CALTI s. m. pl. Fire scurte ramase in urma trecerii fuiorului de canepa sau de in printre dintii daracului, din care se tese panza de saci si de saltele, se fac funii etc. – Din sl. kluku (pl. kluci).

CALTI m. pl. Deseuri, sub forma de fire scurte si groase, ramase dupa daracitul canepei sau inului din care se tese panza de saci, se fac funii etc. /<sl. kluku

SANBENITO s.n. invar. Tunica galbena facuta din panza de sac, care se punea celor condamnati de inchizitie. ♦ Condamnare. [< it. sanbenito, sp., fr. san-benito].

SANBENITO s. n. inv. tunica galbena, din panza de sac, care se punea celor condamnati de inchizitie. ◊ condamnare. (< it. sanbenito, sp., fr. san-benito)

IUTA s. f. 1. Planta anuala cu tulpina inalta pana la 3 m si groasa de 1-2 cm, cu frunze galbene, ovale, cultivata in regiunile tropicale pentru fibrele textile extrase din tulpina (Corchorus olitorius si capsularis). 2. Fibra textila obtinuta din tulpina iutei (1), intrebuintata la fabricarea panzei de sac, a covoarelor etc. – Din germ. Jute, it. iuta.

OBRAZAR, obrazare, s. n. 1. Plasa deasa de sarma sau sac de panza cu care stuparul isi acopera fata pentru a o acoperi de intepaturile albinelor. 2. Masca metalica cu care se acopera fata pentru a o proteja in unele sporturi (lupte, sabie, floreta etc.). 3. (Reg.) Tesatura alba, subtire si rara, cu care se acopera fata (uneori si trupul) mortului. 4. (Pop.) Masca. – Obraz + suf. -ar.

RANITA, ranite, s. f. sac de panza, de piele sau de material plastic, purtat in spate (sau pe un umar) de militari, de vanatori, de turisti etc. si care serveste la transportarea comoda a alimentelor si a altor lucruri necesare la drum; rucsac. – Din rus. ranec.

SALTEA, saltele, s. f. Obiect facut dintr-un fel de sac de panza, de material plastic etc. in care se introduce (si se fixeaza prin cusaturi din loc in loc) un strat gros de lana, de iarba-de-mare, de paie, de vata sau care se umple cu aer si care se aseaza pe pat (pentru a forma un asternut moale) sau pe apa (pentru a pluti). ♦ Saltea de apa = mic rezervor de apa creat la piciorul unui baraj pentru a amortiza lovitura apei care cade asupra terenului de la piciorul barajului. Saltea de beton = constructie de protectie a albiei raurilor, alcatuita din placi de beton sau de beton armat. Saltea de piatra = strat de piatra uscata care are rolul de a colecta infiltratiile de apa din galeriile de tunel. Saltea de protectie = Invelis al unui cablu electric, cu rolul de a-l proteja de deteriorarile care pot surveni in timpul curburii la montare. – Din ngr. siltes.

OBRAZAR ~e n. 1) sac de panza rara cu care isi acopera fata apicultorii, ca sa nu-i intepe albinele. 2) Masca de metal care protejeaza fata la unele probe sportive. 3) pop. Masca pe care o pune cineva pe fata, ca sa nu fie recunoscut (sau pentru a infatisa un personaj oarecare). 4) Fiecare dintre cele doua piese de piele fixate de capetea, in regiunea ochilor, pentru a impiedica calul sa priveasca in laturi. [Sil. -bra-] /obraz + suf. ~ar

TRAISTA ~e f. 1) sac de dimensiuni mici, din tesatura groasa (de obicei, ornamentata), prevazut cu baiere si folosit pentru transportarea sau pastrarea diferitelor lucruri, in special, merinde. 2) sac de panza din care li se da cailor ovaz. ◊ A umbla cu ~a-n bat a ramane sarac si fara adapost. A umbla cu capul in ~ a fi distrat. A-i manca (cuiva) cainii din ~ a fi prostanac. A-i bate (cuiva) vantul in ~ a fi extrem de sarac. A prinde (pe cineva) cu rata in ~ a prinde vinovatul asupra faptului. Fala goala, ~ usoara sarac, dar fudul. 3) Continutul unui astfel de sac. O ~ de nuci. 4):~a-ciobanului planta erbacee cu frunze adanc crestate, dispuse in rozeta, cu flori mici albe si cu fructe triunghiulare, folosita in medicina. [G.-D. traistei; Sil. trais-] /cf. alb. traste, trajste

INGURZI, ingurzesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strange, a increti marginile unei opinci, ale unei panze, ale unui sac etc. cu o sfoara, cu o curelusa trecuta prin mai multe gauri. ♦ Fig. A desena in linii curbe in zigzaguri. [Var.: ingruzi vb. IV] – In + gurgui.

TRAISTA, traiste, s. f. 1. Obiect in forma de sac, confectionat din panza groasa sau din lana si prevazut cu o baiera pentru a fi agatat, care serveste la transportul sau la pastrarea unor obiecte, mai ales a mancarii; straita. ◊ Expr. Cu traista in bat, se spune despre cineva care nu are locuinta stabila sau care este foarte sarac. A-i bate (cuiva) vantul in traista= a fi extrem de sarac. Traista goala (sau usoara) = saracie. A-i manca (cuiva) cainii din traista = a fi prostanac. A prinde (pe cineva) cu rata in traista = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ Spec. sac mic de panza deasa din care se da hrana cailor. 2. Continutul unei traiste (1). 3. Compus: traista-ciobanului = planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse in rozeta, cu flori mici albe si cu fructe triunghiulare, folosita ca planta medicinala (Capsella bursa-patoris). – Cf. alb. traste, trajste.

sarghie, sarghii, s.f. (reg.) panza rara de sac folosita la impachetat, la facutul saltelelor, ca stergator de picioare.

JACA, jaci, s. f. (Reg.) sac, traista, saculet de panza rara, in care se pune (la scurs) casul, urda sau branza de vaca. – Din magh. zsak.

sacULET ~e n. 1) (diminutiv de la sac) sac mic (de celofan sau alt material), folosit pentru impachetarea cumparaturilor; pachet. 2) pop. Traista din panza foarte rara pentru scurs branza. /sac + suf. ~ulet

HESSIAN s. n. tesatura de iuta cu legatura de panza, folosita in tapiterie, la confectionarea sacilor si ca ambalaj. (< fr. hessian)

cradel s.n. sg. (reg. inv.) panza de bumbac din care se faceau saci de perine sau haine femeiesti; anghina.

hertiu, hertii, s.m. (reg., inv.) 1. sacul in care se stoarce uleiul din samanta. 2. (la sg.) panza ordinara nenalbita.

ingurzi, ingurzesc, vb. IV (reg.) 1. a confectiona din piele uda, prin incretirea cu o curelusa, opincile taranesti. 2. a coase provizoriu, prin strangerea peretilor sacului, gaurile sau rupturile acestuia. 3. a face crete, a increti, a boti pe margini (camasile, ciorecii, panza, panura, plasa de peste). 4. (fig.; refl.) a se increti obrazul sau gura. 5. (despre porumb; cand incep sa apara boabele) a face boabe, a ingingia.

BURDUF ~uri n. 1) sac facut din piele netabacita sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru pastratul sau transportul diferitelor produse (branza, faina, apa, vin etc.). ◊ A fi ~ de carte a fi foarte invatat; a avea multa carte; a fi toba de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega strans incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega fedeles; a lega cobza. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mancare. 2) sac special, facut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonica etc.). 3) Invelitoare din piele, pentru picioare, special amenajata in trasurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din panza cauciucata, care se monteaza pe laturile pasajului de comunicatie intre vagoanele de cale ferata. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.

BURDUF, burdufuri, s. n. 1. sac facut din pielea netabacita (uneori din stomacul) unui animal (capra, oaie, bivol), in care se pastreaza sau se transporta branza, faina, apa etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte invatat. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strans, incat sa nu se poata misca. (Reg.) A da pe cineva in burduful d******i = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mancare) = a manca foarte mult. 2. sac facut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, in care se inmagazineaza aerul la cimpoi, la armonica etc. 3. Acoperitoare de piele care, in timp de ploaie, apara picioarele celor din trasura. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netaiata, prinsa de restul incaltamintei. 4. Perete ondulat, de piele sau din panza (cauciucata), asezat pe laturile puntii de comunicatie intre doua vagoane de calatori. 5. Basica (1) uscata, care, pe vremuri, se intrebuinta in locul geamurilor. 6. (Reg.) Copca in gheata. [Var.: burduv, burduh, burdus s. n.].