duhovnic (duhovnici), s. m. – Confesor, parinte spiritual. – Megl. dovnic. Sl. duchoviniku, bg. duhovnik, din sl. duchu „spirit”, cf. duh. – Der. duhovnicesc, adj. (confesional; spiritual); duhovniceste, adv. (spiritual); duhovnici, vb. (a spovedi, a confesa); duhovnicie, s. f. (misiunea de a spovedi).

SUFLETESC adj. 1. imaterial, nematerial, spiritual. (Componenta ~ easca.) 2. v. spiritual. 3. v. psihic. 4. v. duhovnicesc. 5. adoptiv, spiritual. (Ei sunt parintii mei ~esti.)

ADOPTIV adj. 1. infiat. 2. v. vitreg. 3. spiritual, sufletesc. (Ei sunt parintii mei ~.)

PATRIMONIU ~i n. 1) Bun material mostenit de la parinti; posesiune ereditara. 2) Totalitate de bunuri (materiale sau spirituale) care apartine unei colectivitati; bun public. /<lat. patrimonium, fr. patrimoine

PATRIMONIU s. n. 1. totalitatea drepturilor si a obligatiilor evaluabile in bani si a bunurilor materiale la care se refera acestea, care apartin unei persoane fizice sau juridice. 2. bunuri mostenite prin lege de la parinti. ◊ totalitatea bunurilor care apartin unei colectivitati, unui stat etc.; bun public. ◊ bunuri spirituale care apartin unui popor sau omenirii intregi. (< lat. patrimonium, fr. patrimoine, it. patrimonio)

parinte, parinti, s. m. 1. (La pl.) Tata si mama. ♦ Fiecare dintre cei doi parinti (1). ◊ (La pl.) Stramosi, strabuni. 2. Barbat considerat in raport cu copiii sai; tata. ♦ Fig. Indrumator, calauzitor, protector spiritual. 3. Fig. Fondator, intemeietor, initiator (al unei stiinte, al unei miscari culturale etc.). 4. Fig. (In limbajul bisericesc) Dumnezeu (ca protector al oamenilor).** Sef al religiei crestine, intemeietor sau conducator al Bisericii crestine. ◊ (Prea) sfantul parinte = papa. 5. Fig. Preot. – Lat. parens, -ntis.

PATRIMONIU, patrimonii, s. n. 1. (Jur.) Totalitatea drepturilor si a obligatiilor cu valoare economica, precum si a bunurilor materiale la care se refera aceste drepturi, care apartin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun mostenit prin lege de la parinti (sau de la rude); avere parinteasca. ◊ Separatie de patrimoniu = separare legala a bunurilor personale ale cuiva de bunurile mostenite sau a averii sotului de zestrea sotiei. 2. Totalitatea bunurilor care apartin colectivitatii si sunt administrate de catre organele statului; bun public. ♦ Bunuri spirituale care apartin intregului popor (fiind transmise de la stramosi); mostenire culturala; p. ext. bunuri spirituale, culturale etc. care apartin omenirii intregi. – Din lat. patrimonium, fr. patrimoine.

parinte ~ti m. 1) Barbat in raport cu copiii sai. 2) la pl. Tata si mama. 3) mai ales la pl. Persoana care apartine generatiilor precedente; stramos; strabun. 4) fig. Persoana care a pus temelia unui domeniu de activitate; intemeietor; fondator. 5) fig. (folosit si ca adresare catre un preot sau un calugar) Indrumator spiritual. /<lat. parens, ~tis

spiritual adj. 1. (FILOZ.) ideal, imaterial. (Elemente materiale si elemente ~.) 2. imaterial, nematerial, sufletesc. (Aspectul ~ al...) 3. moral, sufletesc, (inv.) moralic, moralicesc. (Ceva despre viata ~ a unui popor.) 4. psihic, psihologic, sufletesc. (Starea ~ a cuiva.) 5. intelectual. (Cultura ~.) 6. cerebral, intelectual, mintal, rational. (Activitate ~.) 7. (BIS.) bisericesc, ecleziastic, religios, (inv.) religionar. (Dogma ~.) 8. (BIS.) bisericesc, duhovnicesc, religios, sufletesc. (Pastor ~.) 9. adoptiv, sufletesc. (Ei sunt parintii mei ~.) 10. destept, inteligent, (inv.) spirituos. (O conversatie ~.) 11. hazliu. (Gluma ~.)

ginere (gineri), s. m. – 1. Sotul unei femei, in raport cu parintii acesteia. – 2. Mire. – Mr. dzinere, megl. ziniri, istr. ziner. Lat. gener (Puscariu 720; Candrea-Dens., 745; REW 3730; DAR), cf. it. genero, prov. genere, fr. gendre, sp. yerno, port. genro. Cuvint comun in toate regiunile (ALR, II, 259). Nu are sensul de „barbat casatorit” pe care Sandfeld 37 il presupune, deducindu-l din ngr. γαμβρός; indica numai persoana casatorita, din punctul de vedere al inrudirii sale spirituale cu socrii, sau in cursul ceremoniei de nunta. – Der. gineri, vb. (a face pe cineva sa-i fie ginere, a-si da fata dupa cineva); ginerie, s. f. (gradul de rudenie al ginerelui cu socrii).