CIL s. m. 1. prelungire protoplasmatica filiforma mobila la unele bacterii, alge, infuzori sau la unele celule din corpul metazoarelor, cu functii diferite. 2. par al pleoapei. (< fr. cil, lat. cilium, geana)

CIL s.m. 1. Prelungire protoplasmatica filiforma a celulelor (la unele bacterii, la infuzori), avand diferite functii. 2. par al pleoapei. [< fr. cil, cf. lat. cilium].

GEANA gene f. 1) Fir de par de pe marginea pleoapei. 2) fig. Fasie luminoasa; dunga de lumina (pe un deal, pe o culme, pe un nor etc.). ◊ In ~a zilei in zorii zilei; dis-de-dimineata. [G.-D. genei] /<lat. genna

urdoare (-ori), s. f. – Secretie depusa pe marginea pleoapelor, puchin. Origine incerta. pare a fi lat. odōrem cu r propagat ca in calabr. orduri, „miros”; sensul primitiv de putoare, s-ar fi confundat cu cel de „murdarie”. Dupa Puscariu, Conv. lit., XXXIX, 303 (cf. Puscariu 1828; Tiktin; REW 4187), dintr-un lat. *horridōrem, der. putin convingator (fr. ordure, it. ordura nu pot reprezenta aceeasi forma). Chiar dupa Puscariu, Dacor., V, 410, de la un lat. *udor, putin clar. Legatura cu urdina „a avea diaree” (Cihac, II, 440) nu este posibila. – Der. urduros, adj. (puchinos).

GEANA, gene, s. f. 1. Fiecare dintre firisoarele de par de pe marginea unei pleoape. ◊ Expr. A(-i) da (cuiva) ochii (sau pleoapele) in gene (sau geana-n geana), se spune despre o persoana care este gata sa atipeasca, sa adoarma. A privi printre gene = a privi cu ochii intredeschisi. 2. (inv.) pleoapa (a ochiului). 3. Fig. Dunga, fasie ingusta de lumina; fasie de deal, de nor etc. luminata. – Lat. genna (= gena „obraz, pleoapa”).

minegoci s. n. – Urcior, tumoare a pleoapei. – Var. negoci. Origine necunoscuta. Nici der. din neg (Tiktin), nici cea de la un gr. *μυνιϰόϰϰιον, in loc de μονόϰοϰϰος (Diculescu, Elementele, 478), nu par convingatoare. Numai in Banat.