FREATIC, -A adj. Apa freatica = panza de apa subterana provenita din apa de infiltratie, din care se alimenteaza izvoarele si fantanile. [Pron. fre-a-. / < fr. phreatique, it. freatico, cf. gr. phreas – put].

FREATIC, -A adj. apa ~a = panza de apa subterana din apa de infiltratie, din care se alimenteaza izvoarele si fantanile. (< fr. phreatique)

FREATOFITE s. f. pl. plante din regiunile secetoase, cu radacini lungi, care ajung pana la panza de apa freatica. (< fr. phreatophytes)

v'ana (vas sangvin, tendon, gamba, film, panza de apa, nervura) s. f., g.-d. art. vinei; pl. vine

v'ana (vas sangvin, tendon, gamba, film, panza de apa, nervura) s. f., g.-d. art. vinei; pl. vine

FREATIC, -A, freatici, -ce, adj. (Despre ape sau panze de ape subterane) Care se gaseste pe primul strat impermeabil de la suprafata pamantului si care alimenteaza izvoarele, fantanile etc., influentand formarea si proprietatile solului. [Pr.: fre-a-] – Din fr. phreatique.

DREN, drenuri, s. n. 1. Conducta sau canal care colecteaza si evacueaza apa de pe un teren apos, coboara nivelul unei panze de apa din sol etc. ♦ Strat de piatra sparta sau de pietris asezat in spatele unui zid de sprijin sau deasupra unei bolti de pod sau de tunel, care colecteaza apa de infiltratie. 2. Tub sau mesa de bumbac care inlesneste scurgerea secretiilor dintr-o plaga. [Var.: (2) drena s. f.] – Din fr. drain.

FREATIC ~ca (~ci, ~ce) (despre ape sau despre panze de ape subterane) Care alimenteaza izvoarele si fantanile. [Sil. fre-a-] /<fr. phreatique

RESURGENTA s.f. (Geol.) Reaparitie la suprafata sub forma de izvor a unei panze de ape subterane; (pop.) izbuc. [< fr. resurgence, cf. lat. resurgere – a renaste].

RESURGENTA s. f. reaparitie la suprafata, sub forma de izvor, a unei panze de ape subterane. (< fr. resurgence)

QANAT (‹ araba) s. n., galerie subterana prin care ape din panza freatica acumulate in depozitele de grohotis de la poalele muntilor sunt transportate la distante mari, prin cadere libera, asigurand aprovizionarea cu apa a localitatilor si irigarea oazelor. Acest sistem, utilizat in Iran inca din Antichitate, a fost preluat ulterior de arabi; in Sahara, unde a atins o dezvoltare considerabila, galeriile sunt cunoscute sub numele de foggara.

COMPRESA, comprese, s. f. Bucata impaturita de tifon sau de panza, udata cu apa sau cu o compozitie medicinala si folosita pentru curatirea si pansarea plagilor sau pentru aplicarea pe o regiune bolnava a corpului; prisnit. – Din fr. compresse.

INTRA vb. 1. a merge, a pasi, a patrunde. (Au ~ in casa.) 2. a veni. (~ te rog in casa!) 3. v. baga. 4. v. incapea. 5. v. ajunge. 6. v. infige. 7. v. patrunde. 8. v. angaja. 9. v. inrola. 10. v. adera. 11. a patrunde, a trece. (Acest cuvant a ~ in limba literara.) 12. a se stramta, a se strange. (panza a ~ la apa.) 13. v. cuprinde. 14. v. consuma.

GHILI, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A inalbi o panza prin m*****a in apa si intinderea repetata la soare. – Din ucr. biliti.

vana (vas sangvin, tendon, gamba, panza sau coloana de apa) s. f., g.-d. art. vinei; pl. vine

JOAGAR, joagare, s. n. 1. Ferastrau cu mai multe panze drepte, verticale, care functioneaza cu o miscare alternativa, fiind actionat de forta apei curgatoare prin intermediul unei roti de apa. 2. Ferastrau mare avand o panza lunga cu dinti mari si doua manere, actionat de doi lucratori; beschie. – Cf. germ. Sager.

A GHILI ~esc tranz. reg. (panza) A albi muind in apa si intinzand la soare de mai multe ori. /<ucr. biliti

COMPRESA s.f. Bucata de panza care se aplica (udata cu apa sau cu un medicament) pe o parte bolnava a corpului. [< fr. compresse].

jabrina s.f. (reg.) planta de apa statatoare, ce se intinde ca o panza; matasa, lana (in sintagma jabrina broastei = matasa (lana) broastei).

GHILIT², -A, ghiliti, -te, adj. (Reg.; despre panza) Care a fost albit² prin m*****a in apa si intinderea repetata la soare. – V. ghili.

MLASTINA, mlastini, s. f. Depresiune naturala de teren fara scurgere, in care se aduna si stagneaza apa provenita din precipitatii, din inundatii sau din panza freatica; mlaca. – Din sl. *mlastina.

MLASTINA ~i f. 1) Teren pe care se acumuleaza si stagneaza apa provenita din ploi, din inundatii sau din panza freatica. 2) fig. Mediu social viciat; mocirla. [G.-D. mlastinii] /<sl. mlastina

PLUVIODENUDATIE (‹ fr.) s. f. Actiunea de eroziune provocata de impactul direct al picaturilor de ploaie (izbire, splash) si de scurgerea in panza, pe suprafata terenului (spalare in suprafata) a apelor provenite din precipitatii. Efectele sunt mai puternice pe terenurile inclinate si lipsite de invelis vegetal.

RANDUNICA ~ci f. 1) Pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc scurt, cu aripi lungi si cu coada bifurcata, avand penajul negru-albastru pe spate si alb pe pantece. ◊ ~ de mare a) pasare din ordinul pescarusilor, care traieste pe malul marii si se hraneste cu pesti mici; b) peste marin, de talie medie, care se misca pe fundul apei cu ajutorul unor aripi pectorale. 2) Ultima (a cincea) panza din varful unui catarg. [G.-D. randunicii] / <lat. hirundinella

PIC¹ s. n. 1. verga asezata oblic pe catargul de la pupa, pe care se leaga partea de sus a unei panze. ♦ la ~ scurt = (despre ancora) cu putin lant la apa. 2. compartiment etans la extremitatea dinspre prora sau dinspre pupa a unei nave. (< fr. pic)

PIC¹ s.n. 1. Verga asezata oblic pe catargul de la pupa, pe care se leaga partea de sus a unei panze. ◊ La pic scurt (despre ancora) = cu putin lant la apa. 2. Compartiment etans la extremitatea dinspre prora sau dinspre pupa a unei nave. [< fr. pic].

RANDUNICA, randunici, s. f. 1. Pasare calatoare insectivora cu coada adanc bifurcata, cu pene albe-galbui pe burta si negre-albastrui pe spate (Hirundo rustica). 2. Compus: randunica-de-mare = peste marin care inoata pe fundul apei cu ajutorul inotatoarelor pectorale (Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci panze ale unui catarg, asezata in varful acestuia. – Randun[ea] + suf. -ica.

BERTON s.n. Barca cu vasle, din panza cauciucata, care se poate strange dupa ce a servit pe apa. [< fr. berthon].

TRAMBA, trambe, s. f. 1. Bucata mare de panza sau de stofa (facuta sul); val. 2. Dunga, fasie. 3. Val, vartej de apa, de praf etc. 4. Rand, sir, lant. 5. Ceata, gramada (de oameni), palc. – Din sl. tronba.

DINTAR, dintare, s.n. 1. Unealta cu care se inclina dintii ferastraului de o parte si de alta a panzei. 2. Gratar in dreptul scocului morii, care opreste patrunderea corpurilor aduse de apa.

stanga, stangi, s.f. (pop.) 1. bara de metal; drug, ranga. 2. (reg.) fusul valului de la moara cu apa. 3. (reg.) bara de lemn care transmite miscarea de la roata la panza joagarului.

MUSAMA ~le f. 1) Tesatura de panza sau viscoza, care este acoperita sau imbibata cu substante impermeabile, folosita pentru a proteja obiectele impotriva apei. 2) Obiect confectionat din astfel de tesatura. [Art. musamaua; G.-D. musamalei] /<turc. musama

pamanzalca, pamanzalci, s.f. (reg.) 1. bucata de piele sau de panza groasa cu care se strange la mijloc caierul pus in furca. 2. (inv.) amestec de malai cu apa, in care se moaie firele de bumbac inainte de a tese, spre a capata apret.

PACLA, pacle, s. f. 1. Ceata deasa care apare de obicei dimineata si seara; negura. 2. Val atmosferic albastrui sau galben-cenusiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent si care este provocat de refractia inegala a luminii in straturile de aer cu temperaturi diferite, incalzite de suprafata solului. ♦ Fig. Strat des, panza de fum, de ploaie etc. 3. Atmosfera inabusitoare, zapuseala (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sarate, uneori si petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĩclu.

panza s. 1. (inv. si reg.) panzatura, (reg.) panura, panzare. (A cumparat doi metri de ~.) 2. panza de cort v. foaie de cort. 3. v. vela. 4. v. paienjenis. 5. v. pictura. 6. lama, tais. (~ ferastraului, a coasei.) 7. (GEOL.) strat. (~ freatica.) 8. (GEOL.) vana. (O ~ de apa freatica.)

ROSTUI, rostuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A aseza, a aranja asa cum trebuie; a face ordine. ♦ A aranja pe cineva intr-un post, intr-o situatie convenabila. 2. A procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva. 3. A umple cu un material de etansare si a netezi rosturile dintre caramizile unei zidarii, dintre pavelele sau bordurile unei sosele etc. pentru a impiedica patrunderea apei de ploaie sau de infiltratie. 4. A forma cu mana rostul urzelii la razboiul de tesut. 5. A bate, de o parte si de alta, varful dintilor unei panze de ferastrau. – Rost + suf. -ui.

CENTURA s.f. 1. Curea lata de piele, de panza etc., folosita mai ales de militari; centiron. ◊ Centura de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unei persoane la suprafata apei fara sa inoate; colac de salvare. 2. Cingatoare. ◊ Centura pelviana = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile la lupte. 3. (Mil.) Centura de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual dusman; cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. 4. Fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 5. Grinda orizontala din beton armat, rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei cladiri, avand rolul de a le lega intre ele. 6. Cadru de forma circulara. 7. Centuri de radiatie = zone de grosime variabila, care inconjura Pamantul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiatie corpusculara ionizata. [< fr. ceinture].

IN (lat. linum) s. m., s. n. 1. S. m. Planta anuala din familia linaceelor, cu tulpina subtire, fibroasa, frunze mici, inguste si flori albastre sau albe (Linum usitatissimum); in regiunile temperate sunt cunoscute c. 200 de specii. Din tulpini se extrag fibre textile, iar din seminte ulei, folosit in industria lacurilor, linoleumului etc. Semintele contin o toxina, linamarina, care, dupa presare (in vederea obtinerii uleiului), in prezenta apei si sub influenta unei enzime, se descompune in acid cianhidric, acetona si glucoza; simptomele intoxicatiei sunt cele provocate de acidul cianhidric. 2. S. n. Fir obtinut prin prelucrarea inului (1). ♦ panza facuta din aceste fire.

PURICE ~i m. 1) Insecta parazita hematofaga, de talie mica, de culoare cafenie-inchisa, avand membrele posterioare adaptate pentru sarit. ◊ A i se face cuiva inima cat un ~ a trece prin momente de (mare) spaima; a trage o (mare) spaima. A nu face (multi) ~i a nu ramane mult timp intr-un loc (de lucru). 2) Insecta parazita de talie mica, de diferite culori, care distruge diferite plante. ◊ ~-de-apa crustaceu dulcicol de talie foarte mica. 3) Fiinta foarte mica. 4) Obiect lipsit de valoare. 5) la pl. Tinte mici cu floarea mare (folosite de tapiteri, cizmari etc.). 6) la pl. Punctisoare negre pe panza nealbita de bumbac. /<lat. pulex, ~icis

MAREE s. f. miscare periodica de ridicare (flux) sau coborare (reflux) a nivelului apelor marii sau oceanului (de doua ori pe zi), datorita atractiei gravitationale a Lunii si a Soarelui. ♦ ~ atmosferica = variatie periodica a presiunii atmosferice, provocata de variatia temperaturii ori de atractia Lunii sau a Soarelui; ~ neagra = panza de petrol din accidente ale petrolierelor, care pluteste pe mare, poluand-o. (< fr. maree)

invoalbe vb. III (inv.) 1. (despre apa, valuri, nori, praf. etc.; refl.) a se invarti (ca intr-un vartej), a se invarteji, a se involbura. 2. (refl.; despre fiinte) a se intoarce roata, a se invarti pe loc, a se opri repede. 3. a infasura, a invali (a infasura panza pe sul), a o face val, a gati firele pentru navadit, a suci caierul. 4. (refl.; despre plante) a se dezvolta, a creste; (despre om) a incarna, a se inspita, a se deforma. 5. (despre ochi) a casca, a holba. 6. a-i veni sa verse, sa ragaie; a i se apleca.

MREAJA, mreje, s. f. 1. Unealta de pescuit formata dintr-o plasa foarte usoara, cu ochiuri relativ mari si impletita din ata subtire, cu ajutorul careia se pescuieste in portiunile linistite ale apelor curgatoare sau in balti. ♦ Cotet de pescuit. 2. Fig. (Mai ales la pl.) Mijloc viclean de a prinde sau a insela pe cineva; cursa, lat; p. ext. situatie in care se afla o persoana ademenita. ♦ Ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 3. P. a**l. (Adesea la pl.) panza de paianjen. [Var.: mreja s. f.] – Din sl. mreza.

SALTEA, saltele, s. f. Obiect facut dintr-un fel de sac de panza, de material plastic etc. in care se introduce (si se fixeaza prin cusaturi din loc in loc) un strat gros de lana, de iarba-de-mare, de paie, de vata sau care se umple cu aer si care se aseaza pe pat (pentru a forma un asternut moale) sau pe apa (pentru a pluti). ♦ Saltea de apa = mic rezervor de apa creat la piciorul unui baraj pentru a amortiza lovitura apei care cade asupra terenului de la piciorul barajului. Saltea de beton = constructie de protectie a albiei raurilor, alcatuita din placi de beton sau de beton armat. Saltea de piatra = strat de piatra uscata care are rolul de a colecta infiltratiile de apa din galeriile de tunel. Saltea de protectie = Invelis al unui cablu electric, cu rolul de a-l proteja de deteriorarile care pot surveni in timpul curburii la montare. – Din ngr. siltes.

CENTURA, centuri, s. f. 1. Curea lata de piele, mai rar de panza, cu care se incing militarii peste mijloc si de care agata sabia, baioneta etc.; centiron. ◊ Expr. Pana la centura = de la umeri pana la talie. ♦ Centura de gimnastica = cingatoare lata, folosita pentru a sustine corpul la unele exercitii de gimnastica. Centura ortopedica = dispozitiv folosit in unele afectiuni ale sistemului osos, pentru mentinerea corpului in pozitie corecta. Centura de salvare = dispozitiv fixat in jurul taliei, care serveste la mentinerea unui naufragiat deasupra apei; colac de salvare. Centura de siguranta = dispozitiv de protectie a muncitorilor care lucreaza pe stalpi la inaltime, constituita dintr-o cingatoare lata si o franghie de sustinere. 2. (In expr.) Cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. Centura de forturi = zona fortificata in jurul unei asezari care prezinta interes strategic. 3. (In expr.) Centura pelviana = oasele bazinului. – Fr. ceinture.

BURDUF ~uri n. 1) Sac facut din piele netabacita sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru pastratul sau transportul diferitelor produse (branza, faina, apa, vin etc.). ◊ A fi ~ de carte a fi foarte invatat; a avea multa carte; a fi toba de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega strans incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega fedeles; a lega cobza. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mancare. 2) Sac special, facut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonica etc.). 3) Invelitoare din piele, pentru picioare, special amenajata in trasurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din panza cauciucata, care se monteaza pe laturile pasajului de comunicatie intre vagoanele de cale ferata. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.

BURDUF, burdufuri, s. n. 1. Sac facut din pielea netabacita (uneori din stomacul) unui animal (capra, oaie, bivol), in care se pastreaza sau se transporta branza, faina, apa etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte invatat. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strans, incat sa nu se poata misca. (Reg.) A da pe cineva in burduful d******i = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mancare) = a manca foarte mult. 2. Sac facut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, in care se inmagazineaza aerul la cimpoi, la armonica etc. 3. Acoperitoare de piele care, in timp de ploaie, apara picioarele celor din trasura. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netaiata, prinsa de restul incaltamintei. 4. Perete ondulat, de piele sau din panza (cauciucata), asezat pe laturile puntii de comunicatie intre doua vagoane de calatori. 5. Basica (1) uscata, care, pe vremuri, se intrebuinta in locul geamurilor. 6. (Reg.) Copca in gheata. [Var.: burduv, burduh, burdus s. n.].