ACANTOZA, acantoze, s. f. Boala de piele caracterizata prin prezenta unor pete pigmentate, ingrosate pe diferite parti ale corpului. – Din fr. acanthose.

CONGESTIONAT, -A, congestionati, -te, adj. (Despre oameni) Caruia i s-a urcat sangele la cap; aprins la fata, imbujorat. ♦ (Despre parti ale corpului) Care are un aflux anormal de sange. [Pr.:-ti-o-] – V. congestiona.

GADILA, gadil, vb. I. Tranz. 1. A produce, prin atingeri usoare asupra unor parti ale corpului, o senzatie particulara, care provoaca cuiva un ras convulsiv nestapanit. ♦ Refl. A fi sensibil la asemenea atingeri (reactionand printr-un ras convulsiv). 2. Fig. A produce cuiva o senzatie placuta, o placere; a flata (in mod exagerat) pe cineva. [Var.: gadili vb. IV] – Din bg. gadel mi je „ma gadila”.

IMOBILIZAT, -A, imobilizati, -te, adj. (Despre fiinte sau parti ale corpului) Care nu se poate misca. ♦ (Despre bunuri materiale) Care nu este folosit, valorificat (acolo unde trebuie). – V. imobiliza.

JUPUIT², -A, jupuiti, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre parti ale corpului) cu pielea luata; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) cojit. ♦ (despre lucruri) Ros, uzat. [Var.: (reg.) jupit, -a, adj.] – V. jupui.

NUBIL, -A, nubili, -e, adj. (Livr.) Care a atins varsta la care se poate casatori. ♦ P. ext. (Rar; despre unele parti ale corpului) Ajuns la deplina dezvoltare; format. – Din fr. nubile, lat. nubilis.

USCATIV, -A, uscativi, -e, adj. (Despre fiinte sau parti ale corpului lor) Slab, uscat, costeliv. – Uscat² + suf. -iv.

VANAT, -A, vineti, -te, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. De culoare albastru-inchis (cu reflexe violete). ♦ Intunecat, plumburiu (din cauza cetii, a departarii etc.) 2. (Despre fiinte sau parti ale corpului lor) Invinetit; palid, livid. 3. (Despre penele unor pasari sau despre parul unor animale) Cenusiu batand in albastru; sur. II. S. n. Culoare vanata (I 1). III. S. f. (Bot.) Patlagea vanata, v. patlagea. – Lat. venetus.

VERUCOS, -OASA, verucosi, -oase, adj. (Med.; despre oameni si parti ale corpului lor) Plin de negi. ♦ (Bot., despre plante si parti ale lor) Acoperit cu protuberante mici, sferice, de forma unor negi. – Din lat. verrucosus, fr. verruqueux.

ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvarcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage sa moara. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni, a palpita. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. (Reg.) A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere).

ZGAIBA, zgaibe, s. f. 1. Buba mica, rana, zgarietura care a inceput sa prinda coaja. ♦ Coaja care se formeaza pe o rana prin inchegarea sangelui; zganca. 2. (Pop.) Boala de ochi. 3. (Pop.) Boala a vitelor, constand in aparitia unor bubulite pe diferite parti ale corpului. – Lat. scabia (= scabies).

ZGARCIT, -A, zgarciti, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, evitand si cheltuielile de stricta necesitate, care strange cu lacomie bunuri materiale; avar. ♦ Lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgarcit la vorba = care vorbeste putin si cu chibzuiala. 2. (Despre fiinte sau despre parti ale corpului lor) Strans, ghemuit; contractat, chircit. – V. zgarci².

ZOOLOGIC, -A, zoologici, -ce, adj. Care apartine zoologiei, privitor la zoologie. ◊ Muzeu zoologic = muzeu unde sunt expuse animale reconstituite sau impaiate, organe, parti ale corpului animal reproduse in planse etc. Parc zoologic sau gradina zoologica = parc in care animale rare sau exotice sunt tinute in conditii asemanatoare cu cele ale vietii lor in libertate. – Din fr. zoologique.

VESTED, -A, vestezi, -de, adj. 1. (Despre plante sau parti ale lor) Care si-a pierdut prospetimea, seva; ofilit. ♦ (Despre locuri, suprafete etc.) Pe care vegetatia si-a pierdut prospetimea, s-a ofilit. ♦ Fig. Lipsit de culoare, mohorat. 2. Fig. (Despre oameni si despre parti ale corpului lor) Lipsit de vlaga, de vioiciune; ofilit. 3. (Despre culori) Lipsit de stralucire; palid, sters, mort. – Din lat. *vescidus (< vescus).

OSANZA, osanze, s. f. 1. Grasime cruda de porc din regiunea abdominala. 2. P. ext. Grasime depusa pe diverse parti ale corpului omenesc. ♦ Fig. Bunastare, avere, bogatie. – Din lat. absungia.

PAROS, -OASA, parosi, -oase, adj. 1. (Despre fiinte sau parti ale corpului lor) Acoperit cu mult par² (1). 2. (Despre tesaturi sau obiecte confectionate din astfel de tesaturi) Acoperit cu un strat pufos, format din capetele firelor care ies in afara. 3. (Despre plante, frunze, flori, tulpini) Acoperit cu par² (3). – Par² + suf. -os.

PENDULA, pendulez, vb. I. Intranz. (Despre pendule) A face miscari oscilatorii (lente) de o parte si de alta a pozitiei de echilibru; a oscila; p. gener. (despre alte obiecte) a face miscari (lente) asemanatoare cu acelea ale pendulului; (despre fiinte sau parti ale corpului lor) a se legana, a se misca alternativ intr-o parte si alta. ♦ Fig. (Despre oameni) A trece usor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotarat; a oscila. – Din pendul.

RUPT², -A, rupti, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. Facut bucati, ciopartit; (despre obiecte de imbracaminte) ros, uzat, gaurit. ♦ Fig. Zdrobit, coplesit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despartit in doua (sau in mai multe) parti. ♦ Fig. (Despre relatii prietenesti, diplomatice etc.) Desfacut, curmat, intrerupt; anulat, stricat. ♦ (Despre parti ale corpului) Sfaramat; fracturat. 3. Desprins (cu forta) din loc; smuls. 4. Instrainat de..., izolat, indepartat. II. S. f. Intelegere intre contribuabili si visterie, in evul mediu, in tarile romane, prin care, in locul darilor existente, se stabilea o suma fixa, globala, platibila anual; p. ext. dare platita pe baza acestei intelegeri; ruptoare. – V. rupe.

TREMURA, tremur, vb. I. Intranz. 1. (Despre fiinte si despre parti ale corpului lor) A face miscari involuntare, rapide si repetate din cauza frigului, a fricii, a bolii etc. 2. (Despre plante si despre parti ale lor; rar, despre lucruri) A face o miscare (oscilatorie) usoara si repetata; a oscila, a se clatina. ♦ (Despre lumini si umbre) A se produce rapid si intermitent (prin alternare). ♦ (Despre ape) A se misca in unduiri usoare; a se increti. ♦ (Despre pamant) A se zgudui, a se cutremura. 3. (Despre sunete, melodii) A vibra; (despre glas) a avea un tremur, a fi nesigur (din cauza emotiei). 4. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o emotie puternica. ♦ A se infiora de spaima; a se cutremura. ◊ Expr. A tremura dupa bani = a fi lacom de bani; a fi zgarcit. – Lat. tremulare.

PARLIT², -A, parliti, -te, adj. 1. Ars usor, numai la suprafata. ♦ (Despre haine, tesaturi etc.) Ars superficial la calcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre parti ale corpului lor) Cu pielea innegrita de soare; innegrit, bronzat. 3. (Despre vegetatie) Ofilit, vestejit, uscat din cauza arsitei. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sarac, nevoias; necajit, amarat. ♦ (Substantivat) Om nevoias; p. ext. om neispravit, prapadit. – V. parli.

DOGORI, dogoresc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare, foc etc.; la pers. 3) A raspandi o caldura puternica, arzatoare. ♦ Tranz. A da cuiva o senzatie de caldura arzatoare; a incinge, a infierbanta ceva. 2. (Despre oameni si despre parti ale corpului lor) A fi aprins, incins, infierbantat de o emotie, de boala etc. [Var.: dogori vb. IV] – Din bg. dogorja, scr. dogoreti.

PERFORAT², -A, perforati, -te, adj. Gaurit, strapuns cu ajutorul unei unelte sau al unei masini. ♦ Spec. (Despre parti ale corpului) Strapuns de un glont, de o arma ascutita (care produce o gaura). ♦ (Despre organe, tesuturi) Gaurit, cu orificiu aparut in urma unui proces patologic. – V. perfora.

PUHAV, -A, puhavi, -e, adj. 1. (Despre oameni si despre parti ale corpului lor) Cu carnea moale, flasca (si umflata); umflat, buhait. 2. Afanat, moale; poros, spongios. – Din scr. buhav.

OBRINTI, obrintesc, vb. IV. Refl. si intranz. (Pop.; despre rani, bube sau, p. ext., despre parti ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infectii, a frigului etc.). [Var.: obranti vb. IV] – Din sl. obujentriti.

OPARI, oparesc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apa, lesie, lapte etc.) pentru a spala, a curata de coaja, a gati etc. ♦ Tranz. si refl. A provoca sau a capata arsuri, turnand sau varsand apa clocotita sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face rani si iritatii in unele parti ale corpului, mai ales la incheieturi, din cauza transpiratiei, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre malai, faina, plante uscate) A se incinge, alterandu-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se vesteji (din cauza caldurii); a se mana din cauza soarelui prea fierbinte aparut dupa ploaie. – Din bg. oparja, scr. opariti.

MUSCHI², muschi, s. m. 1. Organ al corpului la toate vertebratele si la majoritatea nevertebratelor, format dintr-un tesut fibros si carnos care, datorita proprietatilor lui fundamentale, contractibilitatea si elasticitatea, pune in miscare diferite organe si parti ale corpului. 2. Bucata de carne de animal desprinsa din regiunea sirei spinarii, intrebuintata in alimentatie. – Lat. musculus (din mus).

CONFORMAT, -A, conformati, -te, adj. (Rar; despre corp sau parti ale corpului) Alcatuit, format, facut intr-un anumit fel. – V. conforma.

MLADIOS, -OASA, mladiosi, -oase, adj. 1. Care se indoaie cu usurinta (fara sa se franga); flexibil, elastic; mladiat. 2. (Despre fiinte, despre corpul lor sau despre parti ale corpului lor) Suplu, zvelt, elastic; cu miscari gratioase; mladiu. 3. Fig. (Despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care cedeaza, care se adapteaza usor: maleabil, conciliant. 4. Fig. (Despre sunete, voce etc.) Cu inflexiuni placute; melodios, armonios. [Pr.: -di-os] – Mladia + suf. -os.

MODALCA, modalci, s. f. (Pop.) 1. Umflatura patologica (mica) care se poate forma pe diferite parti ale corpului omenesc. 2. Obiect sau parte a unui obiect care are forma unei modalci (1). – Et. nec.

NAVLEG, -EAGA, navlegi, -ge, adj., s. m. si f. (Reg.) 1. Adj., s. m. si f. Natang (1); (om) badaran, necioplit. 2. Adj. (Despre parti ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

NODUL, noduli, s. m. 1. Umflatura de mici dimensiuni si bine circumscrisa, care apare in diverse parti ale corpului, insotind adesea unele boli cronice. 2. (Geol.) Mica masa de piatra cuprinsa intr-o zona mai putin dura. [Pl. si: (n.) nodule] – Din fr. nodule, lat. nodulus.

NODUROS, -OASA, nodurosi, -oase, adj. 1. (Despre sfori, ate, tesaturi) Care are (multe) noduri (1). 2. (Despre arbori, lemne, diverse plante) Cu noduri (2), plin de noduri. 3. (Despre fiinte sau parti ale corpului lor) Cu articulatii proeminente sau cu proeminente; ciolanos. [Var.: (pop.) nodoros, -oasa adj.] – Nod + suf. -uros.

NETED, -A, netezi, -de, adj. 1. Care are suprafata dreapta, fara asperitati; p. ext. lucios, alunecos. ♦ Muschi neted sau musculatura, fibra (musculara) neteda = muschi sau musculatura, fibra (musculara) care nu prezinta striatii. ♦ (Despre piele; p. ext. despre parti ale corpului) Fara creturi, fara zbarcituri, intins, catifelat, matasos. ♦ (Despre par) Lins, intins. 2. (Despre suprafete, locuri, terenuri) Care este drept, fara asperitati, care este lipsit de denivelari, de accidente: intins, plan, ses. ♦ (Despre drumuri) Fara hopuri sau fagasuri; plat, drept, uniform; lin. ♦ Expr. (Adverbial) A-i veni (sau a-i fi) neted = a-i fi usor, comod sa faca ceva, a-i veni la indemana. 3. Fig. Clar, precis, limpede, deslusit; p. ext. deschis, fatis, direct. – Lat. nitidus, -a.

EXTENSOR, -OARE, extensori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are rolul de a intinde. ◊ (Anat.) Muschi extensor (si substantivat, m.) = muschi de suprafata care ajuta la intinderea diferitelor parti ale corpului, in special a membrelor. 2. S. n. Aparat pentru dezvoltarea muschilor, format dintr-unul sau din mai multe arcuri de otel sau din benzi de cauciuc cu capetele prinse in doua manere, care trebuie intinse cu mainile. – Din fr. extenseur.

DISTORSIUNE, distorsiuni, s. f. 1. Abatere (suparatoare) a unei oscilatii, a unei imagini etc. de la forma initiala. 2. Rasucire, torsiune convulsiva a unor parti ale corpului. [Pr.: -si-u-] – Din fr. distorsion, lat. distorsio, -onis.

DUREA, pers. 3 doare, vb. II. Tranz. 1. A face sa simta o suferinta fizica. ◊ Expr. A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva in mod intentionat ceva neplacut, suparator, dureros; a aduce in discutie un subiect neplacut pentru interlocutor. ♦ (Despre parti ale corpului, rani, lovituri) A produce cuiva o suferinta fizica. ◊ Expr. A-l durea (pe cineva) inima (sau sufletul) = a-i parea (cuiva) rau, a fi mahnit. Nu-l doare (nici) capul sau nici capul nu-l doare = nu se sinchiseste, nu-i pasa, putin ii pasa. 2. Fig. A produce cuiva o suferinta morala; a mahni, a intrista. – Lat. dolere.

SOLZ, solzi, s. m. 1. Fiecare dintre placile mici, dure si lucioase, de natura tegumentara, care, suprapunandu-se partial, acopera corpul celor mai multi pesti, al celor mai multe reptile, picioarele pasarilor si anumite parti ale corpului unor mamifere. ♦ Fiecare dintre micile placi de metal din care sunt facute armurile sau anumite obiecte de podoaba. 2. Fiecare dintre frunzulitele care acopera si apara bulbii, mugurii si alte organe ale plantelor. 3. Stratul exterior pe care-l prezinta o sectiune transversala facuta intr-o fibra de lana. 4. Fig. (Pop.) Murdarie, jeg care se depune pe piele, in forma de mici cruste. – Refacut din *soldzi (pl. lui *soldu < lat. solidus „moneda de aur”).

STRICAT², -A, stricati, – te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat. 2. (Despre materii organice, indeosebi despre alimente) Alterat, descompus; (despre aer) greu respirabil, incarcat de substante sau mirosuri neplacute, nocive. 3. (Despre injghebari, constructii) Daramat, surpat, naruit. 4. (Pop.; despre oameni si parti ale corpului lor) Bolnav, vatamat; p. ext. becisnic. ◊ Stricat de varsat = cu urme de varsat pe obraz. 5. (Despre relatii de prietenie, de dragoste etc.) Desfacut, rupt. 6. (Despre oameni) Certat, maniat, suparat (cu cineva). 7. (Despre oameni; adesea substantivat) Decazut moraliceste; corupt, d*******t, depravat. – V. strica.

TRANSILUMINARE s. f. (Med.) Metoda de examinare a anumitor parti ale corpului, constand in luminarea lor prin transparenta, intr-o camera obscura, cu ajutorul unor lampi electrice. – Dupa fr. transillumination.

REUSIT, -A, reusiti, -te, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni si parti ale corpului lor) Frumos, dragut. [Pr.: re-u-] – V. reusi.

RETRACTIL, -A, retractili, -e, adj. (Despre unele organe sau parti ale corpului) Care are facultatea de a se strange, de a se zgarci, de a se trage inapoi sau in interior. – Din fr. retractile.

DESTINDE, destind, vb. VI. 1. Refl. A se desface din incordare; a se relaxa, a slabi. ♦ Fig. (Despre nervi sau stari de surescitare) A se linisti, a se calma, a se descarca, a se deconecta. 2. Refl. (Despre fiinte, corpul sau parti ale corpului lor) A se intinde, a se indrepta (din inchircire, din ghemuire). [Perf. s. destinsei, part. destins] – Des¹- + [in]tinde (dupa fr. detendre).

ROTUND, -A, (I) rotunzi, -de, adj., (II) rotunduri, s. n. I. Adj. 1. De forma unui cerc, a unei sfere, a unui disc. ♦ (Despre dealuri, coline etc.) Cu creasta fara muchii sau colturi. ♦ (Mat.; despre o curba plana sau despre o suprafata) Care are toate punctele la aceeasi distanta de un punct dat; in forma de cerc. 2. (Despre fiinte sau parti ale corpului lor) Implinit, grasut, durduliu, rotofei. 3. (Despre cifre, sume, cantitati) Fara fractiuni sau subdiviziuni; intreg, complet. 4. Incheiat² (II). II. S. n. Figura, suprafata in forma de disc sau de cerc. [Var.: (inv. si reg.) ratund, -a adj.] – Lat. retundus (= rotundus).

DEGERAT, -A, degerati, -te, adj. 1. (Despre oameni si animale sau despre parti ale corpului lor) Cu degeraturi; inghetat. 2. (Despre plante, fructe, legume) Atins, stricat de ger. – V. degera.

DESIRAT, -A, desirati, -te, adj. 1. (Despre obiecte insirate pe ata) Care a iesit de pe ata pe care au fost insirate. 2. (Despre ata infasurata pe ghem sau despre gheme) Care s-a desfasurat intr-un fir lung continuu. 3. (Despre impletituri, tesaturi) Destramat, desfacut. 4. Fig. (Despre manifestari ale gandirii) Fara sir; dezordonat, dezlanat. 5. Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Excesiv de inalt si de slab. ♦ (Despre parti ale corpului omenesc) Prea lung si slab. – V. desira.

DIFORM, -A, diformi, -e, adj. (Despre fiinte sau despre parti ale corpului lor) A carui forma prezinta anomalii sau neregularitati izbitoare, respingatoare; urat, pocit, slut. ♦ (Rar; despre materii) Inform. – Din fr. difforme, lat. difformis.

STAFIDI, stafidesc, vb. IV. Ref. (Despre boabele de struguri) A se usca; a deveni stafide. ♦ Fig. (Despre oameni si despre parti ale corpului lor) A se zbarci, a se increti (ca o stafida) din cauza slabirii excesive, a batranetii etc. – Din stafida.

STAFIDIT, -A, stafiditi, -te, adj. (Despre struguri) Uscat. ♦ Fig. (Despre oameni si despre parti ale corpului lor) Zbarcit. – V. stafidi.

SULEGET, -A, sulegeti, -te, adj. (Rar; despre oameni sau despre parti ale corpului) Subtire, zvelt; delicat, gingas, fin. – Lat. *sublicidus (< sublica).

CONTRAEXTENSIE, contraextensii, s. f. (Med.) Aplicare a unei forte egale, dar opuse fortei extensiei asupra membrelor sau a unor parti ale corpului. [Pr.: -tra-ex-] – Din fr. contre-extension.

A AMORT/I ~esc 1. intranz. (despre fiinte, despre corpul sau parti ale corpului lor) A-si pierde (temporar) capacitatea de a reactiona la e*******i exteriori; a deveni insensibil; a intepeni. 2) fig. (despre procese, suferinte fizice etc.) A deveni mai putin intens; a slabi; a se atenua. 3) rar (despre unele animale) A intra in perioada de hibernare; a hiberna. 4) (despre sol, apa etc.) A ingheta la suprafata. 2. tranz. A face sa devina insensibil. /<lat. ammortire

A ANESTEZIA ~ez tranz. (fiinte, parti ale corpului lor) A supune anesteziei. [Sil. -zi-a] /<fr. anesthesier

CIUNT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre parti ale corpului) Care a fost retezat sau rupt; supus ciuntirii; ciung. 3) si substantival (despre fiinte) Care este lipsit de o parte a corpului; fara o parte a corpului. 3) (despre plante) Care are parti rupte sau taiate; ciung. /Contaminare dintre ciot + ciung

A SE CONTORSIONA se ~eaza intranz. (despre articulatii, parti ale corpului) A contracta o contorsiune. [Sil. -si-o-] /<fr. contorsionner

A CONTUZIONA ~ez tranz. (persoane sau parti ale corpului lor) A supune unei contuzii; a trauma, provocand o contuzie. [Sil. -zi-o-] /<fr. contusionner

A DEGERA deger intranz. 1) (despre fiinte) A capata iritatii sau leziuni din cauza gerului. 2) (despre parti ale corpului) A deveni insensibil din cauza gerului; a amorti de frig; a ingheta. 3) (despre plante, legume) A-si pierde calitatile si puterea de germinatie, fiind atins de ger. /<lat. degelare

A DEPIL/A ~ez tranz. 1) (piei pentru tabacit) A curata de par. 2) (parti ale corpului) A lipsi de par in scopuri igienice sau estetice. 3) (parul de pe picioare, fata etc.) A indeparta in scopuri igienice sau estetice. /<fr. depiler, lat. depilare

A SE DESCONGESTIONA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre organe sau parti ale corpului) A se elibera de o congestie. 2) (despre localitati, regiuni) A se elibera de surplusuri de populatie. 3) (despre cai de comunicatie) A deveni mai putin aglomerat; a dezaglomera. /des- + a (se) congestiona

A SE DEZGHETA ma dezghet intranz. 1) (despre gheata, zapada) A trece din stare solida in stare lichida (la o temperatura mai mare de zero grade); a se topi. 2) (despre corpuri inghetate) A se m**a din cauza temperaturii mai mari de zero grade. 3) (despre persoane sau despre parti ale corpului lor) A iesi din starea de amorteala de frig (expunandu-se actiunii caldurii); a se dezmorti. 4) fig. A inceta de a mai fi sfios; a prinde curaj. 5) fig. A incepe sa manifeste indemanare; a deveni indemanatic. /<lat. disglaciare

A SE DEZMORTI ma ~esc intranz. 1) (despre persoane sau parti ale corpului lor) A reveni din starea de amorteala; a se dezgheta. 2) (despre pamant) A se m**a din cauza temperaturii mai ridicate de zero grade. 3) fig. A iesi din starea de inertie. 4) (despre natura) A se trezi la viata; a renaste; a reinvia. /dez- + a amorti

DIFORM ~a (~i, ~e) (mai ales despre fiinte si parti ale corpului lor) Care nu are forma si proportii normale; cu anomalii; deformat. /<fr. difforme, lat. diformis

A DOGORI ~esc 1. intranz. 1) (despre surse de caldura) A emana radiatii fierbinti, raspandind caldura foarte mare; a arde; a parjoli; a parli; a frige. 2) (despre persoane sau despre parti ale corpului) A fi infierbantat din cauza unei boli sau emotii; a avea fierbinteala. 2. tranz. 1) A se inrosi la fata sub actiunea unei senzatii de caldura puternica sau a unei emotii puternice. 2) A face sa devina fierbinte; a infierbanta. /<bulg. dogorja, sb. dogoreti

ELEFANTIAZIS n. Stare patologica caracterizata prin dezvoltarea exagerata a unor parti ale corpului. /<fr. elephantiasis

ELEVATOR ~oare, (~ori, ~oare) (despre dispozitive) Care contribuie la transportarea incarcaturilor pe verticala sau in directie oblica. ◊ Muschi ~ori muschi care servesc pentru a ridica unele parti ale corpului. /<fr. elevateur, lat. elevator, ~oris

A ETERIZA ~ez tranz. (corpul sau parti ale corpului) A anestezia cu eter; a trata cu eter. /<fr. etheriser

EXTENSOR¹ ~oare (~ori, ~oare) si substantival (despre muschi) Care contribuie la intinderea unor parti ale corpului, in special a membrelor. /<fr. extenseur

A FRIGE frig 1. tranz. 1) (alimente, in special carne sau peste) A prepara prin supunere la actiunea focului (in tigaie, in ceaun, la gratar, in frigare). 2) (fiinte sau parti ale corpului) A face sa suporte o durere fizica (prin ceva fierbinte). 3) A face sa se friga. 2. intranz. (surse de caldura) A emana radiatii fierbinti; a raspandi caldura foarte mare; a arde; a dogori; a parjoli; a parli; a pali. Soarele frige. /<lat. frigere

GALBEN² ~a (~i, ~e) 1) Care este de culoarea aurului sau a lamaii; ca aurul; ca lamaia. Culoare ~a. Floare ~a. ◊ Rasa ~a (sau mongoloida) populatie din Asia, caracterizata prin culoarea galbena-bruna a pielii. Friguri ~e boala contagioasa, raspandita in tarile tropicale de catre tantari. 2) (despre fata sau despre alte parti ale corpului omului) Care este palid (din cauza alimentarii insuficiente cu sange). ◊ A se face (sau a fi) ~ ca ceara a deveni palid (din cauza spaimei, a oboselii, a unei boli etc.). 3) (despre parul oamenilor) Care este de culoare deschisa. /<lat. galbinus

A GADILA gadil tranz. A supune unor atingeri usoare cu varful degetelor pe anumite parti ale corpului (subsuori, talpi etc.), producand o senzatie specifica, de obicei insotita de ras, prin e*******a nervilor senzitivi. /<bulg. gadel mi je

A SE GADILA ma gadil intranz. A fi sensibil la atingerile usoare cu varful degetelor a anumitor parti ale corpului, reactionand, de obicei, prin ras. /<bulg. gadel mi je

GEST ~uri n. 1) Miscare a unor parti ale corpului, in special a capului sau a mainilor, care insoteste ori inlocuieste vorbirea, exprimand o stare psihologica sau o intentie. 2) fig. Fapta cu o anumita semnificatie. /<fr. geste, lat. gestus

A IMOBILIZA ~ez tranz. (fiinte sau parti ale corpului) A face sa devina imobil; a aduce si a mentine in stare de imobilitate sau de inactivitate. /<fr. immobiliser

A INSENSIBILIZA ~ez tranz. (persoane sau parti ale corpului) A face sa se insensibilizeze. /<fr. insensibiliser

A SE INSENSIBILIZA ma ~ez intranz. (despre persoane sau parti ale corpului) A deveni insensibil; a nu simti durere. /<fr. insensibiliser

A IMPUNGE impung tranz. 1) (fiinte sau parti ale corpului lor) A supune unei senzatii de durere fizica, infigand un obiect ascutit; a inghimpa; a intepa. 2) (despre vite cornute) A lovi cu coarnele. 3) fig. A ataca rautacios cu ironii sau vorbe usturatoare; a inghimpa; a intepa; a musca. /<lat. impungere

A INCLEIA ~iez tranz. 1) A face sa se incleie. 2) (materiale fibroase) A trata cu o solutie sau emulsie cleioasa (pentru a face rezistent sau impermeabil). 3) fam. (parti ale corpului, obiecte de imbracaminte) A murdari cu ceva cleios. [Sil. in-cle-] /in + clei

A INFASA infas tranz. 1) (copii) A inveli in scutece, legand cu fasa. 2) (mai ales parti ale corpului) A inveli (strans) cu un bandaj sau cu o fasa. A-si ~ capul. /<lat. infasciare

A INGHETA inghet 1. intranz. 1) (despre unele lichide, in special despre apa) A se preface in gheata (la o temperatura mai joasa de zero grade); a deveni gheata. 2) (despre corpuri care contin apa) A se intari din cauza temperaturii mai joase de zero grade. 3) (despre parti ale corpului) A deveni insensibil din cauza frigului; a amorti de frig; a degera. 4) (despre oameni si despre animale) A muri din cauza temperaturii prea scazute. 5) fig. A pierde capacitatea de a se misca (din cauza unor emotii puternice); a ramane nemiscat; a impietri; a inlemni; a inmarmuri; a incremeni. ◊ A-i ~ cuiva inima (sau sangele in vine) a incremeni (de spaima). A-i ~ cuiva vorba pe buze a nu mai putea scoate nici o vorba. 2. tranz. 1) A supune inghetului; a preface in gheata. 2) A face sa amorteasca de frig. 3) fig. A face sa ramana nemiscat; a incremeni. /<lat. inglaciare

A INGHIMPA inghimp tranz. 1) (fiinte sau parti ale corpului lor) A supune unei senzatii de durere fizica, infigand un obiect ascutit; a impunge; a intepa. 2) fig. A ataca rautacios cu ironii sau vorbe usturatoare; a intepa; a impunge; a musca. /in + ghimpe

A SE INNEGRI ma ~esc intranz. 1) A deveni negru; a capata culoare neagra. 2) A pierde culoarea initiala, intunecandu-se sub actiunea unor factori externi (ploi, vanturi). 3) (despre persoane sau parti ale corpului lor) A deveni negru (sub actiunea razelor solare); a se parli; a se bronza. /in + negru

A INSANGERA ~ez tranz. 1) (fiinte sau parti ale corpului lor) A umple de sange. 2) A pata cu sange. 3) fig. A colora cu rosu; a inrosi. /in + a sangera

A INTOARCE intorc 1. tranz. 1) A face sa se intoarca. ♦ ~ ceasul a rasuci arcul ceasului (pentru a-l face sa mearga). 2) fam. (despre o boala) A lovi din nou; a inturna. Gripa l-a intors. 3) A schimba cu locul astfel incat o parte sa ocupe pozitia alteia. ~ fanul. ♦ ~ pe o parte si pe alta a cerceta amanuntit. ~ casa pe dos a face dezordine in casa. ~ foaia (sau cojocul) pe dos a-si schimba atitudinea fata de cineva devenind mai aspru. 4) (corpul sau parti ale corpului) A misca intr-o parte. ~ capul. ~ privirea. ♦ ~ (cuiva) spatele a manifesta o atitudine de indiferenta sau suparare fata de cineva. 5) (bani, lucruri) A da inapoi; a inapoia; a restitui. ♦ ~ cuvantul a raspunde urat. ~ binele (sau raul) facut a rasplati pe cineva pentru o fapta buna (sau rea). ~ vizita a face o vizita de raspuns. 6) (mai ales tauri) A lipsi de glandele s*****e; a jugani. 2. intranz. A se schimba revenind la o stare contrara. A intors-o in frig. /<lat. intorquere

A INTEPA intep 1. tranz. 1) (fiinte sau parti ale corpului lor) A supune unei senzatii de durere fizica, infigand un obiect ascutit; a impunge; a inghimpa. 2) fig. A ataca rautacios cu ironii sau cu vorbe usturatoare; a inghimpa; a impunge; a musca. 3) inv. A trage in teapa. 2. intranz. rar (despre mancaruri sau bauturi) A provoca o senzatie usoara de durere pe limba (asemanatoare atingerii de varful unui obiect ascutit); a pisca de limba. /in + teapa

JUDO [pr.: giudo] n. Sport olimpic, originar din Japonia, in care sunt utilizate diverse procedee de torsionare a unor parti ale corpului si de trantire. /<fr., engl. judo

MACRU ~a (~i, ~e) 1): Carne ~a carne slaba, fara grasime si fara oase. 2) (despre vite sau despre persoane si parti ale corpului lor) Care este fara grasime; slab; uscativ. /<lat. macer, ~cra, ~um

MLADIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care poate fi usor deformat sub actiunea unei forte exterioare; flexibil; elastic; suplu. 2) (despre fiinte si despre parti ale corpului lor) Care vadeste gratie si eleganta; cu miscari gratioase si elegante; suplu; elegant; mladiu. 3) (despre persoane sau despre caracterul lor) Care se lasa influentat usor de vointa altora. 4) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; melodios. [Sil. -di-os] /a mladia + suf. ~os

MLADIU ~ie (~ii) (despre fiinte si parti ale corpului lor) Care vadeste gratie si eleganta; cu miscari gratioase si elegante; mladios; suplu; elegant. /mlada + suf. ~iu

A NASADI ~esc tranz. pop. 1) (parti ale corpului, fructe, legume etc.) A face sa-si piarda integritatea sau sa capete un semn (in urma unei loviri). 2) (snopi de cereale) A desface si a aseza pe arie intr-un anumit fel pentru a treiera (cu ajutorul vitelor). 3) (arii) A curata si a amenaja in vederea treieratului. /<sl. nasaditi

NETED ~da (~zi, ~de) 1) (despre suprafete) Care nu are ridicaturi sau adancituri. 2) (despre piele sau parti ale corpului) Care nu are zbarcituri; lipsit de riduri. Fata ~da. 3) (despre par) Care este neondulat; lins. 4) fig. Care este ajustat; fara asperitati. /<lat. nitidus, ~a

A NETEZI ~esc tranz. 1) (suprafete, tere-nuri etc.) A face sa devina neted; a nivela; a indrepta. ~ un drum. ◊ A(-i) ~ cuiva calea a usura cuiva ceva. 2) (fiinte sau parti ale corpului lor) A atinge usor cu palma in semn de afectiune; a mangaia; a dezmierda. /Din neted

NODUROS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (de-spre sfori, ate etc.) Care are (multe) noduri. 2) (despre tulpini sau alte parti ale plantelor lemnoase) Care are (multe) cioturi; cioturos. Bat ~. 3) (despre persoane sau parti ale corpului lor) Care are articulatii proeminente; cioturos. Degete ~oase. /nod + suf. ~uros

NUBIL ~a (~i, ~e) livr. 1) (despre persoane) Care se afla la varsta cand se poate casatori. 2) rar (despre parti ale corpului) Care este sub aspect anatomic pe deplin format. /<fr. nuble, lat. nubilis

A OPARI ~esc tranz. 1) A trata cu un lichid fierbinte (pentru a steriliza, a curata etc.). ~ rufele. 2) (fiinte, parti ale corpului lor) A face sa capete arsuri de pe urma actiunii apei clocotite sau a altui lichid fierbinte. /<bulg. oparja, sb. opariti

OPULENT ~ta (~ti, ~te) 1) Care manifesta bogatie; excesiv de bogat. Regiune ~ta. Viata ~ta. 2) (despre persoane sau despre parti ale corpului lor) Care se caracterizeaza, se impune prin amploarea formelor; caracterizat prin opulenta; corpolent. Femeie ~ta. /<fr. opulent, lat. opulentus

OSTENIT ~ta (~ti, ~te) si adverbial pop. 1) v. A OSTENI si A SE OSTENI. 2) (despre manifestari ale oamenilor sau despre parti ale corpului lor) Care vadeste lipsa de puteri, de vigoare. Mers ~. Ochi ~ti. /v. a (se) osteni

A PARALIZA ~ez tranz. 1) (fiinte sau parti ale corpului lor) A face sa se paralizeze. 2) A impiedica sa se miste; a face imobil; a imobiliza; a tintui; a pironi. 3) fig. A reduce la neputinta. 4) (actiuni sau activitati) A impiedica sa se desfasoare; a opri. ~ circulatia transportului. /<fr. paralyser

A SE PARALIZA ma ~ez intranz. rar 1) A deveni paralitic. 2) (despre parti ale corpului) A fi lovit de paralizie; a inceta de a-si indeplini functiile vitale. /<fr. paralyser

PAROS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre fiinte sau parti ale corpului lor) Care are (mult) par; cu (mult) par; pilos. 2) Care este acoperit cu par. Stofa ~oasa. /par + suf. ~os

A PIERDE pierd tranz. 1) (bunuri materiale, fiinte, situatii, stari fizice sau morale, sentimente etc.) A nu mai avea in posesie; a inceta de a mai poseda; a prapadi. ~ basmaluta. ~ vaca. ~ postul. ~ drepturile. ~ increderea. ◊ ~ cunostinta a cadea in nesimtire; a lesina. ~ firul (gandurilor) a se incurca. ~ urma (sau urmele) cuiva a nu mai sti unde se afla cineva sau ceva. ~ ocazia a nu folosi la timp ocazia. 2) (parti ale corpului) A inceta de a mai avea (in urma unui accident, a unei operatii etc.). ◊ A-si ~ capul a se zapaci. 3) (rude, prieteni) A nu mai avea alaturi din cauza mortii. 4) (mijloace de transport) A nu mai reusi sa prinda; a scapa. ◊ ~ drumul (sau calea) a se rataci. 5) (partide, intreceri sportive, procese, lupte etc.) A face sa fie ratat; a nu castiga; a nu obtine. 6) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A consuma in mod nerentabil si nechibzuit; a irosi; a prapadi. ~ timpul. /<lat. perdere

PLEX ~uri n. anat. Retea de fibre nervoase sau de vase sangvine ori limfatice impletite intre ele (aflate in diferite parti ale corpului). ◊ ~ solar retea de nervi simpatici situata langa stomac. /<lat., fr. plexus

PLIN² ~a (~i, ~e) 1) si fig. (in opozitie cu gol) (despre vase, recipiente, incaperi etc.) Care contine atat cat poate cuprinde. Pahar ~. Sac ~. Magazie ~a. ◊ ~ (cu) ochi umplut pana la limita. A fi ~ de sine a fi increzut. 2) si fig. Care poseda sau contine o cantitate ori un numar mare (de ceva). ~ de bani. ~ de greseli. ~ de emotii. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; caruia nu-i lipseste nimic; intreg; complet. ◊ Luna ~a luna rotunda. Voce ~a voce puternica si sonora. 4) (despre persoane sau despre parti ale corpului) Care are forme rotunde. ~ la trup. Fata ~a. 5) Care este fara goluri; care nu e desert. Nuca ~a. Stiulete ~. /<lat. plenus

PUTERNIC ~ca (~ci, ~ce) (in opozitie cu slab) 1) (despre fiinte sau despre parti ale corpului lor) Care are o mare putere fizica; voinic; tare. 2) Care rezista la actiunea fortelor din afara; tare; dur; solid. Stalp ~. Gard de fier ~. 3) (despre masini, motoare, mecanisme etc.) Care are putere mecanica mare. 4) (despre sunete, lumini etc.) Care are intensitate sporita; intens. 5) (despre medicamente) Care actioneaza cu putere. 6) (despre actiuni, procese, fenomene) Care se produce cu putere. Ploaie ~ca. 7) (despre sentimente, senzatii) Care se caracterizeaza prin profunzime. 8) (despre persoane oficiale, colectivitati, organizatii, state etc.) Care se bucura de autoritate si influenta. 9) fig. Care este important prin continut sau valoare. Eveniment ~. /putere + suf. ~nic

A RASUCI ~esc tranz. 1) (ate, franghii sarme etc.) A invarti in jurul lui insusi sau in jurul unui obiect; a suci de mai multe ori. ◊ ~ mustatile a suci capetele mustatilor pentru a le da o forma anumita. 2) (corpul sau parti ale corpului) A suci brusc intr-o parte; a intoarce. 3) A face sa se rasuceasca. /ras- + a suci

RETRACTIL ~a (~i, ~e) (despre organe sau despre parti ale corpului) Care are proprie-tatea de a se retrage in interior. /<fr. retractile

A SE REVARSA se revarsa intranz. 1) (despre ape curgatoare) A iesi din albie; a trece peste maluri; a irupe; a deborda. 2) fig. (despre multimi sau despre lumina, caldura etc.) A se imprastia din abundenta peste tot; a se difuza; a se raspandi. ◊ ~ zorile (sau ~ de ziua) a se ivi zorile; a se face ziua. 3) pop. (despre unele parti ale corpului omenesc) A atarna din cauza grasimii; a se lasa in jos. /<lat. reversare

A SANGERA ~ez 1. intranz. 1) (despre rani sau despre parti ale corpului) A elimina sange. 2) fig. A indura foarte mult. ◊ A-i ~ cuiva inima a fi cuprins de o mare durere. 3) fig. (despre cer) A deveni rosu-aprins (ca sangele). 2. tranz. (animale sacrificate) A supune operatiei de recoltare a sangelui. /<lat. sanguinare

SCIATICA f. Stare patologica constand dintr-o afectiune a nervului sciatic, care se manifesta prin dureri in regiunea salelor (cu iradieri in alte parti ale corpului). [G.-D. sciaticei] /<fr. sciatique

SCURT² ~ta (~ti, ~te) (in opozitie cu lung) 1) (despre obiecte, distante, parti ale corpului etc.) Care are o lungime mica sau mai mica decat cea obisnuita. Rochie ~ta. Picior ~. ◊ A lua (pe cineva) din ~ a manifesta asprime (fata de cineva). A tine (pe cineva) din ~ a supune (pe cineva) unui control sever. ~ de vedere miop. A avea mana ~ta a fi zgarcit. A fi ~ la vorba a vorbi putin; a fi necomunicativ. In ~ta vreme (sau in ~ timp) peste putin timp; in curand. 2) (despre lucrari literare, muzicale etc.) Care este de proportii reduse. /<lat. excurtus

A SECA sec 1. tranz. 1) (rauri, mlastini, terenuri etc.) A face sa devina sec; a asana; a usca. ◊ ~ de puteri (sau de vlaga) a face sa-si epuizeze toata forta fizica; a istovi; a vlagui; a epuiza; a extenua. 2) fig. A supune unor chinuri morale. 2. intranz. 1) (despre rauri, lacuri etc.) A deveni sec; a ramane fara apa; a se usca. 2) fam. (despre parti ale corpului) A degrada fizic; a se usca; a se atrofia. 3) (despre rezerve) A disparea complet; a secatui; a se epuiza. /<lat. siccare

STANG ~ga (~gi) si substantival 1) (despre unele organe sau despre parti ale corpului) Care este situat in partea unde se afla inima. Ochiul ~. Mana ~ga. ◊ Nu stie ~ga ce face dreapta se spune pentru a indica o totala lipsa de coordonare. A calca cu ~gul a) a incepe in mod gresit ceva; b) a fi prost dispus. 2) Care se afla in directia mainii din aceasta parte. Aripa ~ga a cladirii. ◊ Din ~ga din directia mainii stangi. A tine ~ga a merge pe partea stanga a unui drum. (La) ~ga imprejur formula prin care se comanda cuiva o intoarcere de 180° spre stanga. A face ~ga imprejur a se intoarce si a pleca (inapoi de unde a venit). 3) (despre grupari politice, partide, curente etc.) Care, din punct de vedere politic, este radical sau mai radical decat altii. Aripa ~ga a parlamentului. /<lat. stancus

STRAMB² ~a (~i, ~e) 1) (in opozitie cu drept) Care nu este drept; inclinat, lasat pe o parte. Perete ~. ◊ Marturie ~a marturie care nu corespunde adevarului. 2) (despre persoane sau despre parti ale corpului lor) Care are un defect fizic; deformat. Picioare ~e. Gura ~a. /<lat. strambus

A TREMURA tremur intranz. 1) (despre fiinte sau despre parti ale corpului lor) A fi cuprins de tremur. 2) (despre plante sau despre parti ale lor) A se misca lin intr-o parte si in alta; a se clatina. 3) rar (despre lumini sau umbre) A produce efecte schimbatoare; a juca. 4) (despre suprafata unei ape) A se misca in unde. 5) (despre voce) A avea o sonoritate vibranta si slaba (din cauza unor emotii). 6) fig. (despre oameni) A fi cuprins de teama. ◊ ~ dupa bani a fi lacom de bani. /<lat. tremulare

ZGAIBA ~e f. 1) Buba mica sau zgarie-tura care are crusta deasupra. 2) Coaja formata pe o rana sau de pe o buba. ◊ A se tine ~ (sau ca ~a) de cineva a deranja in permanenta pe cineva; a se tine scai de cineva. 3) pop. Boala a vitelor manifestata prin aparitia unor bube mici pe diferite parti ale corpului. [G.-D. zgaibei] /<lat. scabia

A ZGARIA zgarii tranz. 1) (fiinte sau parti ale corpului) A rani usor (cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascutit). ◊ Mata blanda zgarie rau v. MATA. 2) (obiecte) A taia la suprafata lasand o urma; a scrijeli; a cresta. ◊ ~ pamantul a ara rau. ~ hartia a) a scrie necitet si necaligrafic; b) a scrie literatura lipsita de valoare artistica. Zgarie-branza calificativ dat unei persoane foarte zgarcite. Zgarie-nori cladire foarte inalta, cu multe etaje. 3) (urechea, auzul) A supara cu o senzatie auditiva neplacuta. [Sil. -ri-a] /<lat. scaberare

CONTRAEXTENSIE s.f. (Med.) Aplicare a unei forte egale si opuse fortei extensiei asupra membrelor sau a unor parti ale corpului. [Var. contraextensiune s.f. / < fr. contre-extension].

ARTICOL s.n. 1. Expunere intr-o publicatie periodica, tratand o problema dintr-un domeniu oarecare. 2. Subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc. ♦ Diviziune a unui buget, a unui plan financiar. 3. Obiect de comert. 4. parte de vorbire flexibila, care insoteste substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit. 5. Fiecare dintre fragmentele diferitelor parti ale corpului crustaceelor, insectelor si acarienilor. 6. Fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal. 7. (Inform.) Element logic al unei inregistrari dintr-un fisier, cea mai mica unitate de informatie utila prelucrata de un program. (cf. lat. articulus, it. articolo, fr. article)

PALPARE s.f. Actiunea de a palpa si rezultatul ei; (spec.; med.) examinare prin pipaire a anumitor parti ale corpului; palpatie. [< palpa].

VILOZITATE s.f. Suprafata paroasa; perii care acopera o astfel de suprafata. ♦ Excrescenta, incretitura marunta pe suprafata anumitor organe sau parti ale corpului. [Cf. fr. villosite, lat. villositas].

ARTICOL s.n. 1. Expunere facuta intr-o publicatie periodica, tratand o problema dintr-un domeniu oarecare. 2. Subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc., purtand de obicei un numar de ordine. ♦ Diviziune a unui buget sau a unui plan financiar, care contine denumirea unei surse de venit sau motivul de cheltuieli.. 3. Obiect de comert, lucru care se vinde in comert. 4. parte de vorbire care insoteste substantivul, avand rolul de a arata in ce masura obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorilor. 5. Fragmente articulate intre ele care alcatuiesc diferite parti ale corpului crustaceelor, insectelor si acarienilor. [< lat. articulus, cf. it. articolo, fr. article].

CANON s.n. 1. (Arte) Regula care facea parte dintr-un ansamblu de norme artistice obligatorii intr-o anumita epoca; regula rigida, obligatorie. ♦ Proportie care exista intre diferitele parti ale corpului omenesc. 2. Compozitie muzicala polifonica in care doua sau mai multe voci, intrand succesiv, executa fiecare aceeasi melodie. 3. Caracter de litera de 36 de puncte tipografice. [< fr. canon, germ. Kanon < gr. kanon – regula].

paclatit, -a, adj. (reg.; despre parti ale corpului) scrantit, luxat.

pomisit, -a, adj. (reg.) 1. zgarcit, avar. 2. (despre fiinte sau despre parti ale corpului lor) uscat ca o poama, imbatranit inainte de vreme; slabit, stafidit, zbarcit, pomit.

pomit, -a, adj. (reg.) 1. (despre fiinte sau despre parti ale corpului lor) uscat ca o poama, imbatranit inainte de vreme; slabit, stafidit, zbarcit, pomisit. 2. zgarcit, avar.

MASAJ s.n. Frecare a diferitelor parti ale corpului pentru a activa circulatia sangelui, pentru a inviora nervii si pentru a da suplete muschilor. [Pl. -je, -juri. / < fr. masage].

PALPA vb. I. tr. 1. A pipai. ♦ A examina prin pipaire (atingere sau apasare) cu mana anumite parti ale corpului, organe etc. 2. (Tehn.) A verifica gradul de netezime al suprafetei unui corp cu ajutorul unui palpator sau cu mana. [< fr. palper, cf. it., lat. palpare].

stolohani, stolohanesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) bolovani; a (se) face cocoloase; a (se) usca foarte tare. 2. (refl.; despre parti ale corpului unui animal) a se intari. 3. (despre oameni; in formele: storohani, storoni) a bate tare; a zdrobi. 4. (despre plante cerealiere sau leguminoase) a pisa.

substare, substari, s.f. (inv.) 1. continut, fond, structura, esenta, miez. 2. realitate care exista prin sine insasi si care constituie suportul comun al calitatilor succesive; ceea ce e permanent, substrat care persista de-a lungul transformarilor. 3. specie de substanta caracterizata prin omogenitate, prin compozitie si structura constanta. 4. tesut sau produs organic format din celule, saruri, lichide etc. din care sunt alcatuite diferitele organe si parti ale corpului unei fiinte sau ale unei plante.

RINOPLASTIE s.f. Operatie estetica chirurgicala de refacere a unui nas distrus, prin transplantarea pielii din alte parti ale corpului. [Gen. -iei. / < fr. rhinoplastie, cf. gr. rhis – nas, plastos – modelat].

RETRACTIL, -A adj. (Despre organe, parti ale corpului) Care se poate stringe, care se poate trage in interior. [< fr. retractile].

TRANSILUMINARE s.f. Examen medical constand in luminarea prin transparenta a anumitor parti ale corpului cu ajutorul unei lampi electrice. [Dupa fr. transillumination].

ANTROPOMETRIE s. f. 1. metoda de cercetare in antropologie constand in masurarea diferitelor parti ale corpului uman; somatometrie. 2. metoda de identificare a criminalilor pe baza descrierii corpului uman (dimensiuni, forma, amprente digitale). (< fr. anthropometrie)

CANON s. n. 1. norma, regula fundamentala. ◊ (arte) regula fixa care stabileste proportia diferitelor parti ale corpului. 2. compozitie polifonica in care doua sau mai multe voci, intrand succesiv, executa fiecare aceeasi melodie; imitatie (2). 3. caracter de litera de 36 puncte tipografice. 4. ansamblul cartilor considerate sfinte; parte a ceremonialului de liturghie. (< fr. canon, germ. Kanon)

GINANDROMORFISM s. n. (biol.) prezenta la un individ dintr-o specie dioica a unor parti ale corpului, tipic femele, si al altora, tipic mascule. (< fr. gymnandromorphisme)

MACRU², -A adj. (despre vite sau despre oameni si parti ale corpului lor) fara carne, slab. ♦ carne ~a = carne slaba, fara grasime si fara oase. (< lat. macer, -cra)

MASAJ s. n. frecare a diferitelor parti ale corpului pentru a activa circulatia sangelui, a inviora nervii si a da suplete muschilor. (< fr. massage)

PALPA vb. tr. 1. a pipai. ◊ a examina prin pipaire cu mana anumite parti ale corpului, organe etc. 2. (tehn.) a verifica gradul de netezire al suprafetei unui corp cu ajutorul unui palpator sau cu mana. (< fr. palper, lat. palpare)

RAHITIC, -A adj., s. m. f. (suferind) de rahitism. ◊ (despre parti ale corpului) anormal dezvoltat, subtire. (< fr. rachitique)

RETRACTIL, -A adj. (despre organe, parti ale corpului) care se poate strange, trage inapoi ori in interior. (< fr. retractile)

TRANSILUMINARE s. f. examen medical constand in luminarea prin transparenta a anumitor parti ale corpului cu ajutorul unei lampi electrice. (dupa fr. transillumination)

VILOZITATE s. f. (anat.) suprafata paroasa; perii care acopera o astfel de suprafata. ◊ excrescenta, incretitura marunta pe suprafata anumitor organe sau parti ale corpului. (< fr. villosite)

DESTINDE, destind, vb. III. 1. Refl. A deveni mai putin incordat; a se relaxa, a slabi. ♦ Fig. (Despre nervi sau stari de spirit) A se linisti, a se descarca. 2. Refl. (Despre fiinte, corpul lor sau parti ale corpului) A se intinde, a se indrepta. ◊ Tranz. Si-a destins trupul si a plecat spre iesire (G. M. ZAMFIRESCU). 3. Refl. (Neobisnuit, despre un tinut) A se intinde, a se desfasura. 4. Tranz. (Neobisnuit) A retrage. Intinse o mana... apoi o destinse repede (DELAVRANCEA). [Perf. s. destinsei, part. destins] – Din des¹- + [in]tinde.

CHINESTEZIE (‹ fr. {i}; {s} gr. kinein „a se misca” + aisthesis „percepere”) s. f. Capacitatea organismului uman si animal de a percepe si localiza miscarea imprimata diferitelor parti ale corpului numai pe baza sensibilitatii profunde, fara participarea vazului. C. profunda = capacitatea de a percepe si localiza miscarile unor viscere.

ZGARCIT, -A, zgarciti, -te, adj. 1. Care face economii exagerate, evitand si cheltuielile de stricta necesitate, care strange cu lacomie banii; avar. ♦ Prea putin darnic, lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgarcit la vorba = care vorbeste putin si cu chibzuiala. 2. (Despre fiinte sau parti ale corpului) Strans, ghemuit; contractat. – V. zgarci¹.

ZGAIBA, zgaibe, s. f. 1. Buba mica, rana, zgarietura care a inceput sa prinda coaja. ♦ Coaja care se formeaza pe o rana prin inchegarea sangelui. 2. (Pop.) Boala de ochi. 3. (Pop.) Boala a vitelor, constand in aparitia unor bubulite pe diferite parti ale corpului. – Lat. scabia (= scabies).

ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zbate foarte tare; a se lupta cu moartea, a fi pe moarte. ♦ A se chinui, a se zbuciuma. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. exbattere (= battuere).

CHINESTEZIE s. f. Totalitatea senzatiilor care reflecta miscarile omului si ale partilor corpului sau. – Din fr. kinesthesie.

HIPOMETRU, hipometre, s. n. Aparat pentru masurat dimensiunile partilor corpului la animale (mai ales la cai). – Din germ. Hippometer.

LOCAL, -A, (1) localuri, s. n. (2) locali, -e, adj. 1. S. n. Cladire sau grup de incaperi de utilitate publica (ocupate de o intreprindere, de o institutie etc.). ♦ Sala special amenajata unde se serveste publicului mancare sau bautura; restaurant, birt, bodega. 2. Adj. particular si caracteristic pentru un anumit loc; privitor la un loc determinat; dintr-un anumit loc. ◊ Autoritati locale = autoritati care exercita functii administrative pe un teritoriu restrans, delimitat, potrivit impartirii teritoriale a statului. Resurse locale = resurse ale unei intreprinderi provenind din posibilitati proprii sau de pe teritoriul restrans pe care se afla ea. Tratament local = tratament care se aplica direct pe locul bolnav. Anestezie locala = anestezie facuta numai la partea corpului care trebuie supusa unei interventii chirurgicale. 3. Adj. (Mat.) Referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spatiu. – Din fr. local.

REEDUCAT, -A, reeducati, -te, adj. (Despre oameni) Caruia i s-a indreptat educatia (gresita); care a primit o noua educatie. ♦ (Despre infirmi) Deprins sa se foloseasca din nou de partea corpului sau de facultatea psihica ce a suferit un traumatism sau un accident. – V. reeduca.

COMPONENT¹ ~ta (~ti, ~te) Care intra in compozitia unui ansamblu; aflat in compozitia unui corp. parte ~ta. Element ~. Forta ~ta. /<germ. Komponente, it. componente

GRAS ~sa (~si, ~se) 1) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care are multa grasime; gros. ◊ Litere (sau caractere) ~se litere (sau caractere) tipografice aldine. 2) (de-spre par, piele) Care este unsuros datorita secretiei abundente a glandelor sebacee. 3) Care contine multa grasime; bogat in grasimi. Carne ~sa. Smantana ~sa. 4) (despre fructe, legume) Care este plin; bogat in miez; carnos. 5) (despre plante) Care are multa seva; plin de seva; mustos. 6) (despre pamant) Care contine suficiente substante hranitoare. 7) fig. fam. Care este de mare insemnatate; considerabil. 8): Acid ~ acid care formeaza grasimi (in combinare cu glicerina). /<lat. grassus

GROS² groasa (grosi, groase) (in opozitie cu subtire) 1) (despre corpuri cilindrice) Care are circumferinta si diametru mare. Stalp ~. 2) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care are multa grasime; gras. ◊ (A fi) ~ de (sau la) obraz a) (a fi) nerusinat; b) (a fi) nesimtit. 3) pop. (despre femei) Care este gravida; insarcinata. 4) (despre obiecte) Care are un volum mare; voluminos. ◊ ~ la punga cu multi bani; bogat. 5) (despre corpuri) Care are dimensiunea mare intre baza si suprafata. 6) Care are dimensiunea sectiunii transversale in plan orizontal mare. Perete ~. 7) (despre tesaturi) Care este tesut din fire cu diametru mare. 8) (despre fluide) Care curge sau se imprastie greu. 9) (despre medii) Care este foarte compact; de nepatruns; des; dens. Ceata groasa. Umbra groasa. 10) (despre voci, sunete etc.) Care este produs de oscilatii cu frecventa joasa; profund; jos; grav. /<lat. grossus

POALA ~e f. 1) partea de la talie in jos a unui obiect de imbracaminte. ◊ A trage (pe cineva) de ~e a) a atrage atentia cuiva; b) a nu-i da pace cuiva, plictisindu-l cu rugaminti. A tine (pe cineva) langa (sau la) ~ele sale a nu-i da cuiva prea multa libertate. A se tine de ~a (sau ~ele) mamei a sta numai langa mama. ~ alba scurgere v******a de lichid albicios, uneori purulent; leucoree. 2) Adancitura formata prin ridicarea partii de jos a unei rochii, fuste sau a unui sort (in care se pot pune diferite obiecte). ◊ Placinta (cu) ~e (sau ~ele-n brau) v. PLACINTA. ~a-randunicii planta agatatoare cu flori albe sau roz care au forma de palnie; volbura. 3) Cantitate de obiecte cat pot incapea intr-o astfel de adancitura. O ~ de nuci. 4) partea corpului dintre brau si genunchi (impreuna cu imbracamintea) la o persoana care sade. 5) partea de jos a unei ridicaturi. ~ele dealului. ◊ ~ele padurii marginea unei paduri. ~ele copacului partea de jos a coroanei copacului. /<sl. palo

ROTUND ~da (~zi, ~de) 1) Care are forma unui cerc (semicerc) sau a unei sfere (emisfere); circular. Vas ~. 2) (despre nu-mere) Care este alcatuit din unitati fara fractiuni sau subdiviziuni; intreg. ◊ Suma ~da suma considerabila. 3) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care este grasut. /<lat. retundus

A SAPUNI ~esc tranz. 1) (corpul, parti ale lui, rufe etc.) A da cu sapun. 2) fig. fam. (persoane) A supune unei critici aspre. /Din sapun

A SCARPINA scarpin tranz. 1) (partile corpului) A freca cu unghiile sau cu un obiect (pentru a inlatura senzatia de mancarime). 2) fig. pop. (persoane) A bate tare; a chelfani; a scarmana; a pieptana; a peni; a tesala. /<lat. scarpinare

PARAMIOTONIE s.f. (Med.) Afectiune congenitala caracterizata prin contractii spastice ale partilor corpului expuse la rece. [Gen. -iei. / < fr. paramyotonie].

HIPOMETRU s.n. Aparat cu care se masoara dimensiunile partilor corpului animalelor. [< germ. Hippometer].

REEDUCA vb. I. tr. 1. A reface educatia gresita (morala si politica) a cuiva. 2. (Med.) A deprinde un infirm sa lucreze numai cu partea corpului ramasa sanatoasa. ♦ A deprinde un organ sa lucreze din nou. [P.i. reeduc. / cf. fr. reeduquer].

SOMATOLOGIE s.f. Stiinta care se ocupa cu studiul partilor corpului omenesc viu. [Gen. -iei. / < fr. somatologie, cf. gr. soma – corp, logos – studiu].

STRUCTURA s.f. I. 1. Fel de constructie (la un edificiu, la un pod etc.). 2. Mod de organizare interna, de alcatuire a unui corp. ♦ Dispozitie relativa a atomilor in molecula unei substante. ♦ Modul de grupare a moleculelor intr-o substanta minerala. 3. Modul de asezare intre ele a partilor corpului animal sau vegetal ori ale tesuturilor. ♦ (Psih.) Conformatie, factura, formatie. 4. Fel de alcatuire a unei compozitii, a unei opere literare. ♦ Structura gramaticala = mod specific fiecarei limbi de a organiza cuvintele in propozitii si fraze. II. Mod de organizare a societatii din punct de vedere economic, social, politic si cultural; oranduire. ♦ Mod de organizare a oricarei ramuri de productie. [Cf. fr. structure, lat. structura < struere – a cladi].

PARAMIOTONIE s. f. afectiune congenitala caracterizata prin contractii spastice ale partilor corpului expuse la rece. (< fr. paramyotonie)

REEDUCA vb. tr. 1. a reface educatia (gresita) a cuiva. 2. (med.) a deprinde un infirm sa lucreze numai cu partea corpului ramasa sanatoasa; a deprinde un organ sa lucreze din nou. (< fr. reeduquer)

STRUCTURA s. f. I. 1. ansamblu de elemente de constructie solidarizate intre ele, care preia toate sarcinile la care este supus acesta si le transmite la fundatie. 2. mod de alcatuire interna a unui corp, a unui sistem. ◊ dispozitie relativa a atomilor in molecula unei substante. ◊ mod de grupare a moleculelor intr-o substanta minerala. 3. mod de asezare a partilor corpului animal sau vegetal ori ale tesuturilor. ◊ (psih.) conformatie, factura, formatie. 4. fel de alcatuire a unei compozitii, a unei opere literare. ♦ ~ gramaticala = mod specific fiecarei limbi de a organiza cuvintele in propozitii si fraze. II. mod de organizare a societatii din punct de vedere economic, social, politic si cultural; oranduire. ◊ mod de organizare a oricarei ramuri de productie. (< fr. structure, lat. structura)

BRAU, braie, s. n. I. 1. (Adesea fig.) Cingatoare lata, de lana, de piele, de matase etc., pe care o poarta taranii. ◊ (Placinte) poale-n brau = placinte facute din bucati patrate de aluat, la care colturile se intorc peste umplutura de branza. ◊ Expr. A sta cu mainile in brau = a nu face nimic. ♦ Cingatoare lata pe care o poarta preotii ca semn al unui grad ierarhic; cingatoare la fel cu odajdiile purtata in timpul slujbei de preoti si arhierei. 2. partea corpului pe care o incinge braul (1); mijloc. 3. Ornament colorat sau in relief care inconjura usile si ferestrele sau incinge un zid; p. ext. dunga. ♦ Fasie de teren acoperita cu iarba care strabate un perete de stanca. 4. Sir, lant. Braul muntilor. II. (Cor.) Braulet (2). – Comp. alb. bres, brezi.

aductor, -oare adj. (lat. adductor. V. abductor). Anat. Care apropie de corp partile de care e legat: muschi aductori.

basin n., pl. uri si e (fr. bassin, d. celticu bac, cavitate). Rezervoriu de apa intr’o gradina sau aiurea. Piscina de scaldat. Intr’un port, partea in care stau corabiile. Basinu unui fluviu, toata intinderea ale carei ape se varsa in el. Anat. partea corpului uman cu care se termina trunchiu (intre pept si picioare). Fals. bazin. V. strand, havuz.

ABDOMEN, abdomene, s. n. 1. parte a corpului, intre torace si bazin, in care se gasesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii si intestinele; pantece, burta, foale. 2. (Biol.) partea posterioara a corpului la artropode. – Din fr., lat. abdomen.

AUTOTOMIE s. f. Proces de automutilare specific unor animale care consta in insusirea de a-si detasa in caz de primejdie o parte a corpului (coada, picior etc.), care ulterior se poate regenera. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotomie.

BRAU, (I) braie, (II) brauri s. n. I. 1. Cingatoare lata de lana, de piele, de matase etc. pe care o poarta taranii. ♦ Fasie de tesatura (de lana), de blana etc. pe care o poarta in jurul mijlocului (sub imbracaminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingatoare lata pe care o poarta preotii ca semn al unui grad ierarhic sau in timpul slujbei. 2. parte a corpului omenesc pe care o incinge braul (II); mijloc. 3. Ornament care inconjura usile, ferestrele, fatadele etc. unei case. 4. Sir, lant (muntos, deluros etc.). II. (Cor.) Braulet (2). [Var.: (pop.) brana s. f.] – Cf. alb. bres, brezi.

CONGESTIE, congestii, s. f. Aflux excesiv de sange intr-o anumita parte a corpului; boala provocata de acest aflux. ◊ Congestie cerebrala = acumulare foarte mare de sange in vasele cerebrale. – Din fr. congestion, lat. congestio.

GHIPS, (2) ghipsuri, s. n. 1. Sulfat natural hidratat de calciu, incolor sau divers colorat, cu aspect sticlos, sidefos ori matasos, cu duritate mica, avand numeroase folosiri in industrie. ◊ Expr. A pune in ghips = a imobiliza un membru sau o parte a corpului (care prezinta o fractura sau o fisura) cu ajutorul unui pansament facut din ghips (1). 2. Obiect sau ornament arhitectonic facut din ghips (1). [Var.: gips s. n.] – Din germ. Gips, fr. gypse, lat. gypsum.

GINGIE, gingii, s. f. Tesut¹ (3) care inveleste radacinile si o parte din corpul dintilor si al maselelor. [Var.: (inv. si reg.) gingena, gingina s. f.] – Lat. gingiva.

GLODI, glodeste, vb. IV. Tranz. (Pop.) A freca, a roade, a intepa (o parte a corpului), producand o senzatie neplacuta, durere etc. – Din scr., rus. glodati. Cf. glod.

HEMIALGIE, hemialgii, s. f. (Med.) Durere limitata la o singura parte a corpului. [Pr.: -mi-al-] – Din fr. hemialgie.

IE, ii, s. f. 1. Bluza femeiasca caracteristica portului national romanesc, confectionata din panza alba de bumbac, de in sau de borangic si impodobita la gat, la piept si la maneci cu cusaturi alese, de obicei in motive geometrice, cu fluturi, cu margele etc. 2. parte a corpului la unele animale, reprezentata printr-o indoitura a pielii. – Lat. [vestis] linea.

INFLAMA, pers. 3 inflameaza, vb. I. Refl. (Med.; despre o parte a corpului, un organ) A suferi o inflamatie; a se umfla. – Din lat. inflammare, fr. enflammer.

INFLAMAT, -A, inflamati, -te, adj. (Despre o parte a corpului, un organ) Care a suferit un proces de inflamatie; umflat. – V. inflama.

INTERSTITIU, interstitii, s. n. Spatiu (gol) situat intre partile unui corp sau ale unui sistem de corpuri aflate unul langa altul pe o anumita portiune din suprafata lor, fara a se atinge; luft. – Din fr. interstice, lat. interstitium.

INCHEIETURA, incheieturi, s. f. 1. Imbinare (mobila) a capetelor oaselor; articulatie. ♦ parte a corpului situata in dreptul unei articulatii. 2. Loc unde se imbina doua sau mai multe obiecte sau partile unui obiect, ale unei constructii etc. – Incheiat + suf. -ura.

INFASA, infas, vb. I. Tranz. A infasura un copil in scutece (si in fesi); p. ext. a infasura corpul sau o parte a corpului cu o legatura, un bandaj sau o cataplasma. – Lat. infasciare.

JUPUI, jupoi, vb. IV. Tranz. 1. A indeparta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de pe corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. si refl. A (se) juli. ◊ A curata un arbore de coaja. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prada. [Var.: (reg.) jupi vb. IV.] – Din bg. zupia.

UNIVERSITAR, -A, universitari, -e, adj. Care apartine universitatii, privitor la universitate. ◊ Oras (sau centru) universitar = oras in care se afla o universitate. ♦ (Substantivat) Persoana care face parte din corpul didactic al unei universitati. – Din fr. universitaire.

ZVACNIRE, zvacniri, s. f. Faptul de a zvacni; palpitare. ♦ Miscare brusca si involuntara a corpului sau a unei parti a corpului. – V. zvacni.

MALFORMATIE, malformatii, s. f. (Med.) Anomalie morfologica congenitala a unui organ, a unui aparat sau sistem sau a unei parti a corpului unei fiinte. – Din fr. malformation.

PEDICUL, pedicule, s. n. (Anat.) parte ingusta sau formatie speciala (in forma de cordon) care contine artera, vena, nervul etc. unui organ, care serveste ca suport sau care leaga un organ, o parte a corpului de restul organismului etc., peduncul (1). – Din fr. pedicule, lat. pediculus.

ORGAN¹, organe, s. n.1. parte din corpul unei fiinte vii, care indeplineste una sau mai multe functii vitale sau utile vietii. ♦ Gura; p. ext. voce, glas. 2. parte componenta a unui mecanism, a unei masini, formata din una sau din mai multe piese, avand o anumita functie. 3. Fig. Mijloc, instrument de actiune, de comunicare etc.; p. ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinari care indica felul sau apartenenta) Ziar, revista. 4. Grup de persoane care indeplineste o functie politica, sociala, administrativa etc.; institutie politica, sociala, administrativa etc. reprezentata de aceste persoane. – Din ngr. organon, it. organo, lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ.

TREMUR, tremure, s. n. 1. Miscare involuntara, rapida a corpului sau a unei parti a corpului, provocata de frig, de frica, de o boala etc., tremuratura, tremurat¹, tremurici. 2. Miscare, clatinare, zguduitura usoara si repetata a unei plante, a unui lucru. 3. V******e a glasului, provocata de o emotie (puternica); v******e a sunetelor executate cu un instrument muzical. – Din tremura (derivat regresiv).

FOTBAL s. n. Joc sportiv cu mingea intre doua echipe de cate 11 jucatori, fiecare dintre jucatori cautand sa introduca mingea in poarta celeilalte echipe, lovind-o cu piciorul sau cu oricare alta parte a corpului, in afara de maini. – Din engl., fr. football.

FOTOSCULPTURA, fotosculpturi, s. f. Procedeu de executare a statuilor, a busturilor etc., inregistrandu-se fotografic din mai multe parti conturul corpului de sculptat si reproducandu-se mecanic acest contur in material plastic. ♦ Sculptura realizata prin acest procedeu. – Din fr. photosculpture.

AMORTEALA, amorteli, s. f. Stare de insensibilitate trecatoare a corpului sau a unei parti a corpului; amortire. – Amorti + suf. -eala.

AMORTI, amortesc, vb. IV. Intranz. (Despre fiinte, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A pierde temporar capacitatea de a reactiona la e*******a din afara, a deveni insensibil. ♦ (Despre unele animale) A intra in perioada de hibernare. ♦ Fig. A-si pierde vigoarea, a slabi in intensitate. – Lat. *ammortire (= admortire).

ANESTEZIA, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei parti a corpului. [Pr.: -zi-a] – Din fr. anesthesier.

PIUA, pive, s. f. 1. Instalatie sau masina folosita pentru impaslirea tesaturilor de lana prin frecarea si presarea lor intre doi cilindri rotitori si prin lovirea lor cu ciocane de lemn intr-un mediu cald si umed. 2. Vas de lemn, de metal sau de piatra de diverse forme si marimi, cu peretii si cu fundul gros, in care se piseaza diverse substante sau corpuri solide. 3. parte a steampului in care se zdrobeste un minereu. 4. Scobitura in piesa unei instalatii, care serveste la fixarea sau la rotirea altei piese din instalatia respectiva. 5. (Inv. si reg.) Mortier. 6. (Pop.; in expr.) A se pune piua (sau in piua) = a se ghemui pentru a servi ca treapta cuiva care vrea sa ajunga la un loc inalt sau pentru a lua pe cineva in carca. [Pr.: pi-ua. – Pl. si: piue. – Var.: (inv. si reg.): piva s. f.] – Lat. *pilla.

SES, SEASA, (1) sese, adj., (2, 3) sesuri, s. n. 1. Adj. (Despre pamanturi, regiuni) Neted, intins; plan. 2. S. n. Intindere vasta de pamant, fara diferente (mari) de nivel, situata la mica altitudine; campie; suprafata plana de pamant situata intr-o depresiune. 3. S. n. parte a corpului animalelor, cuprinsa intre ultima coasta si osul soldului. – Lat. sessus.

SOLD, solduri, s. n. parte a corpului omenesc situata intre mijloc si coapsa; regiune anatomica corespunzatoare articulatiei membrelor inferioare cu trunchiul. ◊ Loc. adj. si adv. Intr-un sold = (aplecat) intr-o parte, stramb. ◊ Expr. Cu mana (sau cu mainile) in sold (sau in solduri) = fara a intampina nici o greutate, fara nici o grija, in voie. A sta cu mainile in solduri = a nu face nimic, a pierde vremea. (Fam.) A-si pune mainile in sold (sau in solduri) = a se certa, a face scandal. ♦ P. a**l. parte a corpului animalelor care corespunde articulatiei picioarelor cu trunchiul. ♦ Fig. Coasta, povarnis. – Cf. pol. szoldra.

MUTILA, mutilez, vb. I. Tranz. A taia, a amputa (o parte a corpului), a schilodi; p. ext. a sluti, a desfigura. – Din fr. mutiler, lat. mutilare.

MUSCHETAR, muschetari, s. m. Soldat infanterist inarmat cu muscheta in timpul evului mediu; nobil care facea parte din corpul de cavalerie in serviciu la curtea regilor Frantei. – Din fr. mousquetaire.

ZVACNI, zvacnesc, vb. IV. Intranz. 1. ♦ (Despre fiinte) A misca repede o parte a corpului. A zvacni din picioare. 3. A face miscari bruste pentru a-si elibera corpul dintr-o stransoare; a se zbate.

CIUNT, -A, ciunti, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre par) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezata, rupta. [Var.: ciont, cioanta adj.] – Probabil contaminare intre ciot si ciung.

CIUNTI, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. A taia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ Fig. A taia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (facandu-le de neinteles). 2. A rupe parti, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. [Var.: (reg.) cionta vb. I., cionti vb. IV.] – Din ciunt.

MULA¹, mulez, vb. I. Tranz. 1. A da forma unui obiect, prin presarea materialului plastic in tipare sau in matrite. ♦ Fig. A da forma dorita, a modela, a fasona; a transforma. 2. A scoate in relief, a contura corpul sau o parte a corpului omenesc. ♦ Refl. (Despre obiecte de imbracaminte) A se lipi de corp (scotandu-i in evidenta formele). – Din fr. mouler.

NAVALI, navalesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intentii agresive, dusmanoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dusmanului sau asupra unui loc detinut de acesta. 2. A se repezi, a se napusti undeva, spre ceva, a fugi in graba la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a iesi in graba (si pe neasteptate, in neoranduiala ori in mare cantitate). 3. A reveni in mare graba si in mare numar undeva, la cineva; a se ingramadi, a se imbulzi, a se inghesui. ♦ (Despre sange) A se strange in cantitate mare (intr-un organ sau intr-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

NEVRALGIC, -A, nevralgici, -ce, adj. Privitor la nevralgie, provocat de nevralgie. ◊ Expr. Punct sau centru nevralgic = a) parte a corpului in care este localizata o nevralgie; punct sensibil, dureros; b) parte dificila, greu de rezolvat a unei situatii, a unei discutii, a unei probleme; partea cea mai spinoasa (a unei probleme in discutie). – Din fr. nevralgique.

TALIE, talii, s. f. 1. partea de la mijloc, mai subtire, a corpului omenesc, situata deasupra soldurilor; mijloc, brau. ♦ parte a unei rochii sau a unei haine care imbraca mijocul; p. ext. corsaj. ◊ Loc. adj. si adv. In talie = imbracat numai in haina sau in rochie (fara palton sau fara pardesiu). ♦ parte a corpului omenesc cuprinsa intre umeri si solduri; trunchi. 2. Statura, inaltime, marime. ♦ Marime dupa care se confectioneaza obiectele de imbracaminte. 3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunostinte etc.). ◊ Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeasi valoare, pricepere, iscusinta, talent etc. ca si altcineva sau ca cineva anume. 4. Timpul cat dureaza impartirea cartilor de joc la o partida de bacara. – Din rus. taliia. Cf. fr. taille.

TORACE, torace, s. n. Cavitate in corpul vertebratelor cuprinsa intre gat si abdomen, care contine principalele organe ale sistemelor circulator si respirator; cosul pieptului. ♦ parte a corpului insectelor de care sunt legate picioarele. – Din it. torace.

REEDUCA, reeduc, vb. I. Tranz. A indrepta educatia (gresita) a cuiva; a da cuiva o noua educatie. ♦ A deprinde un infirm sa se foloseasca din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihica ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o noua meserie (adecvata situatiei sale). – Din fr. reeduquer.

RETEZA, retez, vb. I. Tranz. 1. A taia transversal si complet, cu o singura taietura, un obiect sau o parte a corpului unei fiinte. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretentiile; a pune brusc capat discutiei. ♦ A taia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutra) A o lua de-a curmezisul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face sa inceteze brusc, a curma, a intrerupe. – Et. nec.

RINOPLASTIE, rinoplastii, s. f. Operatie chirurgicala plastica sau reparatorie, efectuata cu scopul de a reface un nas distrus, urat conformat sau mutilat, prin grefarea sau prin transplantarea unei portiuni de piele din alta parte a corpului. – Din fr. rhinoplastie.

DECOLTEU, decolteuri, s. n. Rascroiala de diferite forme facuta in jurul gatului, la o rochie, la o bluza etc. ♦ parte a corpului care apare descoperita din rascroiala de la gat a unei haine femeiesti. – Din fr. decollete.

SAGETATURA, sagetaturi, s. f. 1. Tragere cu arcul; sagetare, 2. Lovitura de sageata; rana provocata de o sageata. 3. Fig. Durere vie, patrunzatoare, care strabate pe neasteptate o parte a corpului; junghi. ♦ (Pop.) Nume dat mai multor boli, la oameni si animale, care se manifesta prin dureri acute de cap, ochi, nas masele etc. ♦ (Pop.) Congestie cerebrala. – Sageta + suf. -tura.

STINGHIE, stinghii, s. f. 1. Bucata de lemn lunga si ingusta care se fixeaza (de-a curmezisul) pentru a uni doua sau mai multe elemente ale unei constructii sau pentru a sustine, a intari ceva. 2. (Pop.) parte a corpului unor fiinte unde se imbina femurul cu oasele bazinului. – Et. nec.

SUCIT², -A, suciti, -te, adj. 1. Rasucit in jurul lui insusi sau in jurul a ceva printr-o miscare continua si in acelasi sens. ◊ Expr. Ca-i sucita, ca-nvartita, se spune cand cineva cauta sa se eschiveze de la ceva. 2. Care are corpul sau o parte a corpului intoarsa intr-o parte. ♦ Scrantit, luxat. 3. Stramb, incovoiat. ♦ (Despre drumuri) Cu multe cotituri. ♦ (Rar) In forma de spirala. 4. Fig. (Despre oameni) Care nu este sau nu se poarta ca toata lumea; ciudat, aiurit; (despre manifestarile oamenilor) care exprima, tradeaza ciudatenie. ♦ Care se opune bunului-simt; nepotrivit, nefiresc. – V. suci.

CULCA, culc, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) intinde, a (se) aseza in pozitie orizontala (spre a dormi, a se odihni sau a face sa adoarma sau sa se odihneasca). ◊ Expr. (Refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepasator. Culca-te sau poti sa te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ti nadejdea; e in zadar sa mai pastrezi vreo speranta. ♦ Refl. recipr. (Fam.) A avea raporturi s*****e cu cineva. ♦ Tranz. A adaposti peste noapte; a gazdui. ♦ A pune pe cineva sa se intinda sau a se intinde la pamant cu fata in jos (in cadrul unor exercitii militare). 2. Tranz. A pune, a aseza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. 3. Tranz. (In expr.) A culca la pamant = a dobori; a ucide. ♦ Refl. (Despre plante) A se pleca, a se indoi spre pamant. – Lat. collocare.

CURMAT, -A, curmati, -te, adj. 1. (Despre o parte a corpului incinsa cu o legatura) Strans prea tare. ♦ (Despre membrele copiilor grasi) Cu indoituri, cu cute la incheieturi. ♦ (Despre corpul unor insecte) Sugrumat la mijloc. 2. (Despre un drum sau o carare) Intrerupt. 3. (Despre un munte, un plai etc.) Care prezinta o adancitura. – V. curma.

brau (cingatoare, parte a corpului omenesc, ornament, sir) s. n., art. braul; pl. braie

bust (parte a corpului, dispozitiv) s. n., pl. busturi

cap (parte a corpului, individ, extremitate, varf, maciulie, capatai, inceput, sfarsit, motiv, capitol) s. n., pl. (si „capital”) capete

ciot (cioata, parte a corpului ciuntita) s. n., pl. cioturi

organ (parte a corpului omenesc, a unui mecanism, institutie, harpa) s. n., pl. organe

umar (parte a corpului omenesc, a unui vas, a jugului) s. m., pl. umeri

ABDOMEN ~e n. (la om si la animale) parte a corpului cuprinsa intre torace si bazin, in care se afla stomacul, intestinele si alte organe; burta; pantece. /<lat., fr. abdomen

A ADUCE aduc 1. tranz. I. 1) (persoane sau lucruri) A lua ducand cu sine (undeva sau la cineva). 2) A apropia de corp sau de o parte a corpului. ~ mana la cap. 3) A face sa capete o anumita directie sau inclinatie. ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva). 4) A face sa se produca; a provoca; a pricinui; a cauza. ~ castig. Norii negri aduc ploaie. 5) A face sa ajunga intr-o anumita stare sau situatie. ~ (pe cineva) la sapa de lemn a saraci cu totul pe cineva. 6) A infatisa spre examinare. ~ un argument. II. (impreuna cu unele substantive formeaza locutiuni verbale, avand sensul substantivului cu care se imbina): ~ la cunostinta a instiinta. ~ multumiri a multumi. ~ jertfa a jertfi. A-si ~ aminte a-si aminti. 2. intranz. 1) pop. (urmat de un substantiv precedat de prepozitia cu) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se potrivi; a semana; a se asemana. 2) (urmat de un determinant precedat de prepozitia a) A emana un miros specific (de obicei, neplacut). ~ a mucegai. ~ a dogorat. /<lat. adducerre

AFLUX ~uri n. 1) Acumulare a unui lichid (mai ales a sangelui) intr-o anumita parte a corpului. 2) Multime de oameni care se indreapta intr-un anumit loc; afluenta. ~ de vizitatori. [Sil. a-flux] /<fr. afflux, lat. affluxus

BETEAG ~eaga (~egi, ~ege) pop. 1) si substantival (despre fiinte) Care are o parte a corpului mutilata sau deformata; schilod; infirm; calic. A fi ~ de o mana. 2) (despre membre) Care este ciuntit sau deformat; schilod. /<ung. beteg

BRAU¹ ~ie n. 1) Fasie din piele sau din alt material care serveste la incins sau la ajustat imbracamintea; cingatoare; curea; centura; cordon. ◊ A fi cu cutitul la ~ a fi foarte bataus. 2) Fasie lata, confectionata, de obicei, din lana colorata, facand parte din costumul national. 3) Fasie lata purtata de preoti, servind drept indice al gradului in ierarhia bisericeasca. 4) parte a corpului omenesc dintre solduri si coaste; mijloc; talie; cingatoare. ◊ A sta cu mainile in ~ a sta degeaba; a nu face nimic. 5) arhit. Element decorativ inelar, in relief, care inconjoara o coloana; bratara. [Monosilabic] /Cuv. autoht.

BURTA ~ti f. pop. 1) parte a corpului, la om si la animale, dintre torace si bazin, in care se afla stomacul, intestinele si alte organe interne; pantece; abdomen. ◊ A sta cu ~ta la soare a sta degeaba; a trandavi. A-si face ~ta toba a manca mult, fara masura. 2) fig. parte proeminenta (a unui obiect); pantece. [G.-D. burtii] /Orig. nec.

BUST ~uri n. 1) partea superioara a corpului omenesc, de la cap pana la brau. 2) Sculptura care reprezinta aceasta parte a corpului omenesc. /<fr. buste, it. busto

BUT¹ ~uri n. 1) Coapsa de dinapoi a unui animal rumegator (sacrificat). 2) Bucata (mare) de carne din aceasta parte a corpului, folosita ca aliment. /<turc. but

CALIC ~ca (~ci, ~ce) si substantival 1) (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilata sau deformata; schilod; infirm. 2) Care este foarte sarac; care cerseste; cersetor; milog. 3) Care face economii exagerate; avar; zgarcit. /<ucr. kalika

CATCH [pr.: checi] n. sport Gen de lupte libere in care concurentii pot prinde orice parte a corpului adversarului. /Cuv. engl.

CEFALOTORACE ~ n. (la arahide si la crustacee) parte a corpului formata prin unirea capului cu toracele. /<fr. cephalothorax

CINGATOARE ~ori f. 1) Fasie dintr-un material (panza, piele etc.) care serveste la incins sau la ajustat imbracamintea; brau; curea; cordon; centura. 2) pop. parte a corpului situata intre solduri si coaste; mijloc; talie; brau. /a [in]cinge + suf. ~atoare

CIOLAN ~e n. 1) Os de animal taiat. ◊ A da (cuiva) un ~ de ros a promova pe cineva intr-un post avantajos, din care se poate trage anumite foloase. A scapa ~ul din mana a pierde o situatie privilegiata. A umbla dupa ~e a cauta venituri usoare. 2) parte a corpului omenesc; madular; membru. 3) parte constitutiva a scheletului; os. ◊ A-si odihni ~ele a se intinde pentru odihna. A-i trece (cuiva) ~ prin ~ a fi foarte obosit. A i se m**a ~ele a se slei de puteri. A-i rupe (sau a-i m**a, a-i frange) (cuiva) ~ele a bate foarte tare (pe cineva). A-i putrezi ~ele a fi mort de mult timp. A-i ramane ~ele (pe undeva) a muri prin straini. /<sl. tlanu

A CIUNTI ~esc tranz. 1) (persoane) A face sa devina ciunt; a lipsi de o parte a corpului. 2) (plante) A scurta prin taierea crengilor, varfurilor. /Din ciunt

CONGESTIE ~i f. 1) Aflux excesiv de sange intr-o parte a corpului. 2) Boala provocata de acest aflux. ~ cerebrala. ~ pulmonara. [Art. congestia; G.-D. congestiei; Sil. -ti-e] /<fr. congestion, lat. congestio, ~onis

DECOLTEU ~ri n. 1) Rascroiala adancita in jurul gatului (la o haina femeiasca). 2) parte a corpului care ramane descoperita datorita rascroielii adancite din jurul gatului la o haina. /<fr. decollete

DESERT² ~uri n. 1) Spatiu gol. ◊ A iesi cu ~ul a iesi cuiva inainte cu caldarea goala. In ~ a) in gol; b) fara rost; zadarnic. 2) Regiune intinsa nisipoasa (aproape) lipsita de vegetatie din cauza ariditatii solului; pustiu. 3) pop. (la om si la animale) parte a corpului dintre ultima coasta si sold. /<lat. desertum, fr. desert

A DEZGOLI ~esc tranz. (corpul sau parti ale lui) A descoperi, lasand gol. /dez- + a goli

DINAPOIA² f. 1) (la corpul omului) partea din dos; latura dorsala. 2) (la corpul animalelor) Jumatatea dindarat; jumatatea din urma. 3) (la obiecte de imbracaminte) partea de la spate. /de + inapoi[a]

DISTORSIUNE ~i f. 1) med. Rasucire convulsiva a unei parti a corpului. 2) Abatere de la forma initiala a unor semnale, imagini, oscilatii. [Art. distorsiunea; G.-D. distorsiunii; Sil. -si-u-] /<fr. distorsion, lat. distorsio, ~onis

FOTBAL n. Joc sportiv cu mingea, intre doua echipe, pe un teren special amenajat, care consta in introducerea mingii in poarta adversarului, lovind-o cu piciorul (sau alta parte a corpului in afara de mana). /<engl., fr. football

A FRICTIONA ~ez tranz. (corpul sau parti ale acestuia) A supune frictiunii. [Sil. -ti-o-] /<fr. frictionner

GAT ~uri n. 1) (la om si la animale) parte a corpului care uneste capul cu trunchiul. ◊ A-si rupe (sau a-si frange) ~ul a) a se accidenta grav; a muri intr-un accident; b) a-si pierde situatia in urma unor greseli. A strange de ~ (pe cineva) a) a omori (pe cineva) prin strangulare; b) a constrange. A se arunca (sau a se agata) de ~ul cuiva a) a imbratisa cu caldura pe cineva; c) a obosi pe cineva cu manifestarile de dragoste. A face ~ a face galagie; a avea pretentii. 2) Cavitate interioara a acestei parti a corpului. Durere in ~. ◊ A se satura (sau a fi satul) pana-n ~ a nu mai putea suporta. A-i sta in ~ a) a nu putea inghiti; b) a nu putea suferi (ceva sau pe cineva). 3) Cantitate de mancare sau de bautura care poate fi inghitita dintr-o singura data. 4) Portiune mai subtire a unor obiecte, care se aseamana cu aceasta parte a corpului. ~ul garafii. ~ul viorii. /<sl. glutu

GATLAN ~e n. inv. reg. (la om si la animale) parte a corpului care uneste capul cu trunchiul; gat. /<sl. glutu + suf. ~an

GINGIE ~i f. Tesut muscular care inveleste radacinile si o parte din corpul dintilor. [G.-D. gingiei] /<lat. gingiva

IENICER ~i m. ist. Ostas care facea parte din corpul de elita al infanteriei turcesti. /<turc. yeniceri

INFIRM ~a (~i, ~e) si substantival (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilata sau deformata; calic; beteag; schilod. /<fr. infirme, lat. infirmus

A SE INFIORA ma infior intranz. 1) A fi cuprins de fiori; a se speria tare; a se inspaimanta. 2) (despre corp sau parti ale lui) A se contracta involuntar sub actiunea unei tensiuni nervoase; a se incrancena; a se increti. 3) fig. (despre frunze, iarba, apa) A tremura usor. /in + fior

A INTEPENI ~esc 1. intranz. 1) (despre corp sau parti ale lui) A-si pierde (temporar) capacitatea de a reactiona la e*******i exteriori; a deveni teapan; a amorti. 2) (despre mortar, glod etc.) A trece in stare solida; a se intari; a se invartosa; a se solidifica. 2. tranz. 1) A face sa devina teapan. 2) pop. (obiecte) A intari ca sa nu se miste; a fixa. ~ un stalp. /in + teapan

LOCAL¹ ~a (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru un anumit loc sau regiune; propriu unui anumit loc. Traditii ~e. Resurse ~e. ◊ Culoare ~a ansamblu de trasaturi caracteristice locului unde se petrece actiunea unei opere literare. Autoritati ~e autoritati care exercita functii pe un teritoriu limitat. 2) Care tine numai de o anumita parte a corpului; propriu unei anumite parti a corpului. Anestezie ~a. 3) (despre mijloacele de transport in comun) Care leaga suburbiile de oras; suburban. /<fr. local

MAIOU ~ri n. Articol de lenjerie (cu sau fara maneci) care se imbraca direct pe corp, acoperind partea superioara a acestuia. [Sil. -iou] /<fr. maillot

A MASA² ~ez tranz. (corpul sau parti ale acestuia) A supune masajului pentru a inviora circulatia sangelui, a activiza metabolismul sau a favoriza eliminarea toxinelor din organism. /<fr. masser

MIJLOC¹ ~uri n. 1) Loc, parte sau punct al unui lucru (al unui spatiu sau al unei suprafete), situat la o distanta egala de marginile sau capetele periferice. ~ul strazii. Prin ~ul satului. ◊ In ~ul... a) intre, printre; b) in limitele unui spatiu; c) alaturi de... De la ~ de la jumatate. 2) Moment care se afla la o distanta egala de inceputul si sfarsitul unui interval de timp; jumatate. ◊ La ~ intre doua intervale de timp. 3) parte a corpului omenesc cuprinsa intre solduri si coaste; talie; brau. Incins la ~. ◊ A fi (cineva) la ~ a fi cauza unei stari de lucru. A fi ceva la ~ a fi ceva ascuns, inexplicabil la baza unui lucru. A-si pune capul (sau gatul) la ~ a se expune la o primejdie. A se pune la ~ a interveni intr-o cearta, intr-o incaierare. /<lat. medius locus

A NAVALI ~esc 1. intranz. 1) A da navala; a intra in numar mare si cu scopuri agresive (pe un teritoriu strain). 2) A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a se napusti; a tabari; a se repezi; a napadi. 3) (despre lichide, mase de aer etc.) A razbate cu putere, iesind de undeva. 4) fig. (despre persoane) A intra pe neasteptate in mare graba; a da buzna. 5) (mai ales despre multimi)A iesi in mare graba si in neoranduiala. 6) (despre sange) A curge cu putere si in cantitate mare (dintr-un organ sau dintr-o parte a corpului). 2. tranz. 1) A ataca mereu si insistent; a napadi. ~ cu intrebari pe cineva. 2) (despre stari sufletesti sau fizice) A cuprinde brusc si cu putere; a napadi; a coplesi; a podidi. /<sl. navaljati

PATA pete f. 1) Loc murdarit cu ceva. ~ de ulei. ~ de vin. 2) Portiune de alta culoare pe o suprafata. ◊ ~ alba loc necercetat, necunoscut. A cauta (sau a gasi) pete in soare a cauta (sau a gasi) neajunsuri in lucruri perfecte sau acolo unde nu sunt. 3) (la animale sau pasari) parte a corpului unde parul sau penele sunt de alta culoare. 4) Marca dezonoranta atribuita cuiva pentru mult timp. ◊ Fara (de)~ (sau pete) nevinovat; neprihanit; curat. [G.-D. petei] /Orig. nec.

PANTECE ~ n. 1) (la om si la animale) parte a corpului dintre torace si bazin in care se afla stomacul, intestinele si alte organe; burta; abdomen. ◊ A fi cu ~le la gura a fi intr-un stadiu avansat de graviditate. 2) Organ in forma de punga, in care are loc digestia alimentelor; stomac. ◊ Cu ~le lipit de coaste (sau de spinare) foarte flamand; rupt de foame. 3) pop. (la om si la animale vivipare) Cavitate interna a aparatului genital feminin, in care se dezvolta embrionul; uter; mitra. ◊ Inca din ~le mamei inca inainte de a se naste. A lua (sau a avea, a purta) in ~ a fi insarcinata. 4) fig. parte proeminenta a unui obiect. ~le urciorului. 5) fig. parte interioara a proeminentei unui obiect. /<lat. pantex, ~icis

PEDICUL ~e n. Formatie anatomica (lunga si ingusta) care leaga un organ sau o parte a corpului de restul organismului. /<fr. pedicule, lat. pediculus

PERCUTIE ~i f. 1) Metoda de detectare si diagnosticare a unei afectiuni pe baza sunetului rezultat prin lovirea usoara si repetata a unei parti a corpului. 2) Procedeu de producere a sunetelor, prin lovirea unei membrane, a unei lame sau a unei placi metalice cu un ciocanel. ◊ Instrument de ~ instrument muzical la care sunetul se produce prin lovirea unei piese intinse (timpane, diferite tipuri de tobe) sau prin lovirea instrumentului insusi (talere, clopote, xilofon etc.). [G.-D. percutiei; Sil. -ti-e] /Din fr. percussion

PIEPT¹ ~uri n. 1) (la om si la animale) parte a corpului cuprinsa intre gat si abdomen; torace. ◊ Cosul ~ului cavitate toracica. Boala de ~ tuberculoza pulmonara. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla unul langa altul; lupta corp la corp. Cu ~ul deschis fara frica. Cu capul in ~ cu capul in jos, aplecat. Cu mainile (incrucisate) la ~ fara a face ceva; fara treaba. Cu mainile pe ~ decedat. A strange la ~ a cuprinde; a imbratisa. A se bate cu pumnii in ~ a se lauda peste masura. A tine ~ a rezista. 2) (la unele animale) Carne de pe aceasta parte a corpului folosita in alimentatie. ~ de gaina. 3) la sing. Organ-pereche de secretie a laptelui la femei, dispus in partea de sus a corpului; tata; san; mamela. ◊ A da ~ a alapta. A avea ~ a avea lapte (in perioada de alaptare). 4) Coasta de deal sau de munte; versant. /<lat. pectus

RANA f. (la om) Fiecare dintre cele doua laturi ale corpului. ◊ Intr-o (sau pe o) ~ a) intins, culcat pe o parte a corpului; b) aplecat intr-o parte; stramb; inclinat. /<lat. ren, renis

REPULSIE ~i f. 1) Sentiment sau senzatie de neplacere fata de cineva sau ceva; repugnanta; sila; antipatie; scarba; dezgust; aversiune. 2) fiz. Exercitare a unei forte de indepartare a unui corp (din partea altui corp). [G.-D. repulsiei; Sil. -si-e] /<fr. repulsion, lat. repulsio, ~onis

SAGETATURA ~i f. 1) Lovitura de sageata. 2) fig. Durere ascutita, momentana, patrunzatoare, care trece printr-o parte a corpului; impunsatura dureroasa ca de sageata. /a sageta + suf. ~atura

SCHILOD ~oada (~ozi, ~oade) si substantival 1) (despre fiinte) Care are o parte de corp mutilata sau deformata; calic; infirm. 2) (despre membre) Care a fost supus mutilarii; ciuntit; deformat; anchilozat. /Orig. nec.

SPATA¹ spete f. 1) (la om) Os lat triunghiular, care constituie partea posterioara a articulatiei umarului; omoplat. 2) Portiune a corpului din regiunea acestui os. ◊ Lat in spete spatos, robust. ~a-d******i varietate de feriga cu frunze foarte dintate. 3) (la animale) Os lat care se afla in partea de sus a membrelor anterioare. 4) parte a corpului din regiunea respectiva. 5) rar Speteaza a scaunului. /<lat. spatha

SPATE ~ n. 1) (la om si la animale) parte a corpului situata de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gatului pana la sale); spinare. ◊ In ~ pe partea dindarat a corpului. Pe ~ culcat cu fata in sus. Din (sau la, pe la, de la, in) ~ din (sau in) urma; din dos. Adus de ~ incovoiat, indoit. A-i intoarce cuiva ~le a se supara pe cineva. Pe la ~ (sau pe la ~le cuiva) fara stirea cuiva. A nu sti nici cu ~le a nu avea nici o idee despre ceva; a nu banui nimic. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) in ~ a fi tot timpul nelinistit. A arunca ceva pe (sau in) ~le cuiva a) a da vina pe cineva; b) a lasa in seama altuia anumite obligatii. A avea ~ (tare) a fi protejat, sustinut (de cineva). 2) Proba sportiva de inot (cu fata in sus). 3) partea dindarat a unui obiect; dos. In ~le casei. 4) Teritoriu aflat in urma frontului. In ~le dusmanului. /<lat. spatha

SPINARE ~ari f. 1) (la om si la animale) parte a corpului situata de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gatului pana la sale); spate. Maduva ~arii. Sira ~arii. ◊ In (sau pe) ~(sau de-a ~area, cu ~area) in spate. A cadea in ~area cuiva a reveni in sarcina cuiva. A arunca ceva in ~area cuiva a da vina pe o persoana (nevinovata). A trai pe ~area cuiva a trai pe cheltuiala altuia. 2) partea cea mai inalta a unui deal sau a unui munte; creasta; coama; pisc; varf; culme; crestet. [G.-D. spinarii] /<lat. spinalis

SOLD ~uri n. 1) (la om) parte a corpului cuprinsa intre coapsa si mijloc. ◊ A sta cu mainile in ~uri a nu avea nici o ocupatie; a pierde timpul. A sta intr-un ~ a sta stramb. 2) (la animale) Regiune a corpului corespun-zatoare articulatiei picioarelor cu trunchiul. 3) fig. Portiune de teren cu suprafata inclinata; coasta; panta; povarnis; versant; costisa. /cf. sas. soldar

TALIE ~i f. 1) parte a corpului omenesc cuprinsa intre solduri si coaste; mijloc; brau; cingatoare. 2) (la obiectele de imbracaminte) parte care acopera aceasta regiune a corpului. 3) Inaltime a corpului la om. 4) Marime dupa care se confectioneaza imbracamintea; tip standard al unei serii de confectii. ~ mare. 5) fig. Grad de dezvoltare intelectuala; nivel intelectual. 6) Marime a corpului unui animal. Animal de ~ medie. [G.-D. taliei; Sil. -li-e] /<rus. taliia, fr. taille

TORS ~uri n. 1) parte superioara a corpului, exceptand capul si membrele; trunchi; trup; corp. 2) Sculptura care reprezinta aceasta parte a corpului omenesc. /<fr. torse, it. torso

TRANSPLANT ~uri n. 1) med. Tesut sau organ luat dintr-un corp si mutat, pe cale chirurgicala, in alta parte a corpului sau grefat la un alt individ; grefa. 2) rar Plantare a unei plante in alt loc. [Sil. trans-plant; Pl. si transplante] /<engl., fr. transplant

TRICOU ~ri n. 1) Articol de lenjerie tricotat, care se imbraca direct pe corp, acoperind partea lui superioara. /<fr. tricot

UMAR¹ umeri m. 1) parte a corpului omenesc care corespunde articulatiei dintre brate si trunchi. ◊ A pune ~ul a contribui in mod real la infaptuirea unei activitati. A strange (sau a da, a ridica) din umeri a inalta umerii ca semn al lipsei de informare, al nepasarii, nedumeririi. A se uita la cineva peste ~ a manifesta dispret fata de cineva. A pune (cuiva ceva) pe umeri a) a arunca vina pe cineva; b) a da o insarcinare de raspundere. 2) Portiune a unei haine care acopera aceasta parte a corpului. 3): ~ul obrazului (sau fetei) partea superioara, osoasa, a obrazului iesita in afara; pometi. 4) partea mai inalta a unui deal sau a unui munte. 5) parte a jugului care se sprijina pe gatul boilor. 6) Iesitura pe suprafata unui obiect folosita ca suport sau ca sprijin pentru ceva. /<lat. humerus

VINTRE ~ f. pop. 1) parte a corpului dintre torace si bazin, in care se afla viscerele; pantece; abdomen; burta. 2) Totalitate a organelor interne aflate in aceasta parte a corpului. [Sil. vin-tre] /<lat. venter, ~tres

AFLUX s.n. Afluenta, ingramadeala, imbulzeala. ♦ Acumulare a unui lichid intr-o parte a corpului. [Pl. -xuri. / < fr. afflux].

AUTOTRANSPLANT s.n. Fragment de tesut transplantat intr-o alta parte a corpului aceluiasi individ. [Cf. fr. autotransplant].

CARENA s.f. 1. partea din corpul navei care sta sub apa. ♦ Volumul de apa dislocat de un plutitor sau de o nava. 2. Portiune din corola leguminoaselor, in forma de luntre, care ia nastere prin unirea celor doua petale inferioare. 3. Iesitura a unui organ sau a unui os. 4. Creasta osului stern la pasari. [Pl. -ne. / < fr. carene, it. carena].

CATCH s.n. 1. Lupta sportiva in care concurentii pot prinde orice parte a corpului adversarului. 2. Cantec liric englez pentru doua, trei sau mai multe voci, in stil polifonic, destinat a fi interpretat numai de barbati. [Pron. checi, scris si checi. / < fr. catch, cf. engl. catch as catch can – prinde de unde poti].

CONGESTIE s.f. Aflux anormal de sange intr-o anumita parte a corpului (datorat unor tulburari); boala provocata de acest aflux; hiperemie. [Gen. -iei, var. congestiune s.f. / cf. fr. congestion, lat. congestio].

CONTENTIUNE s.f. 1. Dezbatere. ♦ Cearta, disputa. 2. (Med.) Mentinere a unei parti a corpului sau a unui organ intr-o anumita pozitie. [Var. contentie s.f. / cf. fr. contention, lat. contentio].

DEFLEXIUNE s.f. 1. Stare a unui membru sau a unei parti a corpului opusa flexiunii. 2. Deviere a curentului unui fluid sau a unui flux electronic din directia initiala. [Var. deflectie, deflectiune, deflexie s.f. / cf. lat. deflexio, fr. deflexion].

DERIVATIE s.f. 1. Ramificatie, brat al unei ape, al unei canalizari, al unui circuit telefonic, electric etc. 2. Deviere a unui proiectil din planul de tragere, provocata de miscarea sa de rotatie. 3. Derivare (3) [in DN]. 4. Abatere a sangelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului in alta. ♦ Modificare a tulburarilor organice prin producerea unei reactii dintr-o alta zona. [Gen. -iei, var. derivatiune s.f. / cf. fr. derivation, it. derivazione, lat. derivatio].

DISTORSIUNE s.f. 1. Aberatie a unei imagini sau a unei oscilatii de la forma initiala. 2. Rasucire, torsiune a unei parti a corpului. [Pron. -si-u-, var. (rar) distorsie s.f. / cf. fr. distorsion, lat. distorsio].

FOMENTATIE s.f. Aplicarea in scop terapeutic a unui medicament cald pe o parte a corpului; (pop.) oblojire. ♦ Medicament folosit in acest scop. [Gen. -iei. / < fr. fomentation].

IMPERFORAT, -A adj. (Despre o parte a corpului) Care nu este perforata, deschisa si care trebuie sa fie. [Cf. fr. imperfore].

INTERSCAPULUM s.n. parte a corpului situata intre cei doi omoplati. [< fr., lat. interscapulum].

LAMBOU s.n. Bucata de carne sau de piele care se conserva la amputatii pentru a acoperi scheletul si partile osoase sau pentru a fi grefata in alta parte a corpului. [< fr. lambeau].

PARAPLEXIE s.f. Paralizie care nu afecteaza decat o parte a corpului. [Gen. -iei. / < fr. paraplexie].

REGIUNE s.f. 1. Mare intindere de pamant; tinut, zona. ♦ Portiune, parte a corpului. 2. Unitate administrativa si teritoriala in Romania, intre 1950 si 1968, cuprinzand mai multe raioane. [Pron. -gi-u-. / < fr. region, it. regione, lat. regio].

REVULSIE s.f. Iritatie locala a pielii, provocata pentru a stimula sistemul nervos sau pentru a face sa inceteze o stare congestiva sau inflamatorie existenta in alta parte a corpului. [Gen. -iei, var. revulsiune s.f. / cf. fr. revulsion, lat. revulsio].

ZONA s.f. (Med.) Sindrom caracterizat prin eruptii de vezicule herpetice, localizate pe o singura parte a corpului si dispuse pe traiectul unui nerv. ◊ Zona zoster = boala infectioasa caracterizata prin eruptii pe traiectul nervilor senzoriali. [< fr. zona, cf. gr. zone – centura].

ABDOMEN s.n. 1. parte a corpului cuprinsa intre torace si bazin; pantece, burta. 2. Ultimul segment al corpului artropodelor. [< fr., lat. abdomen].

flamand (flamanda), adj. Care simte senzatia de foame, infometat. – Mr. flamunt, megl. flamund, istr. flamant. – Lat. famelicus, cu l propagat (*flamelicus) sau expresiv, cf. 3415 si ulterior disimulat *flamen(i)cus; consoana finala ca in sting. – Der. flaminjos, adj. (flamand); flamanjune, s. f. (foame); flamanzare, s. f. (Trans., desert, parte a corpului unui animal); flamanzenie, s. f. (starea unei persoane care posteste); flamanzi, vb. (a-i fi foame; a provoca foamea); flamanzica, s. f. (planta, Drama nemorosa); flamanzila, s. m. (porecla data persoanelor vesnic flamande). – [3419]

AUTOMUTILA vb. I. refl. A se (a-si) mutila singur (o parte a corpului). [P.i. -ez. / < auto¹- + mutila].

BADIJONA vb. I. tr. 1. A unge (preventiv sau curativ) cu o doctorie un organ sau o parte a corpului. ♦ A unge trunchiul unui pom cu o solutie speciala impotriva insectelor. 2. A acoperi o sosea asfaltata cu un strat de produs bituminos spre a o face impermeabila si a o feri de degradare. [< fr. badigeonner].

ciumpav, ciumpava, adj. (pop.) 1. cu varful sau cu o parte a corpului ciuntita, taiata, scurtata, retezata, amputata, franta, rupta; ciot, ciunt, ciung, bont, ciut, berc, ciopartac. 2. (despre vite) care schioapata, care calca greu, schiop.

DECOLTEU s.n. partea decoltata a unei haine femeiesti. ♦ parte a corpului care apare din rascroiala de la gat a unei haine femeiesti. [Pl. -uri. / < fr. decollete].

DERIVATIV, -A adj. Care serveste la abaterea sangelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului in alta. // s.n. Mijloc terapeutic care abate si usureaza o suferinta; (fig.) leac, remediu. // adj., s.n. (Lingv.) (Element) cu care se face derivarea. [Cf. fr. derivatif, lat. derivativus].

DIPLOMAT, -A s.m. si f. Persoana care lucreaza in diplomatie. // adj. 1. Care face parte din corpul diplomatic. 2. (Fam.) Care stie sa profite de anumite situatii pentru a-si realiza scopul. ♦ (Fam.; peior.) Dibaci, siret, viclean. [< fr. diplomate].

FOTOSCULPTURA s.f. Tehnica de executare a statuilor, a busturilor etc., fotografiindu-se din mai multe parti conturul corpului care urmeaza a fi sculptat si reproducandu-se mecanic acest contur in material plastic. [< fr. photosculpture].

HEMIALGIE s.f. (Med.) Durere limitata la o singura parte a corpului. [Pron. -mi-al-, gen. -iei. / < fr. hemialgie, cf. gr. hemi – jumatate, algos – durere].

partita s.f. (reg.) parte a corpului calului situata intre pulpele picioarelor din spate si coaste, care prezinta o adancitura.

pietreala, pietreli, s.f. (reg.) 1. boala caracterizata prin intarirea unui organ sau a unei parti a corpului. 2. solutie preparata din zeama de varza in care s-a dizolvat piatra-acra, folosita la fixarea culorilor pe ouale incondeiate de Pasti.

pohoiala, s.f. (inv. si reg.) 1. boala de ochi la cai, datorita careia acestia nu mai vad drumul (cataracta, leucom, epitora, urdoare). 2. membrana care inveleste diferite organe interne ale corpului, in special stomacul si intestinele; prapur. 3. partea de jos a burtii animalelor; vintre. 4. parte a corpului animalelor situata intre ultima coasta si osul soldului, formand o adancitura; desert, flamanzare. 5. (in forma: povaiala) sira spinarii, spatele. 6. (la pl.; in forma: povaieli) marginile blanii de miel care nu sunt acoperite de lana si care din aceasta cauza nu se pot folosi la caciuli si pieptare.

LOTIUNE s.f. Spalare prin frictionare a unei parti a corpului (in special a capului, in scop igienic sau terapeutic); preparat farmaceutic servind in acest scop. [Pron. -ti-u-. / < fr. lotion, cf. lat. lotto – spalare].

NEVRALGIC, -A adj. Referitor la nevralgie. ◊ Punct (sau centru) nevralgic = a) parte a corpului in care este localizata o nevralgie; punct sensibil, dureros; b) partea dificila a unei chestiuni, a unei probleme in discutie. [< fr. nevralgique].

smocoti, smocotesc, vb. IV (reg.) 1. (despre puii de animale) a suge cu lacomie, zbatandu-se; a smocai. 2. (despre sugari) a misca buzele imitand suptul. 3. (despre pasari prinse; in forma: zmocoti) a se zbate, a se smuci. 4. (despre o parte a corpului omenesc) a zvacni. 5. (in forma: zmocoti) a parui.

ORGAN s.n. 1. parte a corpului, a unui organism care indeplineste una sau mai multe functii vitale sau utile vietii. 2. Piesa componenta a unei masini sau a unui mecanism. 3. (Fig.) Instrument, mijloc de actiune, de comunicare; (p. ext.) publicatie, ziar. 4. Grup de persoane numite sau alese in conducerea unei organizatii politice sau administrative. [Cf. lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ].

subtietate, subtietati, s.f. (inv.) 1. subtirime. 2. calitatea de a avea grasime mica, de a fi fin, delicat, slab; parte a corpului care are aceasta calitate. 3. (fig.) calitatea de a fi subtire; finete, distinctie, rafinament, subtiime. 4. (la pl.) subtilitati.

PERCUTA vb. I. tr. 1. A lovi capsa unui cartus cu percutorul. 2. (Med.) A lovi (incet, repetat) cu degetul o parte a corpului pentru a o examina. [< fr. percuter, cf. lat. percutere].

TRANSPLANT s.n. (Med.) Tesut sau organ transplantat in alta parte a corpului sau in alt organism. [Pl. -te, -turi. / < engl., fr. transplant].

TUMEFACTIE s.f. Umflatura care apare intr-o parte a corpului, fiind provocata de tulburari ale circulatiei sangelui sau ale limfei; tumescenta. [Gen. -iei. / cf. fr. tumefaction, lat. tumefactus – umflat].

AFLUX s. n. 1. deplasare a unui fluid in directia unui sistem de colectare. 2. afluenta (2). ◊ acumulare a unui lichid intr-o parte a corpului. (< fr. afflux, lat. affluxus)

AUTOTOMIE s. f. 1. autoamputare a unei parti a corpului la care recurg unele animale (soparla, crabii). 2. capacitate pe care o au unele organisme vegetale de a-si reface unele parti desprinse spontan. (< fr. autotomie)

AUTOTRANSPLANT s. n. fragment de tesut transplantat intr-o alta parte a corpului aceluiasi individ. (< fr. autotransplant)

BADIJONA vb. tr. 1. a unge cu o doctorie un organ sau o parte a corpului. 2. a unge trunchiul unui pom cu o solutie speciala impotriva insectelor. 3. a acoperi o sosea asfaltata cu un strat de produs bituminos. (< fr. badigeonner)

CATCH [CHECI] s. n. 1. lupta sportiva in care concurentii pot prinde orice parte a corpului adversarului. 2. cantec liric englez pentru doua, trei sau mai multe voci, in stil polifonic, destinat a fi interpretat numai de barbati. (< fr., engl. catch)

CONGESTIE s. f. aflux anormal de sange intr-o anumita parte a corpului, de natura inflamatorie; hiperemie. (< fr. congestion, lat. congesstio)

DEFLEXIUNE s. f. 1. stare a unui membru sau a unei parti a corpului opusa flexiunii. 2. deviere a curentului unui fluid, a unui fascicul de radiatii din directia initiala. (< fr. deflexion)

DERIVATIE s. f. 1. ramificatie secundara a unei cai de comunicatie, a unui circuit telefonic, electric etc. 2. deviere a unui proiectil din planul de tragere. 3. lucrare hidrotehnica pentru transportul apei intre conducta principala sau sursa si punctul de utilizare. 4. (lingv.) derivare (2). 5. abatere a sangelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului in alta. ◊ modificare a tulburarilor organice prin producerea unei reactii intr-o alta zona. (< fr. derivation, lat. derivatio)

DISMORFIE s. f. diformitate a (unei parti a) corpului; dismorfoza. (< fr. dysmorphie)

DISPLAZIE s. f. dezvoltare anormala a unui tesut sau organ, a unei parti a corpului. (< fr. dysplasie)

FOMENTATIE s. f. 1. aplicare a unui medicament cald pe o parte a corpului; compresa. 2. (fig.) actiunea de a pregati sau intretine o stare de agitatie, un sentiment etc. (< fr. fomentation, lat. fomentatio)

FOTOSCULPTURA s. f. tehnica de executare a statuilor, a busturilor etc., fotografiindu-se din mai multe parti conturul corpului care urmeaza a fi sculptat si reproducandu-se mecanic acest contur in material plastic. (< fr. photosculpture)

GALB s. n. 1. curbura a unui capitel, a unei console, a unui vas etc.; contur gratios al unei sculpturi, al unei mobile, al corpului uman. 2. parte a fusului unei coloane, arcuita spre exterior, pentru a evita iluzia de strangulare. (< fr. galbe)

HEMIALGIE s. f. durere limitata la o singura parte a corpului. (< fr. hemialgie)

INTERSCAPULUM s. n. parte a corpului intre cei doi omoplati. (< fr., lat. interscapulum)

MICROLOGIE s. f. 1. tratat despre corpurile microscopice. 2. parte a anatomiei care studiaza celulele. (< fr. micrologie)

NEVRALGIC, -A adj. referitor la nevralgie. ♦ punct (sau centru) ~ = a) parte a corpului in care este localizata o nevralgie; punct sensibil dureros; b) partea dificila a unei situatii, a unei probleme in discutie. (< fr. nevralgique)

NUCLEU s. n. 1. ciclu de atomi care compun scheletul moleculei unui corp chimic si care ramane neschimbat la toti derivatii corpului respectiv. 2. partea centrala, incarcata pozitiv, a unui atom, in care se concentreaza aproape intreaga masa a acestuia. 3. corpuscul globulos din citoplasma, constituent principal al celulei, cu rol in reproducerea si in trasmiterea caracterelor. 4. element central cu functie importanta in propozitie sau in fraza. 5. (astr.) portiune centrala, compacta, a unei comete. 6. (fig.) element esential al unui lucru. (< fr. nucleus, lat. nucleus)

OPERA¹ s. f. 1. actiune, lucrare, fapta, lucru. 2. lucrare originala in domeniul artelor plastice, al literaturii, stiintei etc. ◊ totalitatea lucrarilor unui scriitor, om de stiinta, artist etc. 3. munca, treaba, actiune. ♦ a pune in ~ = a pune in aplicare ceva. 4. (mar.) ~ vie = parte a corpului unei nave sub linia de plutire; carena; ~ moarta = parte a corpului navei de deasupra liniei de plutire. (< lat., /3/ it. opera)

PALPITATIE s. f. 1. miscare convulsiva a unei parti a corpului; zvacnire, bataie puternica si neregulata a inimii. 2. (fig.) tremur usor, emotie. (< fr. palpitation, lat. palpitatio)

PARAPLEXIE s. f. paralizie care afecteaza doar o parte a corpului. (< fr. paraplexie)

PELOTA s. f. 1. pernita in care se infig ace. 2. (med.) perna destinata a comprima o parte a corpului, in bandajele herniare. 3. joc sportiv de origine basca, intre doi jucatori, constand in a arunca o minge de cauciuc brut cu o racheta (chistera) intr-un perete, de unde, ricosand si atingand pamantul, este reluata si jucata de partener; mingea insasi. 4. barca de piele, cusuta si etansata cu seu de foca, folosita pe apele interioare ale Americii de Sud. (< fr. pelote, fr. pelota)

PERCUTA vb. tr. 1. a lovi capsa unui cartus cu percutorul. 2. (med.) a lovi (incet, repetat) cu degetul o parte a corpului pentru a o examina. (< fr. percuter, lat. percutere)

PROTRACTOR, -OARE adj., s. m. (muschi) care are rolul de a intinde un membru sau o parte a corpului spre inainte. (< fr. protracteur)

RETRACTOR adj., s. m. f. (muschi) care are rolul de a trage un membru sau o parte a corpului spre inapoi. (< fr. retracteur)

REVULSIE s. f. iritatie locala a pielii, provocata pentru a stimula sistemul nervos sau pentru a face sa inceteze o stare congestiva ori inflamatorie existenta in alta parte a corpului. (< fr. revulsion, lat. revulsio)

SISTEM s. n. 1. ansamblu de elemente aflate intr-o relatie structurala, de interdependenta si interactiune reciproca, formand un tot organizat. 2. (anat.) grupare morfologica si functionala unitara de organe sau de structuri. 3. (biol.) ansamblu de elemente aflate in interactiune. ♦ (geol.) succesiune de straturi care corespunde aceleiasi perioade. 4. ansamblu ordonat care apare ca rezultat al unei clasificari. ♦ ~ solar = ansamblu de corpuri ceresti in care intra Soarele, planetele cu satelitii lor (masa atomica, numar de ordine); ~ de ecuatii = grup de mai multe ecuatii cu aceleasi necunoscute; ~ tehnic = ansamblu de corpuri fizice compus, cel putin in parte, din corpuri solide, folosit in tehnica; ~ de unitati = ansamblu de unitati de masura dintr-un numar restrans de unitati fundamentale; ~ audio = combina muzicala. 5. mod de organizare a unui proces, a unei operatii, activitati etc.; metoda de lucru, fel de a lucra. 6. ~ informational = ansamblu de procedee si mijloace de adunare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor etc.; ~ ul stiintelor = totalitate a disciplinelor stiintifice, ansamblul cunostintelor teoretice ale oamenilor intr-o anumita etapa istorica. 7. (fam.) mijloc ingenios. (< fr. systeme, lat. systema, germ. System)

TEXTURA s. f. 1. aspectul unei tesaturi, determinat de finetea si legatura firelor. 2. structura unei roci, a unui aliaj, a unui material solid. 3. felul cum sunt dispuse fibrele unei parti a corpului. 4. mod de dispunere a componentelor unei lucrari muzicale sau literare. 5. imprimat de dimensiuni mici, sub forma de fasie, care se lipeste intr-o lucrare tiparita peste pasajele care trebuie rectificate. (< fr. texture, lat. textura)

TRANSPLANT s. n. 1. transplantare (2). ◊ organ, tesut etc. transplantat in alta parte a corpului sau in alt organism. 2. trecere dintr-un domeniu in altul. ◊ (fig.) transfer. (< fr. transplant)

gingie (gingii), s. f. – Tesut care inveleste radacinile si o parte din corpul dintilor si a maselelor. – Mr. dzindzie, istr. (zinzire). Lat. gingῑva (Diez, I, 206; Puscariu 721; Candrea-Dens., 745; REW 3675; DAR), cf. it., prov., port. gingiva (calabr. gringria), fr. gencive, sp. encia. In Trans. de Nord se foloseste var. gingina, care explica si istr. Cf. ALR, I, 31. Din rom. provine ngr.τσιντσία (Murnu, Lehnworter, 45). – Der. ingingia, vb. (a se face bobul de porumb; a prospera, a se imbogati).

madular (madulare), s. n. – 1. parte a corpului, organ, la fiinte. – 2. (Inv.) Organ genital. – 3. Membru, asociat. – 4. Burghiu, sfredel. – 5. (Banat) Par. – Mr. madular. Lat. medullaris (Puscariu 1014; Candrea-Dens., 1115; Tiktin; cf. REW 5463), poate prin intermediul unui lat. *medullarium (Densusianu, GS, II, 315), chiar daca aceasta ipoteza nu ar fi necesara. Sensul 3 este calchiat dupa fr. membre. Sensul de „membru” exista deja in lat. med., cf. Tiktin. – Der. madulari, vb. (a dezmembra), rar, in Bucov.; inmadulare, s. f. (reuniune, uniune).

ANOMALIE (‹ fr., lat.) s. f. Abatere de la normal, de la regula; spec., abatere de la caracterul normal al contructiei sau formei unui organ, a unei parti a corpului sau a intregului organism; (in sens larg) malformatie congenitala. ♦ A. de temperatura = abatere a temperaturii medii a unui punct fata de valorile medii multianuale. ♦ A. geochimica = deviatie a continutului in elemente chimice al unei portiuni de teren fata de fondul general al regiunii sau al scoartei terestre. ♦ A. geofizica = deviatie a caracteristicilor geofizice, evidentiata prin masuratori pe o anumita suprafata, in raport cu fondul general al regiunii sau scoartei Pamintului. ♦ A. magnetica = deviatie a cimpului magnetic al Pamintului de la valorile normale. Poate fi: continentala (supr. 10-100.000 km²; ex. a.m. din Siberia de Est), regionala (1-10 km²) si locala, datorata prezentei zacamintelor de fier; ex. a.m. de la Krivoi Rog, Kursk.

ABDOMEN, abdomene, s. n. parte a corpului, intre torace si bazin; pantece, burta. – Fr. abdomen (lat. lit. abdomen).

ABDOMEN, abdomene, s.n. 1. parte a corpului, intre torace si centura pelviana, in care se gasesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii si intestinele; pantece, burta, foale. 2. (Biol.) partea posterioara a corpului la artropode. – Din fr., lat. abdomen.

AMORTEALA, amorteli, s. f. Stare de insensibilitate trecatoare a corpului sau a unei parti a corpului. – Din amorti + suf. -eala.

AMORTI, amortesc, vb. IV. Intranz. (Despre fiinte, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A deveni insensibil; a intepeni. ♦ (Despre unele animale) A intra in perioada de hibernare. ♦ Fig. A-si pierde puterea, a se diminua. – Lat. *ammortire (= admortire).

ANESTEZIA, anesteziez, vb. I. Tranz. A provoca, cu ajutorul unui anestezic, o stare de insensibilitate a organismului sau a unei parti a corpului. [Pr.: -zi-a] – Fr. anesthesier.

MUSCHETAR, muschetari, s. m. Soldat infanterist inarmat cu muscheta in timpul evului mediu; nobil care facea parte din corpul de cavalerie in serviciu la curtea regilor Frantei. – Din fr. mousquetaire.

ZVACNIRE, zvacniri, s. f. Faptul de a zvacni; palpitare. ♦ Miscare brusca si involuntara a corpului sau a unei parti a corpului.

ZGARCI, zgarcesc, vb. IV. 1. Tranz. A-si strange, a-si contracta corpul sau parti ale lui (de durere, de frig etc.). ◊ Refl. Ma strang, ma zgarcesc covrig (STANCU). ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micsora, a degenera. 2. Refl. A da dovada de zgarcenie, a se scumpi. – Slav (v. sl. sugruciti).

cap² (parte a corpului, unitate, extremitate, varf, maciulie, capatai, inceput, sfarsit, motiv) s. n., pl. capete

atractiune f. (lat. attractio, -onis. V. tractiune). Fiz. Puterea in virtutea careia corpurile si partile aceluiasi corp se atrag reciproc. – Si atractie. – Toate corpurile naturii se atrag mutual in raport direct cu volumu si invers cu patratu distantelor; asta e atractiunea planetara, o mare lege pe care Newton a demonstrat-o si care e cel mai frumos titlu de glorie al sau. Pintr´insa [!] a explicat miscarea planetelor, intoarcerea cometelor, fluxu si refluxu marii, turtirea polilor s. a. Daca aceste corpuri nu cad unele peste altele, cauza e ca-s dotate´n acelasi timp cu o forta de impulsiune care neutralizeaza puterea atractiva; miscarea circulara e rezultatu combinatiunii acestor doua forte. Se numeste forta de coeziune sau atractiune moleculara aceia care se exercita intre partile aceluiasi corp pin [!] contactu imediat.

corsaj n., pl. e (fr. corsage, d. corps, corp). Talia, partea de sus a unei rochii.

BADIJONA, badijonez, vb. I. Tranz. si refl. 1. A unge o parte bolnava a corpului cu o pensula sau cu un pamatuf de vata inmuiate intr-un medicament. ◊ Tranz. A unge trunchiul unui pom cu o solutie speciala pentru a distruge insectele si ouale lor. 2. Tranz. A unge suprafata unei sosele asfaltate cu o solutie impermeabila. – Din fr. badigeonner.

BANDAJ, bandaje, s. n. 1. Fasie de panza sau tifon utilizata la fixarea si protejarea unui pansament sau la imobilizarea unei parti bolnave a corpului. ♦ Cerc de otel elastic imbracat in panza si cu o pernita la capat, care apasa pe locul unei hernii inghinale. ♦ Fasie de panza cu care boxerii isi infasoara pumnii si peste care isi pun manusile. 2. Imbracaminte inelara de otel sau de cauciuc care se monteaza pe obada unei roti de vehicul pentru a o feri de degradare. ♦ Imbracaminte in forma unei benzi infasurate pe o teava, pe o varga de metal etc. – Din fr. bandage.

BLUZA, bluze, s. f. imbracaminte pentru partea superioara a corpului, asemanatoare cu o camasa barbateasca. – Din fr. blouse.

BLUZON, bluzoane, s. n. Obiect de imbracaminte (de sport), larg si comod, pentru partea superioara a corpului. – Din fr. blouson.

BUST¹, busturi, s. n. 1. partea superioara a corpului omenesc. 2. Sculptura sau (impr.) pictura care reprezinta partea superioara a corpului omenesc. – Din fr. buste.

CARENA, carene, s. f. 1. partea exterioara a corpului unei nave, care se gaseste sub linia de plutire. 2. Proeminenta prelungita a unor organe. Carena sternului la pasari. 3. (Bot.) Structura in corola leguminoaselor alcatuita din doua petale inferioare care cresc unite. – Din fr. carene, it. carena.

CATAPLASMA, cataplasme, s. f. Pasta medicinala, cu actiune emolienta si revulsiva, care se aplica, drept remediu, pe partea bolnava a corpului; p. ext. bucata de panza, bandaj etc. pe care se intinde aceasta pasta, pentru a fi aplicata pe corp. – Din fr. cataplasme, lat. cataplasma.

IMPACHETA, impachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strange, a aduna lucruri intr-un sac, intr-o lada etc., a ambala (in vederea transportului). 2. A pune comprese cu namol, cu parafina etc. pe o parte bolnava a corpului. – In + pachet. Cf. fr. empaqueter.

IMPACHETARE, impachetari, s. f. Actiunea de a impacheta si rezultatul ei. 1. Ambalare, impachetat. 2. Invelire a unei parti bolnave a corpului in comprese cu namol, cu parafina etc. – V. impacheta.

VAL, valuri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucata de tesatura fina, de obicei transparenta, pe care si-o pun femeile pe cap sau cu care isi invaluie corpul ori o parte a lui. *Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un val (de) pe ochi = a inceta (sau a incepe) sa vada, sa judece limpede, sa inteleaga ceva. 2. (Anat.; in sintagma) Valul palatului = portiunea musculara care continua, in partea posterioara a cavitatii bucale, palatul tare (dur) si care se termina cu omusorul. 3. (Bot.; in compusul) Valul-miresei = planta erbacee anuala, mica, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. voile.

ZGARCITURA, zgarcituri, s. f. (Rar) Contractie; parte contractata a corpului. – Zgarci² + suf. -tura.

MONSTRU, monstri, s. m. 1. Fiinta mitologica cu corpul format din parti ale unor animale diferite sau din unele parti de om si altele de animal. 2. Fiinta care se naste cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic, crud, denaturat. 3. Namila, matahala. ♦ (Fig.) (Adjectival) De proportii mari, extraordinar, neobisnuit. – Din lat. monstrum, fr. monstre.

SINAPISM, sinapisme, s. n. Cataplasma facuta din faina de mustar si apa, care se aplica pe o parte bolnava a corpului cu scopul de a provoca un aflux al sangelui. – Din fr. sinapisme.

CRUPA, crupe, s.f. partea superioara a corpului unor mamifere, cuprinsa intre sale si baza cozii.

TERMOFOR, termofoare, s. n. Recipient plat de cauciuc sau de metal in care se pune apa calda, ori o pernita incalzita electric, care se aplica pe o parte bolnava a corpului, ca mijloc terapeutic. – Din germ. Termophor, fr. thermophore.

ANAPLASTIE, anaplastii, s. f. Operatie chirurgicala facuta cu scopul de a reda forma normala unei parti mutilate a corpului. – Din fr. anaplastie.

COASTA, coaste, s. f. 1. Fiecare dintre oasele-perechi lungi, inguste si arcuite, articulate in spate de coloana vertebrala, iar in fata de stern, care alcatuiesc toracele animalelor vertebrate. ◊ Expr. (E) slab de-i poti numara coastele sau ii numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab. A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pantece, a avea coastele lipite = a fi foarte flamand, a fi mort de foame. 2. partea laterala a corpului omenesc, de la umeri pana la coapse; partea analoaga a corpului animalelor. ◊ Expr. A avea pe cineva in coaste = a se simti stingherit in actiuni de prezenta permanenta (si indiscreta) a cuiva. A pune (cuiva) sula in coasta = a obliga (pe cineva) sa faca (fara intarziere) un lucru neplacut (si greu). ♦ Latura. ◊ Loc. adv. Pe o coasta = pe o parte, intr-o dunga. ♦ Fiecare dintre grinzile care formeaza osatura transversala, de rezistenta, a bordajului unei nave. 3. Panta. 4. Mal, tarm (al unei mari). 5. (Iesit din uz) Flanc al unei armate. – Lat. costa.

VENTRAL, -A, ventrali, -e, adj. Care tine de pantece, privitor la pantece, din regiunea pantecelui; p. gener. care apartine partii anterioare a corpului uman sau a unui organ al omului; care apartine partii inferioare a corpului unui animal; privitor la aceste parti. – Din fr. ventral, lat. ventralis.

PIEPTAR, pieptare, s. n. 1. Obiect de imbracaminte (de postav, de lana etc.) fara maneci, care acopera ca o vesta partea superioara a corpului; spec. cojocel scurt din blana de oaie, fara maneci, adesea ornamentat, incheiat in fata sau pe umar; bundita. 2. Obiect de metal, de zale sau de piele groasa care acoperea pieptul si spatele luptatorilor din vechime, aparandu-i de loviturile adversarului. ♦ Bucata de piele groasa cu care scrimerii isi acopera pieptul. 3. Curea lata la hamuri, care trece pe sub pieptul calului. – Piept + suf. -ar.

POMPIER, pompieri, s. m. 1. Persoana care face parte dintr-un corp (militar sau civil) special instruit si dotat pentru a stinge incendiile. 2. (Inv.) Persoana care se ocupa cu stropitul strazilor, al caldaramului etc. 3. Adj. invar. (Rar; despre stil) Pompieristic. [Pr.: -pi-er] – Din fr. pompier.

FLAMANZARE, flamanzari, s. f. (Reg.; la unele animale) partea scobita a corpului cuprinsa intre ultima coasta si osul soldului; desert. – Flamanzi (pl. lui flamand) + suf. -are.

SEGMENT, (1, 2, 3) segmente, s. n., (4) segmenti, s. m. 1. S. n. Portiune dintr-o figura, limitata cel putin intr-o parte de marginile ei. ◊ Segment de dreapta = portiune dintr-o dreapta marginita de doua puncte. Segment de cerc = parte dintr-un cerc cuprinsa intre o coarda si arcul subintins. 2. S. n. Portiune definita dintr-un intreg, nedetasata de acesta. Segment din coloana vertebrala. 3. S. n. Fiecare dintre inelele (sau partile) care alcatuiesc corpul unor vietuitoare. 4. S. m. Garnitura metalica a unui piston, care serveste la etansarea spatiului liber dintre acesta si cilindrul in interiorul caruia se deplaseaza, sau la razuirea uleiului de pe peretii interiori ai cilindrului. – Din fr. segment, lat. segmentum.

CONFORMATIE, conformatii, s. f. Structura fizica generala a corpului sau a partilor lui, a unei suprafete de teren etc.; constitutie. – Din fr. conformation, lat. conformatio.

ELASTOMECANICA s. f. parte a mecanicii corpurilor solide, deformabile, care se ocupa cu studiul eforturilor si deformatiilor in corpurile elastice sub actiunea fortelor exterioare. – Din fr. elastomecanique.

DOM, domuri, s. n. 1. Catedrala impunatoare, biserica principala in unele orase italiene, germane etc.; p. ext. cladire monumentala; p. restr. acoperis care imbraca la exterior o cupola a unei cladiri monumentale. 2. Recipient de otel montat la partea superioara a corpului unei caldari orizontale de aburi. 3. Structura geologica in forma de bolta larga, circulara sau eliptica. [Var.: (inv., 1) doma s. f.] – Din fr. dome. Cf. it. duomo, germ. Dom.

TAMPONA, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge usor si in repetate randuri o parte a suprafetei corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpiratia sau secretiile unei rani. – Din fr. tamponner.

TORS², torsuri, s. n. Sculptura reprezentand partea superioara a corpului omenesc, fara membre (si fara cap). ♦ Trunchiul (gol al) corpului omenesc. – Din fr. torse, it. torso.

TUR², tururi, s. n. (Fam.) parte a pantalonilor care acopera regiunea dorsala a corpului; p. ext. partea dorsala a corpului omenesc. – Din scr. tur.

DEZAGREGAT, -A, dezagregati, -te, adj. (Despre corpuri) Desfacut in partile componente. ♦ (Despre nuclee atomice; impr.) Dezintegrat. ♦ Fig. (Despre o comunitate) Care si-a pierdut cu totul coeziunea. – V. dezagrega.

SELACIAN, selacieni, s. m. (La pl.) Subclasa de pesti marini cu scheletul cartilaginos, cu coada impartita in doua parti inegale, cu corpul acoperit cu solzi si cu tepi; (si la sg.) peste din aceasta subclasa. ♦ (Adjectival) Peste selacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. selacien.

STIGMAT, stigmate, s. n. 1. Urma lasata de ceva; spec. urma rusinoasa, semn dezonorant. ♦ Spec. (Inv.) Marca, stampila, semn care se aplica (cu ajutorul unui fier rosu) pe corpul sclavilor sau al delincventilor. ♦ (Rar) Pata de murdarie. 2. (Bot.) partea superioara a pistilului, pe care se prinde si incolteste polenul. 3. Fiecare dintre cele doua deschizaturi ale traheelor, asezate pe partile laterale ale corpului unor insecte, miriapode etc. – Din fr. stigmate, lat. stigma, -atis.

ANTERIOR ~oara (~ori, ~oare) si adverbial 1) Care a avut loc inainte; precedent; premergator. 2) Care se gaseste in fata; dinainte. partea ~oara a corpului. [Sil. -ri-or] /<fr. anterieur, lat. anterior

A BADIJONA ~ez tranz. 1) (organe sau parti bolnave ale corpului) A unge cu o solutie medicamentoasa (in scopuri curative sau preventive). 2) (trunchiul pomilor) A unge cu o solutie speciala contra insectelor. 3) (suprafetele deteriorate ale unei sosele asfaltate) A acoperi cu un strat subtire de bitum. /<fr. badigeonner

BUCA ~ci f. 1) fam. Fiecare dintre cele doua parti carnoase ale fetei omului (sau ale botului animalelor) de la tampla in jos; obraz. 2) Fiecare dintre cele doua parti carnoase si rotunjite, care se afla in partea dorsala a corpului omului si a unor animale; fesa. /<lat. bucca

CATAPLASMA ~e f. 1) Pasta medicinala, intinsa pe o bucata de panza si aplicata drept remediu pe partea bolnava a corpului. 2) Panza sau bandaj pe care se intinde aceasta pasta. [G.-D. cataplasmei] /<fr. cataplasme

COBRA ~e f. Sarpe veninos care, fiind iritat, isi ridica partea anterioara a corpului si isi umfla gatul; sarpe-cu-ochelari. /<fr. cobra

FESA ~e f. Fiecare dintre cele doua parti carnoase, care se afla in partea dorsala a corpului omului si a unor animale; buca. /<fr. fesse

GOLICIUNE ~i f. 1) Stare a celui sau a ceea ce este gol. 2) partea goala a corpului; nuditate. 3) Stare a celui sarac; saracie. 4) fig. Situatie reala (neplacuta), prezentata in mod direct, fara menajamente. /gol + suf. ~iciune

GREABAN grebene n. 1) (la unele animale, in special la cabaline si bovine) partea proeminenta a corpului dintre gat si spinare. 2) Creasta a unui munte. [Pl. si grebeni] /<sl. grebeni

A SE INCRANCENA ma ~ez intranz. 1) (despre corp si despre parti ale lui) A se contracta in mod involuntar sub actiunea unei tensiuni nervoase; a se increti; a se infiora. 2) (despre lupte) A deveni (mai) crancen; a se desfasura tot mai intens; a se inversuna; a se indarji. [Si incrancen] /in + crancen

JACHETA ~e f. Haina (femeiasca) scurta, cu maneci, incheiata in fata, care este purtata peste rochie, bluza, camasa etc. si acopera partea superioara a corpului. /<fr. jaquette

LACUNA ~e f. 1) Spatiu gol in integritatea unui lucru. 2) fig. Omisiune intr-un text sau in corpul unei opere. 3) parte ce lipseste pentru ca ceva sa poata fi considerat perfect. /<fr. lacune, lat. lacuna

LATURA ~i f. 1) parte laterala a unui obiect; margine. 2) Fiecare dintre cele doua parti laterale ale corpului omenesc. 3) Directie a unei miscari (in spatiu sau in timp). ◊ In laturi la o parte; intr-o parte. 4) Aspect sub care poate fi privit un lucru. 5) Fiecare dintre liniile care marginesc o figura geometrica sau dintre semidreptele care formeaza un unghi. [G.-D. laturii] /<lat. latora

MADULAR ~e n. mai ales la pl. pop. parte articulata a corpului uman sau a unor animale, care serveste la deplasare sau la simtire; membru. /<lat. medullaris

METEAHNA metehne f. 1) Lipsa a unei insusiri necesare; neajuns; defect; cusur; deficienta. 2) Inclinatie puternica ce nu poate fi infranta; viciu. 3) parte vatamata a corpului. /Orig. nec.

MONSTRU ~stri m. 1) (in mitologia antica) Fiinta imaginara cu corpul format din parti ale unor animale diferite sau din unele parti de om si altele de animal. 2) Fiinta urata cu defecte fizice; pocitura; momaie. 3) Persoana cu mari devieri de la comportarea normala. 4) Fiinta imaginara, fioroasa de dimensiuni mari si neproportionale; matahala; dihanie. /<lat. monstrum, fr. monstre

NUDITATE ~ati f. 1) parte nuda a cor-pului unei persoane; goliciune. 2) fig. Lipsa de artificii; simplitate. ~atea stilului. /<fr. nudite

OBLOJEALA ~eli f. pop. 1) Mijloc extern de tratament, prin aplicarea unei comprese, cataplasme sau unguent (pe partea bolnava a corpului). 2) Aplicare a unor medicamente si a unor materiale sterile de protectie (vata, tifon) pe o rana sau pe un organ bolnav, pentru a le feri de infectie si a le vindeca; pansament. [Sil. -blo-] /a obloji + suf. ~eala

A SE OBRINTI se ~este intranz. pop. (despre rani sau parti ranite ale corpului) A se inflama prin raceala sau prin infectare. [Sil. -brin-] /<sl. obentriti

PANDUR ~i m. (in sec. XVIII-XIX in Tara Romaneasca) 1) Ostas facand parte dintr-un corp de oaste neregulata. 2) Soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu. 3) pop. Taran razvratit care se retragea in paduri si lupta impotriva asupritorilor, facand dreptate celor saraci; haiduc. /<sb. pandur, ung. pandur

RARUNCHI ~ m. 1) pop. (la om si la animalele superioare) Organ-pereche al aparatului u****r, situat (simetric) in regiunea lombara; rinichi. ◊ A avea seu la ~ a fi instarit. 2) parte interioara a corpului omenesc considerata ca centru al vitalitatii sau sensibilitatii. ◊ A ofta din ~ a ofta din greu. /<lat. renunculus

A SE RASUCI ma ~esc intranz. 1) A se intoarce brusc intr-o parte cu tot corpul. 2) rar A-si schimba miscarea in directie opusa. /ras- + a suci

SINAPISM ~e n. Cataplasma din faina de mustar care se aplica pe partile bolnave ale corpului in scopuri curative. /<ngr. sinapismos, fr. sinapisme

STACOJ ~i m. inv. 1) Crustaceu asemanator cu racul, dar de talie mai mare; homar. 2) Crustaceu dulcicol cu carapacea neagra-verzuie, avand in partea anterioara a corpului o pereche de clesti lungi si vigurosi; rac. /<ngr. stakos

SUSPENSOR² ~oare n. Bandaj pentru imobilizarea unei parti bolnave a corpului sau pentru sustinerea unui organ (iesit din cavitatea sa sau/si lasat in jos). /<fr. suspensoir

TERMOFOR ~oare n. Punga de cauciuc umpluta cu apa calda sau pernuta incalzita electric, care se aplica pe partea bolnava a corpului pentru a calma durerile sau a incalzi in caz de criza. /<germ. Termophor, fr. thermophore

TORACE n. 1) Cavitate a corpului, pana la diafragma, in care se afla principalele organe ale sistemului respirator si circulator; cosul pieptului. 2) (la insecte) partea mijlocie a corpului de care se tin picioarele si aripile. /<fr. thorax

ALOCHIRIE s.f. (Biol.) Transpunere a unei senzatii in regiunea corespunzatoare din partea opusa a corpului. [< fr. allochirie].

CATAPLASMA s.f. Pasta (din mustar) care se aplica pe o parte bolnava a corpului; (p. ext.) carpa, bandaj etc. pe care se intinde aceasta pasta pentru a fi aplicata. [< fr. cataplasme, cf. gr. kataplasma].

CONFRATERNITATE s.f. (Frantuzism) Intelegere intre persoanele care fac parte din acelasi corp (constituit ca atare), intre persoanele care practica aceeasi profesiune; confrerie. [Cf. fr. confraternite].

FARADIZARE s.f. Tratament al anumitor parti bolnave ale corpului cu ajutorul curentilor de inductie; faradoterapie. [Gen. -iei. / cf. fr. faradisation].

MAMELUC s.m. 1. Soldat care facea parte dintr-un corp de cavalerie turco-egiptean. 2. (In Brazilia) Persoana nascuta dintr-un parinte alb si unul indian. 3. (Fig.) Om fara personalitate si fara pareri proprii. / < fr. m******k, cf. ar. mamluk – sclav].