SPIT³ ~i m. 1) Rasa de caini de talie mica, cu bot ascutit, cu urechi drepte si cu par moale si lung. 2) Caine din aceasta rasa. /<germ. Spitz

CASMIR s.n. Rasa de capre, originara din Casmir si Tibet, cu par moale si matasos. ♦ Tesatura fina, care se facea la inceput din parul acestei capre. [Pl. -ruri. / < fr. cachemire, cf. Casmir – stat in nordul Indiei].

CASMIR s. n. 1. rasa de capre, din Casmir si Tibet, fara coarne, cu par moale si matasos. 2. tesatura fina, care se facea la inceput din parul acestei capre. (< fr. cachemire)

BRANCA¹ s. f. 1. Boala contagioasa, specifica porcilor, caracterizata prin lipsa poftei de mancare si aparitia unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Planta erbacee fara frunze, cu flori verzui sau alburii grupate in forma de spic, folosita in medicina veterinara (Salicornia herbacea) ◊ Compuse: branca-porcului = a) planta erbacee cu tulpina si frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinstet; branca-ursului = a) crucea-pamantului; b) bradisor (2). 4. Ciuperca cu palaria intinsa si rasfranta, prevazuta cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.

ULM, ulmi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori si de arbusti cu scoarta in general neteda, cu coroana stufoasa, cu frunze alterne si asimetrice zimtate pe margini, albicioase si cu peri moi pe dos, al caror lemn tare este folosit in rotarie (Ulmus). ◊ Ulm de camp = arbore inalt, cu scoarta groasa, negricioasa, cu lemn rezistent, greu si elastic, folosit in industria casnica (Ulmus carpinifolia). Ulm de munte = arbore inalt, cu scoarta subtire, cultivat ca arbore ornamental (Ulmus scabra). – Lat. ulmus.

DEGETAR, degetare, s. n. 1. Capacel din metal sau din material plastic, care se poarta, la cusut, pe degetul cu care se impinge acul pentru a-l feri de intepaturi. 2. Planta erbacee veninoasa, cu frunze acoperite cu peri moi, cu flori mari, galbene sau rosii-purpurii; degetarita, degetel (Digitalis ambigua). – Deget + suf. -ar.

NAPRASNIC, -A, naprasnici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine in mod neprevazut, dintr-o data; care se petrece fulgerator (si neplacut); neasteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stapanit; navalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-si poate stapani sentimentele, care actioneaza cu violenta; impulsiv, violent; aprig. 3. Care inspaimanta, ingrozeste (prin comportare); ingrozitor, cumplit. 4. Care depaseste cu mult limitele obisnuite (prin marime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlajgan. II. Subst. 1. S. m. Planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi si cu tulpina dreapta (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Planta erbacee cu tulpina dreapta, paroasa, cu frunze palmate si cu flori rosii-roz si miros neplacut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasinu.

PASTITA, pastite, s. f. Planta erbacee mica, cu una sau cu doua flori galbene-aurii, acoperite pe dinafara cu peri moi; pascuta, floarea-pastilor (Anemone ranunculoides). – Pasti + suf. -ita.

PRUNAR¹, prunari, s. m. Insecta mica de culoare cafenie, acoperita cu peri moi, care ataca prunele si ciresele; firezar (Rhynchites cupreus) – Pruna + suf. -ar.

F*******A, f*******e, s. f. 1. Planta erbacee din familia gramineelor, acoperita cu peri moi, cu frunze lungi, cu flori alburii sau rosietice (Holcus lanatus). 2. (La pl.) Planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze lanceolate si flori alb-galbui (Filago arvensis). 3. (La pl.) Planta erbacee cu frunzele si tulpina paroase si flori mari rosii-purpurii (Lychius coronaria). – F******a + suf. -ica.

CIUCIURE, ciuciuri, s. m. Planta erbacee acoperita cu peri moi, cu flori violete sau albastre (Campanula glomerata). – Et. nec.

TILISCA, tilisti, s. f. Planta erbacee cu rizomul tarator, cu tulpina acoperita de peri moi, cu flori trandafirii dispuse in ciorchine (Circaea lutetiana). – Et. nec.

TAPOSNIC, taposnici, s. m. Planta erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu frunze inguste, ovale si cu tulpina ramificata si acoperita cu peri moi, indreptati in jos (Galeopsis ladanum). – Et. nec.

SUNATOARE s. f. Nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite: a) planta cu miros neplacut din familia compozeelor, cu tulpina si frunzele acoperite cu peri moi, cu flori galbene si cu miros neplacut (Crepis foetida); b) pojarnita; c) maselarita; d) sulitica. – Lat. [herba] *sanatoria (dupa sunator).

BRANCA¹ f. 1) Boala contagioasa, specifica porcilor, caracterizata prin aparitia unor pete vinete, umflarea gatului si lipsa poftei de mancare. 2) pop. Boala infectioasa, manifestata prin inflamarea si inrosirea pielii, prin dureri si stare febrila; erizipel; orbalt. 3) Planta erbacee fara frunze, avand flori albe-verzui, dispuse in spic. ◊ ~a-porcului planta erbacee melifera, avand tulpina si frunzele acoperite cu peri moi. /Probabil cuv. autoht.

LANA¹ ~i f. 1) par moale si lung care acopera corpul unor animale, mai ales al oilor, si care, prelucrat, se transforma in fibre textile. ~ tigaie. ◊ ~ in ~ a) se spune despre tesaturi care au urzeala si batatura din lana curata; b) care este foarte bun, de calitate superioara. 2) mai ales la pl. Cantitate de astfel de par tuns o data de pe o oaie. [G.-D. lanii] /<lat. lana

LANA² ~uri f. Varietate de fibre textile din parul moale si lung al unor animale, folosite la tesut si impletit. /<lat. lana

LUMINOASA f. pop. Planta erbacee perena agatatoare, cu flori albe, acoperita cu peri moi. /<lat. luminosus

PASTITA ~e f. Planta erbacee cu tulpina e****a, scunda, avand frunze lunguiete si flori de culoare galbena-aurie, acoperite pe din afara cu peri moi, care creste prin locuri umbroase. /Pasti + suf. ~ita

SIPICA ~ci f. 1) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze mari, paroase, adanc crestate, si flori marunte, de culoare alba-albastruie, grupate in inflorescente globuloase. 2) Planta erbacee cu tulpina acoperita cu peri moi in partea inferioara, cu frunze penate si cu flori de culoare galben-roscata, ce creste prin fanete. /<sl. sipuku

TAPOSNIC ~ci m. Planta erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii si cu tulpina acoperita cu peri moi. /Orig. nec.

TAIETOARE ~ori f. Planta erbacee cu flori galbene si frunze acoperite cu peri moi, folosita pentru tratarea taieturilor. /v. a taia

TOMENTOS, -OASA adj. (Bot.; despre unele organe) Acoperit cu peri moi, catifelati, de culoare alba. [< fr. tomenteux, cf. lat. tomentosus].

LANIFER, -A adj. 1. care poarta lana; paros. 2. (despre plante) acoperit cu peri moi, lanosi. (< fr. lanifere)

TOMENTOS, -OASA adj. (bot.; despre organe) acoperit cu peri moi, catifelati, de culoare alba; (despre suprafete anatomice) acoperit cu fibrile scurte si indesate, semanand cu un puf. (< fr. tomenteux, lat. tomentosus)

maces (macesi), s. m. – Trandafir-salbatic (Rosa canina). – Var. macies. Megl. maces. Origine indoielnica. Poate dintr-un bg. meceska (sipka), planta. Arbustul se numeste in bg. diva sipka „trandafir salbatic”, dar cf. numele lat. si sp. Cf. si slov. maces(en) „zada”. Alte explicatii sint insuficiente: de la maracinis (Cretu 345); din sb. mekusa „mar sau para moale” (Cihac, II, 180), legat de maci; din mag. Matyas „Matei”, ipoteza care nu explica megl. (Tiktin; Scriban). – Der. macese (var. maceasa), s. f. (fructul macesului).

tigau (-aie), s. f. – Varietate de oi cunoscuta prin finetea linii. Origine incerta. Se pare ca trebuie pornit de la o calificare a animalului, mai curind decit a linii sale; in asa fel ca sa ne gindim la o deformare a lui tiglau; dar explicatia semantica ne scapa. Der. propusa de Cihac, II, 534, din mag. cikyuh „varietate de oi din Asia”, sau de Diculescu, Elementele, 438, din gr. σιγαλόεις „moale” pare si mai indoielnica. Tigii, s. m. (insecta, Hylobius abietus) pare sa confirme prima ipoteza.

BRANCA¹ s. f. 1. Boala contagioasa, specifica porcilor, caracterizata prin lipsa poftei de mancare si aparitia unor pete violacee. 2. Erizipel. 3. Planta erbacee fara frunze, cu flori verzui sau alburii grupate in forma de spic, folosita in medicina veterinara (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: branca-porcului = a) planta erbacee cu tulpina si frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia Scopolii); b) cinstet; branca-ursului = a) crucea-pamantului; b) pedicuta. 4. Ciuperca cu palaria intinsa si rasfranta prevazuta cu peri aspri (Stereum hirsutum).

PUF², (5) pufuri, s. n. 1. (De obicei cu sens colectiv) Pene mici, moi si fine, care constituie primul penaj al puilor sau care acopera corpul unor pasari pe burta si sub aripi, servind pentru umplerea pernelor, a plapumilor etc. ◊ Expr. A creste in puf = a creste in confort, neducand lipsa de nimic. 2. (Cu sens colectiv) Peri fini si moi care cresc pe obraz; inceput de barba sau de mustata. 3. (Cu sens colectiv) parul marunt, moale si matasos din blana unor animale. 4. (Cu sens colectiv) Perii mici si fini ai unor fructe, seminte etc. 5. Obiect de toaleta care serveste la pudrat, facut din puf² (1) sau din alt material pufos. 6. (Adjectival, in compusul) Bumbac-puf = bumbac brut obtinut la cules. 7. (Spec.) Minge de badmington. – Din bg., scr. puh.

SERICEU, -CEE, sericei, -cee, adj. (Bot.; despre unele organe) Acoperit cu peri matasosi, moi la pipait. – Din it. sericeo.

CULCUS, culcusuri, s. n. 1. Locul de culcare sau de adapost al animalelor si al pasarilor. 2. Loc (improvizat) de odihna sau de dormit pentru oameni. ♦ Adapost, salas pentru oameni; locuinta. ♦ Ascunzatoare. 3. (Rar) Strat moale de paie, de frunze etc. pe care se asaza lucruri fragile sau alterabile. 4. Strat din baza unei formatiuni geologice. – Culca + suf. -us.

SIAMEZ, -A, siamezi, -e, s. m. si f., adj. 1. Persoana care face parte din populatia de baza a Siamului. 2. Adj. Care apartine Siamului sau populatiei lui, privitor la Siam sau la populatia lui. ◊ Frati siamezi sau surori siameze = gemeni care s-au nascut cu corpurile lipite total sau partial intre ele; fig. grup format din doi prieteni nedespartiti. Pisica siameza = specie de pisica originara din Extremul Orient, cu ochii albastri, cu parul cafeniu, scurt, moale, matasos si cu coada scurta. [Pr.: si-a-] – Siam (n. pr.) + suf. -ez.

F****S, -OASA, f*****i, -oase, adj. (Despre animale sau despre obiecte de imbracaminte facute din blana) Cu par des, lung si moale, cu smocuri de par dese si moi; mitos. – F**c + suf. -os.

MOLOS, molosi, s. m. Specie de caine de talie foarte mare, cu parul lung si moale. – Din fr. molosse.

CRASICI s. v. parul-ciutei, salba-moale, verigar.

CRUSAN s. v. parul-ciutei, salba-moale.

GLADIS s. v. parul-ciutei, salba-moale, ve-rigar.

LEMN-CAINESC s. v. parul-ciutei, salba-moale, verigar.

LEMN-RAIOS s. v. parul-ciutei, salba-moale, verigar.

LEMNUL-CAINELUI s. v. lemn-cainesc, parul-ciutei, salba-moale, verigar, vonicer.

PATACHINA s. v. crusan, parul-ciutei, salba-moale, verigar.

POAMA-CAINELUI s. v. parul-ciutei, salba-moa-le, verigar.

PORUMBEL s. v. parul-ciutei, salba-moale, spin, verigar.

SPINALB s. v. parul-ciutei, salba-moale, verigar.

SPINELE CERBULUI s. v. parul-ciutei, salba-moale, verigar.

VERIGAR s. (BOT.; Rhamnus catharticus) parul-ciutei, salba-moale, (reg.) crasici, crusin, gladis, patachina, porumbel, vonicer, lemn-cainesc, lemn-raios, lemnul-cainelui, poama-cainelui, spin-alb, spinele-cerbului.

VONICER s. v. lemn-raios, parul-ciutei, salba-moale, salba-raioasa, verigar.

MOLOS ~si m. Caine de talie mare, cu parul lung si moale. /<fr. molosse

TUMENTOS, -OASA adj. (Biol.) Acoperit cu peri scurti si moi; paslos. [Cf. fr. tumenteux].

fulg (fulgi), s. m. 1. Mici cristale de apa care alcatuiesc zapada. 2. Pana subtire si moale. – Identitatea semantica pare a indica faptul ca este vorba de o var. de la f**c (< lat. f**ccus), cu metateza (*folcus) si cu aceeasi schimbare a finalei ca in stang, vitreg. Nu par deloc probabile ipotezele emise de Puscariu 665 si DAR, cf. REW 3554a, care pune in legatura acest cuvant cu lat. fulgere „a straluci”; de Korting 3864, din lat. fluxus; si inca si mai putin opinia lui Giuglea, Dacor., III, 626, care pleaca de la v.germ. vlugel (> germ. Flugel). – Der. fulgui, vb. (a ninge cu fulgi rari); fulguitura, s. f. (ninsoare cu fulgi rari). – [3512]

crusei, crusei, s.m. (reg.) 1. planta denumita crusin (v.). 2. parul-ciutei, salba-moale, spinul-cerbului, verigoriu.

MOLOS s.n. Soi de caine cu parul lung si moale. [< fr. molosse, cf. lat. molossus].

PECHINEZ s.m. Caine cu botul scurt si turtit, cu picioarele scurte si cu parul lung si moale. [Cf. fr. pekinois].

SERICEU, -EE adj. (Liv.) Asemanator cu matasea, matasos. ♦ (Bot.; despre unele organe) Acoperit cu peri matasosi si moi. [Pron. -ceu. / cf. it. sericeo < lat. sericeus].

MOLOS s. m. caine de paza, mare, cu parul lung si moale. (< fr. molosse)

PECHINEZ s. m. caine de apartament cu botul scurt si turtit, cu picioarele scurte si cu parul lung si moale. (< fr. pekinois)

SERICEU, -EE adj. asemanator cu matasea, matasos. ◊ (bot.; despre unele organe) acoperit cu peri matasosi si moi. (< lat. sericeus)

TOMENT s. n. (bot.) totalitatea perilor scurti, desi, moi, care acopera unele organe. (< fr., lat. tomentum)

TUMENTOS, -OASA adj. (biol.) acoperit cu peri scurti si moi; paslos. (< fr. tumenteux)

VILOS, -OASA adj. (bot.) acoperit cu peri lungi si moi, de consistenta lanii; paros. ♦ (anat.) membrana oasa = membrana acoperita cu vilozitati. (< fr. villeux, lat. villosus)

VILOS, -OASA adj. (Bot.) Acoperit cu peri mai lungi si moi, de consistenta lanii; paros. ◊ (Anat.) Membrana viloasa = membrana acoperita cu vilozitati. [Cf. fr. villeux, lat. villosus].

CASMIR, (2) casmiruri, s. n. 1. Rasa de capre crescuta in Casmir si in Tibet pentru parul foarte fin si matasos. 2. Tesatura moale si fina confectionata din parul de casmir (1). – Din fr. cachemire.

COTILET ~i m. reg. 1) Material de constructie, in forma de paralelipiped, facut din lut amestecat cu paie; chirpici. 2) Bloc de piatra moale taiat in cariera si folosit la constructii.

pospai, pospaiesc si pospai, vb. IV (inv. si reg.) 1. a acoperi, a asterne, a inveli, a presara cu un strat de subtire, fin, superficial; a acoperi presarand. 2. a tencui, a fatai. 3. a murdari. 4. (fig.; despre obiecte, treburi, sarcini etc.) a face, a executa in mod superficial, de mantuiala sau cu greutate. 5. (despre alimente) a manca repede, putin, de ici si de colo, in sila; a frunzari, a paspai. 6. (inv.; despre oameni) a invata, a instrui, a pregati superficial. 7. (refl.; fig.) a se imbraca sumar sau cu putina cheltuiala. 8. (in forma: pospaia) a face mai rar, mai moale, mai pufos, mai afanat (parul din tesaturi).

par s. (BOT.) parul-ciutei (Rhamnus cathartica) = verigar, salba-moale, (reg.) crasici, crusan, gladis, patachina, porumbel, vonicer, lemn-canesc, lemn-raios, lemnul-cainelui, poama-cainelui, spin-alb, spinele-cerbului; parul-fetei (Adianthum capillus veneris) = (reg.) buricul-Vinerei, buruiana-de-buba-neagra, parul-Maicii-Domnului, parul-orfanei, percica-fetei; parul-Maicii-Domnului (Asplenium adianthum nigrum) = (reg.) parul-fetei, parul-Maicii-Preciste, parul-Sfintei-Marii.

SALTEA ~ele f. Obiect facut dintr-un sac in care se introduce si se fixeaza un strat gros de lana, de vata, de iarba-de-mare, de paie etc., care se asaza pe pat pentru a forma un asternut moale. ◊ ~ de plaja sac impermeabil care se umple cu aer si pe care se poate pluti; saltea pneumatica. ~ de beton captuseala de protectie a albiei unei ape curgatoare, constand din placi de beton. [Art. salteaua; G.-D. saltelei] /<ngr. saltes

LANOS, -OASA, lanosi, -oase, adj. (Despre animale) Bogat in lana (1), cu multa lana. ♦ (Despre parul oamenilor sau al unor animale) Ca lana, asemanator la aspect cu lana; p. ext. moale. – Lana + suf. -os.

OU oua n. 1) Celula s*****a feminina la organismele animale sau vegetale din care, in urma fecundarii, se poate dezvolta un organism nou. 2) Corp format din albus si galbenus si invelit intr-o coaja calcaroasa, eliminat din organism de pasari si de alte animale ovipare, in care se dezvolta (prin clocire) puiul si care se poate folosi, in majoritatea cazurilor, ca aliment. ◊ A face (pe cineva) cu ~ si cu otet a certa foarte tare. A umbla cu cineva ca cu ~l (moale) a acorda atentie exagerata unei persoane susceptibile. ~l lui Columb problema usor rezolvabila, dar care anterior parea foarte complicata. 3) Obiect de forma ovoida. ◊ ~l genunchiului rotula. ~l piciorului glezna. /<lat. ovum

POMADA pomezi f. Preparat farmaceutic sau cosmetic moale, obtinut din substante grase si din componente medicamentoase, intrebuintat pentru ingrijirea (sau tratarea) pielii si a parului. [G.-D. pomezii] /<fr. pommade

COLILIE (‹ scr.) s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din genul Stipa, familia gramineelor, cu tulpini subtiri, inalte pina la 100 cm, formind tufe dese, cu frunze inguste, inflorescenta un panicul cu prelungiri flexibile, prevazute, in general, cu perisori albi, moi; cresc in stepe si locuri uscate. Sin. nagara. ◊ Expr. Alb colilie, se spune despre oamenii cu parul complet alb.

SALTEA, saltele, s. f. Obiect facut dintr-un fel de sac de panza, de material plastic etc. in care se introduce (si se fixeaza prin cusaturi din loc in loc) un strat gros de lana, de iarba-de-mare, de paie, de vata sau care se umple cu aer si care se aseaza pe pat (pentru a forma un asternut moale) sau pe apa (pentru a pluti). ♦ Saltea de apa = mic rezervor de apa creat la piciorul unui baraj pentru a amortiza lovitura apei care cade asupra terenului de la piciorul barajului. Saltea de beton = constructie de protectie a albiei raurilor, alcatuita din placi de beton sau de beton armat. Saltea de piatra = strat de piatra uscata care are rolul de a colecta infiltratiile de apa din galeriile de tunel. Saltea de protectie = Invelis al unui cablu electric, cu rolul de a-l proteja de deteriorarile care pot surveni in timpul curburii la montare. – Din ngr. siltes.

CASTRAVETE ~ti m. 1) Planta leguminoasa, avand tulpina taratoare, frunze mari acoperite cu peri aspri, flori galbene si fruct verde alungit. 2) Fructul comestibil al acestei plante. 3): ~-de-mare animal marin nevertebrat, cu corpul moale si alungit; holoturie. /<bulg. krastavec

somoltoc, -oaca, adj., s.m., f. si n. 1. (reg.; s.m. si f.) (om) mic de statura. 2. (reg.; s.m. si f.) (om) incet, moale, bleg. 3. (reg.; s.m. in forma: solmotoc) fulg mare de zapada. 4. (pop.; s.n.) somoiog, mototol. 5. (reg.; s.n. in forma: solmotoc) smoc (de par sau de lana). 6. (reg.; s.n.; in forma: solmotoc) bucata rupta dintr-un cojoc. 7. (reg.; s.n.) buchet, manunchi.

SALBA s. 1. (prin Transilv.) baier. (O ~ de galbeni.) 2. colan, colier, sirag, (inv. si pop.) gherdan, (inv.) zgarda. (O ~ de pietre scumpe.) 3. (ANAT.) fanon. (~ la gatul bovinelor.) 4. (BOT.) salba-moale = a) (Evonymus europaca) vonicer, (reg.) caprifoi, clocuta, grujarca, sanger, voinicar, lemn-cainesc, lemnul-cainelui, parastasul-popii, pomita-de-sanger; b) (Evonymus latifolius) (reg.) verigar, vonicer, lemn-cainesc; c) (Rhamnus cathartica) verigar, parul-ciutei, (reg.) crasici, crusan, gladis, patachina, porumbel, vonicer, lemn-cainesc, lemn-raios, lemnul-cainelui, poama-cainelui, spin-alb, spinele-cerbului; salba-raioasa (Evonymus verrucosa) = lemn-raios, (reg.) vonicer, cerceii-babei (pl.).

baliga f., pl i (-iga pare sa fie sufixu lat. -icus. D. rom. vine alb. baiga, sirb. balega, rut. balyga, belega). Excremente de vite mari (de bou, de cal). Fig. Fam. Triv. Om bleg, mamaliga. La baliga moale putina apa-i trebuie, unui om slab o boala usoara-i trebuie ca sa cada la pat ori sa moara. V. cacareaza.

mai interj. – Serveste la adresare si mirare. – Var. (Munt.) ma. Lat. mǒdǒ, redus la *mo, cf. it. mo, sard. moi, immoi; cf. amu si, pentru dezvoltarea vocalei finale, cazul paralel al lui post › poi › pai. Explicatiile anterioare considera acest cuvint inseparabil de mare (Cihac, II, 718; Tiktin; Seineanu, Istoria filologiei, 345; Philippide, II, 722; Pascu, II, 65); dar aceasta identitate nu pare evidenta. Cu atit mai putin sigura este afirmatia dictionarelor in general, ca este interj. de adresare catre un barbat, caci in Mold. se foloseste si pentru femei si ca peste tot este foarte folosita in imprecatie fara obiect definit: mai, sa fie-al d******i. Este cuvint de uz general (ALR, I, 198).

PUF² ~uri n. 1) Totalitate a penelor mici, subtiri si moi, care acopera corpul puilor de pasare sau care creste pe abdomenul si sub aripile pasarilor mature. ◊ A creste in ~ a creste ferit de griji sau de lipsuri materiale. 2) Piesa cosmetica facuta din astfel de pene sau dintr-un material asemanator, folosita pentru pudrare. 3) Totalitate a perilor fini care acopera coaja unor fructe. 4) (la adolescenti) Prima mustata si barba; tulei. /<sb. puhu

blana f. pl. e si ani (vsl. blana, bolna, de unde vine ceh. nsl. blana, pelita, pele, pol. blona, pelita, dial. „geam” [ca odinioara tipla tinea loc de geam], rut. bolona, crestatura pe copaci, boloni si boloni, coaja moale, o-boloni, scoarta tinara. De aci s’a dezvoltat int. de „oblon”, adica „geam de tipla, geam, geam de lemn, capac de fereastra”. D. rom. vine bg. oblon, oblon. Int. de „scindura” s’a dezvoltat tot de aci, adica „scindura de captusit, de acoperit” o fereastra). 1) Pelea animalelor cu paru pe ia. Haina blanita (malotea, suba, cojoc). Pl. blanuri, feluri de blani (pei). 2) Munt. vest. Olt. Suc. Scindura: atunci nu se imbracau usorii in blani (Sez. 36, 31). Adv. A zacea blana, a zacea intins la pamint. V. palanca 1.

moale¹ moi adj. 1) Care isi modifica usor forma la apasare; care permite afundarea obiectului ce apasa. Paine ~. Pamant ~. 2) Care este putin rezistent; lipsit de duritate. Metal ~. Lemn ~. Piatra ~. 3) Care nu este consistent. ◊ Ou ~ ou care, fiind fiert putin, si-a pastrat galbenusul necoagulat complet. 4) (despre fructe) Care contine mult suc; zemos. 5) Care produce o senzatie placuta la pipait. par ~. Piele ~. ◊ Apa ~ apa care contine putine saruri. Vin ~ vin placut la gust si fara tarie. A nu-i fi cuiva ~ a nu se simti bine; a avea neplaceri. 6) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; catifelat. ◊ Consoana ~ consoana palatalizata. 7) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; care nu este tipator; palid. 8) (despre lumina) Care este placut vazului; care nu luceste. 9) (despre iarna) Care este fara friguri mari; blanda. 10) (despre mers, pasi etc.) Care aproape ca nu este simtit. ◊ A o lasa mai ~ a inceta de a mai pretinde ceva in mod insistent; a se tempera; a face concesii. 11) (despre oameni) Care este lipsit de vigoare, de energie; slab de caracter; debil. /<lat. mollis, ~e

MELC, melci, s. m. I. Nume dat mai multor specii de gasteropode din increngatura molustelor, care au corpul moale, de obicei aparat de o cochilie rasucita in spirala, si patru tentacule sensibile, la cap; bourel, culbec. ◊ Loc. adj. Ca melcul= a) rasucit, in spirala; b) foarte incet. ◊ Expr. A tacea ca melcul = a nu scoate nici un cuvant. II. P. a**l. 1. partea osoasa a labirintului urechii interne. 2. Organ sau angrenaj al unor masini destinat sa transmita, sa transforme sau sa utilizeze in diferite feluri miscarea de rotatie. 3. Prajitura facuta din aluat incolacit in spirala, presarat cu nuca data prin masina. 4. (La pl.) Suvite de par rasucite in forma de ineluse. – Et. nec.