Rezultate din textul definițiilor
BELDIE, beldii, s. f. (Reg.) 1. Prajina lunga si subtire; par lung. 2. Cotor, tulpina la unele plante erbacee. – Et. nec.
IAC, iaci, s. m. Mamifer rumegator din Tibet, mai mic decat bivolul, cu corpul masiv, acoperit de par lung de culoare bruna si cu o cocoasa pe ceafa (Poephagus grunniens). – Din fr. yack.
SETER, seteri, s. m. Rasa de caini de vanatoare si de paza cu par lung si ondulat si cu urechi mari, clapauge. Seter irlandez. [Scris si: setter] – Din engl., fr. setter.
ZIMBRU, zimbri, s. m. Animal salbatic masiv din familia bovinelor, cu corpul acoperit cu o blana deasa, pasloasa, cu capul mare si lat, cu coarnele scurte, intoarse in afara, in fata si in sus, cu greabanul inalt, cu gatul si cu barbia acoperite cu par lung, care astazi, aflat pe cale de disparitie, este ocrotit in rezervatii naturale (Bison bonasus). – Din sl. zonbru.
PAVIAN, paviani, s. m. (La pl.) Gen de maimute africane cu botul alungit ca de caine si cu corpul acoperit cu par lung si rar (Pavio); (si la sg.) maimuta care face parte din acest gen. [Pr.: -vi-an] – Din germ. Pavian.
ANGORA s. f. Nume dat unor specii de animale (capra, iepure, pisica) cu par lung si matasos; p. ext. parul prelucrat al acestor specii de animale. – Din n. pr. Angora. Cf. fr. angora.
PLETOS, -OASA, pletosi, -oase, adj. 1. Cu plete mari, cu par lung si bogat; p. ext. (despre barbati; adesea substantivat; peior.) cu parul lasat sa creasca excesiv de lung. ♦ (Despre unele animale) Cu coama lunga si bogata. 2. (Despre plante) Cu tulpinile, ramurile sau frunzele lungi, stufoase, aplecate in jos. – Pleata + suf. -os.
ANGORA f. 1) Specie de animale (pisica, iepure, capra) cu par lung si matasos. 2) Par al acestor animale folosit in industria textila. /<fr. angora
CAPRA ~e f. 1) la pl. Gen de mamifere rumegatoare, paricopitate, cu coarne mari, par lung si neted, crescute pentru lapte, lana si carne. 2) Animal din acest gen. ~ de Angora. ◊ A scapa ~a in gradina a acorda incredere unei persoane necinstite. A impaca si ~a si varza a imbina doua interese opuse. 3) art. Obicei popular practicat de Anul Nou, constand in executarea unor dansuri si figuri comice de o persoana mascata in chip de capra. 4) Personaj mascat astfel. 5) Suport cu patru picioare incrucisate pe care se pun lemnele pentru a fi taiate cu ferastraul. 6) Scaun pe care sade vizitiul intr-o trasura. 7) Aparat de gimnastica constand dintr-un suport capitonat si patru picioare cu inaltime reglabila. 8) Joc de copii, unde unul sta aplecat, iar altii sar peste el. [G.-D. caprei] /<lat. capra
GRIFON ~i m. 1) (in mitologie) Fiinta imaginara infatisand un monstru cu trup de leu, cu cap si aripi de vultur si cu urechi de cal. 2) Caine de vanatoare cu par lung si mitos. /<fr. griffon
IAC iaci m. Mamifer rumegator asemanator cu bivolul, dar de talie mai mica, cu par lung si cu o cocoasa pe ceafa. [Monosilabic] /<fr. yack
MAMUT ~ti m. Elefant gigantic fosil cu par lung si cu fildesii foarte dezvoltati, care a trait in epoca glaciara. /<fr. mammouth
PAVIAN ~i m. Maimuta africana cu botul alungit si corpul acoperit cu par lung si rar. [Sil. -vi-an] /<germ. Pavian
PECHINEZ ~i m. 1) Rasa de caini cu par lung si matasos, cu picioare scurte si cu bot mic, turtit. 2) Caine apartinand acestei rase. /<fr. pekinois
SAINT-BERNARD [pr.: sen-bernar] m. 1) Rasa de caini mari, cu par lung de culoare alba cu pete roscate, dresata pentru gasirea persoanelor ratacite in munti.2) Caine din aceasta rasa; bernardin. /<fr. saint-bernard
SETER ~i m. Rasa de caini (de vanatoare), cu par lung si ondulat, cu capul alungit si cu urechi mari, clapauge. /<engl., fr. setter
ZIMBRU ~i m. Animal salbatic rumegator, de talie mare, avand greabanul ridicat in sus, coarne scurte iar gatul si barbia acoperite de par lung. /<sl. zonbru
ANGORA s.f. Nume dat unor specii de animale (pisica, iepure sau capra) cu par lung si matasos, apartinand unor rase din Turcia asiatica; parul acestor animale, folosit in industria textila. [< fr. angora, cf. Angora, alt nume al capitalei Turciei, Ankara].
IAC s.m. Mamifer rumegator din Tibet mai mic decat bivolul, cu corpul acoperit de par lung, domesticit si folosit ca animal de povara. [Scris si yak. / < fr. yack < cuv. tibetan].
CAMGARN s.n. Lana cu par lung, care capata dupa pieptanare o uniformitate deosebita. ♦ Stofa de calitate superioara, facuta din fire de lana netede. [Pl. -nuri, var. kammgarn s.n. / < germ. Kammgarn].
SETTER s.m. Caine de vanatoare si de paza, cu urechi mari cazute si cu par lung, formand franjuri pe coaste; prepelicar. [< engl., fr. setter].
ciobarnac, ciobarnace, s.n. (reg.) 1. par lung; ciomag mare, gros si lung folosit pentru transportarea caldarilor si hardaielor. 2. (reg.) ciubar, hardau pentru murat varza sau pentru laturi.
bold (bolduri), s. n. – 1. Stramurare, stramurarita. –
2. (La albina si alte insecte) Ac. – 3. Virf ascutit. – 4. Ac cu gamalie, ac, cui. – 5. Imbold. Sl. bodli „spin” (Miklosich, Lexicon, 35; Cihac, II, 21), cf. bg. bodilo „ac, virf ascutit”. Der. boldan, s.n (virf, culme; tibia); boldi, vb. (a impunge; a imboldi; a casca ochii); boldis, adv. (oblic, piezis); boldisca, s. f. (secara); boldui, vb. (a incrusta); imbold, s. n. (stimulent, indemn); imboldi, vb. (a intepa; a imboldi, a incita); imbolditor, adj. (care inteapa). Imbold este der. postverbal de la imboldi, introdus artificial de literatura (cf. fonetismul cu i in loc de i) si fara circulatie populara. Din aceeasi familie trebuie sa faca parte beldie, s. f. (prajina subtire, par lung; tulpina), chiar daca vocalismul prezinta vreo dificultate; der. beldios, adj. (atos); beldete, s. m. (Olt, bat); beldita, s. f. (peste, Alburnus bipunctatus).
pravat, pravate si pravaturi, s.n. 1. (inv. si reg.) drum drept (pe coama unui deal). 2. (reg.) directie in spatiu. 3. (reg.) put de intrare intr-o mina (pe verticala). 4. (reg.) parte abrupta a unei vagauni. 5. (inv.) tinta, obiectiv final; tel, scop. 6. (inv. si reg.) loc de observatie sau de urmarire; loc deschis folosit intr-un anumit scop. 7. (inv.) invatatura, norma, lucrare etc. care serveste drept indrumator. 8. (reg.) fier in forma de unghi drept de la rotilele unui plug. 9. (s.m.; inv.; in forma: pravet-praveti) dirijor de cor. 10. (s.m.; reg.; in forma: pravit-praviti) nuia, lastar, de salcie sau de tei cu care se leaga snopul de grau. 11. (s.f.; reg.; in forma: pravita) fier la capatul leucii carului, care se sprijina pe osie. 12. (s.f.; reg.; in forma: pravita) par lung si subtire, despicat la un capat, cu care se culeg fructele din pomi; par. 13. (s.f.; reg.; in forma: pravita) sarcina de lemne.
sarciner, sarcinere, s.n. si sarcineri, s.m. (reg.) 1. (s.n.) par lung si gros infipt in pamant, facut din trunchiul unui copac tanar, cu crengile retezate aproape de tulpina, pe care taranii si ciobanii atarna, la tara, diferite obiecte gospodaresti; prepeleac, olar, sarcior; cuier. 2. (s.n.) lemn fixat vertical pe pluta, de care plutasii isi agata hainele sau alte obiecte. 3. (s.n.) nume dat unor obiecte asemanatoare ca forma cu sarcinerul si care au diverse intrebuintari: a) trunchi de copac tanar, cu crengile retezate aproape de tulpina, infipt in pamint, pe care se cladeste claia de fan; b) fiecare dintre prajinile legate cate doua crucis si asezate in partile claii de fan; c) arac pentru sustinut fasolea; d) par la gard. 4. (s.m.) persoana care transporta o greutate, o sarcina.
sarcior, sarciori, s.m. (reg.) V. sarciner (par lung si gros).
seghinca, seghinci si seghince, s.f. (reg.) 1. instrument primitiv de pescuit, alcatuit dintr-un par lung de lemn, in varful caruia se afla o sulita in patru muchii, ascutita la varf; ostie. 2. mai cu care pescarii sparg gheata, sa faca copci.
tapoi, tapoaie, s.f. (reg.) 1. furca de fier cu coada lunga pentru ridicat snopii, cocenii etc. 2. capriorul din mijloc de la casele taranesti. 3. tarnacop. 4. unealta de pescuit. 5. ghimpe (la plante). 6. par lung la pescuit.
ANGORA s. f. inv. specii de animale (pisici, iepuri, capre) cu par lung si matasos; parul acestor animale, folosit in industria textila. (< fr. angora)
CAMGARN s. n. lana cu par lung, care capata dupa pieptanare o uniformitate deosebita. ◊ stofa de calitate superioara din fire de lana netede. (< germ. Kammgarn)
GRIFON s. m. 1. (mit.) monstru cu corp de leu inaripat, cu cap si gheare de vultur. ◊ motiv decorativ reprezentand un astfel de monstru. 2. pasare rapitoare din tarile calde, mare, asemanatoare vulturului, cu corpul aproape plesuv si gatul imbracat intr-un guler de pene. 3. specie de caine de vanatoare cu par lung si aspru, cu barba si mustati bogate. (< fr. griffon)
IAC s. m. mamifer erbivor rumegator din Tibet, mai mic decat bivolul, cu par lung, domesticit, animal de povara. (< fr. yack)
MELUSINA s. f. 1. figura mitologica fantastica, imaginata jumatate peste si jumatate femeie. 2. fetru cu par lung. (< fr. melusine)
SETER s. m. caine de vanatoare si de paza, cu urechi mari, cazute si cu par lung si ondulat; prepelicar. (< engl., fr. setter)
late s. f. pl. – 1. Plete, chica. – 2. Smoc, mot. – Var. (lo)loate. Origine necunoscuta. Giuglea, Dacor., II, 394 pornea de la var. loate pe care o considera reprezentanta din germ. Locke „bucla”. DAR se gindeste la un lat. *lacia „petic”, din aceeasi radacina cu lacerāre. – Der. latos, adj. (pletos, cu par lung; Trans. zdrentaros, murdar); loloti, vb. refl. (a face noduri, a se incurca); lolotata, s. f. (varietate de struguri).
BARZOY (cuv. rusesc) subst. Rasa de ogar rusesc de agrement, de talie mare, cu par lung si ondulat pe corp si scurt pe cap.
ANGORA s. f. invar. Nume dat unor specii de animale (capra, iepure, pisica) cu par lung si matasos; p. ext. parul prelucrat al acestor specii de animale. – Din n. pr. Angora. Cf. fr. angora.
ANGORA s. f. Nume dat unor specii de animale cu par lung si matasos; parul prelucrat al acestor specii de animale. – Din Angora.
BELDIE, beldii, s. f. (Reg.) 1. Prajina lunga si subtire; par lung. 2. Cotor, tulpina la unele plante erbacee. ♦ Balarie, buruiana.
ZIMBRU, zimbri, s. m. Animal salbatic din familia bovinelor, cu capul scurt si lat, cu coarnele scurte, intoarse in sus, cu greabanul inalt, gatul si barbia acoperite cu par lung; astazi este pe cale de disparitie (dar odinioara a fost raspandit si in Carpati) (Bison europaeus). – Slav (v. sl. zonbru).
cometa f., pl. e (neol. din sec. 17, d. lat. cometa, care vine d. vgr. kometes, iar acesta d. kome, coama, par lung). Stea ratacitoare care descrie in prejuru [!] soarelui o lunga elipsa ori parabola si care e insotita de o coada luminoasa (si de aceia poporu o numeste stea cu coada). – Unii zic comet, pl. tot e. – E recunoscut astazi ca cometele tin de sistema noastra planetara si ca strabat spatiu in orbite foarte excentrice, al caror focar il ocupa soarele. Is multe al „caror mers si inturnare [!] poate fi calculata din ainte [!] cu oare-care aproximatiune. Cometa numita a lui Halley revine la fie-care 75 de ani; alta isi face revolutiunea in trei ani si jumatate, alta in sase si trei sferturi s. a. – Poporu, in ignoranta lui, atribue [!] cometelor oare-care influenta asupra lucrurilor de pe pamint, ceia ce e o pura superstitiune.
ARAC, araci, s. m. par lung care serveste la sustinerea vitei de vie si a altor plante agatatoare. [Var.: harac, harag s. m.] – Din ngr. haraki.
BERNARDIN1, bernardini, s. m. Caine mare, cu parul lung, de culoare alba cu pete roscate, originar din Elvetia, dresat pentru gasirea persoanelor ratacite in munti; saint-bernard. – Din germ. Bernhardiner.
BURSUC, bursuci, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi si aspri de culoare cenusie, cu doua dungi negre, cu picioare scurte, cu capul lunguiet, avand un fel de rat asemanator cu al porcului; viezure. ♦ Fig. Om sau copil mic, indesat si greoi; om retras, izolat, ursuz. – Din tc. borsuk.
HIRSUT, -A, hirsuti, -te, adj. 1. Cu parul si cu barba neingrijite. 2. Aspru, grosolan. ♦ Posac, ursuz, taciturn. 3. (Bot.; despre un organ) Prevazut cu peri lungi, rigizi; hispid. – Din fr. hirsute, lat. hirsutus.
HISPID, -A, hispizi, -de, adj. (Bot.; despre un organ) Prevazut cu peri lungi, rigizi; hirsut (3). – Din fr. hispide, lat. hispidus.
TEAPA, tepi, s. f. 1. par lung si ascutit la un capat (folosit in trecut ca instrument de supliciu); p. restr. varful unui astfel de par. 2. Prelungire ascutita si tepoasa la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor paioase, ramase in pamant dupa ce plantele au fost cosite. 3. Ghimpe, aschiuta, spin. 4. (La pl.) Par aspru, ghimpos care acopera corpul unor animale. – Cf. sl. cepati.
MAMUT, mamuti, s. m., adj. invar. 1. S. m. Specie fosila de elefant care avea corpul acoperit cu peri lungi si fildesii foarte dezvoltati (Elelphas primigenius). 2. Adj. invar. (Fig.; despre intreprinderi, organizatii etc.) De mari proportii. – Din fr. mammouth.
FRIGARE, frigari, s. f. 1. Vergea de fier sau de lemn ascutita la un capat, in care se infige carnea spre a o frige deasupra jaraticului2; tigla. ◊ Loc. adj. si adv. La frigare = fript in frigare deasupra jeraticului. 2. (Bot.; la pl.) Planta erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina ramificata de la baza si acoperita cu peri lungi si aspri, cu flori mari violete-purpurii, folosita in medicina populara (Gerranium palustre). – Frige + suf. -are.
PECHINEZ, pechinezi, s. m. Rasa de caini de apartament de proportii mici, cu botul scurt si turtit, cu urechile lasate in jos, cu picioarele scurte si cu parul lung si matasos. – Din fr. pekinois.
VIEZURE, viezuri, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi si aspri de culoare cenusie, cu doua dungi negre, cu picioarele scurte, cu capul lunguiet, avand un fel de rat asemanator cu al porcului; bursuc (Meles meles). – Cf. alb. vjedhulle.
VULTURICA, vulturici, s. f. Planta erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-purpurii, cu tulpina fara frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi (Hieracium pilosella). – Vultur + suf. -ica.
POCIUMB, pociumbi, s. m. (Inv. si pop.) 1. Fiecare dintre parii lungi care servesc la sustinerea sau la fixarea unui gard, a unui perete, a unor plante etc.; tarus, stalp. ♦ Spec. Lemnul in jurul caruia se roteste vartelnita. 2. (Inv. si reg.) Trunchi de copac ramas in pamant dupa taiere; butuc. – Et. nec.
PUDEL, pudeli, s. m. Rasa de caini de marime mijlocie, cu parul lung si latos, usor de dresat, folosita la vanatul pasarilor acvatice. [Var.: (rar) pudl s. m.] – Din germ. Pudel.
PUFULITA, pufulite, s. f. Gen de plante erbacee cu tulpina cilindrica acoperita cu peri lungi, cu flori rosii-purpurii, roz sau albicioase (Epilobium); planta din acest gen. – Puf2 + suf. -ulita.
SARAMPOI, sarampoi, s. m. (Reg.) par lung si gros, folosit pentru a face garduri, picioare de pod etc. – Din magh. sorompo.
COSITA, cosite, s. f. 1. parul lung al femeilor, impletit in una sau doua cozi; p. gener. par. ◊ Expr. A impleti cosita alba = a ramane fata batrana, nemaritata. ♦ Suvita de par. 2. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze terminate cu un carcel ramificat, cu flori mici, albe-albastrui (Vicia hirsuta). – Din bg. kosica.
LAIET, -IATA, laieti, -e, s. m. si f., adj. (Tigan sau tiganca) care face parte dintr-o laie; p. ext. (om) cu infatisare neingrijita, cu parul lung si nepieptanat. – Laie + suf. -et.
CONDEI, condeie, s. n. 1. Unealta de scris in forma de betisor, la care se adapteaza o penita; toc (impreuna cu penita). ◊ Manuitor de condei = scriitor (talentat). ◊ Expr. Ca din condei = regulat, ordonat, frumos. A trage condeiul = a incarca la socoteala. Dintr-un condei sau dintr-o trasatura de condei = dintr-o data. ♦ Fig. Trasatura de condei; p. ext. moment, clipa. ♦ (Inv.) Nume dat unor instrumente cu care se scria. ♦ Creion pentru innegrirea sprancenelor. 2. Fig. Mod de a scrie bine, indemanare la scris, talent scriitoricesc. ◊ Expr. A avea condei = a scrie usor (si bine), a avea talent la scris. A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu mestesug; a iesi din incurcatura printr-o intorsatura priceputa a frazei. 3. par lung care, impreuna cu lopata, formeaza carma plutei. – Din ngr. kondili.
MOLOS, molosi, s. m. Specie de caine de talie foarte mare, cu parul lung si moale. – Din fr. molosse.
COAMA, coame, s. f. 1. par lung (si stufos) care creste pe grumazul sau de-a lungul spinarii unor animale. ◊ Par lasat sa creasca (excesiv de) lung pe capul unei persoane, mai ales al unui barbat. ♦ Fig. Frunzis des din varful coroanei arborilor. 2. Culme prelungita de deal sau de munte; creasta. 3. Partea de deasupra, orizontala, a unui zid. ♦ Linie de intersectie (orizontala sau oblica) a doua versante de acoperis. – Lat. coma.
COCHER, cocheri, s. m. Rasa de caini de vanatoare cu parul lung si cu urechile mari, lasate in jos; caine care face parte din aceasta rasa. [Scris si: cocker] – Din engl. [wood]cocker, fr. cocker.
COLILIU, -IE, colilii, s. f., adj. 1. S. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subtiri, inalte, cu frunze inguste, cu inflorescenta un panicul cu prelungiri flexibile, prevazute in varful semintelor cu peri lungi, albi si pufosi; nagara (Stipa). ◊ Expr. Alb-colilie = (despre parul capului, p. ext., despre oameni) (cu parul) complet alb. (Pop.) A-i fi (cuiva) calea in colilie = a avea un drum frumos, placut. 2. Adj. Alb (ca colilia). [Var.: (pop.) colie s. f.] – Cf. scr. kovilje.
RUSULITA, rusulite, s. f. Planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze si tulpina acoperite cu peri lungi, cu flori de culoare rosie-portocalie, dispuse in capitule, care creste in regiunea alpina si subalpina; struguras (3) (Hieracium aurantiacum). – Rosu + suf. -ulita.
SMANTANICA, smantanici, s. f. 1. Diminutiv al lui smantana. 2. Planta erbacee cu tulpina acoperita de peri lungi si aspri, cu flori galbene, placut mirositoare si cu fructe inguste asezate cate patru la un nod (Gallium cruciata). – Smantana + suf. -ica.
ARAC ~ci m. par lung si subtire folosit pentru sustinerea vitei de vie sau a unor plante agatatoare. /<ngr. haraki
BUMBACARITA ~e f. 1) Specie de plante erbacee cu flori brune-rosietice sau verzi-negricioase, cu fructul acoperit cu peri lungi si matasosi, raspandite in mlastini. 2) Planta din aceasta specie. /bumbac + suf. ~arita
COAMA ~e f. 1) (la unele animale) par lung si aspru pe partea superioara a gatului sau de-a lungul sirei spinarii. 2) Parul lung si aspru al unui om. 3) Partea cea mai inalta a unui deal sau munte; creasta; varf; culme; spinare; crestet; pisc. 4) Linie de intersectie a versantelor unui acoperis. 5) fig. Coroana deasa a unui copac. [Sil. coa-ma] /<lat. coma
COCHER ĩ m. Rasa de caini de vanatoare cu parul lung si cu urechile lasate in jos. /<engl., fr. cocker
COSITA ~e f. par lung impletit in (trei) suvite; coada. ◊ A impleti ~ alba a ramane necasatorita. /<bulg. kosica
GATA ~e f. reg. par lung (si des) impletit in cosita; coada. /Orig. nec.
HIRSUT ~ta (~ti, ~te) 1) Care are parul si barba neingrijite; zbarlit; ciufulit. 2) Care vadeste o purtare lipsita de politete; grosolan; brutal. 3) Care vadeste in permanenta rea dispozitie si nemultumire; ursuz; posac. Caracter ~. 4) (despre organisme vegetale) Care are peri lungi si tari. /<fr. hirsute, lat. hirsutus
MOLOS ~si m. Caine de talie mare, cu parul lung si moale. /<fr. molosse
MUSTATA ~ati f. 1) par care creste deasupra buzei superioare la barbati. ◊ A-i rade (sau a-i zambi) cuiva ~ata a fi multumit; a se bucura. A rade (sau a zambi) pe sub ~ati a rade abia observat. 2) la pl. Peri lungi care cresc in jurul botului la unele animale. 3) Fiecare dintre cele doua fire mobile de pe capul insectelor sau al altor animale inferioare; antena. 4) Fire subtiri situate in jurul gurii la unii pesti, care servesc ca organe pentru pipait. 5) la pl. Tepi lungi si subtiri care cresc pe spicul unor cereale. 6) pop. Matasea porumbului. [G.-D. mustatii] /<lat. mustacea
PLEATA plete f. 1) mai ales la pl. par lung lasat sa atarne liber pe spate (sau impletit in cozi). 2) reg. Manunchi de fuior. /<sl. pletu
PUDEL ~i m. 1) Rasa de caini de talie mijlocie, cu parul lung si mitos, folosita la vanatul pasarilor acvatice. 2) Caine din aceasta rasa. /<germ. Pudel
SARAMPOI1 ~ m. reg. par lung si gros, folosit in diferite scopuri (mai ales pentru garduri, picioare pe pod etc.). /<ung. sorompo
TEAPA tepi f. 1) inv. par lung si ascutit la un capat, folosit ca instrument de tortura. A trage in ~. 2) Parte ascutita a unui astfel de par. 3) reg. Vergea ascutita la un capat, in care se infige carnea ce trebuie fripta (la gratar); frigare. 4) Fir lung, subtire si ascutit, constituind o prelungire a spicelor unor cereale. 5) la pl. Parte ascutita a tulpinii de cereale ramasa dupa recoltare. 6) la pl. Par aspru si tepos care acopera corpul unor animale. ~ la arici. 7) Formatie tare si ascutita ce creste pe tulpina sau frunzele unor plante; ghimpe; spin. [G.-D. tepii; Pl. si tepe] /Cuv. autoht.
VULTURICA ~ci f. Planta erbacee cu flori galbene-purpurii si cu frunze mici, acoperite cu peri lungi. /vultur + suf. ~ica
PAPION s.n. Cravata innodata in forma de aripi de fluture. // s.m. (Rar) Specie de caine pitic cu urechile lungi, cazute si cu parul lung de diferite culori. [Pron. -pi-on, pl. -oane. / < fr. papillon].
hultenoala s.f. (reg.) planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-purpurii, cu tulpina fara frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi; vulturica.
HIRSUT, -A adj. 1. Neingrijit, cu barba si cu parul zbarlit. 2. Aspru, grosolan. ♦ Ursuz. 3. (Bot.; despre un organ) Prevazut cu peri lungi, rigizi. [< fr. hirsute, cf. lat. hirsutus].
MOLOS s.n. Soi de caine cu parul lung si moale. [< fr. molosse, cf. lat. molossus].
PECHINEZ s.m. Caine cu botul scurt si turtit, cu picioarele scurte si cu parul lung si moale. [Cf. fr. pekinois].
PONEI s.m. Cal mic de rasa englezeasca, cu parul lung. [< fr. poney, cf. engl. pony].
coama (coame), s. f. – 1. par lung crescut pe grumazul sau spinarea unor animale. – 2. par lung, plete. – 3. Creasta, culme. – 4. Creasta (de acoperis). Mr., megl. coama, istr. comę. Lat. cŏma (Puscariu 305; Candrea-Dens., 377; REW 2071; DAR); cf. it. chioma, prov. v. sp., port. coma. – Der. comat (var. incomat), adj. (cu coama, pletos); comos, adj. (pletos). Matei Caragiale pare sa fi fost primul care a folosit vb. a incoma „a incununa cu plete” (nori ce trec incomind cerul), construit pe baza adj. anterior; comar, s. n. (partea dinspre ceafa a aparatorii de jug).
cosita (cosite) s. f. – 1. par lung al femeii, coada, plete. – 2. Suvita de par. – 3. Varietate de mazariche (Vicia hirsuta, Ervum hirsutum). – Mr., megl. cusita. Bg., sb. kosica, dim. de la sl. kosa „par, plete” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 75; Conev 89; DAR). – Der. cositat, adj. (impletit in coada); cositel, s. m. (planta, Sium latifolium).
BARBIFER, -A adj. (despre plante) prevazut cu un smoc de peri lungi. (< fr. barbifere)
BICHON ON/ s. m. caine de talie mica, cu parul lung, cu botul subtire, nasul negru si craniul plat. (< fr. bichon)
BRIARD s. m. rasa de caini ciobanesti cu parul lung. (< fr. briard)
COCHER s. m. caine de vanatoare cu parul lung si urechile mari, lasate in jos. (< engl. cocker)
HIPPY s. m. nume dat tinerilor care, prin modul de viata boem, prin tinuta vestimentara nonconformista si, uneori, prin consumare de d*****i si prin promiscuitate, se opun vietii conventionale a societatii. ◊ epitet dat unui tanar cu parul lung si imbracat neglijent. ◊ (adj.) miscarea, moda hippy. (< amer. hippy)
HIRSUT, -A adj. 1. neingrijit, cu barba si cu parul zburlite. 2. (fig.) aspru, grosolan. ◊ ursuz, posac. 3. (bot.; despre un organ) acoperit cu peri lungi si rigizi; hispid. (< fr. hirsute, lat. hirsutus)
MOLOS s. m. caine de paza, mare, cu parul lung si moale. (< fr. molosse)
MOSCAT, -A adj. cu miros de mosc. ♦ bou ~ = mamifer nordic care intruneste caracteristicile berbecului si cele ale boului: coarne scurte si lasate in jos, parul lung si des, copita lata si a carui carne miroase a mosc. (< lat. /bos/ moschatus)
PAPION I. s. n. cravata innodata in forma de aripi de fluture. II. s. m. specie de caine pitic cu urechile lungi, cazute, si cu parul lung, de diferite culori. (< fr. papillon)
PECHINEZ s. m. caine de apartament cu botul scurt si turtit, cu picioarele scurte si cu parul lung si moale. (< fr. pekinois)
PONEI s. m. cal mic de rasa englezeasca, cu parul lung. (< fr. poney, engl. pony)
URSON1 s. m. varietate de cartita cu parul lung, avand aspectul unei blani. (< fr. ourson)
VILOS, -OASA adj. (bot.) acoperit cu peri lungi si moi, de consistenta lanii; paros. ♦ (anat.) membrana oasa = membrana acoperita cu vilozitati. (< fr. villeux, lat. villosus)
ARAC, araci, s. m. par lung care serveste la sustinerea vitei de vie si a altor plante agatatoare. [Var.: harac, harag s. m.] – Ngr. haraki.
BERNARDIN, bernardini, s. m. Caine mare de culoare alba cu pete roscate, cu parul lung si ondulat, originar din Elvetia si dresat pentru descoperirea calatorilor rataciti iarna in munti. – Fr. bernardin.
COCKER (cuv. engl.) s. m. Nume dat raselor de ciini de vinatoare, de talie mijlocie, cu urechi atasate foarte jos, cazute si acoperite cu peri lungi, usor ondulati, de culori diferite. Mai cunoscute sint rasele cocker spaniel si cocker spaniel american.
barac m. (turc. barak). Vechi. Un fel de cine de vinat cu paru lung. V. brac 3.
PLUS, plusuri, s. n. Tesatura de bumbac, de lana, de par de capra etc. mai groasa decat catifeaua si cu parul mai lung decat al acesteia, care se intrebuinteaza mai ales in tapiterie. ♦ (La pl.) Varietati de plus. – Din germ. Plusch, fr. p(e)luche, rus. plius.
SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescenta caracteristica plantelor graminee, alcatuita din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axa centrala lunga. ◊ Expr. A da in spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge in faza de dezvoltare in care apare spicul (1); a inspica. 2. Stilizare decorativa in forma de spic (1), frecventa in arta populara pe cusaturi, tesaturi etc. 3. Varful firelor de par, mai lungi (si de alta culoare), din blana unor animale. 4. (In sintagma) Spic de zapada (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zapada amestecati cu stropi de ploaie, care cad pe pamant. 5. (Pop.) Varf de munte; pisc. ♦ partea cea mai inalta a acoperisului casei. [Pl. si: spicuri] – Lat. spicum.
PAJ, (1) paji, s. m. 1. (In evul mediu, mai ales in Europa apuseana) Tanar nobil care se afla in serviciul unui senior, al unui rege, al unui principe etc. pentru a invata mestesugul armelor si pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casa. 2. Pieptanatura feminina in care parul, lasat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinauntru, imitand pieptanatura pajilor (1). [Var.: (inv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page.
VILOS, -OASA, vilosi, -oase, adj. 1. (Bot.) Acoperit cu peri mai lungi sau mai scurti, asemanatori cu lana. 2. (Anat.; in sintagma) Membrana viloasa = membrana acoperita cu vilozitati. – Din fr. villeux, lat. villosus.
F****S, -OASA, f*****i, -oase, adj. (Despre animale sau despre obiecte de imbracaminte facute din blana) Cu par des, lung si moale, cu smocuri de par dese si moi; mitos. – F**c + suf. -os.
REN, reni, s. m. Mamifer rumegator asemanator cu cerbul, cu coarnele in forma de arc, ramificate (atat la mascul, cat si la femela), avand concavitatea indreptata inainte, cu smocuri lungi de par aspru intre copite, care traieste in regiunile arctice, salbatic sau domesticit (Rangifer tarandus). – Din fr. renne.
PLUS ~uri n. 1) Tesatura asemanatoare catifelei, dar cu peri mai lungi si mai rari, intrebuintata, mai ales, in tapiterie. Cuvertura de ~. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. /<germ. Plusch, fr. p[e]luche
SPIC ~ce n. 1) Inflorescenta caracteristica gramineelor, alcatuita din mai multe flori mici dispuse pe o axa centrala. ◊ A da in ~ a incepe sa formeze spicul, sa se apropie de maturizare. ~ de zapada fulg de zapada ratacit printre picaturile de ploaie. 2) Varf al firelor de par mai lungi din blana unor animale (avand si o culoare mai deschisa sau mai inchisa decat a blanii). 3) partea cea mai inalta a unui deal, a unui munte sau a unui acoperis. /<lat. spicum
VILOS, -OASA adj. (Bot.) Acoperit cu peri mai lungi si moi, de consistenta lanii; paros. ◊ (Anat.) Membrana viloasa = membrana acoperita cu vilozitati. [Cf. fr. villeux, lat. villosus].
paleata, palete, si paleti, s.f. (reg.) 1. par, prajina (lunga si subtire), nuia. 2. bucata scurta de lemn cu care se doboara fructele. 3. om foarte inalt; om slab, galbejit.
plisa2, plise, s.f. (inv.) tesatura de bumbac asemanatoare cu catifeaua, avand parul mai lung pe fata; plus.
repentir2, repentiri, s.m. (inv.) bucle lungi de par.
parALIZIE s.f. Pierdere totala sau partiala a mobilitatii si a sensibilitatii corpului, cauzata de obicei de leziuni pe creier sau in maduva spinarii. [Gen. -iei. / < fr. paralysie, cf. lat., gr. paralysis < para – in lungul, lysis – dizolvare].
PAVIAN s.m. Specie de maimuta africana cu botul alungit si parul corpului lung si rar. [Pron. -vi-an. / < germ. Pavian].
MIORITIC, -A I. adj. 1. din balada populara „Miorita”. ◊ care aminteste de „Miorita”. 2. spatiu ~ = (in conceptia lui Lucian Blaga) spatiu geografic romanesc constituit dintr-un plai ondulat, cu alternante intre deal si vale; univers spiritual specific romanesc, solidar cu acest orizont. II. s. m. caine ciobanesc romanesc, cu capul masiv, botul puternic, trunchiul alungit, cu parul alb, lung si abundent. (< „Miorita” + -/t/ic)
PAVIAN s. m. maimuta africana cu capul mare, botul alungit si parul corpului lung si rar. (< germ. Pavian)
IBEX (‹ lat.) s. m. Capra salbatica originara din reg. muntoase ale Europei, Asiei si Africii de Nord (Capra ibex). Are coarne mari si curbate, blana de culoare gri-maronie (vara) si galben-maronie (iarna), inaltimea de c. 1 m si greutatea de c. 90 kg. Spre deosebire de femela, masculii au un smoc lung de par in barba.
coama (oa dift.) f., pl. e (lat. cŏma, it. pv. vsp. pg. coma; vgr. kome). paru cel lung si gros de pe gitu calului si leului. Poet. paru omului. Coada cometei. Culme de munte, de deal, de acoperis (sleme).
BELHITA, belhite, s. f. Animal mic, din ordinul rozatoarelor, cu coada lunga acoperita cu par des (Myoxus glis).
SMICEA, smicele, s. f. (Bot.) Ramura roditoare, specifica marului si parului, subtire, flexibila, lunga pana la 30 cm, cu toti mugurii vegetativi; p. gener. mladita, ramurica (rupta) dintr-o planta sau dintr-o arbore. – Probabil lat. *sumicella „varfulet”.
PALISADA, palisade, s. f. 1. Element de fortificatie, folosit in amenajarile defensive mai vechi, alcatuit din pari grosi si lungi batuti in pamant, legati intre ei cu scanduri, franghii etc. si avand intre spatii impletituri de nuiele, maracini, sarma ghimpata etc.; palanca. 2. (Bot.) Mod de asezare a unor celule alungite, cilindrice sau prismatice, care stau una langa alta, perpendiculare pe suprafata organului; celule astfel asezate. – Din fr. palissade.
PERCIUNE, perciuni, s. m. Fiecare dintre cele doua suvite de par (adesea lasate lungi si rasucite) care se prelungesc lateral pe obraz, langa urechi, de la tample in jos (la barbati), ♦ (Rar) Favorit ♦ (Rar) Smoc de par de pe fruntea cailor. [Var.: perciun s. m.] – Din tc. percem.
SUFAN, sufane, s. n. (Reg.) Fiecare dintre cei doi pari grosi si lungi, ascutiti la un capat cu care se fixeaza navodul la fundul apei ca sa nu scape pestele pe sub el. – Et. nec.
LATOS, -OASA, latosi, -oase, adj. (Despre animale si despre coama sau blana lor; p. ext. despre lucruri confectionate din blana sau din lana) Cu late multe, cu par ori fir lung si mitos. ♦ (Despre parul sau barba oamenilor) Cu suvite lungi, care atarna in dezordine; neingrijit; (despre oameni) care are parul sau barba lasate sa creasca lungi si neingrijite. – Late + suf. -os.
MOSCAT, -A, moscati, -te, adj. Cu miros de mosc; parfumat cu mosc. ◊ Bou moscat = mamifer raspandit in Groenlanda si in regiunile arctice ale Americii, intermediar intre oi si vitele cornute, asemanator cu boul, cu corpul acoperit cu par des si lung, a carui carne miroase a mosc (2) (Ovibos moschatus). – Mosc + suf. -at.
LAVITA ~e f. 1) Banca constand dintr-o scandura lata fixata pe pari de-a lungul unui perete in casele taranesti. 2) Banca (fara speteaza) la poarta. [G.-D. lavitei] /<bulg. lavica
LANA1 ~i f. 1) par moale si lung care acopera corpul unor animale, mai ales al oilor, si care, prelucrat, se transforma in fibre textile. ~ tigaie. ◊ ~ in ~ a) se spune despre tesaturi care au urzeala si batatura din lana curata; b) care este foarte bun, de calitate superioara. 2) mai ales la pl. Cantitate de astfel de par tuns o data de pe o oaie. [G.-D. lanii] /<lat. lana
LANA2 ~uri f. Varietate de fibre textile din parul moale si lung al unor animale, folosite la tesut si impletit. /<lat. lana
OREZ m. 1) Planta erbacee cerealiera cu tulpina de tip pai, cu frunze lungi liniare, cu spice mici si boabe albe. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe ale acestei plante. /<bulg. oriz
SPIT3 ~i m. 1) Rasa de caini de talie mica, cu bot ascutit, cu urechi drepte si cu par moale si lung. 2) Caine din aceasta rasa. /<germ. Spitz
TIMOFTICA ~ci f. Planta cu tulpina de tip pai, cu frunze lungi, inguste, care creste prin pasuni si livezi si este folosita ca nutret. /Timofte n. pr. + suf. ~ica
jip2, jipi, s.m. (reg.) 1. copac tanar, lung si subtire. 2. par. 3. (adv.) gol.
pataranga, patarangi, s.f.(reg.) par, ciomag, nuia lunga.
sufan, sufane, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cei doi pari grosi si lungi, ascutiti la un capat, cu care se fixeaza navodul la fundul apei ca sa nu se scape pestele pe sub el. 2. (in forma: sifan) prajina folosita de pescari pentru a conduce luntrea.
TECKEL s. m. caine de vanatoare cu corpul alungit si picioarele scurte, cu parul scurt sau lung si aspru, excelent vanator de vizuina; soricar. (< germ. Teckel, fr. teckel)
SUFANA, sufane, s. f. par gros si lung, ascutit la un capat, cu care se fixeaza navodul la fundul apei ca sa nu scape pestele pe sub el.
CHICA, chici, s. f. (Pop. si fam.) parul de pe cap; spec. par lasat sa creasca lung pe ceafa sau pe spate; plete. ◊ Expr. A face (cuiva) chica topor (sau maciuca) sau a face (cuiva) morisca in chica = a trage (pe cineva) de par; p. ext. a bate zdravan. ◊ Compus: chica-voinicului = planta erbacee ornamentala, cu frunze despicate in lobi si cu flori albastre (Nigella damascena). - Din sl. kyka.
POANTER, poanteri, s. m. Rasa de caini de vanatoare cu talie inalta, picioare lungi, urechile plecate si parul scurt si neted; prepelicar de rasa engleza; brac englez. [Scris si: pointer] – Din fr., engl. pointer.
F*******A, f*******e, s. f. 1. Planta erbacee din familia gramineelor, acoperita cu peri moi, cu frunze lungi, cu flori alburii sau rosietice (Holcus lanatus). 2. (La pl.) Planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze lanceolate si flori alb-galbui (Filago arvensis). 3. (La pl.) Planta erbacee cu frunzele si tulpina paroase si flori mari rosii-purpurii (Lychius coronaria). – F******a + suf. -ica.
TAUR, tauri, s. m. 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasa, parul de pe frunte lung si adesea cret; buhai (Bos taurus). ◊ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a infrunta cu indrazneala o dificultate, a lua lucrurile pieptis. 2. (Entom.) Radasca. 3. (Art.) Constelatie boreala in dreptul careia trece Soarele intre 21 aprilie si 21 mai. ♦ Al doilea dintre cele douasprezece semne ale zodiacului. – Lat. taurus.
CHICA chici f. pop. (mai ales la barbati) parul de pe cap, lung, lasat pe umeri sau pe spate; plete. ◊ A face cuiva chica topor a trage de par; a bate zdravan pe cineva. [G.-D. chicii] /<sl. kyka
SUVITA ~e f. l) Smoc de par, lana etc. 2) Portiune lunga si ingusta de stofa, de teren etc.; fasie. 3) Dunga subtire de lichid, fum etc. /<bulg. sevica
POANTER s.m. Rasa de caini de vanatoare cu talie inalta, picioare lungi, urechile aplecate si parul scurt si neted. [Scris si pointer, pron. poan-. / < fr. , engl. pointer].
SECOL s.n. 1. Interval de timp de o suta de ani; veac. ♦ (Fig.) Perioada de timp care pare a fi foarte lunga; vesnicie. 2. Epoca istorica dominata de un eveniment de seama, de o personalitate exceptionala. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < lat. saeculum, cf. it. secolo].
POANTER POAN-/ s. m. rasa de caini de vanatoare de talie inalta, cu picioare lungi, urechi aplecate si parul scurt si neted. (< fr., engl. pointer)
grebla (greble), s. f. – 1. Unealta cu dinti (de lemn sau de fier) si cu coada lunga pentru strins fin, paie etc. – 2. (Arg.) Pieptene. – Mr. gribla, megl. grebla. Bg. greblo (Cihac, II, 126; Conev 73) sau sb. grebla, grablje (Meyer 119; Skok 70), cf. alb. grambele; din sl. grabja „rapire” (Miklosich, Lexicon, 140), cf. grabi. – Der. grebla, vb. (a da cu grebla); grebles, adj. (indoit, incovoiat).
CHICA, chici, s. f. 1. parul capului considerat (altadata) in intregime; (azi) partea parului lasata sa creasca lunga pe ceafa sau pe spate; plete. ◊ Expr. A face (cuiva) chica topor (sau maciuca) sau a face (cuiva) morisca in chica = a trage (pe cineva) de par; p. ext. a bate zdravan. ◊ Compus: chica-voinicului = planta erbacee cu frunze spintecate in lobi ca niste fire de par si cu flori albastre (Nigella damascenna). 2. (Rar) parul din ceafa animalelor; p. ext. ceafa. – Slav (v. sl. kyka).
SUVITA, suvite, s. f. 1. Smoc de fire de par, de lana etc. 2. Fasie lunga si ingusta dintr-un material, dintr-un aliment, dintr-o suprafata. 3. paraias, fir de apa, de lichid. – Cf. bg. sevica.
DROB2, drobi, s. m. 1. Arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, cu flori galbene si cu fructele pastai turtite (Sarothamnus scoparius). 2. Nume dat mai multor arbusti din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, flori albe, galbene sau rosietice si fructe pastai (Cytisus). ◊ Drob-de-munte = mic arbust cu ramuri lungi si subtiri acoperite cu peri aspri, cu frunze paroase pe partea inferioara si cu flori galbene (Cytisus hirsutus). 3. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreapta, cu frunze acoperite de peri si cu flori mici, galbene-aurii (Neslia paniculata). – Din rus., ucr. drok (confundat cu drob1).
LATOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre animale sau despre blana lor) Care are multe late. 2) (despre oameni) Care are parul sau barba neingrijita si lunga. /late + suf. ~os
COCKER s.m. Rasa de caini de vanatoare cu parul si cu urechile foarte lungi. [Scris si cocher. / < engl. cocker].
ORYX s. m. antilopa cu parul roscat si cu coarne lungi si subtiri, curbate spre spate, in regiunile de desert ale Africii si Arabiei. (< fr. oryx, gr. oryks)
colilie f. (sirb. kovilje, bg. kovilo, kovileak). Bot. O planta graminee care produce o tufa de spice foarte lungi cu peri moi si albi de aspectu unui mare pompon (stipa pennata). Adv. A avea paru alb colilie, a avea paru alb de tot si lung. V. nagara si stuf.
par1, pari, s. m. 1. Bucata de lemn lunga si (relativ) groasa, de obicei ascutita, folosita mai ales ca element de sustinere, de fixare etc. in diferite constructii sau ca parghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forta, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul in cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a impiedica (pe cineva) sa promoveze, sa actioneze etc. parca mi-a (sau ti-a, i-a etc.) dat cu parul in cap, se spune cand cineva a primit pe neasteptate o veste neplacuta. A (i) se apropia funia de par = a) a fi batran, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru indeplinirea presanta a ceva); a se apropia deznodamantul. 2. Craca groasa de copac. ◊ par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus.
parAVANT, paravanturi, s. n. Sistem de protectie impotriva vantului, format din panouri sau din plantatii (situate de-a lungul liniilor unei statii de triaj). – para1- + vant (dupa fr. paravent).
MITA, mite, s. f. (Mai ales la pl.) Fire din blana unor animale, care au crescut mai lungi, formand un carliont; smoc de par sau de lana. ♦ Lana tunsa pentru prima oara de pe miei; lana (de calitate inferioara) tunsa de pe capul, coada si picioarele oilor. – Lat. *agnicius, -a „de miel”.
DROT, droturi, s. n. 1. Arc de sarma folosit la scaunele capitonate, la somiere etc. ♦ Sarma. 2. Instrument metalic de forma unui cleste lung, care, incalzit, serveste la ondulatul parului. – Din magh. drot.
LETARGIE s.f. Stare patologica caracterizata prin somn adanc si lung, in timpul caruia functiile vitale par sa fie suspendate; moarte aparenta. ♦ (Fig.) Stare de apatie, de inactivitate totala. [Gen. -iei. / < fr. lethargie, cf. lat. lethargus, gr. lethargia < gr. lethe – uitare, argia – odihna].
tiflic s.n. (reg.) 1. tiflan. 2. colt mai lung al basmalei. 3. omusor. 4. mot de par.
KAKEMONO s. n. Pictura japoneza executata in culori de apa sau in tus de China, pe rulouri lungi de forma dreptunghiulara, de matase, de pai de orez sau de hartie, care se atarna in lung pe pereti. – Din fr. kakemono.
C****A ~ele f. 1) Fasie ingusta de material textil, folosita de femei ca podoaba (la imbracaminte, in par etc.); panglica. 2) Vierme plat si foarte lung care paraziteaza in intestinul subtire al mamiferelor si al omului; tenie; panglica. 3) Peste teleostian marin in forma de panglica. [Art. c******a; G.-D. c******i; Sil. cor-dea] /<ngr. kordella
SCARTA ~e f. (despre paie, hlujeni, fan etc.) Gramada inalta si lunga, cladita in forma de prisma; sira; gireada. /Orig. nec.
LETARGIE s. f. 1. stare patologica caracterizata prin somn adanc, de lunga durata, in timpul caruia functiile vitale par sa fie suspendate; moarte aparenta. 2. (fig.) stare de apatie, de inactivitate totala. (< fr. lethargie, lat. lethargia)
protap (-pi), s. m. – 1. Cracana, bat, par cu doua sau mai multe brate. – 2. Cracana care serveste ca sprijin pentru crengile incarcate. – 3. Tapusa, frigare. – 4. Prajina lunga. – 5. Oiste, tinjala. – 6. Proptea, reazem, stilp. – 7. Bat, par, teapa. Bg. procep, sb. procjep, slov. procep (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Conev 69). – Der. protapel, s. f. (japita la car); protapi, vb. (a fixa, a intepeni; a sprijini, a intari; a sili, a obliga).
MAGAR, magari, s. m. 1. Animal din familia calului, mai mic decat acesta, cu parul de obicei sur, capul mare si urechile lungi, intrebuintat ca animal de povara si de tractiune; asin (Equus asinus). ◊ Expr. A nu fi nici cal, nici magar = a nu avea o situatie precisa, a nu apartine unei categorii determinate. 2. Epitet dat unui om prost, incapatanat sau obraznic. – Cf. alb. magar, bg. magare.
FUNIE, funii, s. f. 1. Franghie1. ◊ Funie de ceapa (sau de usturoi) = impletitura, cununa de ceapa sau de usturoi. ◊ Expr. Drept ca funia in traista (sau in sac) = stramb, rasucit; fig. nedrept, necinstit. A vorbi de funie in casa spanzuratului = a vorbi despre un lucru care poate supara pe cineva dintre cei de fata, daca este interpretat ca o aluzie la ei. A (i) se apropia sau a-i ajunge (cuiva), a i se strange funia de (sau la) par, se spune despre cei ajunsi intr-o situatie extrem de dificila. A juca pe funie = a umbla pe funie, facand diferite figuri; fig. a fi abil, dibaci. 2. Veche unitate de masura de lungime (a carei valoare a variat dupa epoci) cu care se masura pamantul. 3. (In sintagma) Funie de mosie (sau de pamant) = suprafata de teren de dimensiuni reduse, avand de obicei forma unei fasii inguste. 4. Impletitura din paie sau din talas, utilizata la confectionarea miezurilor lungi la formele pentru turnare. – Lat. funis.
PAIUS s. (BOT.) 1. (Aira caespilosa) (pop.) pais, (reg.) pipiriguta, tarsoaca, iarba-baltii, iarba-lunga. 2. (Festuca ovina) (pop.) pais. 3. (Festuca v******a) (reg.) parul-porcului.
NAGARA f. Planta erbacee cu tulpina inalta de tip pai, cu frunze filiforme si spiculete cu tepi lungi, ce creste in stepa si pe coline uscate; panusita. /Orig. nec.
PANUSITA ~e f. reg. (diminutiv de la panusa) Iarba cu tulpina inalta de tip pai, avand frunze filiforme si spiculete cu tepi lungi, ce creste in stepe si pe coline uscate; nagara. /panusa + suf. ~ita
ASIN ~i m. Animal domestic din familia calului, dar mai mic decat acesta, cu par de culoare cenusie, cu capul mare si urechi lungi, cu coama bogata, folosit ca animal de povara si de tractiune; magar. /<lat. asinus
GREBLA ~e f. Unealta agricola manuala constand dintr-o bara cu dinti de metal sau de lemn, fixata intr-o coada lunga de lemn si folosita pentru a aduna ceva (paie, fan, gunoaie etc.) de pe o suprafata sau pentru a nivela pamantul arat sau sapat. ◊ ~ mecanica masina agricola pentru stransul cerealelor cosite. /<bulg. greblo
lung adj., adv. 1. adj. inalt. 2. adj. mare. (Si-a lasat parul ~.) 3. adj. intins, prelung. (Un sir ~ de oameni.) 4. adj. alungit. 5. adj. v. indelungat. 6. adv. v. indelung. 7. adj. indelung, indelungat. (Viata ~.)
KAKEMONO n. (in Japonia) Pictura executata in tus sau in culori de apa, pe rulouri de matase, de pai de orez sau de hartie, care se atarna in lung pe pereti. /< fr. kakemono
BOREAS (in mitologia greaca), personificarea vintului de nord. Fiul unui titan si al zeitei zorilor, Eos. Este reprezentat ca un batrin posac, cu parul si barba acoperite de zapada, invesmintat cu o haina lunga, fluturind pe el.
HARABA ~le f. inv. 1) Caruta mare cu loitre lungi si inalte, destinata transportului de incarcaturi voluminoase (grane cosite, fan, paie etc.). 2) Cantitate de incarcaturi cat incape intr-o astfel de caruta. /<turc. araba
PRAFTORITA, praftorite, s. f. Pamatuf din par, din zdrente, din fasii de rafie etc., fixat intr-o coada lunga, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de paine, in fierarie, pentru a stropi carbunii incinsi etc.; praftura. ◊ Expr. (Fam.) A(-i) da cu praftorita = a) a vorbi mult, a trancani; b) a supara pe cineva prin aluzii jignitoare. – Praftura + suf. -ita.
DESPICA, despic, vb. I. 1. Tranz. A taia, a sparge de-a lungul, desfacand in doua sau in mai multe bucati. ◊ Expr. A despica parul (sau firul) in patru = a cerceta prea cu de-amanuntul, cu minutiozitate exagerata. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) frange, a (se) sfasia. 2. Tranz. si refl. A (se) crapa, a (se) spinteca (pe o anumita portiune). ♦ Refl. (Despre muguri) A plesni, a se deschide. ♦ Tranz. (Rar) A desparti, a separa. 3. Tranz. A strabate de-a curmezisul (vazduhul, o multime compacta etc.). 4. Tranz. Fig. A patrunde cu perspicacitate un lucru complex; a analiza, a interpreta, a explica, a dezlega; p. ext. a expune amanuntit. – Lat. *despicare.
pahuie, pahui, s.f. (reg.) 1. ramura de fag pusa la stalpul portii de 23 aprilie. 2. capita mare de fan. 3. (la pl.) prajinile lungi asezate pe varful clailor de fan sau peste coama sirelor de paie; martaci, panze, pausi, pauze. 4. persoana inalta, slaba si neindemanatica.
PLUS s.n. Tesatura de bumbac, de lana, de par de capra etc. mai groasa decat catifeaua si cu firul mai lung, folosita in special in tapiterie. [Pl. -suri. / < fr. p(e)luche].
TIJA s.f. 1. parte a plantelor erbacee care creste de la radacina in sus; tulpina, pai. 2. (Tehn.) Piesa de forma unei bare, care suporta solicitari numai in lungul axei sale. [< fr. tige].
kiwi s.f. invar. 1. pasare acarinata din Noua Zeelanda, cu ciocul lung si ascutit, usor curbat, avand aripile atrofiate; apterix. 2. fruct exotic, asemanator cu para, cu scoarta paroasa si pulpa verde si dulce ♦ bautura racoritoare din acest fruct (‹ fr., engl. kiwi).
A DESPICA despic tranz. 1) (obiecte) A desface de-a lungul (prin taiere, lovire etc.) in doua sau in mai multe bucati. ◊ ~ firul de par in patru (sau in sapte) a examina ceva cu prea multa sarguinta. 2) A face sa se despice. 3) (spatii compacte) A strabate cu o viteza deosebita; a spinteca. 4)fig. A patrunde cu perspicacitate; a analiza subtil. /<lat. despicare
MACIUCA ~ci f. 1) Bat lung si gros, cu maciulie la un capat; bata; ciomag. ◊ A i se face cuiva parul ~ a fi cuprins de groaza; a se speria foarte tare. 2) inv. Arma primitiva de lupta constand dintr-un astfel de bat. 3) Lovitura data cu un asemenea bat. /<lat. matteuca
ROBA s.f. 1. Haina de ceremonie lunga si cu maneci largi, purtata altadata de magistrati si avocati in exercitiul functiunii etc. 2. parul unui animal (cal, vaca etc.) cu particularitatile lui de culoare. [< fr. robe].
BOXER2 (‹ fr., engl.) s. m. Rasa de ciini de paza, de origine germana, cu aspect puternic, dar armonios, cu talia de 56-60 cm, gambe foarte lungi si urechi purtate vertical, avind pielea de pe cap si frunte cutata, culoare aramie, par scurt, aspru si stralucitor.
PAMATUF ~uri n. 1) Instrument primitiv, format dintr-un manunchi de carpe prinse de o prajina, cu care se curata funinginea din cuptoare sau sobe sau praful din incaperi. 2) Obiect format dintr-un smoc de fire de par prinse intr-un maner cu care se sapuneste fata la barbierit. 3) fam. Smoc de pene lungi cu care se ung preparatele culinare inainte de a fi puse in cuptor. /<sl. pometuhu
AVOCADO s.n. Fruct exotic, comestibil, de mare valoare nutritiva, avand forma de para, de culoare verde-inchis, cu un sambure mare cat o nuca la mijloc. Taiat in jumatati de-a lungul, se obtin un fel de barchete ce pot fi umplute cu diverse delicatese (fructe de mare, paste picante) si servite drept gustare; exista si o varietate fara sambure, utilizata in special pentru prepararea cocteilurilor; fr. avocat; engl. avocado, alligator pear; germ. Avocado.
ROBA s. f. 1. haina lunga (neagra), cu maneci largi, purtata de magistrati si avocati in exercitiul functiunii, precum si de profesorii universitari (la anumite solemnitati). 2. parul unui animal (cal, vaca etc.) cu particularitatile lui de culoare. (< fr. robe)
RIZACA, rizace, s. f. (Reg.) 1. Unealta asemanatoare cu o coasa cu coada lunga, folosita pentru a taia plantele care impotmolesc baltile. 2. Unealta folosita de pescari la taierea franghiilor cu care sunt fixate carmacele de pari. – Din ucr. rizak.
PRIPON ~oane n. 1) Tarus infipt in pamant, de care se leaga animalele pentru a paste intr-un anumit loc. 2) Funie cu care se leaga animalele de acest tarus. 3) par batut adanc in pamant de care se leaga o ambarcatiune la malul unei ape. 4) Unealta de pescuit, constand dintr-o sfoara lunga, de care sunt legate din loc in loc fire scurte, prevazute cu carlige la capete. /<sl. preponu
TAPOSICA s. f. 1. Planta din familia gramineelor, cu tulpina rigida si aspra in partea superioara si cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Planta paroasa din familia umbeliferelor, cu flori albe sau trandafirii dispuse in umbele compacte si cu fructul acoperit de peri aspri (Tordylium maximum). – Din teapa + suf. -os-ica.
circel m., pl. ei (d. circi sau d. vsl. kruciti, a suci, gruciti sen, a se stringe, a se zgirci. V. zgircesc). Mustata (filament) care ajuta vitei sa se agate. Strugure mic sau bucatica dintr´un strugure: da-mi un circel din strugurele tau. Contractare convulsiva si dureroasa a muschilor: scalda-te, dar nu te duce la adinc, ca te apuca circeii (sau ti se pune circelu) si nu mai poti intinde picioarele (fr. crampe). Dun. Un fel de gindaci negriciosi lungi si subtiri care plutesc pe apa lina sprijiniti pe lungile lor picioare si carora poporu le atribuie zgircirea picioarelor la cei ce inoata. Gorj. Circeaba mai mica. Adv. cu paru circel, cu paru incretit (ca circeii de vita). A se stringe circel, a se zgirci, a se rasuci. V. ciorchin.
stim s.n. (pop.) 1. fire de lana (scurte si de proasta calitate) care raman, dupa daracit, in coltii daracului; resturi de lana sau de canepa ce ies din tesaturi, cand se dau la piua. 2. (fig.) par (de pe capul omului). 3. (reg.) iarba deasa, scurta si greu de cosit. 4. (reg.) planta cu tulpina rigida, cu frunze subtiri si cu spicuri lungi; taposica.
TEPOSICA, teposici, s. f. 1. Planta din familia gramineelor, cu tulpina rigida si aspra in partea superioara, cu frunze subtiri, rigide, aspre si cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Planta paroasa din familia umbeliferelor, cu frunze penate, cu flori albe sau trandafirii dispuse in umbele compacte si cu fructul acoperit de peri aspri (Tordylium maximum). – Tepos + suf. -ica.
somina, somini, s.f. (reg.) 1. par care se asaza orizontal pe furci, pentru a forma patulul de fan. 2. barna mai subtire de care se leaga lantul caldarii la cuptor. 3. barna lunga care uneste capriorii casei. 4. (in forma: sumina) parte a podului unei case construita pe capetele iesite in afara ale grinzilor. 5. scobitura in malul unei ape, unde stau pestii. 6. ascunzatoare, gaura de sobolan, de cartita etc.
colt n., pl. uri (vsl. kolici, bg. kolec, par; pol. kolca, kolec, virf. Cp. si cu clot si clont). Unghi care intra sau iese: ascuns in coltu odaii, astepta la coltu strazii. Coltuc, virfu pinii [!] lungi: un colt de pine. In trei, patru, cinci colturi, triangular, rectangular, pentagonal. A pune un elev la colt, a-l tinea [!] in picioare in colt in semn de pedeapsa. S. m. Dinte canin: cinele [!] isi arata coltii. Pisc, virf de munte. Germine de planta. A-ti arata coltii, a-ti arata dintii, a ameninta. Coltu babei, paduchernita.
ROBA, robe, s. f. 1. Haina de ceremonie, lunga (si neagra), cu maneci largi, pe care o poarta magistratii si avocatii in sedinte, precum si profesorii universitari (la anumite solemnitati). 2. Denumire a culorii si a particularitatii parului la cai, vaci etc. – Din fr. robe.
MOT1 moturi n. 1) Smoc de fire din frunte sau din crestetul capului. ◊ A lua (sau a apuca) de ~ pe cineva a trage de par pe cineva; a parui. 2) Smoc de pene de pe capul unor pasari. 3) Pielea rosie de pe capul curcanului care atarna ca un ciucure. ◊ ~ul curcanului planta erbacee ornamentala cu flori purpurii, grupate in spice lungi. 4) Ciucure confectionat din diferite materiale, care se atarna la caciulite, bonete, fesuri etc. 5) parte proeminenta (ascutita) a unui lucru. /Orig. nec.
PORC ~ci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu par aspru, cu cap conic si picioare scurte, crescut, in special, pentru carne si grasime. ◊ ~ salbatic mistret. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozator de talie medie, acoperit pe spinare si pe parti cu spini lungi si tari. ~-de-mare peste marin de talie medie, de culoare neagra, avand tepi ascutiti si veninosi. A se purta ca un ~ a se purta urat, grosolan. A mana ~cii la jir a sforai tare in timpul somnului. Cine se baga (sau se amesteca) in tarate, il mananca ~cii cine se baga (sau se amesteca) unde nu trebuie, se alege cu neplaceri. 2) fig. depr. Om marsav, neobrazat. /<lat. porcus
CASTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Mamifer rozator semiacvatic, lung de circa 85 cm, cu labele din spate palmate si cu coada latita, care traieste in colonii, cladindu-si cu maiestrie cuibul pe malul apelor; biber (Castor canadensis). 2. S. n. Blana castorului (1). ♦ Postav facut din parul acestui animal. – Din fr., lat. castor.
stramurare (-ari), s. f. – Bat lung si ascutit, prajina cu virf de fier. – Var. stramur(arita), straminare. Mr. strimurare, strimulare, megl. stramulari. Lat. *stimulāria, de la stimulāre „a incita” (Tiktin; REW 8261; Capidan 276; Candrea; cf. Cihac, I, 265). Var. stramur pare sa reprezinte lat. stimulus; Tiktin crede ca este o forma artificiala, latinista; dar nu exista indicii ca stramur ar putea fi calc latinizant al lui stimulus. Alb. strumullar provine din rom. (Capidan, Dacor., VII, 152). – Der. stramura, vb. (a intepa, a e****a; Bucov., a ameninta).
BAGHETA, baghete, s. f. 1. Betisor subtire; nuielusa, varguta. ◊ Bagheta magica = betisorul de care se slujesc scamatorii in operatiile lor. ♦ Varga usoara si nu prea lunga cu care dirijorii conduc executia unui ansamblu muzical; fig. talentul, maiestria dirijorului. ♦ Betisor de forme variate cu care se lovesc membranele, coardele sau lamele unor instrumente muzicale. ♦ Vergea de lemn pe care sta intins parul arcusului. ♦ Dunga de ajur sau de culoare diferita care impodobeste uneori ciorapii pe partea exterioara a gleznelor. 2. Nume dat unor piese cilindrice subtiri care fac parte din diverse mecanisme sau aparate. – Fr. baguette.
PANGLICA ~ci f. 1) Fasie ingusta de material textil, folosita de femei ca podoaba (la imbracaminte, in par etc.); c****a. ~ de matase. ◊ A scoate ~ca a) a face scamatorii; b) a amagi. 2) si fig. Orice obiect avand forma de fasie ingusta. ~ pentru masina de scris. ~ de metal. 3) pop. Vierme cu corpul plat si foarte lung, care paraziteaza in intestinul subtire al animalelor carnivore si al omului; c****a; tenie. [G.-D. panglicii] /<ung. pantlika
pres (presuri), s. n. – Covor lung si ingust. Origine incerta. Probabil in loc de *prej, dintr-un cuvint sl. neidentificat, dar cf. sb. prezina „sort”, si opreg (Cihac, II, 285; Byhan 327; Tiktin). Cf. pregetoare (var. prigitoare, prijitoare, prejitoare), s. f. (fusta), in Trans., Bucov., care pare a fi acelasi cuvint.
BARBA barbi f. 1) par care creste (la barbati) pe barbie si pe obraji. A-si lasa ~. ◊ A rade in ~ a rade pe ascuns, numai pentru sine. A vorbi in ~ a spune ceva incet; a vorbi numai pentru sine. Cati peri in ~ in numar foarte mare. 2) v. BARBIE. 3) Smoc de par care creste la unele animale sub bot. 4) Totalitate a tepilor unui spic de cereale. ◊ ~a-imparatului planta erbacee, cultivata mai ales in scopuri decorative, avand flori de diferite culori si radacini cu proprietati purgative. ~a-caprei a) planta erbacee, avand frunze lungi si inguste, flori galbene si fructe achene de forma lunguiata; b) ciuperca comestibila sub forma unor ace suculente. [G.-D. barbii] /<lat. barba
ROMAN1, romane, s. n. Specie a genului epic, de intindere mare, cu continut complex, care se desfasoara de-a lungul unei anumite perioade si angajeaza mai multe personaje, presupunand un anumit grad de adancime a observatiei sociale si analizei psihologice. ◊ Opera narativa in proza sau in versuri scrisa, in evul mediu, intr-o limba romanica. ♦ Fig. Impletire de intamplari cu multe episoade care par neverosimile. [Var.: (inv.) romant s. n.] – Din fr. roman.
CASTOR (‹ fr., lat.) s. m. 1. Mamifer rozator semiacvatic din Europa si America de Nord, lung de 75-95 cm (din care coada are c. 30 cm), cu labele din spate palmate si cu coada latita (Castor fiber si Castor canadensis). Traieste in colonii, construind „sate” si zagazuri, care bareaza apa; are blana pretioasa. Longevitate: 20 de ani. Sin.: biber; breb. 2. Blana castorului (1). ♦ Postav facut din par de castor (1).
BARBA, barbi, s. f. 1. par care creste la barbati pe barbie si pe obraji. ◊ Loc. adv. In barba = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barba (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burta (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) barbi = a minti, a insira verzi si uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire data mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi si inguste si cu flori galbene (Tragopogon); barba-imparatului = planta erbacee cu flori de diferite culori, care se cultiva ca planta de ornament si a carei radacina are proprietati purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = planta erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Barbie. 3. Smoc de par pe care il au unele animale sub bot. 4. Tepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba.
tragana (traganez, traganat), vb. – A lungi, a amina, a tergiversa, a lucra incet. – Der. taragana, t(a)raga(n)i, stragani. Origine incerta. Se considera der. din lat. *tragῑnāre (Puscariu 1753; REW 8837; Rosetti, I, 58; Candrea), cf. it. straschinare, fr. trainer, sp., port. trajinar; trecerea lui gi › ga este analoaga cu mesteacan, leagan (Tiktin). In ciuda acestor coincidente, explicatia pare insuficienta; mai degraba ar fi o der. interna, de la trage cu suf. expresiv -na, ca in alte cazuri clati(na), rusi(na), timpi(na). – Der. traganeala (var. straganeala, taragaiala, traganitura), s. f. (tergiversare, intirziere); traganitor, adj. (lent, intirziat, lenes); traganac, s. m. (planta, Potentilla reptans).
BROASCA1 ~ste f. 1) Animal amfibiu, fara coada, cu gura larga si ochii bulbucati, cu picioarele din urma mai lungi, adaptate pentru sarit. ◊ ~ raioasa broasca nocturna cu pielea acoperita cu negi, din care, la primejdie, se elimina un lichid iritant. ~ verde brotac. ~-testoasa reptila (terestra si acvatica), avand corpul acoperit cu o carapace osoasa, sub care isi poate trage capul si picioarele in caz de primejdie. Ochi de ~ ochi bulbucati. (A fi) plin de noroc ca ~sca de par se spune despre cineva, caruia nu-i merge in viata. Cand a face ~ par nicicand; niciodata. 2) pop. Umflatura sub pielea gatului; scrofula. [G.-D. broastei; Sil. broas-ca] /<lat. brosca
SPRANCEANA ~ene f. 1) (la om) Fiecare dintre cele doua dungi arcuite de par de deasupra ochilor. ◊ A incrunta (sau a increti) ~enele (sau din ~ene) a manifesta suparare, dispozitie rea. A privi (sau a se uita) pe sub ~ene a privi incruntat. A alege pe (sau dupa) ~ a alege ce este mai frumos, mai bun etc. Alesi (ca) pe ~ aratosi, chipesi. 2) Extremitate superioara alungita a unui deal sau munte; creasta; culme; coama. 3) fig. Portiune lunga si ingusta; suvita. [G.-D. sprancenei] /<lat. supercina
MAL ~uri n. 1) Margine de pamant de-a lungul unei ape. 2) Loc aflat in imediata apropiere a unei ape. ◊ Din ~ in ~ a) pe toata intinderea, cat tine apa de la un capat la celalalt; b) de la un capat la celalalt; de la inceput pana la sfarsit. ◊ A iesi (sau a ajunge) la ~ a scapa teafar; a scapa din incurcatura. ◊ A se ineca tocmai la ~ a suferi o nereusita tocmai cand scopul parea atins. /Cuv. autoht.
PREPELEAC, prepeleci, s. m. 1. par cu cracane scurte, infipt in pamant, in care se pun, la tara, oalele spalate ca sa se scurga sau de care se atarna diferite obiecte. ◊ Expr. A fi gol prepeleac = a fi sarac, neimbracat. Cu mustatile in prepeleac = cu mustatile rasucite si intoarse in sus, in furculita. 2. Prajina sau ansamblu de prajini pe care se cladesc capitele. ♦ Capita cladita pe o astfel de prajina. 3. Scara rudimentara formata dintr-un stalp prin care sunt petrecute cuie lungi de lemn, care servesc drept trepte. [Var.: prepeleag s. m.] – Et. nec.
PAIANJEN, paianjeni, s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi si cu abdomenul nesegmentat, care se hranesc cu insecte mici, prinse de obicei intr-o panza subtire tesuta de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care il secreta; (si la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Panza de paianjen (1); paienjenis. 3. Unealta folosita pentru prinderea si extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucatilor de cablu ramase intr-o sonda. 4. (Sport) Fiecare dintre colturile de sus ale portii la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prajina care se asaza pe varful clailor, al stogurilor sau al acoperisurilor de paie ca sa le apere de vant. [Pr.: pa-ian-. – Var.: (reg.) paiajen, paiajen, painjen, paingan, painjen, s. m.] – Din sl. *pajoncina. Cf. bg. Pajasina.
