A NINGE pers. 3 ninge 1. intranz. A cadea zapada. Peste noapte a nins. ◊ Ploua-ninge, drumul nu sta se spune pentru a sublinia, ca viata nu se intrerupe orice s-ar intampla. Ii tot ninge si-i ploua (intruna) se spune despre cineva care este mereu nemultumit. 2. tranz. 1) A acoperi cu ninsoare. 2) fig. A acoperi cu par carunt. 3) fig. A lasa sa cada (ca fulgii de zapada). /<lat. ningere

colilie (colilii), s. f. – Planta, Stipa pennata. Tulpina sa este acoperita de stipele albe ca niste fire de par, care fac ca numele acestei plante sa fie sinonim cu „par carunt”. – Var. (Trans., Banat), colie. Sb., cr. slov. kovilje (Cihac, II, 69; Conev 44), cu asimilarea lui ν.

carunt, -a adj. (lat. canutus, ca marunt d. minutus; it. canuto, fr. chenu). Cam albit, pe jumatate alb de batrineta [!]: om, par carunt. Fig. Acoperit de zapada: munti carunti.

INcaruntIT, -A, incaruntiti, -te, adj. (Despre par) Care este carunt; (despre oameni) cu parul carunt; p. ext. batran. – V. incarunti.

NINS ~sa (~si, ~se) 1) v. A NINGE. 2) fig. Care are parul carunt; incaruntit. ~ pe la tample. ◊ (A fi) ~ de ani (sau de vreme) (a fi) batran cu parul alb. ~ in luna lui mai incaruntit de tanar. /v. a ninge

SUR¹ ~a (~i , ~e) 1) Care este de culoare intermediara intre alb si negru; de culoarea cenusii; cenusiu; gri. Costum ~. Pasare ~a. 2) (despre cer) Care este acoperit de nori; innorat; noros. 3) (despre par) Care este incaruntit; carunt. 4) fig. (despre oameni) Care are fire albe in par; carunt. /<bulg., sb. sur

INcaruntI, incaruntesc, vb. IV. Intranz. (Despre par) A incepe sa albeasca; a deveni carunt; (despre persoane) a incepe sa albeasca la par; a carunti; p. ext. a imbatrani. – In + carunt.

SIV, -A, sivi, -e, adj. De culoare cenusie, sura; (despre parul oamenilor) carunt. – Bg., sb. siv.

SIV, -A, sivi, -e, adj. (Reg.) De culoare cenusie, sura; (despre parul oamenilor) carunt. – Din bg., scr. siv.

carunt, -A, carunti, adj. (Despre par, barba, mustata) Care a inceput sa albeasca; alb, albit. ♦ (Despre oameni) Care are fire de par alb. – Lat. canutus.

NINS, -A, ninsi, -se, adj. Acoperit de zapada. ◊ Expr. (A fi) nins de ani (sau de vreme) = (a fi) batran, cu parul alb. ♦ Fig. carunt. – V. ninge.

carunt (carunta), adj. – Cu parul alb. – Mr. canut. Lat. canūtus (Cipariu, Gram., 91; Puscariu 301; Candrea-Dens., 274; REW 1622; DAR); cf. it. canuto, fr. chenu, prov., cat. canut, sp. canudo. Este cuvint general cunoscut (ALR, 65). Der. caruntiu, adj. (carunt); caruntete, s. f. (carunteala; batrinete; albeata); carunteala, caruntate, s. f. (rar, faptul de a fi carunt); incarunti, vb. (a albi; a imbatrini). Din rom., ngr. ϰανούτον (Meyer, Neugr. St., II, 75).

INSPICAT, -A, inspicati, -te, adj. 1. Care a dat in spic; care are spice. 2. (Despre par) Cu fire albe; carunt; p. ext. (despre parul sau blana unor animale) cu varful de culoare mai deschisa; cu varful in forma de spic. ♦ (Despre tesaturi, p. ext. despre obiecte confectionate din tesaturi) Cu fire de alta culoare, impestritat. – V. inspica.

INcaruntI vb. 1. (pop.) a suri, (inv.) a insuri. (I-a ~ parul.) 2. a albi, a carunti. (Ce tare ai ~!)

ALBIT² ~ta (~ti, ~te) (despre parul oamenilor) Care este carunt. ~ de necazuri. /v. a albi

INSPICAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A INSPICA. 2) (despre par) Care are fire carunte; cu fire albe. 3) (despre parul sau despre blana unor animale) Care are varful in forma de spic. 4) (despre tesaturi si despre obiecte confectionate din ele) Care contine fire de alta culoare; impestritat. [Sil. in-spi-] /v. a inspica

carunt, -A, carunti, -te adj. (Despre par, barba, mustata) Care a inceput sa albeasca, albit. ♦ (Despre oameni) Care are (fire de) par alb. – Lat. canutus.

GRIZONANT, -A, grizonanti, -te, adj. (Despre par) Care incepe sa incarunteasca; carunt, sur, gri. – Din fr. grisonnant.

carunt ~ta (~ti, ~te) 1) (despre par) Care a inceput sa albeasca; sur. 2) (despre oameni) Care are fire albe in par; sur. ◊ Munti ~ti munti cu varfurile inzapezite. /<lat. canutus

COLILIU ~e (~i) Care este alb ca colilia; de culoarea coliliei. ◊ parul alb-~ parul alb de tot; complet carunt. [Sil. -li-liu] /<sb. kovilje

sein, seina, adj. si s.f. (reg.) 1. (adj.; despre lana, blana) de culoare roscata-cenusie. 2. (adj.; despre oi) cu lana roscata-cenusie; sura. 3. (adj.; despre par, barba, mustati; despre oameni) carunt. 4. (s.f.) varietate de struguri cu bobul de culoare alba-cenusie sau neagra-vinetie; corb. 5. (s.f. art.) numele unui cantec care se canta la culesul strugurilor. 6. (s.f.) varietate de mere.

ALBIT², -A, albiti, -te, adj. 1. Facut sau devenit (mai) alb (1); inalbit². 2. (Despre parul oamenilor, p. ext. despre oameni) carunt. – V. albi.

SUR, -A, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediara intre alb si negru sau care rezulta dintr-un amestec de alb si negru; cenusiu; (despre animale si pasari) care are parul, lana, penele de culoare cenusie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu parul sur (1). ♦ Sura de stepa = rasa de taurine indigena, de culoare cenusie sau vanata, care prezinta o mare rezistenta si pretentii reduse de hrana. 2. (Despre cer, nori, vazduh) Lipsit de lumina, de stralucire; incetosat, tulbure; Fig. posomorat, mohorat. 3. (Despre parul oamenilor; p. ext. despre oameni) carunt. ♦ Fig. (Rar) Batran, stravechi; indepartat. – Din bg., scr. sur.

TAMPLA¹, tample, s. f. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale capului, cuprinse intre ochi, urechi, frunte si obraz. ♦ parul care acopera aceste parti. Tample carunte. – Lat. *templa (= tempora, pl. lui tempus).

ALBIT², -A, albiti, -te, adj. 1. (Despre parul oamenilor, p. ext. despre oameni) carunt. 2. Fig. Stralucitor. – V. albi.

TAMPLA² ~e f. 1) parte laterala a capului, cuprinsa intre ochi, ureche, frunte si obraz. 2) par care creste in aceasta parte. ~e carunte. /<lat. templa

GRIZONANT, -A adj. (Frantuzism; despre par) Care incepe sa incarunteasca; sur, gri, carunt. [< fr. grisonnant].

carunt adj. incaruntit, sur, (pop.) inspicat, (reg.) sein, siv, (prin Olt. si Munt.) spicat, (fig.) nins. (Om cu parul ~.)