BILATERAL ~a (~i, ~e) 1) Care are doua laturi; cu doua laturi (opuse). 2) Care tine concomitent de doua aspecte opuse ale unui intreg. 3) (despre frunze) Care este asezat simetric fata de un ax. 4) (despre conventii, contracte etc.) Care obliga in egala masura ambele parti contractante. /<fr. bilateral

UNILATERAL, -A, unilaterali, -e, adj. Care este indreptat, situat intr-o singura directie. ♦ Care nu angajeaza decat una dintre partile contractante. ♦ Care este hotarat (in mod arbitrar) de una singura dintre parti. ♦ Care tine seama de o singura latura a lucrurilor; care cunoaste numai un aspect al unei probleme si judeca dintr-un singur punct de vedere sau se margineste la un singur domeniu de cunostinte; marginit; arbitrar. – Din fr. unilateral.

TRATAT, tratate, s. n. 1. Intelegere scrisa incheiata intre doua sau mai multe state, in vederea determinarii, intr-un anumit domeniu, a drepturilor si a obligatiilor partilor contractante sau in scopul stabilirii unor norme juridice; acord international, conventie internationala. 2. Lucrare cu caracter special, in care sunt expuse, metodic, problemele fundamentale ale unei discipline. [Var.: (inv.) tractat s. n.] – Din it. trattato.

OPTIUNE, optiuni, s. f. 1. Faptul sau dreptul de a alege din doua sau mai multe lucruri, posibilitati etc. pe acela sau pe aceea care iti convine; alegere. ♦ Spec. Alegere, in temeiul unui drept, intre doua sau mai multe situatii juridice. ◊ Drept de optiune = a) drept acordat cuiva de a-si alege cetatenia (de obicei in cazuri de stabilire in alt stat); b) drept acordat cuiva de a accepta o mostenire sau de a renunta la ea. 2. Conditie stipulata uneori in tranzactiile comerciale, potrivit careia o parte contractanta, care isi asuma obligatii ferme, acorda celeilalte parti, pentru un anumit termen, dreptul de a alege intre diferitele conditii ale contractului sau chiar dreptul de a renunta la tranzactie. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. option, lat. optio, -onis.

CLAUZA ~e f. Dispozitie (speciala) prevazuta intr-un act juridic. ◊ ~a natiunii celei mai favorizate clauza prin care, intr-un acord international, partile contractante se angajeaza sa-si acorde reciproc conditii si inlesniri economice echivalente celor pe care le-au acordat sau le vor acorda oricarui alt stat. [G.-D. clauzei; Sil. cla-u-] /<fr. clause, lat. clausa

INSTRUMENT ~e n. 1) Obiect actionat manual, folosit la indeplinirea unor operatii de munca; scula; unealta. ~ de taiat. 2) Aparat cu care se produc sunete muzicale. ~ de percutie. 3): ~ de ratificare document prin care partile contractante confirma, facand sa intre in vigoare, un acord incheiat mai inainte. 4): ~ gramatical parte de vorbire nesemnificativa care exprima raporturi intre cuvinte sau propozitii. 5) Persoana sau lucru folosit pentru atingerea unui scop. /<fr. instrument, lat. instrumentum

RECIPROC ~ca (~ci, ~ce) si adverbial 1) (despre actiuni, fenomene etc.) Care se realizeaza concomitent; care se influenteaza unul pe altul; mutual. 2) (despre conventii, acorduri etc.) Care obliga in egala masura partile contractante. /<fr. reciproque, lat. reciprocus

UNILATERAL ~a (~i, ~e) 1) Care este situat pe o singura latura, pe o singura parte. Flori ~e. 2) Care este orientat intr-o singura directie, intr-un singur sens. Decizie ~a. 3) (despre persoane) Care judeca dintr-un singur punct de vedere, neglijand complexitatea faptelor (date); care se limiteaza la o singura latura a chestiunii. 4) (despre con-tracte) Care angajeaza, obliga la actiuni doar una din partile contractante. /<fr. unilateral

POTESTATIV, -A adj. Dupa cum doreste una dintre partile contractante. [< fr. potestatif].

RECIPROC, -A adj. (Despre actiuni, fenomene, sentimente etc.) Care actioneaza unul asupra celuilalt; mutual. ♦ Ecuatie reciproca = ecuatie cu o singura necunoscuta, ale carei radacini sunt doua cate doua, una reciproca celeilalte; teorema reciproca (si s.f. ) = teorema ale carei premise sunt concluziile altei teoreme si invers; judecati reciproce = judecati in care subiectul uneia poate sa devina predicatul celeilalte si invers; reflexiv reciproc = reflexiv care arata ca actiunea este facuta simultan de doua obiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele actiunii celuilalt. ♦ (Despre conventii, obligatii) Care angajeaza in egala masura partile contractante. [< fr. reciproque, cf. lat. reciprocus].

POTESTATIV, -A adj. (jur.) care depinde de una dintre partile contractante. (< fr. potestatif)

RECIPROC, -A adj. (despre fapte, fenomene, sentimente) care actioneaza unul asupra celuilalt. ♦ (mat.) ecuatie ~a = ecuatie care, pe langa orice solutie data, admite ca solutie si valoarea inversa a acesteia; teorema ~a (si s. f.) = teorema ale carei premise sunt concluziile altei teoreme si invers; judecati ce = judecati in care subiectul uneia poate deveni predicatul celeilalte si invers; reflexiv ~ = reflexiv care arata ca actiunea este facuta simultan de doua subiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele actiunii celuluilt. ◊ (despre conventii, obligatii) care angajeaza in egala masura partile contractante; mutual. (< fr. reciproque, lat. reciprocus)

contractant, -a adj. si s. (fr. contractant). Care face un contract, care contracteaza: partile contractante, contractantii. – Pop. contracciu.