unor pasari de curte in primele luni de viata. [Pr.: pu-ier-] – Pui¹ + suf. -ernita.

ORATANIE, oratanii, s. f. pasare de curte. [Var.: oratanie, oratenie s. f.] – Din oara².

curte, curti, s. f. I. 1. Spatiu (imprejmuit) in jurul unei cladiri, al unei gospodarii etc. care tine de aceasta cladire, gospodarie etc.; ograda. ◊ Loc. adj. De curte = care traieste pe langa casa omului. pasari de curte. 2. (In trecut) Locuinta de la tara a mosierului; conac; totalitatea acareturilor impreuna cu aceasta locuinta. 3. Palatul de resedinta al unui suveran; (inv.) resedinta intarita a domnitorului si a boierilor, unde se refugia si populatia in timpul razboaielor. ♦ Totalitatea persoanelor cu functii inalte la palatul unui suveran; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale. II. (Cu determinari; in trecut) Numele unor instante (superioare) judecatoresti si administrative. curtea de casatie. curtea de apel. curtea de juri. ♦ Totalitatea membrilor unor astfel de instante. III. Omagiu magulitor adresat unei femei in semn de afectiune, spre a-i castiga favoarea, simpatia, dragostea. – lat. *curtis (= cohors, -tis), cu unele sensuri (II, III) dupa fr. cour.

COBAIE, cobai, s. f. (Reg.) Gaina; (la pl.) pasari de curte, oratanii. – Probabil din cobe + suf. -aie.

CUIBAR, cuibare, s. n. 1. Loc pregatit in paie, in fan sau pe pamant unde pasarile de curte isi depun ouale. ♦ Instalatie speciala in crescatoriile de pasari de unde se strang ouale. ♦ Ou care se lasa in cuibar (1) pentru ca pasarile ouatoare sa-si gaseasca locul. ♦ Cuib (1). ♦ Fig. Culcus. 2. Fig. Salas, locuinta; cuib (2). – Cuib + suf. -ar.

PATUL s. 1. cosar, porumbar, (reg.) magazin, (Mold. si Transilv.) cos, (Transilv.) cosarca. (~ de porumb.) 2. v. hambar. 3. porumbar, porumbarie, (reg.) hulubarie, patuiac, porumbarita, porumbariste, porumbelnita, porumbiste, porumbita, (Ban.) golambar. (~ pentru porumbei.) 4. (pop.) cotineata, (reg.) patuiac, poiata. (~ pentru pasarile de curte.) 5. (reg.) alas, patuiac. (~ pentru paza, la o vie.) 6. patuiac. (~ pentru cladit claia de nutret.) 7. v. rasadnita.

hale (pasari de curte) s. f. pl.

GAVAJ ~e n. 1) med. Hranire cu ajutorul sondei gastrice. 2) Indopare a pasarilor de curte. /<fr. gavage

GAINARIE¹ ~i f. reg. 1) Ferma de gaini (si de alte pasari de curte); crescatorie de gaini. 2) Loc (pe langa o gospodarie) unde se cresc gainile; cotet pentru gaini. /gaina + suf. ~arie

HUSTI interj. 1) (se foloseste pentru a reda miscarea facuta de cineva care iese sau pleaca repede undeva). 2) (se foloseste pentru a alunga pasarile de curte). /Onomat.

LIGHIOANA ~e f. 1) Animal salbatic; dihanie; jigodie; jiganie; jivina. 2) pasare de curte; oratanie. 3) fig. Om josnic; misel. [G.-D. lighioanei; Sil. -ghi-oa-] /cf. sl. legeonu

ORATANIE ~anii f. pasare de curte. [G.-D. orataniei; Sil. -ni-e] /Din reg. oara

PATULI ~e n. 1) Polita din scanduri sau nuiele, situata la o inaltime nu prea mare intr-un adapost pentru pasarile de curte. 2) Constructie din scanduri batute rar sau impletite din nuiele, ridicata deasupra solului, in care se pastreaza stiuletii de porumb; sasaiac; porumbar; leasa; cosar. 3) v. PATUIAC. 4) Platforma din scanduri sau nuiele, fixata pe pari (sau intr-un copac), care serveste drept punct de observatie. 5) rar Rama din scanduri asezata pe sol (cu un strat de gunoi) si acoperita cu un material transparent (de obicei sticla), in care creste rasadul; rasadnita. /<lat. patubulum

GAVAJ s.n. 1. Hranire cu ajutorul unei sonde introduse in stomac. 2. Indopare a pasarilor de curte. [< fr. gavage].

AVICULTURA s.f. Disciplina care studiaza cresterea pasarilor de curte. ♦ Profesiune bazata pe aceasta stiinta. [< fr. aviculture, cf. lat. avis – pasare, cultura – crestere].

angara (angarale), s. f. – 1. Obligatie in bani sau zile de lucru. – 2. Greutate, problema, necaz, belea. – 3. pasare de curte. – Var. angarie, angarie, angarea, hangara(le), angherie. – Mr. angarie. Ngr. ἀγγαρεία (Meyer 12; DAR), de unde si it. angheria, fr. angarie, sp. angaria, tc. angarya, alb. angherii, bg. angarija, pol. angarya. Sensul 3 este der. de la 2, in ciuda indoielilor exprimate de DAR; cf. boala ca nume de vite.

gujalii s.f. (reg.) pasari de curte.

oraturi s.f. pl. (reg.) pasari de curte, oratanii.

patuiac, patuiace, s.n. (reg.) 1. foisor, post de observatie. 2. (pop.) postament de scanduri, de pari, de crengi pe niste furci sau in copaci pe care se cladeste o claie de nutret. 3. cotet construit pe pari sau intr-un copac pentru pasari de curte; poiata, cotineata. 4. cotet pentru porumbei asezat pe unul sau mai multi pari. 5. adapost format dintr-un acoperis sustinut pe pari (la camp, la vie, la stana). 6. (pop.) culcus improvizat din frunze, din paie, din fan pentru dormit; pat rudimentar.

piri! interj. (reg.; repetat) strigat cu care se cheama sau se alunga pasarile de curte.

poietica, poietele, s.f. (reg.) 1. grajd mic pentru vite. 2. adapost mic de iarna pentru oi si capre. 3. cotet mic pentru pasarile de curte. 4. coliba mica la camp sau la stana.

PESTA s.f. (Med.) Boala grava, infectioasa si epidemica, manifestata prin febra, hemoragii si tumori care apar la subsuori si la gat; ciuma. ♦ (Vet.) Boala contagioasa la rumegatoare, porci si pasari de curte, produsa de virusuri specifice, care se caracterizeaza printr-o evolutie acuta si o raspandire rapida. [< fr. peste, cf. lat. pestis].

AVICULTURA s. f. (stiinta care se ocupa cu) cresterea pasarilor de curte. (< fr. aviculture)

GAVAJ s. n. 1. hranire cu ajutorul unui tub introdus in stomac. 2. indopare a pasarilor de curte. (< fr. gavage)

PESTA s. f. 1. boala grava, infectioasa si epidemica, prin febra, hemoragii si tumori care apar la subsuori si la gat; ciuma. 2. boala contagioasa la rumegatoare, porci si pasari de curte, produsa de virusuri specifice. (< fr. peste)

hala (hale), s. f. – 1. Uragan, furtuna, vijelie. – 2. Groaza, spaima, teroare. – 3. Spirit rau. – 4. Monstru, fiara. – 5. (Pl.) Pasari de curte. Sl. (bg., sb.) hala (Conev 37 si 106; DAR). – Der. halita, s. f. (femeie stricata); haluit, adj. (damblagiu); hoala, s. f. (pasare de prada); hola, s. f. (Trans., ciine).

hatcadau (-ai), s. m. – (Mold.) pasare de curte, giscan sau cocos foarte mare. Mag. heckedő (Draganu, Dacor., III, 719). DAR il pune gresit in legatura cu mag. acogato „bataus”.

jivina (jivine), s. f. – Lighioana, animal. – Var. juvina, jivenie, juvenie. Sl. (bg., sb., cr., slov.) zivina, pol. zywina, din sl. zivu „viu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Tiktin; Conev 51). Din acelasi etimon sl. provin juveturi, s. f. pl. (pasari de curte), in loc de *jiveturi; juvete, s. m. (peste de marime mijlocie), in loc de *jivete, cu suf. -ete; juvac, s. n. (navod); juvelnic, s. n. (navod), in loc de *jivelnic, din bg. zivelnik (Candrea, GS, VI, 324; Conev 74).

NADOLEAN, -A, nadoleni, -e, adj. (Reg., despre unele pasari de curte) Originar din Anatolia. – Din Anadolia + suf. -ean.

AVICULTOR, -OARE, avicultori, -oare, s. m. si f. Specialist care se ocupa cu cresterea rationala a pasarilor de curte. – Dupa fr. aviculteur.

AVICULTURA s. f. Stiinta care se ocupa cu cresterea rationala a pasarilor de curte; profesiune bazata pe aceasta stiinta. – Dupa fr. aviculture.

cobaie si gobaie f., pl. ai (d. coabe, cobie). Mold. Iron. pasare de curte: gobaia a intrat in bucatarie si mi-a spart un pahar. V. angarie.

avicultor m. (lat. avis, pasare, si cultor, cultivator). Cultivator de pasari de curte.