GANDI, gandesc, vb. IV. 1. Intranz. si refl. A-si forma o idee despre un lucru, a patrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gandit = a obliga (pe cineva) sa mediteze, sa se intrebe, sa discearna. ♦ Intranz. si tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. si intranz. A se ingriji, a-i pasa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. si intranz. A-i trece cuiva prin minte (ca...); a crede, a socoti (ca...). 4. Tranz. si refl. A lua in considerare (ca...), a-si da seama (ca...). 5. Refl. A intentiona (sa...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gand.

HABAR s. n. 1. (In expr.) A nu avea habar (de sau despre ceva) = a) a nu sti nimic, a nu avea nici o idee despre ceva; b) a nu-si face griji, a nu-i pasa de ceva. 2. (Reg.; in expr.) Cum (ti-)e habarul? = cum (iti) merge? cum stau lucrurile? – Din tc. haber, „veste, informatie”.

pasaRE s. f. (Pop.) Faptul de a-i pasa¹ (1) cuiva ceva; grija, interes, preocupare (pentru cineva sau ceva); ingrijorare, teama. ◊ Loc. adj. si adv. Fara (de) pasare = nepasator, indiferent. – V. pasa¹.

DOSAR, dosare, s. n. Totalitatea actelor referitoare la o afacere, la o problema, la o persoana; p. ext. invelitoare (de carton) in care se pastreaza aceste acte. ◊ Expr. A inchide dosarul = a pune definitiv capat unei actiuni judiciare, unor cercetari, unei anchete fara sa fi ajuns la solutionarea lor in fond; a clasa. A pune la dosar = a) a pune la o parte, a nu da curs (unei cereri sau unui act); b) a nu-i pasa (de ceva), a nu se sinchisi. – Dupa fr. dossier.

PASI, pasesc, vb. IV. Intranz. 1. A face unul sau mai multi pasi, a inainta pas cu pas, a parcurge o distanta mergand pe jos; a se deplasa, a se duce, a calca, a merge. ♦ (Adesea fig.) A inainta, a avansa. 2. A intra, a patrunde (intr-un spatiu). ♦ Fig. A se apropia de sau a atinge o anumita varsta, a intra intr-o anumita perioada de timp. 3. A iesi. 4. A trece (cu un singur pas sau cu cativa pasi) dincolo de ceva; a depasi. ◊ Tranz. Paseste santul. – Din pas³.

DEZINTERESA, dezinteresez, vb. I. Refl. A nu manifesta nici un interes pentru cineva sau ceva, a nu-i pasa, a nu se (mai) ingriji de cineva sau de ceva. – Din fr. desinteresser.

BINDISI, bindisesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A-i pasa, a se sinchisi de ceva. [Var.: (inv.) bihindisi vb. IV] – Din ngr. beghendizo.

pasaT, s. n. Porumb sau mei macinat mare. ♦ Mamaliga din mei (pisat). ◊ Expr. A-i curge (sau a-i cadea, a i se varsa cuiva) lapte (sau miere) in pasat = a-i merge cuiva bine; a izbuti in toate. A varsa (sau a turna) cuiva laptele in pasat = a-i face cuiva un bine. A-i cadea cuiva pasat in gura = a castiga ceva de-a gata, fara munca, pe neasteptate. – Lat. pisatum.

SESIZA, sesizez, vb. I. Tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a intelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ Refl. A lua cunostinta, a tine seama, a-i pasa de cineva sau de ceva. 2. A instiinta o autoritate despre un caz care trebuie luat in cercetare; a deferi o pricina spre rezolvare autoritatii competente. – Dupa fr. saisir.

BINDISI, bindisesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A-i pasa, a se sinchisi de ceva. – Ngr. bigentizo (aor. ebegendisa).

SINCHISI, sinchisesc, vb. IV. (Fam.; mai ales in constructii negative). 1. Refl. A-i pasa cuiva de cineva sau de ceva, a lua in seama ceva sau pe cineva; a nu ramane indiferent; a se nelinisti, a se ingrijora. 2. Tranz. (Rar) A incomoda, a deranja, a tulbura. – Din ngr. sinhizo.

pasa vb. tr. 1. a transmite cuiva ceva. 2. (sport) a trece mingea unui coechipier. (< fr. passer)

A PUTEA pot tranz. (urmat, de obicei, de un verb la conjuntiv sau la infinitiv) 1) A se simti in stare; a fi capabil sau apt. ◊ A nu mai ~ de ... a) a fi cuprins de un sentiment sau de o senzatie puternica; b) a nu-i pasa de ... A nu (mai) ~ fara (cineva sau ceva) a avea neaparat nevoie de (cineva sau de ceva). 2) A fi in drept; a avea tot temeiul. Pot confirma. Tribunalul poate executa sentinta. 3) v. A SE PUTEA. ◊ Poate ca e cu putinta; e posibil. Fara doar si poate fara nici o discutie; in mod sigur. /<lat. potere

pasa, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face sa ajunga sau sa treaca in mana altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sita fructe sau legume; a zdrobi, a marunti. – Din fr. passer.

MOALE¹ moi adj. 1) Care isi modifica usor forma la apasare; care permite afundarea obiectului ce apasa. Paine ~. Pamant ~. 2) Care este putin rezistent; lipsit de duritate. Metal ~. Lemn ~. Piatra ~. 3) Care nu este consistent. ◊ Ou ~ ou care, fiind fiert putin, si-a pastrat galbenusul necoagulat complet. 4) (despre fructe) Care contine mult suc; zemos. 5) Care produce o senzatie placuta la pipait. Par ~. Piele ~. ◊ Apa ~ apa care contine putine saruri. Vin ~ vin placut la gust si fara tarie. A nu-i fi cuiva ~ a nu se simti bine; a avea neplaceri. 6) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; catifelat. ◊ Consoana ~ consoana palatalizata. 7) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; care nu este tipator; palid. 8) (despre lumina) Care este placut vazului; care nu luceste. 9) (despre iarna) Care este fara friguri mari; blanda. 10) (despre mers, pasi etc.) Care aproape ca nu este simtit. ◊ A o lasa mai ~ a inceta de a mai pretinde ceva in mod insistent; a se tempera; a face concesii. 11) (despre oameni) Care este lipsit de vigoare, de energie; slab de caracter; debil. /<lat. mollis, ~e

pasa vb. I. tr. 1. (Sport) A trece mingea altui jucator din echipa. 2. (Fam.) A ceda, a transmite, a trece cuiva ceva. [< fr. passer].

SANATATE s. f. 1. Stare a unui organism la care functionarea tuturor organelor se face in mod normal si regulat. ◊ Casa de sanatate = sanatoriu; ospiciu. Sanatatea publica = bunastarea sanitara, starea de salubritate a intregii populatii. ◊ Expr. In sanatatea (cuiva sau a ceva) = a) urare facuta cand se bea un pahar in cinstea cuiva sau a ceva; b) pentru a onora pe cineva sau ceva, in cinstea cuiva sau a ceva. Sanatate (buna)! = a) formula de urare la despartire; b) s-a sfarsit, nu mai e nimic de facut; putin imi pasa! atata paguba! 2. Fig. Tarie, robustete. – Lat. sanitas, -atis.

ALIMENTA vb. I. 1. tr., refl. A (se) hrani, a (se) nutri (cu alimente). ♦ tr. A intretine, a mentine. 2. tr. A aproviziona cu ceva necesar traiului. ♦ A aproviziona, a da cele necesare pentru functionare (unui motor, unei masini etc.). ◊ (Sport) A alimenta cu mingi = a pasa mingile (cuiva), a trimite mingile in directia unui jucator. [< fr. alimenter, cf. it. alimentare].

caruta f., pl. e (lat. carrucea, d. carruca si carrucha, caruta; it. carrozza). Ghioci, car mai mic (c´un cal sau cu doi) p. oameni sau marfa. Trasura ordinara. Trasurica postala. Continutu unei carute: o caruta de nisip. Prov. Nici in car, nici in caruta, nici in teleguta, se zice cind cuiva nu-i place ceva in nici un fel. Scirba mea si patru bani si-o caruta de Jidani, se zice ironic in loc de „atita paguba, nu-mi pasa”! V. brisca, daradaica.

ZORI², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. si refl. A lucra cu graba, cu repeziciune; a da zor, a se grabi. ♦ A merge iute, a iuti pasii, a se grabi sa ajunga undeva. 2. Intranz. A insista pentru grabirea unei actiuni. 3. Tranz. A constrange, a sili, a imboldi, a indemna (pe cineva) sa faca (ceva). ♦ (Rar) A sustine ceva in mod staruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor².

pasa, pase, s. f. 1. (Sport) Transmitere a mingii catre un coechipier. 2. Fiecare dintre miscarile facute cu mana de cel care hipnotizeaza pe cineva. 3. Miza pe care trebuie sa o depuna jucatorii de carti la fiecare nou tur. ♦ (Rar) Tur la unele jocuri de carti. ◊ Expr. A avea (sau a fi in) pasa buna (sau proasta) = a avea noroc (sau ghinion) la jocul de carti; a trece prin imprejurari favorabile (sau nefavorabile); a-i reusi (sau a nu-i reusi) cuiva ceva. 4. (Nav.) Fasie de apa indicata navigatiei intr-o zona cu stanci, bancuri, mine etc. 5. (Tehn.) Trecere a metalului de forjat in tiparele sau in matritele care il fasoneaza. – Din fr. passe, engl. pass.

pasa¹, pers. 3 pasa, vb. I. Intranz. 1. Unipers. (De obicei construit cu dativul) A simti neliniste, a se ingrijora. 2. (Inv. si pop.) A cantari sau a atarna greu; a se lasa greu (peste ceva). ♦ Unipers. (Construit cu dativul) A simti greutatea unui lucru sau a unei situatii, a suporta cu greutate ceva neplacut. – Lat. pensare.

INTERESA, interesez, vb. I. 1. Tranz. A starni, a trezi interesul cuiva; a retine atentia cuiva. ◊ Expr. Ce te intereseaza? = ce-ti pasa? ce importanta are? ce te priveste? ♦ A face pe cineva partas la o actiune, la un castig. 2. Refl. (Cu determinari introduse prin prep. „de”, mai rar „la”) A arata interes pentru cineva sau ceva, a-si da (tot) interesul, a avea grija, simpatie. ♦ A se informa, a intreba despre cineva, despre ceva, a cauta sa afle. – Din fr. (s')interesser, it. interessare.

A ALERGA alerg intranz. 1) A se deplasa cu viteza, repezind corpul inainte prin pasi brusti; a fugi. ◊ ~ intr-un suflet a veni foarte repede. 2) fig. A se misca foarte repede. Masina alearga. 3) A cauta insistent sa obtina; a umbla. ~ dupa bani. ◊ ~ (sau a umbla) cu limba scoasa dupa ceva a dori foarte mult ceva. 4) A umbla grabit dupa treburi. 5) A merge din loc in loc fara scop precis; a umbla; a hoinari; a vagabonda. 6) A recurge (la cineva) pentru ajutor. 7) sport A participa la probele de alergari. /<lat. allargare

pasa ~e f. 1) sport Transmitere a mingii catre un coechipier. 2) (la jocurile de carti) Suma de bani care trebuie depusa la fiecare tur nou. ◊ A fi in ~ buna (sau proasta) a-i reusi (sau a nu-i reusi) cuiva ceva; a-i merge cuiva bine (sau rau). /<fr. passe, engl. pass

DUREA, pers. 3 doare, vb. II. Tranz. 1. A face sa simta o suferinta fizica. ◊ Expr. A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva in mod intentionat ceva neplacut, suparator, dureros; a aduce in discutie un subiect neplacut pentru interlocutor. ♦ (Despre parti ale corpului, rani, lovituri) A produce cuiva o suferinta fizica. ◊ Expr. A-l durea (pe cineva) inima (sau sufletul) = a-i parea (cuiva) rau, a fi mahnit. Nu-l doare (nici) capul sau nici capul nu-l doare = nu se sinchiseste, nu-i pasa, putin ii pasa. 2. Fig. A produce cuiva o suferinta morala; a mahni, a intrista. – Lat. dolere.