GRADEL s. n. panza alba de bumbac cu dungi longitudinale, folosita pentru lenjerie. – Din germ. Gradel.

IE, ii, s. f. 1. Bluza femeiasca caracteristica portului national romanesc, confectionata din panza alba de bumbac, de in sau de borangic si impodobita la gat, la piept si la maneci cu cusaturi alese, de obicei in motive geometrice, cu fluturi, cu margele etc. 2. Parte a corpului la unele animale, reprezentata printr-o indoitura a pielii. – Lat. [vestis] linea.

MADIPOLON s. n. panza alba, deasa si fina de bumbac, intrebuintata la confectionarea rufariei de pat si de corp. – Din fr. madapolam. Cf. rus. madepolan.

POMNEATA, pomnete, s. f. 1. (Pop.) Servet, batista sau fasie de panza alba, avand legate la un capat un ban, iar la celalalt o lumanare, care se pune in mana mortului sau se da de pomana celor care iau parte la inmormantare. 2. (Reg.) Colac impletit care se da de pomana la inmormantari. [Var.: (reg.) pomeneata s. f.] – Din sl. pamĩatu.

SOVON, sovoane, s. n. (Pop.) 1. Val purtat de femei ca podoaba; spec. val de mireasa. ♦ panza alba care se pune mirilor pe cap, la cununie. 2. panza cu care se acopera trupul mortului; giulgiu. 3. (La pl.) Vesminte, podoabe de prisos; zorzoane. [Var.: zovon s. n.] – Cf. bg. savan.

BONETA ~e f. 1) Acoperamant pentru cap, confectionat din panza sau stofa, fara boruri, cu doua panglici care se leaga sub barbie. ~ de noapte. ~ pentru s****i. 2) Tichie din panza alba, de forma cilindrica sau conica, purtata mai ales de personalul medical si de bucatari, in scopuri igienice. 3) Chipiu fara cozoroc, de forma lunguiata, purtat de militari. /<fr. bonnet

IE ii f. Bluza femeiasca din componenta costumului national, confectionata din panza alba si ornamentata cu broderii sau cusaturi, de obicei geometrice, pe piept, la maneci si la guler. [Art. ia; G.-D. iei; Sil. i-e] /<lat. linea

NADRAG ~gi m. mai ales la pl. pop. Pantalon confectionat din panza alba, strans pe corp, purtat, in trecut, de barbatii de la tara. /<sl. nadragy, ung. nadrag

TURBAN ~e n. 1) (in unele tari orientale) Acoperamant pentru cap, purtat de barbati, constand dintr-o banda lunga de panza (alba) care se infasoara in jurul capului. 2) Acoperamant pentru cap purtat de femei in loc de palarie. /<turc. turban

chindeu, chindeie, s.n. (reg.) 1. basma inflorata, baris, marama, tulpan. 2. prosop, stergar, servet. 3. podoaba din panza alba cu flori, asezata la ferestre sau la icoana.

habadir, habadire, s.n. (reg.) 1. val de panza intins la soare; sul, tramba. 2. manecar scurt de panza, caputas de panza alba.

pendeleu, pendelee, s.n. (reg.) fusta din panza alba, purtata de taranci pe dedesubt; poala.

pomeselnic, pomeselnice, s.n. (inv.) 1. fasie de panza; stergar (lung si ingust). 2. (reg.) val sau bucata de panza (alba, brodata), pe care le poarta femeile pe cap. 3. (inv. si reg.) scufie impodobita cu margele, panglicute colorate, fluturasi etc., purtata de femei cu portul popular, la sarbatori.

pomineata s.f. (reg.; inv.) bucata de panza alba ce se asterne asupra usciorului casei la un mort.

pomneata, pomnesi, s.f. 1. (pop.) servet, batista sau fasie de panza alba, avand legate la un capat un ban, iar la celalalt o lumanare, care se pune in mana mortului sau se da de pomana celor care iau parte la inmormantare. 2. (reg.; in forma: pomneta) bucata de panza in care se invelesc oasele unui mort cand sunt dezgropate. 3. (reg.) colac impletit care se da de pomana la inmormantari. 4. (reg.; in forma: pocmet) manseta la camasile barbatesti taranesti. 5. (reg.; in forma: pogmata) fasie impodobita la poalele unei fuste femeiesti. 6. (reg.; in formele: pocmata, pogmata) cingatoare de fata impodobita cu cusaturi. 7. (reg.) guler la o camasa barbateasca. 8. (reg.) fiecare dintre cele doua ate cu care se leaga camasa barbatesca la gat.

SIFON s.n. panza alba de bumbac, din care se face mai ales lenjerie. [< fr. chiffon].

SIFON s. n. panza alba de bumbac, usor apretata, pentru lenjerie; madipolon. (< fr. chiffon)

BONETA, bonete, s. f. 1. Scufie innodata sub barbie. ♦ Tichie de panza alba purtata de medici, de laboranti, de bucatari etc. 2. Acoperamant de cap fara cozoroc, de forma lunguiata, purtat de militari. 3. (In expr.) Boneta frigiana = acoperamant de cap, purtat in antichitate de sclavii eliberati si adoptat in timpul revolutiei franceze din 1789, ca simbol al libertatii. – Fr. bonnet.

GACI¹ (‹ magh., sl.) s. m. pl. (In costumul traditional barbatesc din NV Transilvaniei) Obiect de imbracaminte, larg si lung, in forma de pantaloni, confectionat din panza alba (uneori doar pana la mijlocul gambei).

ECRAN, ecrane, s. n. 1. Suprafata mata, de obicei alba, de panza, de hartie etc., intinsa vertical, pe care se proiecteaza imagini produse de aparate de proiectie, folosita in cinematografie, in laboratoare etc.; p. ext. cinematograf. ◊ Ecran cinematografic = ansamblu format din carcasa, rama si ecranul propriu-zis, confectionat din panza acoperita cu o solutie speciala. Micul ecran = televizor; p. ext. televiziune. Ecran luminescent = perete de sticla, plan sau usor curbat, acoperit cu un strat care devine luminescent in punctele de incidenta cu fasciculele de radiatii electromagnetice, folosit in tuburile catodice, in instalatii de raze X etc. 2. (Tehn.) Perete sau invelis de protectie impotriva anumitor actiuni fizice. – Din fr. ecran.

A GHILI ~esc tranz. reg. (panza) A albi muind in apa si intinzand la soare de mai multe ori. /<ucr. biliti

INFLORI, infloresc, vb. IV. I. Intranz. A face, a da flori; a se acoperi de flori. II. 1. Intranz. Fig. A-si face aparitia, a se arata; a se ivi; a se dezvolta, a creste, a prospera. ♦ A fi in toata frumusetea, stralucirea. ♦ (Despre fata) A se imbujora, a se lumina. 2. Tranz. A impodobi (prin cusaturi, desene, ornamente etc.), a infrumuseta. ♦ Fig. A exagera. 3. Tranz. (Pop.) A face ca o panza sau un obiect confectionat din panza sa devina alb-stralucitor (prin spalare si uscare la soare). – Lat. inflorire.

SIFON, sifoane, s. n. panza de bumbac alba, cu fata neteda, usor apretata, folosita pentru lenjerie. – Din fr. chiffon.

TURBAN, turbane, s. n. Acoperamant pentru cap format dintr-o banda lunga de stofa, de matase sau de panza, de obicei alba, pe care o poarta barbatii din unele tari orientale infasurata de mai multe ori in jurul capului. ♦ Acoperamant pentru cap format dintr-o banda din diverse materiale textile, pe care femeile si-o infasoara in jurul capului, in loc de palarie. [Pl. si: turbanuri] – Din fr. turban, germ. Turban.

GRUND, grunduri, s. n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafata unei piese, a unui obiect, a unui element de constructie care urmeaza sa fie finisata. 2. Strat de vopsea alba care se aplica pe panza, pe cartonul sau pe scandura pe care se picteaza. 3. Strat de mortar aplicat pe zidarie, servind ca suport pentru tencuiala vizibila. – Din germ. Grund.

GRUND ~uri n. 1) Strat de material special aplicat pe anumite obiecte (piese, elemente de constructie etc.) inainte de a se efectua lucrarile de finisare (vopsire, tencuire, varuire etc.). 2) Strat de vopsea, de obicei alba, cu care se acopera panza, cartonul sau panoul ce urmeaza a fi pictate. /<germ. Grund [farbe]

GRUND s.n. 1. Prima vopsea care se da pe piesele care urmeaza sa fie vopsite. ♦ Strat de vopsea alba care se intinde pe o panza inainte de a o picta. 2. Strat de mortar aplicat direct pe zidarie, peste care se aplica apoi tencuiala propriu-zisa. [< germ. Grund].

GRUND s. n. 1. primul strat de material care se aplica pe suprafata unui corp sau a unei piese ce urmeaza a fi vopsite. ◊ strat de vopsea alba care se intinde pe o panza inainte de a o picta. 2. strat de mortar aplicat direct pe zidarie, peste care se aplica tencuiala propriu-zisa. (< germ. Grund)

albI vb. 1. a (se) inalbi, (reg.) a (se) bili. (~ panza.) 2. v. incarunti.

COARDA¹ ~e f. 1) Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumente muzicale (vioara, pian etc.), produce oscilatii acustice; struna. ~ de chitara. ◊ Orchestra de ~e orchestra alcatuita din instrumente muzicale cu coarde. A intinde ~a pana se rupe a intrece masura in ceva. 2) Segment de dreapta care uneste doua puncte ale unei curbe plane, fara a o intersecta. 3) Sfoara care leaga bratele unui ferastrau cu rama, pentru a tine intinsa panza. 4) Sfoara avand la capete doua manere, cu care se joaca copiii sarind peste ea sau se foloseste in unele exercitii sportive. 5) pop. Tesut conjunctiv, membranos, alb-sidefiu, rezistent, care leaga muschii de oase; tendon. ◊ ~ele vocale cele doua membrane simetrice ale laringelui, a caror v******e produce vocea. 6) Curbura gatului la cal (acoperita de coama). 7) Ramura din tulpina vitei de vie. 8) Suvita de sirop de zahar sau de dulceata prea tare legat. [G.-D. coardei; Sil. coar-da] /<lat. chorda

TRAISTA, traiste, s. f. 1. Obiect in forma de sac, confectionat din panza groasa sau din lana si prevazut cu o baiera pentru a fi agatat, care serveste la transportul sau la pastrarea unor obiecte, mai ales a mancarii; straita. ◊ Expr. Cu traista in bat, se spune despre cineva care nu are locuinta stabila sau care este foarte sarac. A-i bate (cuiva) vantul in traista= a fi extrem de sarac. Traista goala (sau usoara) = saracie. A-i manca (cuiva) cainii din traista = a fi prostanac. A prinde (pe cineva) cu rata in traista = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ Spec. Sac mic de panza deasa din care se da hrana cailor. 2. Continutul unei traiste (1). 3. Compus: traista-ciobanului = planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse in rozeta, cu flori mici albe si cu fructe triunghiulare, folosita ca planta medicinala (Capsella bursa-patoris). – Cf. alb. traste, trajste.

IN² (1) s. m., (2) inuri, s. n. 1. S. m. Planta erbacee textila si oleaginoasa, cu tulpina subtire, ramificata in partea superioara, fibroasa, cu frunze mici, inguste si cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizari (Linum usitatissimum); p. restr. samanta acestei plante. ◊ In galben = planta erbacee cu flori galbene (Linum flavum). 2. S. n. Fir obtinut prin prelucrarea inului² (1); p. ext. panza facuta din aceste fire. – Lat. linum.

RANDUNICA, randunici, s. f. 1. Pasare calatoare insectivora cu coada adanc bifurcata, cu pene albe-galbui pe burta si negre-albastrui pe spate (Hirundo rustica). 2. Compus: randunica-de-mare = peste marin care inoata pe fundul apei cu ajutorul inotatoarelor pectorale (Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci panze ale unui catarg, asezata in varful acestuia. – Randun[ea] + suf. -ica.

OBRAZAR, obrazare, s. n. 1. Plasa deasa de sarma sau sac de panza cu care stuparul isi acopera fata pentru a o acoperi de intepaturile albinelor. 2. Masca metalica cu care se acopera fata pentru a o proteja in unele sporturi (lupte, sabie, floreta etc.). 3. (Reg.) Tesatura alba, subtire si rara, cu care se acopera fata (uneori si trupul) mortului. 4. (Pop.) Masca. – Obraz + suf. -ar.

RANDUNICA ~ci f. 1) Pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc scurt, cu aripi lungi si cu coada bifurcata, avand penajul negru-albastru pe spate si alb pe pantece. ◊ ~ de mare a) pasare din ordinul pescarusilor, care traieste pe malul marii si se hraneste cu pesti mici; b) peste marin, de talie medie, care se misca pe fundul apei cu ajutorul unor aripi pectorale. 2) Ultima (a cincea) panza din varful unui catarg. [G.-D. randunicii] / <lat. hirundinella

STRUNA, strune, s. f. 1. Fir elastic confectionat din metal, din intestine de animale etc. care se intinde pe unele instrumente muzicale si produce, prin vibrare, sunete; coarda. ◊ Expr. A canta (sau a bate) cuiva in struna (sau in struna cuiva) = a fi de aceeasi parere cu cineva pentru a-i castiga simpatia, favoarea; a lingusi pe cineva. 2. Sfoara bine intinsa, facuta din fire elastice si rasucite, destinata sa tina intinsa panza ferastraului. ◊ Expr. (Adverbial) A merge struna = a merge foarte bine. ♦ Fir plastic sau metalic de care se leaga carligul unei unelte de pescuit. 3. Parte a fraului care inconjura barbia calului si se prinde de cele doua capete ale zabalei. ◊ Expr. A tine (pe cineva) in struna = a infrana, a tine din scurt (pe cineva). 4. Compus: struna-cocosului = numele a doua plante erbacee cu frunzele ovale si flori albe (Cerastium). – Din sl. struna.

IN (lat. linum) s. m., s. n. 1. S. m. Planta anuala din familia linaceelor, cu tulpina subtire, fibroasa, frunze mici, inguste si flori albastre sau albe (Linum usitatissimum); in regiunile temperate sunt cunoscute c. 200 de specii. Din tulpini se extrag fibre textile, iar din seminte ulei, folosit in industria lacurilor, linoleumului etc. Semintele contin o toxina, linamarina, care, dupa presare (in vederea obtinerii uleiului), in prezenta apei si sub influenta unei enzime, se descompune in acid cianhidric, acetona si glucoza; simptomele intoxicatiei sunt cele provocate de acidul cianhidric. 2. S. n. Fir obtinut prin prelucrarea inului (1). ♦ panza facuta din aceste fire.

PALARIE, palarii, s. f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calota de pasla, de paie, de panza etc. (cu boruri). ◊ Expr. (Fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) in palarie = a spune cuiva o vorba intepatoare, a da cuiva o veste neasteptata si neplacuta. 2. P. a**l. Partea superioara, in forma de palarie (1), a unor ciuperci. ♦ Discul fiorii-soarelui, in care sunt infipte semintele. ♦ Abajur. ♦ Capacel de metal de la o lampa cu petrol, cu o deschizatura prin care iese fitilul. 3. Compus: (Bot.) palaria-sarpelui = ciuperca otravitoare cu palaria (2) rosie cu pete albe (Amanita muscaria): palaria-cucului = planta erbacee din familia geraniaceelor, cu flori rosii-brune sau violet-inchis, folosita ca planta medicinala (Geranium phaneum). 4. (Geol.; in sintagma) Palarie de fier = zona superficiala oxidata a unui zacamant metalifer. – Et. nec.

TRAISTA ~e f. 1) Sac de dimensiuni mici, din tesatura groasa (de obicei, ornamentata), prevazut cu baiere si folosit pentru transportarea sau pastrarea diferitelor lucruri, in special, merinde. 2) Sac de panza din care li se da cailor ovaz. ◊ A umbla cu ~a-n bat a ramane sarac si fara adapost. A umbla cu capul in ~ a fi distrat. A-i manca (cuiva) cainii din ~ a fi prostanac. A-i bate (cuiva) vantul in ~ a fi extrem de sarac. A prinde (pe cineva) cu rata in ~ a prinde vinovatul asupra faptului. Fala goala, ~ usoara sarac, dar fudul. 3) Continutul unui astfel de sac. O ~ de nuci. 4):~a-ciobanului planta erbacee cu frunze adanc crestate, dispuse in rozeta, cu flori mici albe si cu fructe triunghiulare, folosita in medicina. [G.-D. traistei; Sil. trais-] /cf. alb. traste, trajste