OCHEANA, ochene, s. f. Peste lung de 20-30 cm, cu capul mic, cu partea dorsala cenusie-albastrie, iar cea ventrala alba si cu aripioarele rosii; babusca (Rutilus rutilus). ♦ Rosioara. [Var.: (reg.) ochean s. m.] – Ochi¹ + suf. -ean.

DORSOVENTRAL, -A, dorsoventrali, -e, adj. (Anat.; adesea adverbial) in partea dorsala si ventrala. – Dors[al] + ventral.

TUR², tururi, s. n. (Fam.) Parte a pantalonilor care acopera regiunea dorsala a corpului; p. ext. partea dorsala a corpului omenesc. – Din scr. tur.

BUCA ~ci f. 1) fam. Fiecare dintre cele doua parti carnoase ale fetei omului (sau ale botului animalelor) de la tampla in jos; obraz. 2) Fiecare dintre cele doua parti carnoase si rotunjite, care se afla in partea dorsala a corpului omului si a unor animale; fesa. /<lat. bucca

FESA ~e f. Fiecare dintre cele doua parti carnoase, care se afla in partea dorsala a corpului omului si a unor animale; buca. /<fr. fesse

EVOLUTA s.f. 1. (Mat.) Curba, loc geometric al centrelor de curbura ale unei curbe date; desfasurata. 2. (Bot.) Organ rasucit spre partea dorsala. [< engl. evolute, germ. Evolute, cf. lat. evolutus – desfasurat].

AMFINEURIENI s. m. pl. clasa de moluste marine, avand partea dorsala cu placi calcaroase. (dupa fr. amphineures)

EVOLUTA s. f. 1. (mat.) curba loc geometric al centrelor de curbura ale unei curbe date; desfasurata. 2. (bot.) organ rasucit spre partea dorsala. (< engl. evolute, germ. Evolute)

STEGOZAUR s. m. dinozaurian erbivor fosil, cu capul foarte mic in raport cu trunchiul si cu membrele anterioare mai scurte, pe partea dorsala avand doua randuri de placi osoare triunghiulare. (< fr. stegosaure)

SEZUT, (II) sezuturi, s. n. I. Faptul de a sedea; sedere. II. 1. partea inferioara, dorsala a trunchiului omenesc, pe care se sprijina corpul in timpul sederii; dos, fund. ♦ P. restr. A**s. 2. (Inv.) Locuinta, domiciliu. – V. sedea.

POSTERIOR, -OARA adj. 1. Care urmeaza, care este dupa ceva (in ordinea scurgerii timpului); ulterior. 2. Aflat in partea dinapoi; dorsal. ♦ (Despre vocale) Care se articuleaza in partea dinapoi a cavitatii bucale. [Pron. -ri-or. / cf. fr. posterieur, lat. posterior].

POSTERIOR, -OARA adj. 1. dupa cineva sau ceva. ◊ (adv.) mai tarziu; ulterior. 2. aflat in partea dinapoi; dorsal. ◊ (despre vocale) care se articuleaza in partea de dinapoi a cavitatii bucale. (< fr. posterieur, lat. posterior)

dorsal ~a (~i, ~e) 1) Care tine de spate; propriu spatelui; de la spate. Muschi ~. 2) Care se afla in regiunea spatelui; din regiunea spatelui. parte ~a. /<fr. dorsal

DINAPOIA² f. 1) (la corpul omului) partea din dos; latura dorsala. 2) (la corpul animalelor) Jumatatea dindarat; jumatatea din urma. 3) (la obiecte de imbracaminte) partea de la spate. /de + inapoi[a]

POSTERIOR adj. 1. dinapoi, dindarat. (In partea ~oara a carutei.) 2. v. dorsal. 3. v. ulterior.

DORSAL, -A adj. Referitor la partea din spate, posterioara a corpului sau a unui organ. // s.f. (Geol.) 1. Forma complexa de relief care se intinde pe zeci de mii de kilometri pe fundul oceanelor, separand doua bazine. 2. Lant muntos care se intinde pe spatiul unui continent. ♦ Relief mai putin accidentat care separa unitati de relief mai joase. 3. dorsala barometrica = linie sinuoasa care uneste punctele de mare presiune. [Cf. fr. dorsal, it. dorsale].

BLENIIDE s. n. pl. familie de pesti marini viu colorati, cu capul turtit in partea superioara, botul scurt si aripioara dorsala foarte lunga: corosbina sau catelul-de-mare. (< fr. blenniides)

dorsal, -A I. adj. 1. referitor la partea posterioara a corpului sau a unui organ. ♦ (s. m.) marele ~ = cel mai lat muschi al spatelui. 2. (despre foneme) articulat in spatele limbii. II. s. f. 1. sistem muntos care se intinde pe zeci de mii de kilometri pe fundul oceanelor, separand doua bazine. 2. lant muntos care se intinde pe spatiul unui continent. 3. relief mai putin accidentat, care separa unitati de relief mai joase. 4. prelungire a unui anticiclon intre doua zone cu presiune atmosferica mai coborata, care poate fi asemanata cu un „bot de deal”. (< fr. dorsal)

COROZBINA, corozbine, s. f. Peste de mare marunt, viu colorat, cu capul turtit in partea superioara, cu botul scurt, cu aripioara dorsala foarte lunga si alcatuita din numeroase raze spinoase; catel-de-mare (Blennius sanguinolentus). – Et. nec.

RINCOCEFAL, rincocefali, s. m. (La pl.) Ordin de reptile caracterizat prin existenta coardei dorsale; (si la sg.) reptila care face parte din acest ordin. – Din fr. rhynchocephales.

TUR² ~uri n. rar parte a pantalonilor barbatesti care acopera regiunea dorsala a corpului. /cf. sb. tur

SALMONID, salmonide, s. n. (La pl.) Familie de pesti rapitori (din care fac parte pastravul, lipanul etc.), caracterizati printr-o a doua inotatoare dorsala, adipoasa (Salmonidae); (si la sg.) peste care face parte din aceasta familie. – Din fr. salmonides.

DOS ~uri n. 1) partea de dindarat a unui lucru sau a unei fiinte care se opune fetei. ◊ In ~ul... in spatele; inapoia... Din ~ul din spatele; dinapoia. Pe din ~ a) prin intrarea din spate a unei case; b) pe ascuns; in taina. Pe de-a-ndoaselea a) altfel de cum trebuie; anapoda; b) invers; in alta ordine decat cea normala. 2) Extremitate dorsala a corpului pe care se sade; fund; sezut. 3) partea interioara a unei haine. ◊ Pe ~ a) cu fata inauntru; b) altfel decat trebuie. 4) Loc ferit, adapostit, unde nu ploua, nu bate soarele, vantul. 5); ~ul mainii (sau palmei) partea de din afara a mainii sau a palmei. /<lat. dossum

FUND ~uri n. 1) partea de jos a unui vas, care constituie baza lui. ~ul caldarii. 2) Fiecare din cele doua parti laterale ale unui butoi. 3) Scandura mica de diferite forme, intrebuintata la bucatarie (pentru a taia ceva, a rasturna mamaliga etc.). 4) (la om) Extremitatea dorsala a corpului, pe care se sade; dos; sezut. 5) partea de jos a unei cavitati naturale. ~ul marii. 6) partea din spate a unui spatiu. ~ul scenei. 7) partea unor obiecte opusa deschizaturii. ~ul sacului. /<lat. fundus

PEDIOS, -OASA adj. al piciorului. ♦ artera oasa = parte terminala a arterei tibiale anterioare; muschi ~ = muschi pe fata dorsala a piciorului, extensor al degetului mare. (< fr. pedieux)