PRUNDARAS, prundarasi, s. m. Numele mai multor pasari calatoare care traiesc de obicei pe malul apelor; a) pasare bruna-roscata pe spate si alba pe pantece, cu cate o dunga neagra transversala pe piept si pe partile laterale ale capului (Charadrius dubius curonicus); b) ploier. – Prund + suf. -aras.

CULIC ~ci m. 1) la pl. Gen de pasari de mlastina cu ciocul lung si arcuit in jos, cu penajul brun-inchis sau brun-ruginiu. 2) pasare din acest gen. /<rus. kuliku

IERUNCA, ierunci, s. f. pasare cu penele brune-roscate impestritate cu pene albe, negre si cenusii, cu un cerc rosu in jurul ochilor si cu un mot pe cap, vanata pentru carne (Tetrastes bonasia); bradioara. – Cf. sl. jarenbĩ.

CIOCARLAN, ciocarlani, s. m. 1. pasare de culoare bruna-cenusie, cu un mot in varful capului (Galerida cristata). 2. Barbatusul ciocarliei. – Cf. cioc².

SILVIE, silvii, s. f. Nume dat mai multor pasari care se caracterizeaza prin cioc scurt si turtit, cu peri la colturi, prin picioare puternice, aripi ascutite si coada retezata (Sylva). ◊ Silvie de tarm (sau de tarmuri, matasoasa) = pasare cu gatul alb patat cu gri, care scoate un sunet caracteristic si traieste in zavoaiele din preajma raurilor (Locustella fluviatilis). Silvie de mlastina (sau matasoasa) = pasare de culoare bruna-rosiatica pe partea superioara si alba pe partea inferioara (Cettia cetti). – Din lat. Sylva, numele stiintific al pasarii.

PESCAREL ~i m. pasare cu penaj brun-negricios, avand coada scurta si ridicata in sus, care traieste in apropierea raurilor de munte. ◊ ~ albastru pasare de talia unei vrabii, avand cioc lung, conic, si penaj albastru-verzui stralucitor, care se hraneste cu peste. /pescar + suf. ~el

PRESURA¹, presuri, s. f. Gen de pasari (cantatoare) migratoare, de marimea unei vrabii, cu ciocul scurt si gros, cu coada lunga si bifurcata, cu spatele brun si dungat (Emberiza); pasare care face parte din acest gen. – Et. nec.

CRISTEI ~ m. pasare calatoare cu penajul brun-roscat, brazdat de dungi deschise, care traieste in camp si in stufarisul din apropierea baltilor. ~-rosu. ~-de-balta. [Var. cristel] /<sl. krasteli

PICIORONG ~oange m. 1) pasare semiacvatica de talie medie, cu cioc si cu aripi lungi, cu picioarele rosii, lungi, si cu penaj brun-cenusiu. 2) (nume generic) pasare care are cioc, gat si picioare lungi. 3) Fiecare din cele doua prajini perechi prevazute cu un suport care serveste pentru a inalta piciorul la umblat; catalig. 4) la pl. iron. Picioare lungi si subtiri; catalige. /Din picior

PITULICE ~i f. 1) pasare sedentara cantatoare, de talie mica, cu penaj alburiu pe pantece si brun-roscat pe spate. 2) pasare migratoare, cantatoare, de talie mica, cu penaj cenusiu pe pantece si brun-verziu pe spate; sfredelus. [G.-D. pitulicii] /a (se) pitula + suf. ~ice

CAPANTORTURA, capantorturi, s. f. Mica pasare calatoare, de culoare cenusie-bruna, cu pete mai inchise, care isi rasuceste des si cu multa usurinta capul; sucitoare (Jynx torquilla). – Cap¹ + intort „intors” + suf. -ura.

PITULICE, pitulici, s. f. Numele mai multor pasari cantatoare divers colorate: a) pasare mica, cu ciocul ascutit, cu penele brune-ruginii pe spate si cenusii-albicioase pe pantece; ochiul-boului (Troglodytes troglodytes); b) mica pasare migratoare insectivora, cu pene brune-verzui pe spate si cenusii pe pantece (Phylloscopus collybita). – Pitula + suf. -ice.

PRIVIGHETOARE, privighetori, s. f. Gen de pasari calatoare insectivore, de culoare bruna-roscata, care canta foarte frumos (Luscinia); pasare care apartine acestui gen; filomela. [Var.: (reg.) privighitoare s. f.] – Priveghea + suf. -toare.

TURTUREA, turturele, s. f. pasare calatoare asemanatoare cu porumbelul, bruna-roscata pe spate si cu pete negre marginite cu alb pe laturile gatului; turturica (Streptopelia turtur). – Lat. turburella.

CAPINTORTURA, capintorturi, s. f. pasare mica de culoare cenusie-bruna, cu pete mai inchise, care isi rasuceste des si cu multa usurinta capul (Jynx torquilla). – Din cap¹ + intort „intors” + suf. -ura.

VRABIE, vrabii, s. f. pasare mica cu penele de culoare bruna impestritate cu negru, cu pantecele cenusiu, cu ciocul scurt, conic si cu coada trunchiata; vrabete (Passer domesticus). ◊ Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoana lipsita de judecata. Vrabia-i tot pui (si ea moare de batrana), se spune despre o persoana care pare mai tanara decat este. – Din sl. vrabiĩ.

LIPITOR, -OARE, lipitori, -oare s. 1. S. f. Specie de vierme anelid din apele dulci, cu corpul alungit, prevazut la cele doua capete cu cate o ventuza, care se hraneste cu sangele animalelor de al caror corp se lipeste (Hirudo medicinalis). ♦ Fig. Exploatator; parazit. 2. S. f. pasare calatoare arboricola, nocturna, de culoare bruna-cenusie, cu pete brune sau rosietice, care se hraneste cu insecte; mulge-capre (Caprimulgus europaeus). 3. S. m. si f. Persoana care are meseria de a lipi. – Lipi + suf. -tor.

PASARAR, pasarari, s. m. 1. Vanzator sau crescator de pasari. ♦ (Rar) Vanator de pasari. 2. Specie de uliu de marimea unui porumbel, cu spatele de culoare cenusiu-inchis cu dungi transversale dese de culoare brun-intunecat; uliu-pasaresc (Accipiter nisus). – pasare + suf. -ar.

ORTOLAN, ortolani, s. m. pasare migratoare cu penele de culoare bruna-roscata, cu capul cenusiu-verzui si cu gusa galbena (Emberiza hortulana). – Din fr. ortolan.

MIERLA, mierle, s. f. pasare cantatoare de padure, cu cioc galben si cu pene negre (Turdus merula). ◊ Mierla sura (sau gulerata) = pasare migratoare cu pene de culoare bruna, cu un guler de pene albe in jurul gatului (Turdus torquatus). Mierla de parau = pescarel. – Lat. mer(u)la.

CULIC, culici, s. m. (La pl.) Gen de pasari de mlastina cu ciocul lung si indoit in jos, cu penajul brun inchis sau brun-ruginiu (Numenius); (si la sg.) pasare din acest gen. – Et. nec.

CUCUVEA ~ele f. pasare rapitoare de noapte, cu pene brune-cenusii, cu ochi mari rotunzi si galbeni, inconjurati de rozete de pene, care-si face cuibul in locuri ferite (prin podurile caselor parasite, prin scorburi etc.). [Art. cucuveaua; G.-D. cucuvelei; Sil. -cu-vea] /<ngr. kukkuvaghia

FORFECUTA ~e f. (diminutiv de la foarfece) pasare de talie mica, cu penaj brun, cu cioc scurt, incovoiat, avand varfurile cozii dispuse ca lamelele unui foarfece; papagal de brazi. /foarfece + suf. ~uta

BUFNITA, bufnite, s. f. 1. Cea mai mare pasare rapitoare de noapte, de culoare bruna-sura, cu cap mare si cu ochi galbeni mari, apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; are un strigat care seamana a vaitare (Bubo bubo). 2. (Reg.) Cucuvea. – Din bufna + suf. -ita.

PREPELITA, prepelite, s. f. pasare migratoare din ordinul galinaceelor, de culoare bruna, cu dungi pe spate, care se vaneaza pentru carnea ei gustoasa; pitpalac (Coturnix coturnix). [Acc. si: prepelita] – Din bg., scr. prepelica.

BOTGROS ~si m. pasare sedentara, de talie mica, cu penajul brun-rosiatic, cu cioc scurt si gros; ciresar; samburar. /bot + gros

CAPINTORTURA ~i f. pasare calatoare din familia ciocanitorilor, de culoare bruna-cenusie, care isi rasuceste des capul; vartecar. /<cap + intort („intors”) + suf. ~ura

CIRESAR² ~i m. pasare sedentara de talie mica, cu penaj brun-rosiatic si cu cioc scurt si gros (care se hraneste in special cu cirese); botgros; samburar. /cireasa + suf. ~ar

FILOMELA ~e f. poet. pasare migratoare de talie mica, cu penajul brun-cafeniu, care produce sunete foarte melodioase; privighetoare. /<fr. philomele

PRIVIGHETOARE ~ori f. pasare migratoare de talie mica, cu penaj brun-cafeniu, care canta foarte placut; filomela. /a priveghea + suf. ~toare

BOTGROS, botgrosi, s. m. pasare mica, cu penele rosietice, pe piept si brune pe restul corpului, cu ciocul conic, gros si tare; ciresar. (Coccothraustes coccothraustes). – Bot + gros.

BUFNITA, bufnite, s. f. Cea mai mare pasare rapitoare de noapte, avand penajul de culoare bruna-ruginie cu dungi negre si galbene, cap mare si ochi galbeni-portocalii mari, apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buha, bufna (Bubo bubo). – Bufna + suf. -ita.

CRISTEI, cristei, s. m. pasare calatoare mai mare decat mierla, cu penajul brun-masliniu-roscat, care traieste pe camp si in stufarisul din apropierea baltilor si care se recunoaste mai ales prin sunetele ei scartaitoare (Crex crex). ◊ Compus: cristei-de-balta = pasare calatoare acvatica, cu aripi scurte, cu ciocul lung si ascutit, cu penajul brun-masliniu (Rallus aquaticus). [Var.: crastel, carstel s. m.] – Din sl. krastelĩ.

CUCUVEA, cucuvele, s. f. pasare rapitoare de noapte, cu penele de culoare bruna-cenusie si cu ochii galbeni inconjurati de rozete de pene, care traieste pe langa casele parasite, prin scorburi etc.; cucuveica (Athene noctua). [Var.: cucuvaie s. f.] – Din ngr. kuk(k)uvaghia.

GUGUSTIUC ~ci m. 1) pasare asemanatoare cu porumbelul salbatic, avand penaj cenusiu-brun, cu o dunga neagra pe gat, care traieste in preajma asezarilor omenesti. 2) fig. fam. Om naiv si bleg. /<bulg. gugustuk

STERCORAR, -A I. adj. 1. care creste pe excremente, cu care se hraneste. 2. fistula ~a (sau stercorala) = fistula in comunicarea cu intestinul, care permite trecerea materiilor f****e. II. s. m. goeland brun care se hraneste cu victimele smulse altor pasari marine; lup-de-mare. (< fr. stercoraire)

SERPAR (1) serpare, s. n., (2) serpari, s. m. 1. S. n. Brau lat de piele (prevazut cu buzunare) pe care il poarta taranii; chimir. 2. S. m. pasare rapitoare, asemanatoare cu acvila, cu spatele de culoare bruna-cenusie si cu pantecele alburiu, care se hraneste mai ales cu serpi, soparle si broaste (Circaetus gallicus). – Sarpe + suf. -ar.

SPURCACI, spurcaci, s. m. pasare migratoare, inrudita cu dropia, de marimea unei gaini, bruna pe spate si albicioasa pe pantece (Otis tetrax). [Var.: sparcaci s. m.] – Spurc (reg. „excremente” < lat.) + suf. -aci.

BUFNITA ~e f. 1) pasare rapitoare nocturna, sedentara, de talie medie, cu penaj brun-ruginiu, cu cap mare si cu ochi rotunzi, foarte apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi. 2) fig. fam. Femeie (sau fata) uracioasa si rea. [G.-D. bufnitei] /bufna + suf. ~ita

STRIGA s. f. 1. vampir imaginat ca o femeie care chinuieste copiii, ia mana de la vaci etc. 2. pasare rapitoare de noapte, galben-roscata si cu pete brune, care se hraneste cu soareci. 3. fluture cap-de-mort. (< fr. strige, lat. striga)

BRUMARITA, brumarite, s. f. Numele a doua specii de pasari, una de marimea mierlei, cu gusa alba cu pete brune (Prunella collaris), cealalta mai mici, cu gusa sura (Prunella modularis). – Bruma + suf. -arita.

GAITA¹, gaite, s. f. 1. pasare inrudita cu corbul, de marimea unei ciori, cu penajul brun-roscat, cu dungi albastre si negre pe aripi, cu coada neagra, care poate imita sunetele scoase de alte pasari (Garrulus glandarius). ◊ Gaita de munte = alunar. 2. Epitet dat unei persoane care vorbeste mult si fara rost. [Pr.: ga-i-] – Cf. bg., scr. galica.

POTARNICHE, potarnichi, s. f. pasare salbatica de marimea unui porumbel, cu penele de culoare bruna-pestrita pe spate, cenusie pe piept si alba pe burta, care traieste in stoluri mici prin holde si tufisuri (Perdix perdix). ◊ Expr. A se raspandi (sau a se risipi, a se imprastia) ca potarnichile = a fugi, a se imprastia repede, in toate partile (din fata unei primejdii). – Probabil lat. perturnicula (< per[dix] + *[co]turnicula).

LACAR, lacari, s. m. Gen de pasari calatoare si cantatoare, de marimea unei vrabii, de culoare bruna pe spate si alb-bruna pe pantece, care traiesc in stufarisul din jurul lacurilor si al mlastinilor (Acrocephalus); pasare din acest gen. – Lac¹ + suf. -ar.

STRIGA, strigi, s. f. 1. (In superstitii) Fiinta imaginara inchipuita ca o femeie care chinuieste copiii mici, ia mana de la vaci etc. 2. pasare rapitoare de noapte, de culoare galbena-roscata, cu pete brun-inchis, care se hraneste mai ales cu soareci (Tyto alba guttata). 3. Fluture mare cu pete albe pe aripi, asemanatoare cu un cap de mort, care zboara numai in amurg si care, cand este prins, scoate un zgomot ascutit ca un strigat; cap-de-mort (Acherontia atropos). – Lat. striga.

PAPAGAL ~i m. 1) pasare exotica de talie medie sau mica, cu cioc incovoiat, cu penaj divers si viu colorat, care, fiind dresata, poate reproduce fragmente din graiul omenesc. ◊ ~-tiganesc stanca mica; stancuta. ~-de-brazi pasare de talie mica, cu cioc scurt, incovoiat, cu penaj brun, avand varfurile cozii dispuse ca lamele unor foarfece; forfecuta. A avea ~ a fi bun de gura. 2) fig. Persoana care repeta intocmai spusele cuiva, fara sa le patrunda. 3) fam. Organ al vorbirii; gura. 4) Cleste dintat folosit la montarea sau repararea tevilor. /<ngr. papaghalos, it. pappagallo

SPURCACI ~ m. pasare migratoare, inrudita cu dropia, dar mai mica, cu penaj brun-albui. /spurc + suf. ~aci

CRISTEI DE CIMP (‹ sl.) s. m. pasare calatoare din ordinul gruiformelor, de c. 36 cm, cu penajul brun-masliniu si aripile roscate; traieste pe cimp si in stufarisul din apropierea baltilor (Crex crex).

HULUB, hulubi, s. m., adj.m. 1. S. m. (Ornit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepa = pasare din ordinul columbiformelor, de marimea unui porumbel, de culoare galbena-bruna, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu parul sau cu penele cenusii, asemanatoare cu ale porumbelului salbatic. – Din ucr. holub.

ORTOLAN ~i m. pasare migratoare cu capul verde-cenusiu, cu gusa galbena si spatele brun-roscat. /<fr. ortolan

STURZ ~i m. pasare migratoare de talie mica, cu cioc conic, puternic, cu penaj brun, raspandita prin locuri paduroase. /<lat. turdus

VARTECAP ~i m. pasare migratoare de talie mica, cu cioc conic, ascutit, cu penaj brun-cenusiu, dungat, care isi rasuceste des capul; capantortura. /a [in]varti + cap

LACAR ~i m. pasare migratoare, cantatoare, de talie mica, cu cioc subtire si cu penaj brun-roscat, care traieste in stufarisul din jurul lacurilor si al mlastinilor. /lac + suf. ~ar

PITPALAC² ~ci m. pasare de campie, migratoare, de talie mica, cu coada scurta, avand penaj brun cu dungi albe pe spate, vanata pentru carnea ei gustoasa; prepelita. /Onomat.

PREPELITA ~e f. pasare de campie, migratoare, de talie mica, cu coada scurta, avand penaj brun cu alb pe spate, vanata pentru carnea ei gustoasa; pitpalac. ◊ A cauta coada ~ei a cauta ceva inexistent. [G.-D. prepelitei] /<bulg., sb. prepelica

SAMBURAR ~i m. pasare sedentara, de talie mica, cu cioc scurt, gros, si cu penaj brun-rosiatic, care se hraneste, mai ales, cu samburi; botgros; ciresar. /sambure + suf. ~ar

STRIGA ~gi f. 1) Fluture mare de noapte, care are pe spate pete albe, ce infatiseaza un cap de mort; fluture cap-de-mort; fluturele mortii. 2) pasare rapitoare de noapte, cu penaj cenusiu-ruginiu, cu pete albe si brune-intunecate, care se hraneste, mai ales, cu soareci. 3) (in superstitii) Fiinta imaginara despre care se crede ca chinuie copii mici sau ca ia mana de la vaci. /<lat. striga

RAGUT, raguturi, s.n. In gastronomie, denumire generala pentru un preparat culinar din carne, pasare, vanat, peste sau legume taiate in bucati regulate (cuburi), rumenite (ragut brun) sau nerumenite (ragut alb), pudrate cu faina si fierte intr-un lichid aromatizat; prin adaugare de ingrediente specifice, se obtin preparate traditionale precum tocana, stufat, gulas, papricas etc.; din fr. ragout; germ. Ragout. In bucataria italiana, „ragu” este un amestec specific de carne tocata cu sos de rosii picant, utilizat drept garnitura la pastele fainoase.

CIOCIRLAN (‹ cioc) s. m. 1. Barbatusul ciocirliei. 2. C. motat = pasare de c. 18 cm, din ordinul paseriforme, inrudita cu ciocirliile, cu penele brun-cenusii si cu un mot de pene pe cap (Galerida cristata). 3. (ARHIT.) Rind de sita profilat in scop decorativ pe coama acoperisului.

CUCUVEA (CUCUVAIE) (‹ fr.) s. f. pasare rapitoare de noapte, din ordinul strigiformelor, avind marimea de 25-26 cm, penajul brun-cenusiu pestrit si ochii galbeni, inconjurati de rozete de pene (Athene noctua). Distruge soarecii. ◊ C. pitica = cea mai mica dintre strigiformele existente in Europa (c. 17 cm), relict glaciar in Carpati, cu penaj cafeniu patat cu alb pe spate, albicios-patat si stropit cu cafeniu pe pantec, care vineaza si ziua si noaptea (Glaucidium passerinum).

CINTEZA, cinteze, s. f. Mica pasare cantatoare cu ciocul conic, scurt si tare, cu penajul cenusiu-albastrui sau brun-roscat, avand pe aripa o dunga alba (Fringilla coelebs). [Acc. si: cinteza. – Var.: (reg.) cintita s. f.] – Et. nec.

STURZ, sturzi, s. m. Nume dat mai multor specii de pasari de padure de talie mica, cu cioc conic si puternic, cu pene brune pe spate si albe-galbui (cu pete brune) pe piept, care se hranesc cu insecte, viermi, fructe etc. (Turdus). – Refacut din pl. turdi (< lat. turdus, influentat probabil de lat. sturnus).

CULIC s. m. Gen de pasari de mlastina cu ciocul lung si indoit in jos si cu penajul brun-inchis sau brun-argintiu, care cuibaresc in Delta sau sint doar de pasaj. In Romania se cunosc trei specii: c. mare (Numenius arquata), cu pete lanceolate, cafenii-deschis, pe spate: c. mic (N. phaeopus), cu doua dungi inchise pe cap; c. cu cioc subtire (N. tenuirostris), cu pete cafenii, mari pe spate.

VRABIE vrabii f. pasare sedentara de talie mica, cu cioc scurt si conic, avand penaj de culoare bruna-cafenie cu dungi negre pe spate si cenusii pe pantece. ◊ ~a malai viseaza fiecare se gandeste la ceea ce ii trebuie, la ceea ce-i place. Nu da ~a din mana pe cioara din par (sau din gard) mai bine multumeste-te cu putinul de care dispui, decat sa ravnesti la promisiuni mai avantajoase, dar nesigure. [G.-D. vrabiei] /<sl. vrabij

PESCAREL, pescarei, s. m. Numele a doua specii de pasari salbatice care traiesc pe langa ape si se hranesc cu peste (1): a) pescaras (II); b) pasare mica cu picioarele scurte, cu penele de pe gusa albe, iar in restul corpului brune-negricioase, cu coada scurta si ridicata in sus (Cinclus cinclus). – Pescar + suf. -el.

SOPARLAR ~i m. pasare sedentara rapitoare, de talie medie, cu aripi mari, cu coada lata si cu penaj brun-inchis, care se hraneste in special cu soareci de camp; soricar. /soparla + suf. ~ar

SORICAR¹ ~i m. pasare sedentara rapitoare, de talie medie, cu aripi mari, cu coada lata si cu penaj brun-inchis, care se hraneste in special cu soareci de camp; soparlar. /soarece + suf. ~ar

CIOCARLAN ~i m. 1) pasare sedentara de talie mica, cu un mot pe cap, cu picioare lungi si cu penaj brun-cenusiu. 2) reg. Barbatusul ciocarliei. /cioc + irla + suf. ~an

GAIE gai f. pasare migratoare rapitoare, de talie medie, cu cioc puternic, incovoiat, avand coada lunga, bifurcata, si penaj brun-inchis; sorlita. ◊ A-l lua (pe cineva) gaia a nimeri intr-o situatie neplacuta; a o pati. De-a puia-gaia (sau de-a baba-gaia) v. BABA. A se tine ~ dupa cineva a deranja in permanenta pe cineva. [Sil. ga-ie] /Orig. nec.

URZICAR ~i m. 1) pasare sedentara, de talie mica, cu penaj de culoare negrie, care isi face cuib prin urzici. 2) Fluture mic, cu aripi brun-roscate, cu pete negre, a carui larva se hraneste cu urzici. / urzica + suf. ~ar

MIERLA ~e f. pasare migratoare cantatoare, de talie mica, cu cioc galben si cu penaj negru la mascul, iar la femela cu cioc si penaj brun. /<lat. merula

STRUT ~i m. pasare exotica de talie mare, cu gat lung si cap mic, cu picioare lungi, viguroase, cu aripi scurte si cu penaj negru sau brun-cenusiu. /<lat. struthio, ~onis, it. struzzo

CRISTEI DE BALTA (‹ sl.) s. m. pasare calatoare din ordinul gruiformelor, cu viata ascunsa, mai mult nocturna, strins legata de mediul acvatic, buna inotatoare, de c. 28 cm, cu penaj cenusiu-brun, patat pe spate si cu dungi brune pe flancurile cenusii-deschise, avind ciocul mai lung decit capul (Rallus aquaticus).

STRUT¹, struti, s. m. pasare alergatoare mare de stepa, cu picioare lungi si puternice, cu gat lung si golas, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenusii, intrebuintate ca podoaba, care traieste indeosebi in regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus). ◊ Expr. (A avea) stomac de strut = (a avea) stomac mare, rezistent, care digera bine. – Din it. struzzo.

CORB, corbi, s. m. 1. pasare semirapitoare, omnivora, mai mare decat cioara, cu penele negre, cu ciocul si picioarele puternice si cu penajul negru cu luciu metalic; croncan (Corvus corax). ◊ Expr. Negru ca corbul (sau ca pana corbului) = foarte negru. 2. Compuse: (Ornit.) corb-albastru = dumbraveanca; corb-de-mare = cormoran; corb-de-noapte = pasare cu capul si ceafa negre, cu spinarea cenusie si cu pantecele alb-cenusiu.(Nycticorax nycticorax). 3. Peste de mare cu capul mare si botul gros, rotunjit, de culoare bruna (Corvina nigra). 4. (Art.) Numele unei constelatii din emisfera australa. – Din lat. corvus.

GAINUSA¹ ~e f. (diminutiv de la gaina) 1) pasare salbatica semiacvatica, migratoare, de talia unei prepelite, cu cioc scurt si cu penaj cafeniu-verzui. ◊ ~ de alun pasare sedentara de talia unui porumbel, avand penaj cenusiu cu puncte negre, apreciata pentru carnea ei gustoasa; ierunca. ~ de balta pasare acvatica de talie medie, cu cioc scurt, rosu la baza, avand picioare lungi, verzui, si penaj divers colorat; corla. 2) Insecta de talie medie, cu elitre tari, de culoare bruna-cafenie, care apare la inceputul lunii mai si ataca culturile agricole; carabus; gandac de mai. 3) art. astr. pop. Ansamblu de stele din constelatia Taurului; Closca-cu-Pui; Pleiada. /gaina + suf. ~usa

VULTUR ~i m. 1) pop. pasare sedentara rapitoare, de talie mare, cu cioc lung si coroiat, cu gheare si aripi lungi, puternice, care se hraneste cu animale vii si cu starvuri. ◊ ~-plesuv vultur cu gatul gol si cu penaj brun-cenusiu. ~-pescar vultur care se hraneste cu peste. ~-imperial vultur raspandit in regiunile montane; acvila; pajura. Ochi (sau privire) de ~ ochi (sau privire) agera. 2) fig. Om curajos si mandru. 3) Simbol reprezentand o astfel de pasare, care se imprima pe steme, steaguri, monede. 4) art. Constelatie din emisfera boreala, vizibila vara. /<lat. vultur, ~uris

CORB (lat. corvus) s. m. 1. Cea mai mare specie a ordinului paseriformelor din Romania (63-72 cm) si totodata a familiei corvidelor, omnivora, sedentara, prezenta in padurile umbroase din Carpati, cu cioc si picioare puternice, penaj negru cu reflexe metalice violacee, care poate imita glasul altor pasari; se imblinzeste usor (Corvus corax); monument al naturii. 2. Corb-de-mare alb = pasare marina, de c. 90 cm, care traieste in colonii, cu penaj alb si virful aripilor negru, care pescuieste in picaj, de la 30-40 m (cea mai mare distanta de procurare a hranei in acest mod) si are, pentru amortizarea socului, sub piele, o „saltea” de saci aerieni (Sulla bassana). 3. Corb-de-mare = peste teleostean cu corpul de c. 50 cm lungime, de culoare bruna-inchisa, cu capul mare si botul gros (Corvina umbra). Traieste in Marea Neagra.