JACA, jaci, s. f. (Reg.) Sac, traista, saculet de panza rara, in care se pune (la scurs) casul, urda sau branza de vaca. – Din magh. zsak.

POLOG², poloage, s. n. 1. Tesatura taraneasca groasa (impermeabila), lucrata din lana, din in sau din canepa si folosita ca cerga, patura, asternut etc. 2. Tesatura fina, folosita mai ales ca draperie; perdea; p. ext. baldachin. 3. Acoperitoare speciala confectionata din panza rara sau din plasa de sarma, folosita impotriva tantarilor, a mustelor etc. – Din sl. podlogu, rus. polog.

STRECURATOARE, strecuratori, s. f. Obiect de gospodarie pentru strecurat lichide, avand fundul (de metal) cu gaurele sau prevazut cu o sita de sarma. ♦ Bucata sau saculet de panza rara prin care se strecoara laptele sau in care se pune casul sa se scurga de zer. – Strecura + suf. -atoare.

OBRAZAR ~e n. 1) Sac de panza rara cu care isi acopera fata apicultorii, ca sa nu-i intepe albinele. 2) Masca de metal care protejeaza fata la unele probe sportive. 3) pop. Masca pe care o pune cineva pe fata, ca sa nu fie recunoscut (sau pentru a infatisa un personaj oarecare). 4) Fiecare dintre cele doua piese de piele fixate de capetea, in regiunea ochilor, pentru a impiedica calul sa priveasca in laturi. [Sil. -bra-] /obraz + suf. ~ar

sarghie, sarghii, s.f. (reg.) panza rara de sac folosita la impachetat, la facutul saltelelor, ca stergator de picioare.

senic s.n. (reg.) 1. tesatura de canepa (pentru rufe de corp, prosoape, fete de masa etc.). 2. stergar facut din tesatura de canepa. 3. bucata de panza in care se pune cenusa pentru lesie, cenusar; panza rara pentru sedila. 4. (in forma: selnic) basma inchisa la culoare (si murdara). 5. (in forma: selnic) unealta de pescuit asemanatoare cu leasa.

strecatoare, strecatori, s.f. 1. (inv. si pop.) strecuratoare. 2. (reg.) lingura mare gaurita, facuta din metal, cu care se strecoara zerul de urda. 3. (reg.) panza rara pentru prins peste. 4. (inv. si reg.) tesatura taraneasca rara, din care se confectioneaza haine; haina femeiasca confectionata dintr-o asemenea tesatura; catrinta; fota.

CANAVAT, canavete, s. n. (Inv.) Un fel de panza rara (de matase), din care se faceau anterie. [Var.:canavata s. f.] – Ngr. kannavatson.

CANAFAS s. n. panza rara din fire de canepa, foarte apretata, care se foloseste la confectionarea hainelor, ca intaritura la piepti, la gulere si, in legatorie, la cusutul cotoarelor de carti. – Din germ. Kanevas.

RAR, -A, rari, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care, intr-un sir de lucruri sau de fiinte de acelasi fel, se afla fata de celelalte la o distanta mai mare decat cea obisnuita. 2. (Despre un intreg) Care are elementele componente mai departate unele de altele decat de obicei. panza rara. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectueaza sau se succeda la intervale mai departate sau intr-un timp mai lung decat cel obisnuit; care se desfasoara intr-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este putin numeros, care se gaseste numai in putine locuri sau apare la intervale mai departate. ♦ Neobisnuit, exceptional. 5. Distins, ales, scump, pretios (prin faptul ca nu se intalneste prea des), superior (ca merit sau ca valoare). ◊ Piatra rara = piatra pretioasa. II. S. f. (Reg.) Un fel de mreaja de pescuit, cu o impletitura rara (I 2). – Lat. rarus.

ASTERNUT s. 1. (rar) panza, (inv. si reg.) strat. (A pus ~ul pe pat.) 2. v. pat.

CEARSAF s. (rar) panza, (Transilv. si Ban.) lepedeu, (prin Olt. si Ban.) panzaica, (Mold., Bucov. si nordul Munt.) prostire, (Transilv.) verinca. (~ de pat.)

TAIS s. 1. ascutis, lama, limba, (pop.) custura, pana, plasa, taius, (inv. si reg.) ascutit, (reg.) leafa, (fig.) buza. (~ul unui cutit.) 2. v. panza. 3. (rar) rost, (reg.) gura. (~ al unor obiecte.)

CANAFAS n. panza rara foarte apretata folosita ca furnitura la confectionarea imbracamintei si la legarea cartilor. /<germ. Kanevas, Kannefas

FUIOR ~oare n. 1) Manunchi de fibre (de canepa, de in), pregatit a fi tors. 2) rar panza de canepa sau de in. [Sil. fu-ior] / Orig. nec.

A SE rarI se ~este intranz. A deveni mai rar. panza s-a rarit. /Din rar

STRECURATOARE ~ori f. 1) Vas de bucatarie de forma rotunda, de obicei cu maner, cu fundul gaurit, folosit pentru strecurarea lichidelor. 2) panza rara prin care se strecoara laptele sau se scurge casul de zer. [G.-D. strecuratorii] /a strecura + suf. ~toare

ATICA s. f. panza rara si subtire, de calitate inferioara. – Din ata + suf. -ica.

LINCAI, pers. 3 lincaie, vb. IV. Intranz. (rar; despre panza unei corabii) A se umfla de vant. – Cf. sl. lenkti.

PAIENJENIS s. panza, plasa, (rar) painjinar, (reg.) painganaraie, (inv.) paioara. (S-a prins ca in-tr-un ~.)

SACULET ~e n. 1) (diminutiv de la sac) Sac mic (de celofan sau alt material), folosit pentru impachetarea cumparaturilor; pachet. 2) pop. Traista din panza foarte rara pentru scurs branza. /sac + suf. ~ulet

SADILA ~e f. Traista din panza foarte rara pentru scurs branza. /<bulg., sb. sadilo

CANAVA s.f. panza foarte rara si tare, folosita la broderie si la tapiserie. [< fr. canavas, cf. it. canavaccio – panza de canepa].

CENTURA, centuri, s. f. 1. Curea lata de piele, mai rar de panza, cu care se incing militarii peste mijloc si de care agata sabia, baioneta etc.; centiron. ◊ Expr. Pana la centura = de la umeri pana la talie. ♦ Centura de gimnastica = cingatoare lata, folosita pentru a sustine corpul la unele exercitii de gimnastica. Centura ortopedica = dispozitiv folosit in unele afectiuni ale sistemului osos, pentru mentinerea corpului in pozitie corecta. Centura de salvare = dispozitiv fixat in jurul taliei, care serveste la mentinerea unui naufragiat deasupra apei; colac de salvare. Centura de siguranta = dispozitiv de protectie a muncitorilor care lucreaza pe stalpi la inaltime, constituita dintr-o cingatoare lata si o franghie de sustinere. 2. (In expr.) Cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. Centura de forturi = zona fortificata in jurul unei asezari care prezinta interes strategic. 3. (In expr.) Centura pelviana = oasele bazinului. – Fr. ceinture.

ATICA s. f. panza de bumbac, rara si subtire. – Ata + suf. -ica.

ATICA f. panza de bumbac, rara si subtire. Rochie din ~. /ata + suf. ~ica

TIFON ~oane n. 1) panza subtire si rara de bumbac, higroscopica, folosita, in special, pentru confectionarea pansamentelor. 2) Banda din astfel de panza, folosita la pansare; fasa; bandaj. /<engl. tiffany

TRAMBI, trambesc, vb. IV. Tranz. (rar) A face panza sul. – Din tramba.

IMBREBENA, imbrebenez, vb. I. Tranz. (rar) A impodobi o panza, o camasa etc. cu flori tesute sau brodate; a inflora. ♦ Refl. A se impodobi cu flori. – In + breaban.

TIFON, tifoane, s. n. panza subtire de bumbac, cu tesatura foarte rara; spec. fasie din aceasta panza, intrebuintata la pansamente. – Cf. engl. tiffany.

rarI vb. 1. v. spatia. 2. a se destrama, (prin Olt.) a se siti. (panza sa ~.) 3. a se destrama, (rar) a se dezlana. (O vesta de lana care s-a ~.)

PANZIS s. n. (rar) Ceea ce seamana cu o panza (I 1); val. – panza + suf. -is.

VELIER s. (MAR.) (rar) ventrilar, (fig.) vela. (Ambarcatia cu panze numita ~.)

SEMIZETA ~e f. rar Bluza femeiasca confectionata dintr-o panza subtire, avand croiala asemanatoare cu cea a camasilor barbatesti. /<fr. chemisette

TASCA tasti f. rar Geanta de piele sau de panza, in care se tin diferite obiecte (bani, tutun). /<ucr. taska, ung. taska

BANDERILA, banderile, s. f. (rar) Sulita mica impodobita cu fasii multicolore de panza, pe care toreadorii o infig in ceafa taurului ca sa-l atate. – Din fr. banderille.

STRAT s. 1. brazda, razor, (rar) postata, (inv. si reg.) tabla. (~ de flori, de legume.) 2. patura, (rar) pala. (~ de roci.) 3. (GEOL.) orizont. (~ bazaltic.) 4. v. panza. (~ freatic.) 5. pat. (~ de frunze, de nisip.) 6. perdea. (Un ~ gros de fum.) 7. categorie, patura, treapta. (~ social.) 8. v. ierarhie. 9. (TEHN.) butuc, pat, picior, scaun, talpa, (reg.) pitruca, starciog. (~ la sucala, la vartelnita.) 10. (TEHN.) batator, scaun, trup. (~ la melita.) 11. (BIS.) strat de rusalii = todorusale (pl.), (reg.) todoruse (pl.), sfredelul rusaliilor. (~ se serbeaza cu 24 de zile inainte de rusalii.)

URZICAR¹, urzicare, s. n. 1. (rar) Loc pe care cresc multe urzici. 2. (Reg.) panza cu care se acopera fata si trupul mortului. – Din urzica + suf. -ar.

pintece (pintece), s. n. – Abdomen, burta. – Var. pintec, pintic(e). Mr. pintic(a), pintite, megl. pǫntiti. Lat. panticem (Diez, I, 302; Puscariu 1321; Candrea-Dens., 1392; REW 6207), cf. it. pancia (calabr. pantici), prov. pansa, fr. panse, cat. panxa, sp. panza, port. panca, alb. plendes (Philippide, II, 650). Uz general, rar in Munt. (ALR, I, 42). – Der. pintecare (var. pintecar(a)ie), s. f. (diaree); pintecos (mr. pinticos), adj. (cu burta mare), poate direct din lat. panticōsus (Puscariu 1322; Candrea-Dens., 1393). Cf. spinteca.

PANZUI, panzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (rar) A acoperi cu un giulgiu fata sau trupul unui mort. 2. A prinde panza pe catarg, a intinde vantrele. – Din panza.

BARBITA, barbite, s. f. 1. Servetel de panza sau de musama care se leaga la gatul copiilor mici cand mananca; baveta. 2. (rar) Barbuta. – Barba + suf. -ita.

BOR s. margine, (rar) bord, gardina, (pop.) perete, (reg.) streasina, tichie, (Ban. si nordul Transilv.) obada, (Maram.) pana, (Transilv. si Bucov.) panza, (prin Transilv.) vacalie. (~ al palariei.)

BORDEE s.f. 1. Ansamblul tunurilor de pe o nava. ♦ Cantitatea de proiectile pe care o poate arunca o data artileria unei nave. ♦ (rar) Totalitatea oamenilor din echipajul unei nave care servesc intr-o anumita parte a bordului. 2. Drum parcurs de o nava (mai ales cu panze) fara sa vireze la bord (avand vantul din acelasi bord). [Pron. -de-e. / < fr. bordee, cf. bord – bord].

TULPAN², tulpane, s. n. 1. panza (de bumbac, de lana, de matase) cu tesatura foarte subtire si stravezie. ♦ Basma in trei colturi cu care femeile isi acopera capul. 2. (rar) Turban. – Ngr. tulpani (< tc.).

SUBTIRE ~i adj. si adverbial 1) (in opozitie cu gros) Care are o grosime mica; care nu este gros. panza ~. Varga ~. ◊ ~ la punga sarac. A fi imbracat ~ a fi imbracat in haine care nu tin cald. 2) pop. (despre lichide) Care este mai putin dens; rar. Lapte ~. 3) (despre vant) Care este patrunzator, taios. 4) fig. (despre glas, sunete) Care are timbru inalt; ascutit. 5) fig. (despre persoane) Care se distinge prin gusturi alese; rafinat. /<lat. subtilis

ZARI, zaresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslusit (din cauza departarii sau a intunecimii); a intrezari. ◊ Expr. A zari ca prin sita (sau ca printr-o panza) = a vedea numai conturul obiectelor, fara a distinge bine forma si culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai in treacat, in fuga. ♦ Intranz. si refl. impers. (rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a baga de seama, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arata, a se ivi; a aparea, a se vedea. ◊ Expr. A se zari de ziua = a se face ziua, a se revarsa zorile, a se lumina de ziua. (rar) A se zari de luna = a aparea, a iesi luna. 4. Intranz. (Pop.) A straluci, a lumina. – Din zare.

TAPET, tapete, s. n. 1. Hartie, panza, matase etc. cu desene colorate, care se aplica pe peretii unor camere in loc de zugraveala; p. ext. zugraveala. 2. (Inv.) Covor mic. 3. (In expr.) A pune (sau a aduce, rar a veni) pe tapet = a aduce in discutie, a fi la ordinea zilei. [Pl. si: tapeturi] – Din it. tappeto, germ. Tapete.

PARAVAN, paravane, s. n. 1. Perete subtire sau piesa de mobilier formata dintr-unul sau din mai multe panouri articulate, acoperite cu placaj, panza, hartie etc., care desparte un anumit spatiu dintr-o incapere. ♦ Fig. Ceea ce ascunde, mascheaza, impiedica vederea; ceea ce serveste drept pretext pentru a ascunde o actiune, o fapta etc. 2. (rar) Baraj de tabla fixat in pamant in fata roiurilor de lacuste calatoare. – Din fr. paravent.

RASUCIT adj. 1. v. filat. 2. v. contorsionat. 3. (rar) torsat, torsionat. (O bara ~.) 4. curbat, in-covoiat, indoit, intors, stramb, strambat. (Cui ~.) 5. curbat, incovoiat, indoit, stramb. (Fiare ~.) 6. intors, invartit, rotit, sucit. (A lasat cheia ~ in broasca.) 7. incolacit, infasurat, invalatucit, sucit. (Val de panza ~.)

OBRAZAR, obrazare, s. n. 1. Plasa deasa de sarma sau sac de panza cu care stuparul isi acopera fata pentru a o acoperi de intepaturile albinelor. 2. Masca metalica cu care se acopera fata pentru a o proteja in unele sporturi (lupte, sabie, floreta etc.). 3. (Reg.) Tesatura alba, subtire si rara, cu care se acopera fata (uneori si trupul) mortului. 4. (Pop.) Masca. – Obraz + suf. -ar.

ROSTI, rostesc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunta sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (rar) A se pronunta, a-si spune parerea autorizata. ♦ Tranz. A comunica o dispozitie, un ordin, o sentinta. ♦ A se preocupa de ceva; a pregati. 4. Intranz. A infasura pe sulul din fata al razboiului de tesut portiunea de panza tesuta, desfasurand in acelasi timp o portiune corespunzatoare de urzeala de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua tesutul de cate ori rostul se micsoreaza. – Din rost.

CALCATOR, -OARE, calcatori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Meserias care calca haine sau rufarie intr-un atelier de confectii, intr-o spalatorie etc. 2. (rar) Persoana care calca o lege, o dispozitie etc. ♦ Pradator, hot. II. S. f. 1. Scandura pe care olarul framanta lutul cu picioarele. 2. Vas in care se calca (II 1) strugurii. 3. Instalatie speciala la gardurile pescaresti, care permite trecerea pestelui intr-un singur sens sau circulatia barcilor in ambele sensuri fara ca pestele sa iasa. III. S. n. 1. Mecanism la masinile de cusut, care apasa pe placa masinii materialul ce se lucreaza, pentru a putea fi fixat si deplasat mai usor; apasator, ceapraz. 2. Unealta formata dintr-o lama de otel plana sau indoita, cu crestaturi pe una sau pe ambele muchii, prevazuta cu maner si folosita de lemnari la rostuirea dintilor panzelor de ferastrau; ceapraz. 3. panza sau pernita pe care se calca (III) haine, rufarie etc. – Calca + suf. -ator.