mangealac, mangealacuri, s.n. (inv.) 1. batista. 2. parghie, pana de despicat.

IC, icuri, s. n. (Reg.) pana de despicat lemne. – Din magh. ik (lit. ek).

IC ~uri n. reg. pana pentru despicat lemne sau pentru a fixa unele piese sau elemente de constructie. /<ung. ik

priboi¹, priboaie, s.n. (pop.) 1. perforator, dorn. 2. bat de batut icrele de peste. 3. planta erbacee cu frunze placut mirositoare si cu flori rosii si albe. 4. (art.) numele unui dans popular; melodia dupa care se executa acest dans. 5. (reg.) unealta cu care se fac gauri in pamant pentru semanatul porumbului sau pentru introducerea stalpilor gardului. 6. pana pentru despicat lemnele. 7. piron gros si scurt batut in bustean, pentru a fi carat. 8. ciur din sarma pentru curatatul de pielita al icrelor de morun. 9. (reg.) solutie de pilitura de sulfat de cupru dizolvata in apa, folosita pentru vindecarea fracturilor. 10. (inv. si reg.) coasta foarte inclinata; deal noroios. 11. (reg.) stanca abrupta pe malul unei ape curgatoare. 12. (reg.) loc la cotul unei ape curgatoare izbit de valuri; priboina.

ic (icuri), s. n. – pana de despicat lemne. Mag. ik (Cihac, II, 508; Galdi, Dict., 93). – Der. icui, vb. (a pune o pana, a intepeni).

TRIFIDA ~e adj. : Frunze ~e frunze despicate in trei pana la jumatate din lungime sau din latime. /<fr. trifide

BIFID, -A adj. (Liv.) despicat in doua pana la mijlocul lungimii sau latimii sale. [< fr. bifide, lat. bifidus].

TRIFIDA, trifide, adj. (Despre frunze) Care este impartita sau despicata in trei parti pana la mijlocul lungimii sau latimii sale. – Din fr. trifide.

naboi², s.n. (reg.) pana de lemn groasa si mare, cu care se despica buticii.

PENITA ~e f. (diminutiv de la pana) 1) Lama mica concava de metal, cu varf ascutit si despicat, care, fixata la un toc si m****a in cerneala, serveste la scris. ~ de aur. ◊ Ce-i scris cu ~a nu tai cu bardita ce e scris, scris ramane. 2) Planta erbacee cu frunze penate, capilare si cu flori alburii, care creste in apele statatoare; vasc-de-apa. /pana + suf. ~ita

PENITA, penite, s. f. 1. Diminutiv al lui pana¹; p*******a. 2. Placa de metal, mica si concava, terminata printr-un varf despicat, care, montata sau atasata la un toc sau stilou, foloseste pentru a scrie cu cerneala. 3. Numele a doua specii de plante erbacee cu flori alburii, care cresc in ape adanci, statatoare sau lin curgatoare (Myriophyllum spicatum si verticillatum). – pana¹ + suf. -ita.

IC s. pana, (reg.) nada, penus, (Maram.) cui, (Ban.) gavozd, (Transilv. si Ban.) tinta. (~ de despicat lemne.)

FISIBILITATE s. f. Proprietate a lemnului de a crapa sau a se despica de-a lungul unei suprafete paralele cu fibrele, la lovirea in aceasta directie cu ajutorul unei pene. – Din fr. fissibilite.

pana¹ pene f. 1) (la pasari) Formatie cornoasa alcatuita dintr-un cotor tubular, pe care este asezat simetric fire subtiri si pufoase si care are functie protectoare si de realizare a zborului. ◊ A se umfla in pene a se ingamfa. 2) la pl. Fulgi smulsi de pe aceste formatii si folositi pentru umplutul pernelor si a perinelor. 3) inv. Unealta de scris cu cerneala constand dintr-o astfel de formatie cornoasa (in special de gasca), ascutita si despicata la varf. 4) fig. Arta de a scrie. 5) Simbol al muncii scriitoricesti. ◊ A lasa (sau a parasi) ~a a inceta sa mai scrie. [G.-D. penei] /<lat. pinna