IMPANAT, -A, impanati, -te, adj. 1. (Despre pasari) Acoperit cu pene. ♦ (Inv.; despre sageti) Careia i s-a fixat o pana de pasare in capatul neascutit pentru a putea zbura mai usor la lansare; care este prevazut cu o pana. ♦ (Reg.) Impodobit cu flori, plin cu flori. 2. (Despre un loc, un teren etc.) Plin, intesat, impanzit. 3. (Despre carne sau despre unele legume) In care s-au introdus bucati de usturoi, de slanina etc. 4. (Rar; despre obiecte sau unelte formate din bucati) Intepenit, fixat cu o pana de lemn sau de metal. [Var.: (Inv.) impenat, -a adj.] – V. impana.

jneap, jnepi, s.m. (reg.) 1. pana de lemn; ic, cui, nada. 2. codru mare de turta sau de mamaliga; darab.

naboi², s.n. (reg.) pana de lemn groasa si mare, cu care se despica buticii.

prevesteala, prevesteli, si prevestele, s.f. (reg.) 1. val, ceata (care tulbura vederea), incetosare, impaienjenire; cataracta, leucom. 2. (inv.) diafragma (la corp). 3. peritoneu. 4. membrana care inveleste sub coaja continutul oului. 5. pielita formata deasupra laptelui. 6. seva arborilor de sub coaja. 7. numele unor obiecte folosite la intarit, la fixat, la innadit (sub forma: privisteala); bucata de scandura, sipca adaugata la ceva; (sub forma: privistea, prevestea) pana de lemn.

PLUTA² ~e f. 1) Varietate de plop, avand ramuri drepte, aproape verticale, ce pornesc de la baza tulpinii, formand o coroana ingusta, piramidala. 2) Material poros si impermeabil, usor si elastic, extras din scoarta unor specii de stejar, avand diferite intrebuintari (la fabricarea dopurilor, ca material izolant etc.). 3) Piesa mica, confectionata dintr-un material usor (pana, lemn etc.), care se leaga de sfoara unei undite, pentru a o mentine la suprafata apei. /<sb. plut

IMpana, impanez, vb. I. Tranz. 1. A introduce in crestaturile facute intr-o bucata de carne sau in unele legume bucatele de usturoi, de slanina etc. ♦ Fig. A umple, a intesa, a impanzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre doua sau mai multe obiecte, piese etc., introducand intre ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau in + pana.

CORDAR, cordare, s. n. 1. Placuta de lemn (de abanos) de care sunt legate coardele la instrumentele cu arcus. 2. pana de lemn cu care se rasuceste coarda ferastraului cu rama pentru a intinde panza de taiat; incordator, sucitor. – Coarda + suf. -ar.

CORDAR ~e n. 1) (la unele instrumente muzicale) Piesa neagra de lemn de care sunt prinse coardele. 2) (la ferastraul cu rama) pana de lemn care, prin invartire, slabeste sau intinde panza de taiat. /coarda + suf. ~ar

DIBLU -ri n. pana de lemn sau de metal, care se introduce intr-un zid pentru a putea fixa in ea un obiect cu ajutorul unui cui sau al unui surub. /

purici, puricesc, vb. IV (reg.) 1. (despre sipci, cuisoare sau pene de lemn) a bate in peretii sau in barnele unei case, pentru a fixa tencuiala sau lutul; a fixa cu purici (pietre). 2. (despre bucati mici de caramida sau de piatra) a lipi pe peretii noi ai unei case, pentru a le mari rezistenta.

IC, icuri, s. n. (Reg.) pana de despicat lemne. – Din magh. ik (lit. ek).

IC ~uri n. reg. pana pentru despicat lemne sau pentru a fixa unele piese sau elemente de constructie. /<ung. ik

DUGLAS s.m. Specie de brad inalt, cu lemnul galben-roz pana la brun-roscat, durabil si usor de prelucrat. [Pl. -asi, scris si douglas. [< engl. douglas].

priboi¹, priboaie, s.n. (pop.) 1. perforator, dorn. 2. bat de batut icrele de peste. 3. planta erbacee cu frunze placut mirositoare si cu flori rosii si albe. 4. (art.) numele unui dans popular; melodia dupa care se executa acest dans. 5. (reg.) unealta cu care se fac gauri in pamant pentru semanatul porumbului sau pentru introducerea stalpilor gardului. 6. pana pentru despicat lemnele. 7. piron gros si scurt batut in bustean, pentru a fi carat. 8. ciur din sarma pentru curatatul de pielita al icrelor de morun. 9. (reg.) solutie de pilitura de sulfat de cupru dizolvata in apa, folosita pentru vindecarea fracturilor. 10. (inv. si reg.) coasta foarte inclinata; deal noroios. 11. (reg.) stanca abrupta pe malul unei ape curgatoare. 12. (reg.) loc la cotul unei ape curgatoare izbit de valuri; priboina.

DUGLAS s. m. brad inalt, cu lemnul galben-roz pana la brun-roscat, durabil si usor de prelucrat. (< engl. douglas)

ic (icuri), s. n. – pana de despicat lemne. Mag. ik (Cihac, II, 508; Galdi, Dict., 93). – Der. icui, vb. (a pune o pana, a intepeni).

podval (-luri), s. n. – pana, suport de lemn sau de piatra. Sb. podval (Tiktin; Conev 81). Cf. podvala, s. f. (miner, la ferastraul de mina), din sb. podvala.

clobant n., pl. uri (cp. cu clont). Nord. Clont, cioc, plisc: cucu si-a pus clobantu´n pene. Cirlig de lemn la prajina cu care se scoate apa din put. – Masc. la Chir. (Munt. vest): caii intindeau boturile si prefirau apa pintre [!] sidefurile clobantilor (CL. jubilar, 1910, 205). V. cirlibont.

pana (de pasare, de lemn sau metal, de motor) s. f., g.-d. art. penei; pl. pene

PLECTRU s. n. pana, mica placa de lemn, metal, fildes sau material plastic, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente muzicale. (< fr. plectre, lat. plectrum, gr. plektron)

JUGASTRU, jugastri, s. m. Arbore de lemn alb si tare, inalt pana la 15 m, cu scoarta rosiatica, cu frunze palmate si cu flori verzi, care creste in regiunile de campie si de dealuri (Acer campestre). – Lat. *jugaster (< jugum „jug”).

PANEL, panele, s. n. Semifabricat de lemn alcatuit dintr-o placa de lemn, un miez de sipci, de scanduri inguste sau de fasii de furnir gros, acoperit pe ambele fete cu cate o foaie de furnir, intrebuintat mai ales la fabricarea mobilelor. – Din germ. Paneel.

RINDEA, rindele, s. f. Unealta compusa dintr-unul sau mai multe cutite fixate cu ajutorul unor pene intr-un corp de lemn, cu care se executa, manual sau mecanizat, netezirea si fasonarea pieselor de lemn prin aschiere. ◊ Loc. vb. A da la rindea = a prelucra cu rindeaua; a gelui, a rindelui. ♦ Unealta folosita la netezirea unor piese facute dintr-un metal sau dintr-un aliaj moale. [Var.: (reg.) randea s. f.] – Din tc. rende.

PADUCHE s. (ENTOM.) 1. (Pediculus capitis) (prin Munt.) miscoce, (prin Ban. si Transilv.) miscoi, (prin Transilv.) miscotei (pl.), (prin Mold.) nicoret. 2. (Phthirus pubis) (pop.) lat. 3. (Pediculus vituli) (reg.) hara 4. paduche-de-lemn v. plosnita; paduche-de-pene-si-de-par (Mallophaga) = padu-che-malofag; paduche-malofag v. paduche-de-pe-ne-si-de-par; paduchi-testosi (Coccinea) = coccide (pl).

DALTA dalti f. Unealta de otel in forma de pana, folosita la cioplit, in lemn sau in piatra; cioplitor. [G.-D. daltii] /<sl. dlata

pana² pene f. 1) tehn. Piesa (de lemn, metal etc.) de forma unei prisme triunghiulare, folosita la detasarea sau fixarea unor obiecte. ◊ ~a capastrului franghie sau curea legata de capastru care serveste la priponirea calului. 2) Betisor cu care se strange franghia ferastraului, intinzandu-i panza; cordar. 3) Placa mica (de celuloid) cu care se pun in v******e coardele unor instrumente muzicale (chitara, balalaica etc.); plectru. 4) Lama elastica (de metal sau de lemn), folosita la unele instrumente de suflat, pentru a produce un anumit fel de sunete; ancie. 5) Bucata de slanina care se introduce in crestaturile facute intr-o bucata de carne sau in legume (in vederea prepararii). [G.-D. penei] /<lat. pinna

CANDELA, candele, s. f. 1. Lampa cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte sau care servea, in trecut, la iluminat. 2. Unitate de masura pentru calcularea intensitatii unui izvor de lumina. 3. Stalp rotund de lemn, intrebuintat pentru sustinerea boltilor unui tunel pana la turnarea betonului. – Din sl. kanudilo sau ngr. kandila, (2) din fr. candela.

CANDELA ~e f. 1) Lampa mica cu ulei care se aprinde la icoane sau la morminte. 2) Unitate de masura pentru intensitatea fluxului de lumina. 3) Stalp de lemn menit sa sustina bolta unui tunel pana la turnarea betonului. /<sl. kanudilo, ngr. kandila

CIOPLITOR¹ ~oare n. 1) Rindea cu talpa curbata, folosita pentru cioplirea lemnului. 2) Unealta de otel in forma de pana folosita la cioplit; dalta. 3) Unealta cu care se curata copita calului. /a ciopli + suf. ~tor

CANDELA, candele, s. f. 1. Lampa primitiva cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte. 2. Unitate de masura pentru calcularea intensitatii unui izvor de lumina. 3. Stalp rotund de lemn, intrebuintat pentru sustinerea boltilor unui tunel pana la turnarea betonului. – Slav (v. sl. kanudilo).

panui, panuiesc, vb. IV (reg.; despre lemne) a ciopli, a modela in forma de pana.

SALCAM (‹ tc.) s. m. Arbore din familia leguminoaselor, inalt pana la 30 m, cu frunze imparipenat-compuse prezentand cate doi ghimpi la baza, cu flori albe mirositoare, melifere, dispuse in raceme, fructe pastai (Robinia pseudacacia). Originar din America de Nord, a fost introdus in Franta (1600), apoi ti in alte tari europene, mai tarziu si in Romania (1750) ca planta ornamentala. Creste de la campie pana in regiunea dealurilor find rezistent la seceta. lemnul este folosit pentru obiecte de uz gospodaresc si pentru foc. S. este cultivat in plantatii forestiere pentru productia de lemn, pentru fixarea coastelor, taluzelor, dunelor nisipoase si ca perdele parazapezi de-a lungul drumurilor. Din flori se prepara bautir racoritoare si produse de cofetarie. ◊ S. galben = arbust din familia leguminoaselor, inalt de 3-6 m m, cu frunze trifoliate si cu flori galbene in raceme mari (Laburnum anagyroides). Din lemn se fac obiecte de arta si mobile fine. ◊ S. japonez = arbore inalt de 20 m, asemanator cu salcamul, cu flori galbui in panicule mari terminale, cu pastai de forma caracteristica (strangulate intre seminte), indehiscente (Sophora japonica). Originar din E Asiei, la noi a fost introdus in parcuri si gradini.

MUDEJAR adj.n. Arta ~ = arta dezvoltata in sec. XII-XV in Spania in teritoriul aflat sub stapanirea feudalitatii catolice, care se caracterizeaza prin motive, forme si structuri islamice patrunse in arta medievala spaniola (arcul in forma de potcoava, decorul in care impletitura si motivele sunt stilizate pana la arabesc, policromia exterioara a edificiilor, preferinta pentru lemnul sculptat in casetoane sau pentru ceramica cu reflexe metalice etc.). [Pron. mu-de-har. / < fr., sp. mudejar, cf. ar. mudaggin – practicant].

MUDEJAR [-HAR] I. adj., s. m. (musulman) ramas in Castilia dupa recucerirea crestina. II. adj. arta ~ = arta dezvoltata in sec. XII-XV in Spania in teritoriul aflat sub stapanirea feudalitatii catolice, cu motive, forme si structuri islamice (arcul in forma de potcoava, decorul in care impletitura si motivele sunt stilizate pana la arabesc, policromia exterioara a edificiilor, preferinta pentru lemnul sculptat in casetoane sau pentru ceramica cu reflexe metalice etc.). (< fr. mudejar, sp. mudejar)

TABERNACOL (TABERNACUL) (‹ lat.) s. n. 1. Cort portabil, sustinut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei, pana la zidirea Templului din Ierusalim (sec. 9 i. Hr.). In el se pastrau tablele legii, toiagul lui Moise si cutia cu mana. 2. (La catolici) Dulapior sau cutie, uneori in forma de biserica, in care, se pastreaza obiecte de cult si impartasania. Uneori t. se afla in altar sau este sapat in grosimea zidului bisericii.

MESTEACAN, mesteceni, s. m. Arbore cu scoarta alba, cu lemnul alb, galbui sau rosiatic, cu ramuri flexibile, cu frunze verzi-cenusii si cu flori grupate in amenti (Betula verrucosa); p. restr. lemnul acestui arbore. ◊ Mesteacan mic = specie de mesteacan, arbust inalt pana la un metru, care creste in regiunile alpine (Betula humilis). Mesteacan pitic = specie de mesteacan, arbust pana la jumatate de metru (Betula nana). Mesteacan pufos = specie de mesteacan, arbust sau arbore cu scoarta alba sau bruna-cenusie cu pete albe; mestecanas (Betula pubescens). – Lat. mastichinus.

TEI, (1) tei, s. m., (2, rar) teie, s. n. 1. S. m. Arbore cu frunze mari in forma de inima, cu flori albe sau albe-galbui, puternic parfumate, melifere, intrebuintate in farmacie, si cu fructe achene (Tilia platyphyllos). ◊ Tei alb = arbore cu lemnul alb-rosiatic, usor (Tilia tomentosa). Tei pucios = arbore inalt pana la 20 m, ale carui flori se folosesc in farmacie (Tilia cordata). 2. S. n. Fibra din scoarta de tei (1), folosita la legat si la fabricat sfori, franghii, rogojini. ◊ Expr. A lega doua-n tei = a reusi sa adune ceva avere. A gasi tei de curmei = a gasi pretexte. – Lat. *tilium (= tilia).

clocotici s.m. (reg.) 1. bucata de flanela cu care taranii isi invalesc piciorul pana la genunchi. 2. arbust cu flori alburii; locotita, nucusoara, vonicer, lemn-cainesc, salba-moale. 3. planta cu flori galbene si cu pete albastrii; sunatoare. 4. macris de camp; glojan, corles, clococean.

pilug², piluge, s.n. (reg.) 1. pisalog (de la piua de postav). 2. unealta casnica de pisat; pisalog, pisalau, pisator, nilog. 3. bat lung, rotund si gros pentru zdrobit boabele, semintele in piua. 4. bat lung, rotund si gros cu crestaturi la un capat, cu care se bate branza in putinei. 5. picior, proteza de lemn a unui picior. 6. (fam.; in expr.) a tunde pilug = a tunde pana la piele.

strapazan, strapazane, s.n. si strapazani, s.m. (reg.) 1. (s.n.) cui de lemn sau de metal, fixat pe marginea barcii, de care se sprijina vasla; ujba, opac, scarmos. 2. (s.n.) parmaclac de lemn la prispa; prispa. 3. (s.m.) pui de salau sau de crap (pana la 30 de cm).

SORB¹, sorbi, s. m. Arbore din familia rozaceelor inalt pana la 15 m, cu frunze ovale, flori albe si fructe carnoase, al carui lemn se foloseste la strungarie (Sorbus aria). – Lat. sorbus.

SCOC, scocuri, s. n. 1. Canal, jgheab prin care curge apa pentru a pune in miscare roata morii sau a joagarului; laptoc, uluc. ♦ Groapa, adancitura facuta de apa care cade din scoc (1) ♦ P. gener. Jgheab, canal pentru scurgerea unui lichid. 2. Constructie din lemn in forma de jgheab, pe care aluneca bustenii de la locul de taiere pana la caile de transport. 3. Jgheab sau tub metalic folosit la transportul prin alunecare al produselor miniere excavate. – Din scr. skok.

IC s. pana, (reg.) nada, penus, (Maram.) cui, (Ban.) gavozd, (Transilv. si Ban.) tinta. (~ de despicat lemne.)

LAMBRIU ~ri n. Placa de lemn, de marmura sau de alt material, cu care se imbraca peretii unei incaperi pana la o anumita inaltime. [Sil. lam-briu] /<fr. lambris

ZBURATURA ~i f. 1) Distanta pana la locul de cadere a unui obiect aruncat. 2) Bu-cata mica si subtire de lemn care sare in momentul cioplirii sau taierii; aschie; tandara. 3) Bucata scurta de lemn cu care se arunca in cineva sau in ceva; scurtatura. /a zbura + suf. ~atura

PLECTRU s.n. Mica placa de metal, de lemn etc. ascutita la un capat, cu care se ciupesc coardele la unele instrumente; pana. [< fr. plectre, cf. lat. plectrum, gr. plektron].

PIATRA SOIMULUI, com. in jud. Neamt, situata in depr. Cracau-Bistrita, pe dr. raului Bistrita; 8.601 loc. (2003). Centru de ceramica populara (Poieni). pana la 1 ian. 1965, satul si com. P.S. s-au numit Calu. Biserica de lemn Sf. Ioan Teologul (1791-1792), in satul P.S.

PIN², pini, s. m. Arbore din familia pinaceelor, inalt pana la 40 de metri, cu frunze persistente in forma de ace lungi, cu scoarta roscata si lemnul rezistent (Pinus silvestris). ◊ Pin maritim = varietate de pin² cu lemnul poros si bogat in rasina, plantat pentru fixarea dunelor miscatoare (Pinus maritima). – Lat. pinus.

CER¹, ceri, s. m. Arbore mare din familia fagaceelor, inalt pana la 30 m, inrudit cu stejarul, cu scoarta negricioasa, cu frunze pieloase, bogate si cu fructele ghinde, foarte cautat ca lemn de foc (Quercus cerris). ♦ lemnul acestui arbore, folosit drept combustibil. – Lat. cerrus.

CARBUNE ~i m. 1) Roca sedimentara de culoare galbuie sau bruna pana la neagra, folosita drept combustibil si ca materie prima in metalurgie si in industria chimica. ~ de pamant. ~ de piatra. 2) lemn carbonizat. A stinge ~ii. 3) Bucata de lemn in stare incandescenta; jaratic. ◊ A sta (ca) pe ~i a fi foarte nerabdator. 4) Creion negru si foarte moale, folosit in pictura. 5) Boala a unor cereale (porumb, grau), caracterizata prin aparitia unei pulberi negre, cauzata de o ciuperca parazita; taciune. 6) Boala molipsitoare a vitelor (transmisibila si omului) manifestata prin abcese pulmonare, gastrointestinale si prin simptome de colaps; antrax; buba-neagra. /<lat. carbo, ~onis

JUGASTRU (lat. jugastrum) s. m. Arbore din familia aceraceelor, inalt pana la 15 m, cu frunze palmat-lobate de 4-7 cm lungime. flori verzui si fructe disamare, cu aripile intinse orizontal (Acer campestre). lemnul este utilizat in tamplarie la fabricarea mobilei si a instrumentelor muzicale sau pentru foc. Decoctul din coaja este folosit contra diareei, dizenteriei si hemoragiei. Se intalneste in Europa, Asia, Africa de Nord, America de Nord si Centrala.

FISIBILITATE s. f. Proprietate a lemnului de a crapa sau a se despica de-a lungul unei suprafete paralele cu fibrele, la lovirea in aceasta directie cu ajutorul unei pene. – Din fr. fissibilite.

oplean (oplene), s. n. – Fiecare din cele doua lemne transversale care leaga si sustine talpile saniei; scaun, slai. – Var. opleana. Sb., slov., ceh. oplen, rut. opleno (Tiktin). Cf. pleana, s. f. (Bucov., pana, ic; grindei; Banat, cusur), care pare a fi acelasi cuvint, poate incrucisat cu peana „ic”.

CEP, cepuri, s. n. 1. Dop de lemn, de forma tronconica, cu care se astupa gaura butoiului. ♦ Canea. ♦ Gaura de umplere sau de scurgere a lichidului dintr-un butoi care se inchide cu un cep (1) sau cu o canea. ◊ Expr. A da cep (unei buti, unui butoi etc.) = a incepe o bute, un butoi etc. plin cu vin (sau cu alt lichid), facandu-i o gaura. 2. Portiune din tulpina unui portaltoi, care se lasa deasupra altoiului pana la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. ♦ Nod din tulpina unui brad sau a unui molid, din care creste ramura. 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori taranesti de apa. 4. Proeminenta prismatica sau cilindrica fasonata la capatul unei piese de lemn, cu care aceasta urmeaza a fi imbucata in alta piesa. ♦ Capatul filetat in exterior al unei tevi, care serveste la imbinare prin insurubare. – Lat. cippus.

perna (perne), s. f. – 1. Capatii, obiect pe care se pune capul la culcare. – 2. Obiect de tapiserie (de sofa, de automobil etc.). – Var. perina. Sl. perina, din pero „pana” (Cihac, II, 251; Conev 61), cf. perie si sb. perina, bg. pernica (› mr. pernita). – Der. pernita (var. perinuta), s. f. (perna mica); perinoc, s. n. (piesa de lemn la podul osiei carului, piesa pe care se sprijina broasca de la roata morii); imperina, vb. (a pune perne).

CEP, cepuri, s. n. 1. Dop lung de lemn cu care se astupa gaura unui butoi. ♦ Canea. ♦ (Rar) Gaura a butoiului in care se pune cepul (1) sau caneaua. ◊ Expr. A da cep unei buti = a incepe o bute plina de vin (sau de alt lichid). 2. Portiune din tulpina unui portaltoi, care se lasa deasupra altoiului pana la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. ♦ Nod din tulpina unui brad sau a unui molift din care creste ramura. 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori taranesti de apa. 4. Proeminenta (cilindrica) la periferia unei piese, taiata astfel incat sa se potriveasca intr-o scobitura din alta piesa. ♦ Capatul filetat in exterior al unei tevi, care serveste la imbinare prin insurubare. – Lat. cippus.

RUSANESTI 1. Lac de acumulare realizat pe cursul inf. al Oltului, in arealul com. Rusanesti, dat in folosinta in 1989. 2. Com. in jud. Olt., situata in C. Romanati, pe dr. Oltului; 4.978 loc. (2005). Hidrocentrala cu patru grupuri energetice (primul dat in exploatare in 1989, iar cel de-al patrulea la 20 mart. 1992), cu o putere instalata totala de 53 MW. pana la 17 febr. 1968, com. R. s-a numit Rusanestii de Jos. In satul R. se afla biserica Adormirii Maicii Domnului (sec. 19), iar in satul Jieni, biserica de lemn Sf. Ioan Botezatorul (sec. 18), adusa aici in 1836 din jud. Teleorman.

MATANIE, matanii, s. f. (In unele practici religioase) 1. Ingenunchere si inclinare a corpului pana la pamant, in semn de veneratie si de pocainta. ♦ P. gener. Plecaciune adanca in semn de respect; temenea, ploconeala. 2. (La pl.) Sirag de margele de os, de lemn etc. pe care calugarii sau credinciosii mireni socotesc rugaciunile rostite. 3. (Inv.) Manastire in care a fost calugarita o persoana si de care aceasta depinde din punct de vedere religios. [Var.: metanie s. f.] – Din sl. metanija.

IA interj. 1) (indeamna la o actiune) Ia ada niste lemne. 2) (atrage atentia celui caruia i se adreseaza) Iata. Ia, ce se face afara. 3) (intensifica sensul celor spuse) Ia, copil destept! 4) (introduce un raspuns) - Unde te duci? - Ia, pana la magazin. [Monosilabic] /cf. bulg. ja

s*********a, s*********i, s.f. 1. (inv.) eliberare (din robie, din inchisoare, din captiviate etc.). 2. (reg.; la razboiul de tesut) distanta dintre sulul dinainte pana la spata. 3. (pop.) jgheab foarte lat si lung, construit din trunchiuri de copac, folosit la coborarea bustenilor dintr-o padure de munte; uluc, jilip. 4. (reg.) bucata de lemn lunga de un metru, folosita la sprijinirea acoprisului. 5. (inv. si pop.) descarcare (a unei arme de foc). 6. (reg.) faina pentru plamadeala. 7. (reg.) popas.

PAZARDJIK (PAZARDZIK), oras in S Bulgariei, pe stg. fl. Marita, la 120 km SE de Sofia; 79,5 mii loc. (2001). Nod de comunicatii. Ind. constr. de masini, electrotehnica de prelucr. a lemnului, mat. de constr. textila si alim. Centru comercial. Teatru dramatic. Muzeu istorie. Bisericile Sf. Maria (1837), Sf. Petka (1856), Sfintii Arhangheli (1860), Sfintii Imparati Constantin si Elena (1866-1870). Fundat in sec. 15. pana in 1934 s-a numit Tatar Pazardjik.

BUTUC, butuci, s. m. 1. Bucata dintr-un trunchi de copac taiat si curatat de crengi; butura. ♦ Bucata groasa de lemn de foc; bustean, buturuga. ◊ Expr. (Adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel incat sa nu mai poata misca; a lega cobza, a lega fedeles. A dormi butuc = a dormi adanc. ♦ Bucata groasa de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la macelarie; trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor. 2. Fig. Om prost si necioplit. 3. Partea de jos, mai groasa, a tulpinii vitei de vie (de la pamant pana la punctul de ramificatie). 4. Partea centrala a unui corp rotativ, care se monteaza pe un arbore si in care sunt infipte spite (la roti), pale (la elice) etc. Butucul rotii. 5. Bucata groasa de lemn prevazuta cu gauri, in care se prindeau in vechime picioarele, mainile sau gatul arestatilor si prizonierilor. 6. Partea superioara a jugului. 7. Talpa sau scaunul razboiului de tesut. – Et. nec.

ZBURATURA, zburaturi, s. f. 1. Bucata scurta de lemn cu care se arunca intr-un pom sau dupa o pasare; scurtatura. ♦ Aschie, tandara. ♦ (Inv.) Sfaramatura de plumb sau de fier cu care se incarcau armele de foc. 2. Miscare de aruncare; distanta pana la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zburatura de prastie. – Zbura + suf. -atura.

ZBURATURA, zburaturi, s. f. 1. Bucata scurta de lemn cu care se arunca intr-un pom sau dupa o pasare; scurtatura. ♦ Aschie, tandara. ♦ (Inv.) Sfaramatura de plumb sau de fier cu care se incarcau armele de foc. 2. Miscare de aruncare; distanta pana la care ajunge un lucru aruncat. Departe, ca la o zburatura de prastie. – Din zbura + suf. -(a)tura.

BUTUC, butuci, s. m. 1. Bucata dintr-un trunchi de copac taiat si curatat de crengi; bucata groasa de lemn de foc; bustean. ◊ Expr. A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel incat sa nu se mai poata misca; a lega cobza, a lega fedeles. A dormi butuc = a dormi adanc. ♦ Bucata groasa de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la macelarie; (in trecut) trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor. 2. Fig. Om prost si necioplit. 3. Partea de jos, mai groasa, a tulpinii vitei de vie (de la pamant pana la punctul de ramificatie). 4. Partea centrala a unui corp rotativ, care se monteaza pe un arbore si in care sunt infipte spite (la roti), pale (la elice) etc. Butucul rotii. 5. Bucata groasa de lemn prevazuta cu gauri, in care se prindeau in vechime picioarele, mainile sau gatul arestatilor si prizonierilor. 6. Partea superioara a jugului. 7. Talpa sau scaunul razboiului de tesut.

SAVANNAH [səvānə] 1. Fl. in ESE S.U.A.; 505 km. Izv. din Blue Ridge Mountains (m-tii Apalasi) prin doua rauri (Tugaloo si Seneca) care conflueaza in lacul de acumulare Hartwell, curge pe directie NV-SE si Sse varsa in Oc. Atlantic, printr-un estuar, la 30 km aval de orasul Savannah. Hidrocentralele Hartwell si Clark Hill. Navigabil pentru vase mici pe 357 km, pana la Augusta si pentru vase oceanice pe 8 km. 2. Oras in ESE S.U.A. (Georgia), port pe fl. cu acelasi nume; 131,5 mii loc. (2000). Aeroport. Santier naval. Rafinarie de petrol. Constr. de avioane. Ind. chimica (ingrasaminte, vopsele), a mat. de constr., de prelucr. a lemnului, hartiei, textila, incaltamintei, alim. (ulei, zahar). Universitati (1890, 1935). Muzeul Marii; Muzeu de stiintele naturii. Fortul Pulaski. Fundat la 12 febr. 1733 de generalul James Edward Oglethorpe. Cap. statului Georgia (1754-1786).

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care creste in zona muntoasa, inalt pana la 50 m, cu tulpina dreapta, cu frunzele in forma de ace de culoare verde-inchis, persistente, cu florile si semintele in conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupar cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ◊ (In sintagma) Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea incaperilor sau a apei de baie; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de ienupar. ♦ lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii, bomboane etc. cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou; pom de Craciun. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor la nunti. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei; melodie dupa care se executa aceasta hora. – Cf. alb. *bradh, bredh.

PAPUC ~ci m. 1) mai ales la pl. pop. Obiect de incaltaminte cu inaltimea pana deasupra gleznei; gheata. ◊ A roade ~cii degeaba pe drumuri a umbla fara rost. A tine (sau a pune) (pe cineva) sub ~ (sau calcai) a tine sau a pune pe cineva sub ascultare; a limita pe cineva in actiuni. A fi sub ~cul (sau calcaiul) cuiva a fi sub ascultarea cuiva; a fi limitat in actiuni de cineva. ~cul-doamnei planta erbacee perena, cu frunze eliptice, cu flori mari divers colorate. 2) mai ales la pl. Obiect de incaltaminte usoara, de casa (fara calcai); pantof de casa. 3) tehn. Piesa de lemn pusa sub capatul de jos al unui stalp pentru a-i mari suprafata de sprijin. 4) Invelis metalic fixat de capatul ascutit al unui pilon pentru a-l proteja si pentru a-i inlesni patrunderea in pamant; sabot. 5) Piesa de metal care uneste un conductor cu o instalatie electrica, asigurand realizarea unui contact demontabil. /<turc. papuc, ung. papucs