OPORTUNISM s. n. Atitudine lipsita de principialitate a unei persoane care, pentru a-si satisface interesele personale, adopta si aplica, dupa imprejurari, principii si pareri diferite. – Din rus. opportunizm, fr. opportunisme.

SUPRAARBITRU ~i m. Arbitru desemnat pentru a hotari intr-un litigiu, in care arbitrii propriu-zisi au pareri diferite. /supra- + arbitru

DISIDENTA s.f. Deosebire de opinii (fata de o majoritate); sciziune, schisma; dezacord. ♦ Grup de persoane care sustin o parere diferita de aceea a majoritatii; sciziune care ia nastere in urma unei asemenea situatii. [Var. dizidenta s.f. / cf. fr. dissidence, lat. dissidentia].

ECLECTIC, -A adj. (adesea s.) De eclectism. ♦ Care alege din diferite sisteme parerile cele mai convenabile; care alege ceea ce ii place din diferite scoli, genuri etc. [Cf. fr. eclectique, gr. eklektikos < eklegein – a alege].

ECLECTIC, -A I. adj. referitor la eclectism, care da dovada de eclectism, care promoveaza eclectismul; care alege din diferite sisteme parerile cele mai convenabile; care imbina elemente diverse din diferite scoli, genuri etc. II. s. f. alegere si imbinare dupa diverse criterii a unor idei, conceptii etc. eterogene sau chiar opuse. III. s. m. f. adept al eclectismului filozofic. (< fr. eclectique, gr. eklektikos)

NUMITOR, numitori, s. m. Termen al unei fractii ordinare, scris sub linia de fractie, care reprezinta impartitorul operatiei de impartire. ◊ Expr. A aduce la acelasi numitor = a) a face ca doua sau mai multe fractii ordinare sa aiba acelasi numitor; b) a impaca puncte de vedere deosebite sau a uniformiza (fara temei) pareri, tendinte, conceptii diferite. – Numi + suf. -tor.

SONDAJ s.n. 1. Cercetare facuta cu o sonda in sol, in fundul unei ape etc.; prospectiune. ◊ Sondaj meteorologic = determinarea conditiilor meteorologice (temperatura, presiune etc.) la un anumit nivel sau la niveluri succesive ale atmosferei. ♦ Introducerea unei sonde intr-o cavitate naturala a organismului sau intr-o plaga pentru evacuarea substantelor nocive sau pentru extragerea unei probe in vederea unei analize. 2. Cercetare sumara facuta prin consultarea atenta numai a unor parti dintr-un material. 3. Sapatura facuta pentru determinarea profilului geologic sau pentru extragerea probelor necesare analizei solului. ♦ Luare de probe dintr-un material compact sau granulat. 4. Sondaj de opinie = ancheta care urmareste cunoasterea parerilor oamenilor in diferite probleme. [< fr. sondage].

SONDAJ s. n. 1. explorare facuta cu o sonda in sol, pe fundul unei ape etc.; prospectiune. ♦ ~ meteorologic = determinarea conditiilor meteorologice (temperatura, presiune etc.) la un anumit nivel sau la niveluri succesive ale atmosferei. 2. introducere a unei sonde intr-o cavitate naturala a organismului ori intr-o plaga pentru evacuarea substantelor nocive sau pentru extragerea unei probe in vederea unei analize. 3. cercetare sumara prin consultarea unor parti dintr-un material. 4. sapatura pentru determinarea profilului geologic sau pentru extragerea probelor necesare analizei solului. ◊ luare de probe dintr-un material compact sau granulat. 5. (in invatamant) actiune de cunoastere care se efectueaza doar asupra unui fragment considerat ca reprezentativ pentru totalitate. ♦ ~ de opinie = ancheta care urmareste cunoasterea parerilor oamenilor in diferite probleme. (< fr. sondage)

CONSONANTA, consonante, s. f. 1. (Muz.) Unire, combinare armonioasa a doua sau a mai multor sunete de inaltimi diferite. 2. Fig. Potrivire de idei, de pareri; intelegere, acord. – Din fr. consonance.

DIVERGENT, -A, divergenti, -te, adj. 1. (Despre linii geometrice, raze luminoase dintr-un fascicul etc.) Care se departeaza dintr-un punct comun in directii diferite; (despre fascicule de raze luminoase) a carui sectiune creste pe masura departarii de un punct de referinta; (despre sisteme optice) care produce un fascicul de raze de lumina ce se departeaza unele de altele. ♦ (Mat.; despre siruri de numere) Care nu are o limita finita, care tinde spre infinit. 2. Fig. (Despre pareri, conceptii, atitudini) Care se deosebesc, se contrazic intre ele; care urmaresc scopuri diferite. – Din fr. divergent, lat. divergens, -ntis.

PUNCT s., adv., interj. 1. s. (LINGV.) (inv.) picatura, soroaca. (A pus ~ la sfarsitul frazei.) 2. s. (LINGV.) puncte de suspensie = puncte-puncte (pl.); puncte-puncte v. puncte de suspensie (pl.); punct si virgula = (Transilv.) coma punctata, (inv.) semicolon. 3. s. v. comedon. 4. s. v. articol. 5. s. v. clauza. 6. s. loc. (In diferite ~ ale orasului.) 7. s. v. faza. 8. s. v. stadiu. 9. s. punct de vedere v. parere. 10. adv. exact. 11. interj. v. ajunge!

IDEE, idei, s. f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoasterii logice; notiune, concept. 2. Principiu, teza cuprinzatoare, teza fundamentala, conceptie, gandire, fel de a vedea. ♦ Opinie, parere, gand, convingere, judecata. ◊ Expr. A avea idee = a avea cunostinte (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamatie de dezaprobare. Da-mi o idee = ajuta-ma cu o sugestie sau sa gasesc o solutie. ♦ Intentie, plan, proiect. 3. (In expr.) Idee fixa = imagine, gand delirant izolat, intens si durabil, lipsit de ratiune. ♦ Teama, grija cu privire la ceva, panica. ◊ Expr. (Fam.) A baga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face sa se ingrijoreze, sa se teama sau a se ingrijora, a se teme. 4. (In expr.) O idee (de...) = o cantitate mica, redusa etc. O idee mai mare. – Din fr. idee, lat. idea.

DIVERGENT, -A adj. 1. (Despre linii, raze etc.) Care, pornind dintr-un punct, se departeaza in directii diferite. ◊ Lentila divergenta = lentila care imprastie razele incidente paralele. ♦ (Mat.; despre o serie) Ai carei termeni nu au o suma determinata. 2. (Fig.; despre pareri, conceptii) Deosebit, in contradictie, contradictoriu. [< fr. divergent].

DIVERGENT, -A adj. 1. (despre linii, raze etc.) care, pornind dintr-un punct, se departeaza in directii diferite. ♦ lentila ~a = lentila care imprastie razele incidente paralele. ◊ (mat.; despre un sir de numere) care nu are limita (finita); (despre serii) la care sirul sumelor partiale tinde spre infinit. 2. (fig.; despre pareri, conceptii, atitudini) care se deosebesc, care sunt contradictorii. (< fr. divergent, lat. divergens)

PROTEU s.m. 1. Zeu marin care avea darul prevestirii si putea lua dupa voie diferite forme. ♦ Animal amfibiu, intalnit numai in apele din regiunile carstice din Balcani, cu pielea alba si cu branhiile externe, care se mentin si la adult. ♦ Gen de bacterii in forma de bastonase, polimorfe. 2. (Liv.) Om schimbator, nestatornic, care isi schimba necontenit parerile. [Cf. fr. protee, proteus, lat. Proteus].

CUVANT ~inte n. 1) Unitate de baza a vocabularului constand dintr-un sunet sau un complex de sunete carora le corespund unul sau mai multe sensuri. ◊ Intr-un ~ in rezumat; pe scurt. Cu alte ~inte a) altfel spus; b) in concluzie. Joc de ~inte echivoc creat prin asocierea cuvintelor apropiate dupa forma, dar diferite din punct de vedere al continutului. 2) Ganduri, idei exprimate prin vorbe; spusa. ◊ A pune un ~ bun a faceo interventie pentru cineva. ~ introductiv text plasat la inceputul unei carti, in care se fac anumite comentarii la carte; prefata; cuvant inainte. A lua ~antul a vorbi in fata unui public. 3) Angajament pe care si-l ia cineva; fagaduiala; promisiune. ◊ A-si tine ~antul (sau a se tine de ~) a indeplini o promisiune facuta. Om de ~ om ce nu face promisiuni desarte. 4) Punct de vedere particular; judecata; pozitie; considerent; opinie; parere. A-si spune ~antul. 5) Temei al unei actiuni. ◊ Sub ~ ca... pentru motivul ca... Cu drept ~ pe buna dreptate. /<lat. conventus