BORDURA, borduri, s. f. Fasie, panglica sau cusatura la marginea unui obiect textil. 2. Zona care inconjura marginea unui obiect, cu o structura diferita de a acestuia; spec. zona de la marginea dinspre partea carosabila a trotuarului. Bordura de flori a unei peluze. – Din fr. bordure.

IMPIETRUIRE, impietruiri, s. f. Asezare a unor straturi de pietre sau de pietris pe partea carosabila a unui drum; pietruire. – In + pietruire.

PLANSEU, plansee, s. n. Element de constructie de lemn, de beton armat etc. care serveste ca suport pentru fixarea unei masini, formeaza partea carosabila a unui pod, separa etajele unei cladiri (constituind dusumeaua sau acoperisul) etc. – Din fr. plancher.

TROTUAR, trotuare, s. n. Portiune marginala special amenajata din suprafata unei strazi, mai ridicata decat partea carosabila, rezervata circulatiei pietonilor. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. trottoir.

REFUGIU, refugii, s. n. 1. Faptul de a se refugia; timp petrecut ca refugiat intr-un anumit loc. 2. Loc de scapare, de adapostire in fata unei primejdii sau a unei neplaceri; adapost, azil. ♦ Fig. Consolare, alinare, mangaiere. ♦ Platforma ridicata si amenajata ca un trotuar, pe partea carosabila a cailor de circulatie cu trafic intens sau in mijlocul unei piete, pentru a usura reglementarea circulatiei, traversarea strazii, urcarea sau coborarea din vehiculele de transport in comun etc. – Din fr. refuge, lat. refugium.

ACOSTAMENT ~e n. Fiecare dintre cele doua fasii laterale de-a lungul unei sosele, situate intre partea carosabila si sant. /<fr. accotement

PLANSEU ~e n. 1) Element de constructie in forma de platforma, care separa etajele unei cladiri sau alcatuieste partea carosabila a unui pod. 2) Suport pentru fixarea unei masini. /<fr. plancher

TROTUAR ~e n. Portiune laterala a unei strazi, mai ridicata decat partea carosabila, special amenajata si rezervata circulatiei pietonilor. [Sil. -tuar] /<fr. trottoir

ACOSTAMENT s.n. Fasie laterala de-a lungul unei sosele, situata intre partea carosabila si sant. [Pl. -te. / cf. fr. accotement].

BORDURA s.f. 1. Fasie aplicata (ca podoaba) pe marginea unui lucru; chenar. ♦ Margine a unui obiect facuta dintr-un material mai rezistent; intaritura. 2. Margine a trotuarului catre partea carosabila a unei strazi. [< fr. bordure].

TROTUAR s.n. Parte a strazii (mai ridicata decat partea carosabila) rezervata circulatiei pietonilor. [Pron. tro-tu-ar. / < fr. trottoir].

TROTUAR /TUAR/ s. n. parte marginala a unei strazi, mai ridicata decat partea carosabila, rezervata circulatiei pietonilor. ♦ (fam.; despre p*********e) a face ~ ul = a atrage clienti pe strada. (< fr. trottoir)

ACOSTAMENT, acostamente, s. n. Fasie laterala din platforma unei sosele, cuprinsa intre marginea partii carosabile si marginea soselei. – Dupa fr. accotement.

VALURIRE, valuriri, s. f. Formare de ondulatii pe suprafata partii carosabile a unei sosele. – Din valuri (pl. lui val¹).

SOSEA, sosele, s. f. Cale de comunicatie interurbana, pietruita sau asfaltata; p. restr. strada larga, frumos amenajata, la intrarea intr-un oras, care continua caile de comunicatie interurbane. ◊ Sosea nationala = sosea care leaga intre ele centrele importante ale tarii si a carei ingrijire se afla in seama administratiei centrale. Sosea comunala = sosea care leaga mai multe comune intre ele, fiind ingrijita de comunele respective. ♦ (Inv.) partea carosabila a unei strazi, cuprinsa intre trotuare. – Din fr. chaussee.

RIGOLA, rigole, s. f. 1. Sant mic sau amenajare speciala facuta de-a lungul strazilor, intre marginea partii carosabile si bordura trotuarelor, avand rolul de a colecta apele superficiale si de a le dirija la un punct de descarcare. 2. Canal mic sau brazda prin care este condusa apa de irigatie la plante. 3. Forma de eroziune in adancime (pana la 50 cm) a solului ca rezultat al actiunii suvoaielor de apa. – Din fr. rigole (cu unele sensuri dupa germ. Rigole).

SENS, sensuri, s. n. 1. Inteles (al unui cuvant, al unei expresii, al unei forme sau al unei constructii gramaticale); semnificatie. ♦ (In semiotica) Intelesul unui semn. ♦ Continut notional sau logic. Imi spui cuvinte fara sens. 2. Temei rational; logica, rost, ratiune, noima. Sensul vietii. ♦ Rost, scop, menire. ◊ Loc. adv. Fara sens = fara rost, la intamplare. Intr-un anumit sens = privind lucrurile intr-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. In sensul cuiva = potrivit vederilor, parerilor cuiva. 3. Directie, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta, putandu-se folosi toata latimea partii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele doua posibilitati de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singura dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus.

SUPRALARGIRE, supralargiri, s. f. Largire a partii carosabile a unui drum (in portiunea curbelor). – Supra- + largire.

BOMBAMENT n. Convexitate a partii carosabile a unei sosele, realizata pentru scurgerea apelor. /<fr. bombement

DEFINITIVARE s.f. Actiunea de a definitiva si rezultatul ei. ♦ Ansamblul lucrarilor necesare pentru amenajarea partii carosabile a unui drum in vederea modernizarii acesteia. [< definitiva].

BOMBAMENT s.n. Convexitatea partii carosabile a unei sosele de-a curmezisul ei. [< fr. bombement].

CAROSABIL, -A adj. (Despre drumuri, sosele etc.) Care permite circulatia vehiculelor; pe care merg vehiculele. ◊ parte carosabila (si s.n.) = parte a unei sosele sau a unei strazi rezervata circulatiei vehiculelor. [< fr. carrossable].

BOMBAMENT s. n. convexitate a partii carosabile a unei sosele. (< fr. bombement)

DEFINITIVARE s. f. 1. actiunea de a definitiva. 2. ansamblu de lucrari necesare pentru amenajarea partii carosabile a unui drum in vederea modernizarii. (< definitiva)

BOMBAMENT s. n. Convexitatea partii carosabile a unui drum, in profil transversal. – Dupa fr. bombement.

ACOSTAMENT, acostamente, s. n. Fasie laterala din platforma unei sosele, de obicei nepavata, situata la marginea partii carosabile. – Dupa fr. accotement.

carosabil, -A adj., s. n. parte (a unui drum, a unei strazi) rezervata circulatiei vehiculelor. (< fr. carrossable)

carosabil, -A, carosabili, -e, adj. (Despre drumuri) Care permite circulatia vehiculelor rutiere; (despre partea unui drum) care este rezervata circulatiei vehiculelor rutiere. – Din fr. carrossable.

carosabil, -A, carosabili, -e, adj. (Despre drumuri) Care permite circulatia vehiculelor; (despre o parte a unui drum) rezervat circulatiei vehiculelor. – Dupa fr. carrossable.

carosabil ~a (~i, ~e) (despre drumuri, sosele etc.) Care este destinat circulatiei vehiculelor rutiere. parte ~a a strazii. /<fr. carrossable