TABLIE, tablii, s. f. 1. Tabla¹ (2). 2. Parte a unei lucrari de tamplarie, fierarie sau arhitectura, formata dintr-un panou de lemn, de metal, de faianta, de material plastic etc. fixat pe scheletul unei mobile, al unei usi. – Din ngr. tavli.

COS¹, cosuri, s. n. 1. Obiect de diferite forme, facut dintr-o impletitura de nuiele, de papura, de rafie etc., cu sau fara toarte, care serveste la transportarea sau la depozitarea unor obiecte; cosarca. ◊ Expr. A arunca (sau a da) la cos = a arunca un lucru nefolositor sau lipsit de valoare. ♦ Continutul unui cos¹ (1). 2. Unealta de pescuit de forma ovala, cilindrica etc., facuta din impletitura de nuiele sau de mlaja si folosita la prinderea pestilor mici. 3. (La jocul de baschet) Cerc metalic fixat perpendicular pe un panou de lemn si prevazut cu o plasa fara fund prin care trebuie sa fie trecuta mingea pentru a se marca un punct; punct marcat in acest fel. 4. Parte din instalatia unei mori mici, in forma de lada cu gura larga si fara fund, in care se toarna grauntele de macinat. ♦ Palnie in forma de piramida la masina de treierat, in care se baga snopii. ♦ Lada teascului in care se strivesc boabele, semintele etc. 5. Impletitura de nuiele care se asaza ca o lada pe fundul carului, inlocuind loitrele si codarla cand se transporta lucruri marunte. 6. Acoperamant de piele sau de panza al unei trasuri, care se poate ridica sau strange. 7. (Anat.; in sintagma) Cosul pieptului = cavitate toracica; torace. ◊ Expr. (Reg.) A fi rupt (sau fript) in cos = a fi foarte flamand. A fi tare in cos = a fi sanatos, zdravan. 8. Canal ingust, izolat sau facut in zid si trecut prin acoperisul unei case, prin care iese fumul de la soba, de la vatra etc.; horn, hogeac. ♦ Conducta verticala folosita la evacuarea gazelor de ardere dintr-o instalatie de incalzire cu focar. – Din sl. kosĩ.

MARUFLAJ s.n. Lipirea panzei unui tablou pe o alta panza, pe un panou de lemn sau pe un perete; maruflare; panza pictata si lipita astfel. [< fr. marouflage].

TABLIE ~i f. 1) Placa cu inscriptii; tabla. 2) panou (din lemn, metal, plastic) fixat ca element decorativ pe mobila sau pe tamplaria de interior. [G.-D. tabliei; Sil. ta-bli-] /<ngr. tavli

GLASVAND s.n. Perete interior sau usa mare (de lemn) cu panouri de sticla. [Var. glazvand s.n. / < germ. Glaswand < Glas – sticla, Wand – perete].

FORMALIZA vb. tr. a croi cu circularul panourile de lemn suprapuse dupa diferite forme si dimensiuni cerute de productie. (< format + -iza)

LUNCA DE JOS, com. in jud. Harghita, situata la poalele M-tilor Ciuc, in zona pasului Trotus; 5.379 loc. (2000). Statie de c. f. (in satul L. de J.). Expl. si prelucr. lemnului (cherestea). Fabrica de panouri de lemn. Moara de apa. Centru de prelucr. artistica a lemnului. Muzeu satesc de istorie. Piua pentru cergi. Bisericile de lemn Schimbarea la Fata (sec. 18) si Sf. Anton (sec. 20), in satul Valea Rece.

OBLON, obloane, s. n. 1. Dispozitiv format din unul sau din mai multe panouri de metal, de lemn sau de material plastic, asezat in fata sau in spatele unei ferestre, al unei usi sau al unei deschideri si servind pentru protectie sau pentru reglarea luminii care intra in camera respectiva. 2. (Reg.) Deschizatura in forma de fereastra intr-un perete, in special in peretele podului; tablie de lemn care inchide aceasta deschizatura. 3. (Inv.) Usa la trasura; portiera a unui cupeu. – Et. nec.

ISOREL s.n. panou din fibre de lemn. [< fr. isorel; nume comercial].

ISOREL s. n. panou din fibre de lemn. (< fr. isorel, n. com.)

PANOTAJ s. n. imbracare a peretilor cu panouri, cu captuseala de lemn. (< fr. panneautage)

FRIZA ~e f. 1) arhit. Parte a antablamentului, situata intre arhitrava si cornisa. 2) Fasie orizontala, impodobita cu picturi sau cu sculpturi, care inconjoara partea superioara a unei cladiri. 3) Chenar decorativ. 4) Cadru de lemn in care se fixeaza panourile unei usi. [G.-D. frizei] /<fr. frise

PARAVAN ~e n. 1) panou sau perete subtire de lemn sau de stofa care izoleaza o parte a unei incaperi de restul spatiului. 2) Obiect care impiedica vederea. 3) fig. Lucru sau persoana care serveste drept pretext pentru a ascunde un alt lucru sau o alta persoana. /<fr. paravent

PLUTEU s.n. 1. (Ant.) Masina de razboi in forma de paravan semicircular, folosita pentru a proteja pe asediatori in timpul atacului zidurilor unei cetati asediate. 2. panou de marmura sau de lemn care protejeaza altarul, corul sau prezbiteriul bisericilor catolice. ♦ Lada sau scrin pentru pastrarea lucrurilor pretioase. [Pron. -teu. / Cf. it. pluteo, lat. pluteum – perete de aparare].

PLUTEU s. n. 1. (ant.) masina de razboi, paravan semicircular, pentru a proteja pe asediatori in timpul atacului zidurilor unei cetati asediate. 2. panou de marmura sau de lemn care protejeaza altarul, corul sau prezbiteriul bisericilor catolice. ◊ lada, scrin pentru pastrarea lucrurilor pretioase. (< lat. pluteum)

SEVALET, sevalete, s. n. Suport de lemn pe care pictorul fixeaza cartonul sau panza cand picteaza. ◊ Pictura de sevalet = pictura pe panou mobil cu suport din panza, lemn sau carton. [Pl. si: sevaleturi] – Din fr. chevalet.

panou ~ri n. 1) Suprafata plana (de lemn, de metal, de stofa etc.) servind pentru afisarea unor informatii (afise, anunturi, avize, lozinci etc.). 2) Suport de lemn al unui tablou. 3) Prefabricat folosit la construirea cladirilor. 4) Placa de lemn pe care este fixat cosul de baschet. 5): ~ de comanda placa pe care sunt instalate dispozitivele de comanda ale unui sistem tehnic. /<fr. panneau

panou s.n. 1. Plansa, tabla de lemn, de carton etc. fixata pe un perete sau pe suporturi si folosita pentru afisaj etc. ◊ panou de comanda = placa de marmura, de bachelita etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comanda ale unei masini, ale unei uzine etc.; panou de onoare = panou cu fotografii si informatii despre evidentiatii unei intreprinderi, institutii etc. 2. Portiune a unui perete sau a unui tavan despartita de rest prin elemente de sculptura, de stucatura sau de pictura; (p. ext.) tablou sau tesatura artificiala fixata ca decoratie pe un perete despartitor. 3. Tabla mare in fata careia este fixat cosul de baschet. ♦ panou de tragere = tinta in forma de panou (1), folosita pentru trageri. 4. Element de constructie plin sau alcatuit din bare, folosit la captusirea unui zid, la acoperirea unei deschideri etc. ♦ panou de exploatare = portiune dintr-un camp de exploatare cuprinsa intre doua galerii. [< fr. panneau].

GRILAJ s.n. Imprejmuire alcatuita din panouri de vergele metalice sau de lemn ori din plasa de sarma. [< fr. grillage].

GRILAJ s. n. imprejmuire din panouri de vergele metalice sau de lemn, ori din plasa de sarma. (< fr. grillage)

panou s. n. 1. plansa, tabla de lemn, de carton etc. fixata pe un perete sau pe suporturi, pentru afisaj. ♦ ~ de comanda = placa de marmura, de bachelita etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comanda ale unei masini, ale unei uzine etc.; ~ de onoare = panou cu fotografii si informatii despre evidentiatii unei intreprinderi, institutii. 2. portiune a unui perete sau tavan despartita de rest prin elemente de sculptura, stucatura ori pictura; (p. ext.) tablou, tesatura artificiala fixata ca decoratie pe un perete despartitor. 3. tabla mare in fata careia este fixat cosul de baschet. ♦ ~ de tragere = tinta in forma de panou (1), pentru trageri. 4. element de constructie plin sau din bare, la captusirea unui zid, la acoperirea unei deschideri, la construirea fuzelajelor aeromodelelor etc. (< fr. panneau)

GRILA s.f. 1. panou de vergele de metal sau de lemn care se asaza la o deschidere (usa, fereastra, vitrina etc.) 2. (Fiz.) Electrod in forma de gratar, intercalat intre anodul si catodul unei poliode; gratar. 3. Obstacol la o fortificatie facut intr-un gard de vergele de otel. ♦ Gratar din bare de otel care inchide tuburile de ventilatie ale unei cazemate. ♦ Aparat de ochire a obiectivelor aeriene. 4. (Cib.) Dispozitiv pentru cifrarea si descifrarea mesajelor, a caracterelor alfanumerice. [< fr. grille].

GLASVAND, glasvanduri, s. n. 1. Perete interior alcatuit din panouri de sticla montate pe un cadru de lemn sau de metal. 2. Usa plianta, cu geamuri, care separa doua incaperi. – Din germ. Glaswand.

GLASVAND ~uri n. 1) Perete interior din panouri de sticla montate intr-un cadru de lemn sau de metal. 2) Usa plianta cu geamuri care separa doua incaperi. /<germ. Glaswand

PLACAJ s.n. 1. Placa obtinuta prin incleierea mai multor foi de furnir asezate unele peste altele; se foloseste la confectionarea de mobile, de panouri etc. 2. Invelis de piatra, de caramida, de lemn etc. cu care se acopera un element de constructie, un obiect de lemn etc. pentru a le proteja sau a le da un aspect mai frumos. 3. Oprirea din actiune a unui jucator la rugbi prin imobilizare cu mainile; placare. [< fr. placage].

PLACAJ s. n. 1. placa de lemn prin incleierea mai multor foi de furnir asezate unele peste altele, servind la confectionarea de mobile, panouri etc. 2. imbracaminte de protectie sau cu caracter estetic din piatra, caramida, lemn etc. a unui element de constructie, obiect de lemn etc., pentru a le proteja sau a le da un aspect mai frumos. 3. (rugbi) oprirea din actiune a unui jucator prin imobilizare cu mainile. (< fr. placage)

PLUTA¹, plute, s. f. Ambarcatie usoara, plutitoare, uneori prevazuta cu flotoare, construita din trunchiuri de copac prinse impreuna si destinata transportului trunchiurilor pe ape curgatoare. ◊ Expr. A face pluta = a inota plutind orizontal (pe spate). (Rar) A cadea de-a pluta = a cadea intins la pamant. ♦ Platforma de lemn plutitoare, folosita pentru salvare pe apa. ◊ Pluta-far = pluta mare, cu o baliza din panouri si o instalatie de semnale de ceata, servind pentru orientare. – Din. bg. pluta.

TABLA¹ table f. 1) Foaie metalica subtire, folosita la acoperitul caselor si la confectionarea diferitelor obiecte; tinichea. 2) Placa cu inscriptii; tablie. ◊ Tabla cerata placa de lemn, acoperita cu un strat de ceara pe care, in antichitate, se scria cu stilul. 3) panou special, vopsit intr-o culoare inchisa, pe care se poate scrie cu creta. 4) Foaie cuprinzand desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, informatii, simboluri, prezentate intr-o anumita ordine; tabel. ◊ Tabla de materii foaie de la inceputul sau de la sfarsitul unei carti sau a unei reviste, care cuprinde numerele compartimentelor cu indicarea paginilor corespunzatoare; cuprins; sumar. Tabla inmultirii (sau Tabla lui Pitagora) tabel care contine produsele inmultirii intre ele a primelor zece numere. 5) reg. Recipient cu fundul plat si cu marginile usor ridicate, pe care se aduc mancarea si tacamurile la masa; tava. 6) reg. Parcela de pamant semanata. [G.-D. tablei; Sil. ta-bla] /<lat. tabula, ung. tabla, fr. table

OBLON ~oane n. 1) panou special, plasat in fata sau in spatele unei usi sau ferestre, ca mijloc de protectie sau de reglare a luminii. 2) Tablie de lemn, cu care se inchide gura podului. 3) inv. Usita la o trasura. [Sil. o-blon] /Orig. nec.

FERMA² s. f. 1. element de lemn, metal sau beton destinat sa sustina acoperisul unei constructii. 2. element de rezistenta din esafodajul unui tunel, al unui pod care transmite terenului presiunile masivului de deasupra. 3. stavila formata din doua panouri articulate de un radier (2). (< fr. ferme)