SABIE s.f. (Iht.) In general, peste marin din fam. xiphiidae (pesti-sabie), caracterizat prin maxilarul superior mai mult sau mai putin alungit. Pestii-sabie propriu-zisi (istiophoridae) populeaza Oceanul Pacific si pe cel Indian, precum si pe cel Atlantic, pe tarmurile de est ale SUA, caracteristic fiind maxilarul superior alungit, curbat, mai scurt ca la pestele-spada, prevazut cu dinti, cel inferior ceva mai lung, corpul fusiform, cu o inotatoare dorsala lunga, inalta (subspeciile Tetrapturus, Makaira; engl. spear-fish, spike-fish, marlin), in variate culori, de la argintiu (white marlin), la albastrui (blue marlin) la negru (black marlin) sau cu dungi (striped marlin); unele istiophoridae au inotatoarea dorsala foarte inalta, ca o panza de corabie sau evantai, numiti de aceea si pesti-evantai (engl. sail-fish; Istiophorus gladius si americanus).

VETIELA s. v. corabie, panza, umbrela, vela.

BRIGANTINA, brigantine, s. f. Nava cu panze de dimensiuni mici, cu doua catarge. ♦ panza de corabie de forma trapezoidala, fixata de catargul acestei nave. – Din fr. brigantin(e).

CARAVELA, caravele, s. f. corabie cu panze, rapida, folosita in trecut (de spanioli si de portughezi) pentru calatorii lungi. – Din it. caravella, fr. caravelle.

VANTREA, vantrele, s. f. panza de corabie; vetrela. [Var.: vintrea s. f.] – Cf. sl. vetrilo, rom. vant.

VELA, vele, s. f. panza de corabie, care asigura deplasarea navei sub actiunea vantului; p. ext. corabie, ambarcatie cu panze. ♦ (La pl.) Sport care se practica cu ajutorul ambarcatiunilor cu panze. – Din it. vela.

ANTENA, antene, s. f. 1. (Adesea fig.) Fiecare dintre cele doua firisoare mobile care se afla la capul unor insecte, al crustaceelor si al miriapodelor si care serveste ca organ de simt. 2. Conducta sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formeaza un circuit electric (folosit in radiocomunicatii). ◊ Antena colectiva sau de bloc = antena (combinata) cu echipament electronic adecvat pentru asigurarea receptiei radio sau de televiziune la mai multi abonati asociati. Antena de camera = antena de receptie situata in interiorul incaperii in care se afla radioul sau televizorul. Antena incorporata = antena inclusa in caseta radioului. 3. Bara lunga si mobila prinsa transversal de catarg, spre a tine o parte din panzele unei corabii. 4. (Fam.; adesea la pl.) Sursa de informatii. – Din fr. antenne, lat. antenna.

SAMPANA, sampane, s. f. corabie cu panze, cu o capacitate de cinci pana la zece vagoane, intrebuintata in Extremul Orient. – Din fr. sampan.

VETRELA, vetrele, s. f. (Inv.) panza (de corabie): p. ext. corabie. [Var.: vetrila s. f.] – Din sl. vetrilo.

LINCAI, pers. 3 lincaie, vb. IV. Intranz. (Rar; despre panza unei corabii) A se umfla de vant. – Cf. sl. lenkti.

CONTRASCOTA, contrascote, s. f. Fiecare dintre franghiile prinse la colturile panzelor unei corabii, servind la strangerea acestor panze. – Din it. contrascotta.

SCOTA ~e f. Parama folosita pentru fixarea coltului inferior al unei panze de corabie. /<it. scotta

TRINCHET ~ti m. Catarg situat la prora unei corabii cu panze; arbore mic; arbore cu panze. /<it. trinchetto, fr. trinquet

VaNTREA ~ele f. panza de corabie. /<sl. vetrilo

VELIER ~e n. corabie cu panze. /<it. veliero

VERGA ~gi f. mar. Stinghie care fixeaza panzele unei corabii. /<fr. vergue

BARCHETINA s.f. (Mar.) corabie cu panze cu trei catarge. [Pl. -ne. / < it. barchetinna].

VELATURA s.f. (Mar.) Totalitatea panzelor unei corabii. [< it. velatura].

VELA s.f. panza de corabie; (p. ext.) ambarcatie cu panze. ♦ (La pl.) Sport sau agrement practicat pe ambarcatii cu panze. [< it. vela].

CONTRASCOTA s.f. (Mar.) Fiecare dintre franghiile prinse la colturile panzelor unei corabii, servind la strangerea acestor panze. [Cf. it. contrascotta].

GABIE s.f. Platforma cu balustrada asezata la capatul de sus al catargului unei nave pentru a permite observarea orizontului si (la corabiile cu panze) manevrarea panzelor. [Gen. -iei. / < it. gabbia, cf. fr. gabie].

TRINCA s.f. panza de corabie aflata la baza trinchetului. [< it. trinca].

ANTENA, antene, s. f. (Adesea fig.) 1. Fiecare dintre cele doua firisoare mobile care se afla la capul insectelor, crustaceelor si miriapodelor, si care serveste ca organ de simt. 2. Conducta sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formeaza un circuit electric (folosit in radiocomunicatii). 3. Bara lunga si mobila prinsa transversal de catarg, spre a tine o parte din panzele unei corabii. – Fr. antenne (lat. lit. antenna).

BRIGANTINA, brigantine, s. f. Nava mica cu panze, cu doua catarge. ♦ panza de corabie fixata de catargul acestei nave. – Fr. brigantine.

CARAVELA, caravele, s. f. corabie cu panze, folosita in trecut de spanioli si de portughezi. – It. caravella.

GALIOT s.n. corabie usoara cu panze. [Pron. -li-ot, var. galiota s.f. / < fr. galiote].

VELIER s.n. corabie, nava cu panze. [Pron. -li-er. / < it. veliero].

muda s.f. (reg.) totalitatea sforilor cu care se strang panzele la o corabie.

VELA s. (MAR.) panza, (inv.) vetrela, vintrea. (corabie cu doua ~.)

TENDA, tende, s. f. Aparatoare de soare sau de ploaie, in forma de acoperis, facuta din panza (la o luntre, la o corabie, pe o terasa, etc.). – Din ngr. tenta, it. tenda.

FELUCA, feluci, s. f. corabie mica si ingusta, prevazuta cu panze si cu lopeti, folosita in Marea Mediterana. – Din fr. felouque, it. feluca.

corabie, corabii, s. f. Vas mare cu panze, folosit (in trecut) pentru transport si pentru actiuni militare. ◊ Expr. (Ir.) A i se ineca (cuiva) corabiile = a fi trist, suparat, fara chef. – Din sl. korablĩ.

BRIC s.n. corabie cu doua catarge, echipata cu panze patrate si uneori cu motor. ◊ Bric-goeleta = bric al carui arbore trinchet poarta vele patrate, iar celalalt arbore vele aurice. [Pl. -curi. / < fr. brick, cf. engl. brig].

corabie ~abii f. (in trecut) Nava cu panze folosita pentru transport si pentru actiuni militare. ◊ A i se ineca ~abiile a fi foarte intristat, amarat. [Art. corabia; G.-D. corabiei; Sil. -bi-e] /<sl. korabli

PESTELCA, pestelci, s. f. 1. (Pop.) Sort de panza sau de postav pe care-l poarta femeile peste rochie si care, uneori, se poarta si de catre barbati; spec. fota dinainte; p. gener. fota. 2. Bucata de panza triunghiulara prinsa cu o latura de verga unei corabii, care serveste la pastrarea la adapost a burtii velei, cand aceasta este stransa. – Din bg. prestilka.

ARCA arce f. Vas mare cu panze, folosit, in trecut, la transport. ◊ Arca lui Noe corabia legendara a lui Noe, supravietuitorul potopului biblic. /<lat., it. arca

BRIC ~uri n. inv. corabie (militara sau comerciala), prevazuta cu doua catarge, cu panze patrate si, uneori, cu motor. /<fr. brick

BRIGANTINA ~e f. corabie de dimensiuni mici, prevazuta cu doua catarge, cu panze si cu o singura punte. /<fr. brigantine

BRIGANTINA s.f. 1. corabie usoara, cu doua catarge si o singura punte. 2. panza de forma trapezoidala, legata de artimon. [< it. brigantina, fr. brigantine].

piota, piote, s.f. (inv.) corabie usoara, lunga si ingusta, cu rame sau cu panze.

PANA s.f. 1. Oprire accidentala a functionarii unei masini, a unui autovehicul, determinata de defectarea unei piese, de lipsa combustibilului etc. ◊ A ramane in pana = a fi impiedicat intr-o activitate, a se gasi intr-o situatie (materiala) jenanta; a nu avea bani. 2. (Mar.) Orientare a velelor unei nave cu panze astfel incat sa se opuna vantului si sa ramana pe loc; oprire a unei corabii. [Pl. pane, pene. / < fr. panne].