INUNDATIE s.f. 1. Acoperire, inecare a unei intinderi de pamant cu apa (provenita din ploi, din revarsarea apelor etc.). ♦ Apele revarsate ale unui rau, ale unui fluviu etc. 2. (Med.) Patrundere de lichid intr-un tub sau organ cavitar. [Gen. -iei, var. inundatiune s.f. / cf. lat. inundatio, fr. inondation].

INUNDATIE s. f. 1. acoperire a unei intinderi de pamant cu apa provenita din ploi, din revarsarea apelor etc. ◊ apele revarsate ale unui curs de apa. 2. (med.) patrundere de lichid intr-un tub sau organ cavitar. (< lat. inundatio, fr. inondation)

ETER, (1, 2, 4) eteri, s. m. (3) eteruri, s. n. 1. S. m. Combinatie organica lichida, incolora, foarte volatila si inflamabila, cu miros aromatic specific, obtinuta din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri in industrie. 2. S. m. Substanta ipotetica (a carei existenta nu este admisa de fizica moderna) avand proprietati fizice contradictorii, care ar umple intregul spatiu si ale carei oscilatii ar constitui undele electromagnetice. 3. S. n. Fig. Aer, atmosfera, cer, vazduh. 4. S. m. (In conceptia unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alaturi de foc, apa, pamant si aer) din care ar fi alcatuite corpurile ceresti. – Din fr. ether, lat. aether.

SFOR² s. n. (Reg.) 1. Curent in mijlocul unei ape curgatoare; firul apei. 2. Loc de unde tasneste din pamant apa, formand o mocirla. – Din scr. svor.

ABSORBI vb. 1. a aspira, a incorpora, a inghiti, a resorbi, a sorbi, a suge, a trage. (pamantul ~ apa de precipitatii.) 2. a acapara, a domina, a preocupa, a stapani. ( Il ~ rezolvarea unei probleme.)

A RADE rad tranz. 1) (par, barba, mustati) A taia de la radacina, inlaturand complet (cu briciul sau cu masina de barbierit); a barbieri. 2) (persoane) A lipsi de par cu ajutorul briciului. ◊ ~ (pe cineva) fara sapun a critica foarte aspru. ~ o mama de bataie a bate zdravan. ~ o palma a da o palma (cu putere). 3) (animale sacrificate) A curata de elementele necomestibile (par, solzi, murdarie etc.). 4) (unele straturi subtiri) A desparti de unde este prins (cu o unealta taioasa). 5) (legume) A curata de coaja. 6) A da prin razatoare; a razui. 7) fig. A face sa nu mai existe; a sterge (de pe fata pamantului); a distruge; a prapadi; a nimici. 8) fig. (persoane, de obicei la jocul de carti) A face sa piarda toti banii. 9) rar (despre pasari in zbor, proiectile lansate etc.) A atinge usor la suprafata (apa, pamantul). /<lat. radere

CHINTESENTA s.f. 1. (Rar) A cincea esenta, substanta eterica considerata de alchimisti ca al cincilea element in afara de pamant, apa, aer si foc. 2. Esenta, principalul, esentialul intr-o conceptie, intr-un lucru, intr-o opera etc. [Var. cvintesenta s.f. / < fr. quintessence, cf. lat.sc. quinta essentia – a cincea esenta].

CHINTESENTA s. f. 1. (fil.) principiu material al lumii, atribut al eterului, considerat de cosmogonia antica drept al cincilea element (in afara de pamant, apa, aer si foc). 2. esenta, principalul, esentialul intr-o conceptie, intr-o doctrina, intr-o opera etc. (< fr. quintessence)

ELEMENT I. s. n. 1. (ant.) fiecare dintre cele patru componente primordiale (focul, aerul, apa, pamantul) ale corpurilor si fenomenelor naturii. 2. (pl.) fenomene, forte ale naturii. 3. parte componenta a unui intreg, a unui ansamblu. ♦ (lingv.) ~ de compunere = tema, cuvant imprumutat, fara existenta independenta, numai in compunerea de tip savant; ~ de relatie = cuvant sau locutiune care exprima raporturi sintactice. ◊ membru al unei colectivitati etc. 4. (chim.) corp simplu, care in combinatie cu alte asemenea corpuri, da nastere corpurilor compuse. 5. (fig.) mediu in care traieste o fiinta. ♦ a fi in ul sau = a fi intr-o situatie favorabila. 6. (mat.) obiect fizic sau al gandirii cu care se formeaza o multime. 7. celula a unei pile electrice. 8. (pl.) principiu, notiune de baza a unei discipline, a unei teorii etc. II. s. m. fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. (< fr. element, lat. elementum)

VAISESIKA s. f. scoala filozofica indiana din sec. V a. Chr., care concepe substantele (pamantul, apa, focul si aerul) in spiritul materialismului, ca fiind compuse din atomi, carora li se adauga sufletul si intelectul. (cf. sanscr. visesa, deosebit)

BIOSFERA s. f. Totalitatea fiintelor care traiesc pe pamant, in apa si in partea inferioara a atmosferei. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biosphere.

VADOASA, vadoase, adj. (In sintagma) apa vadoasa = apa provenita din infiltratia in scoarta pamantului a apelor rezultate din precipitatiile atmosferice. – Vad + suf. -os

MINA¹, mine, s. f. 1. Loc subteran cu zacaminte de substante minerale utile; complex de lucrari, de instalatii in subteran si la suprafata, destinate exploatarii, cu ajutorul puturilor si galeriilor, a unui zacamant de substante minerale utile; subteran, baie². ♦ Fig. Izvor nesecat (de bogatie). 2. Arma exploziva care se asaza pe pamant sau in pamant, in apa etc. si care explodeaza la atingere sau la comanda. 3. Bucata subtire cilindrica sau prismatica de grafit sau din alt material, folosita la confectionarea creioanelor. – Din fr. mine, germ. Mine.

ELF, elfi, s. m. (In mitologia popoarelor germanice) Fiinta supranaturala imaginata ca un pitic, binevoitor sau rauvoitor, care simbolizeaza fortele naturii (apa, focul, pamantul etc.). – Din fr. elfe, germ. Elf.

CHINTESENTA ~e f. 1) Parte care constituie esentialul a ceva (conceptie, lucru, opera etc.). 2) rar Substanta considerata de alchimisti drept al cincilea material al lumii (pe langa pamant, aer, apa si foc). [G.-D. chintesentei] /<fr. quintessence, germ. Quintessenz

FAGAS ~e n. 1) Urma adanca si continua facuta in pamant de apele de ploaie sau de rotile unui vechicul. 2) fig. Cale de dezvoltare. /<ung. vagas

HIDROCULTURA f. Cultura a plantelor prin mentinerea radacinilor in solutii sau in apa fara pamant. /<fr. hydroculture, germ. Hydrokultur

A IZVORI pers. 3 ~aste intranz. 1) (despre ape) A iesi din izvor; a tasni din pamant. 2) (despre ape curgatoare) A-si avea inceputul; a incepe sa curga. 3) (despre lacrimi, sange etc.) A porni sa curga cu putere; a curge in siroaie; a siroi. 4) fig. A lua nastere; a-si lua inceputul. Datinile unui popor ~asc din istoria lui. /Din izvor

STIHIE ~i f. 1) Fenomen natural care se manifesta cu o forta distrugatoare. 2) (in filozofia antica) Fiecare dintre elementele de baza ale naturii (foc, apa, aer, pamant). 3) (in superstitii) Duh rau care personifica forta oarba a naturii. 4) fig. Forta oarba care actioneaza in mediul social. 5) rar Loc pustiu; pustietate. [G.-D. stihiei] /<ngr. stiheion, sl. stihija

CARVAKA CEAR-/ s. n. scoala materialista si ateista indiana care afirma ca la temelia lumii se afla patru principii: aerul, focul, apa si pamantul si respinge temeiurile religiei vedice si brahmanice, propovaduind idealul etic al desfatarii rationale. (< sanscr. carvaka)

TRIGONOCRATIE s. f. (astrol.) triunghi, pe cercul planetar, format de cele patru semne de aceeasi natura (foc, pamant, aer, apa). (< fr. trigonocratie)

CEATA, ceturi, s. f. 1. Particule de apa rezultate din vaporizarea apei de pe pamant, aflate in suspensie in atmosfera, la suprafata solului, si care ingreuiaza vizibilitatea; negura, pacla. 2. (Impr.) Aburii care se condenseaza pe o sticla, pe o suprafata neteda. – Lat. caecia (< caecus „orb”).

FAGAS, fagase, s. n. Urma adanca (si ingusta) sapata in pamant de suvoaiele apelor de ploaie sau lasata de rotile unui vehicul. ♦ Scobitura sapata pe intreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a usura desprinderea ulterioara a rocii. ♦ Fig. Directie, drum. Si-a orientat cercetarile pe un nou fagas. [Pl. si: fagasuri. – Var.: (reg.) haugas, hogas, vagas s. n.] – Din magh. vagas.

MACINATURA, macinaturi, s. f. (Rar) Macinare. ♦ (Concr.) Ceea ce rezulta in urma macinarii; macinis. 2. pamant ros de ape; mancatura, surpatura. – Macinat¹ + suf. -ura.

CLOROFILIANA, clorofiliene, adj. (In sintagma) Asimilatie clorofiliana = proces fiziologic de asimilatie a substantelor nutritive, care se produce in frunzele plantelor verzi, in prezenta clorofilei si sub influenta luminii solare, si care consta din combinarea apei, venita din pamant prin radacini, cu bioxidul de carbon din aer; fotosinteza. [Pr.: -li-a-] – Din fr. chlorophyllien.

NOROI¹, noroaie, s. n. 1. pamant amestecat cu apa si m***t; glod, tina; loc, teren cu un asemenea pamant. ◊ Noroi de sapa (sau de foraj, de sonda) = fluid constituit dintr-un amestec de argila sau marna si apa, folosit in timpul saparii gaurii de sonda. 2. Fig. Ceea ce murdareste si trebuie inlaturat; caracter, atitudine josnica, nedemna; decadere morala; mediu decazut, viciat. ◊ Expr. A improsca pe cineva cu noroi sau a zvarli cu noroi in cineva = a calomnia, a defaima pe cineva. – Din bg. naroj.

RADIER, radiere, s. n. 1. Tip de fundatie alcatuit dintr-un planseu de beton armat care se intinde de obicei sub intreaga constructie pe care o sustine. 2. Captuseala de beton, de bolovani sau de pavele executata pe fundul albiei unei ape, intre picioarele unui pod etc., pentru a impiedica eroziunea, spalarea pamantului de catre ape si adancirea albiei. 3. Bolta de beton sau de piatra asezata la baza unui tunel. [Pr.: -di-er] – Din fr. radier.

GLOD ~uri n. 1) pamant m***t (de apa ploilor, a zapezilor); noroi; tina. ◊ A framanta ~ul a merge mult timp prin glod. 2) rar Bulgare de pamant uscat sau inghetat. /<ung. galad, rus. gluda.

MINA¹ ~e f. 1) Subteran de unde se exploateaza zacaminte minerale. 2) Ansamblu de lucrari si de instalatii ce tin de extragerea zacamintelor minerale. 3) Parte centrala de grafit sau de alt material a unui creion. 4) fig. Sursa inepuizabila (de bogatie). 5) Arma exploziva al carei dispozitiv poate exploda in pamant sau in apa. Camp de ~e. [G.-D. minei] /<fr. mine, germ. Mine

NOROI ~oaie n. pamant m***t de apa ploilor sau a zapezilor topite; glod; tina. ◊ A improsca pe cineva cu ~ a calomnia, a defaima pe cineva. /<bulg. naroj

SUPRAFATA ~ete f. 1) Partea de deasupra a unui corp. ~ata pamantului. La ~ata apei. ◊ La ~ a) in partea exterioara; b) fara a patrunde in esenta lucrurilor; in mod superficial. De ~ care este lipsit de profunzime; superficial. 2) fig. Partea de dinafara a unui lucru; aparenta; exterior. 3) Figura geometrica formata prin deplasarea unei linii; arie. ~ arabila. ~ata unui triunghi. ◊ ~ de receptie teritoriu pe care isi aduna apele un bazin, un rau, un lac sau o mare. [G.-D. suprafetei] /supra- + fata

TINA f. pop. 1) pamant m***t de apa ploilor sau a zapezilor topite; noroi; glod. 2) Loc cu asemenea pamant. 3) fig. Mediu nesanatos, care contribuie la degradarea personalitatii. 4) fig. Fapta sau vorba nedemna; murdarie. [G.-D. tinei] /<sl. tina

TREN ~uri n. 1) Vehicul constand dintr-un sir de vagoane de cale ferata trase de o locomotiva. ~ de pasageri. ◊ ~ de marfa marfar. ~ sanitar tren pentru transportul bolnavilor si ranitilor. ~ subteran metrou. A scapa (sau a pierde) ~ul a pierde o ocazie favorabila; a rata. 2) Sir de vehicule formand o unitate de transport. ~ de automobile. ◊ ~ de lupta convoi de vehicule care aprovizioneaza cu munitii liniile de lupta. 3) tehn. Totalitate a organelor unui sistem care realizeaza impreuna o anumita operatie. ◊ ~ de laminare dispozitiv al masinii de filat cu ajutorul caruia sunt descretite si asezate paralel fibrele. ~ de roti sistem de roti dintate care se afla pe acelasi arbore. ~ de aterizare (sau de amerizare) ansamblu de dispozitive cu ajutorul carora un avion (sau un hidroavion) aluneca pe pamant (sau pe apa). ~ anterior (sau ~ posterior) partea de dinainte (sau de dinapoi) a unui animal. /<fr. train

A SE USCA ma usuc intranz. 1) A ramane fara apa sau umezeala. pamantul se usuca. Rufele s-au uscat. ◊ A i ~ cuiva ochii (sau lacrimile) a nu mai plange. A i ~ cuiva gura (sau limba, gatul) a avea o senzatie puternica de sete. 2) (despre vegetatie) A-si pierde cu totul seva (de seceta, de frig etc.); a pieri. Iarba s-a uscat. 3) (despre fiinte) A slabi tare (din cauza unei suferinte fizice sau morale). ~ de jale. ~ de durere. 4) (despre tesuturi sau organe) A suferi o atrofie; a se degrada fizic; a se atrofia; a seca. /<lat. exsucare

ETER s.m. 1. (In filozofia antica) Al cincilea element constitutiv al cosmosului (alaturi de foc, apa, aer si pamant). 2. Compus organic obtinut din alcooli sau din fenoli, foarte intrebuintat in industrie. 3. Fluid ipotetic care ar exista pretutindeni in spatiu si ale carui oscilatii ar constitui undele electromagnetice. // s.n. (Fig.) Spatiul atmosferic. [Pl. -ri, (s.n.) -ruri. / < fr. ether, cf. gr. aither – aer curat].

APEIRON s. n. (fil.; la Anaximandru) element primar si cauza materiala a lucrurilor, materie indeterminata si infinita (aerul, apa, focul si pamantul). (< gr. apeiron)

ETER¹ I. s. m. 1. (ant.) al cincilea element consecutiv al cosmosului (alaturi de foc, apa, aer si pamant). 2. compus organic rezultat, prin elimintarea apei, din combinarea unui alcool cu un acid. 3. compus organic obtinut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, lichid incolor, foarte volatil si inflamabil, cu miros aromatic specific, folosit ca solvent in industrie, in medicina etc. II. s. n. (fig.) aer, atmosfera, cer, vazduh. (< fr. ether, lat. aether, gr. aither, cer)

HOLOCREN, -A adj. (despre izvoare) la care apa musteste din pamant, formand mlastini cu vegetatie si fauna sarace. (< holo- + -cren)

ANCORA, ancore, s. f. 1. Piesa grea de metal cu mai multe brate cu gheare, fixata la capatul unui lant, pe care marinarii o infig in pamantul din fundul apei spre a imobiliza vasul pe care navigheaza. 2. Piesa (de metal) care serveste la ancorarea unui sistem tehnic. ♦ Cablu cu care se fixeaza de pamant anumiti stalpi, constructii inalte etc. – It. ancora (lat. lit. ancora).

CAZIC, cazici, s. m. Tarus de lemn (avand la capat un inel de otel), care se introduce in pamant, pe malul unei ape, pentru legarea ambarcatiilor. – Et. nec.

IZVOR, izvoare, s. n. 1. apa subterana care iese sau tasneste la suprafata pamantului; fantana. 2. Loc de unde izvoraste la suprafata pamantului un izvor (1), o apa curgatoare; inceputul unui rau; obarsie. 3. Sursa de lumina sau de caldura. 4. Fig. Lucru din care provine ceva; origine (a unui lucru); sursa. 5. Document, text original (istoric, stiintific). – Din sl. izvoru.

IZVORI, pers. 3 izvoraste, vb. IV. Intranz. 1. (Despre apa) A iesi, a tasni din pamant; p. ext. (despre ape curgatoare) a-si incepe cursul, a-si avea obarsia. ♦ Fig. (Despre lacrimi, sange etc.) A incepe sa curga cu putere; a siroi. ♦ Fig. A iesi la iveala; a aparea dintr-o data; a rasari. 2. Fig. A lua nastere, a-si avea sursa, obarsia; a rezulta, a proveni, a se trage. – Din izvor.

FUGASA, fugase, s. f. 1. Incarcatura mare de exploziv ingropata sub pamant sau instalata sub apa, in scopul nimicirii fortei vii si a tehnicii de lupta a inamicului. 2. Recipient incarcat cu substante toxice de lupta, cu amestec incendiar etc., folosit pentru distrugerea diferitelor obiecte prin explozie. – Din fr. fougasse.

PRUND, prunduri, s. n. 1. Pietris marunt amestecat cu nisip, care se gaseste pe fundul si pe malul apelor sau, in straturi, in scoarta pamantului. ♦ Albie, fund de apa (cu pietris). ♦ Pietris marunt care se asterne pe drumuri sau pe sosele; prundis. 2. Mal, tarm, teren acoperit cu pietris; prundis; teren format din pietris. 3. Insula mica, fara vegetatie, formata din aluviuni, pe cursul unui rau. – Din sl. prondu.

LIPITURA, lipituri, s. f. 1. Unire, imbinare, asamblare a doua lucruri cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic. ♦ (Concr.) Locul unde s-a facut o lipire. 2. pamant, lut framantat cu apa care serveste la lipitul podelei, peretilor etc. caselor. – Lipi + suf. -tura.

CLISA, clise, s. f. 1. pamant argilos imbibat cu apa, cu care formeaza o pasta cleioasa; p. gener. argila. 2. (Reg.) Paine nedospita sau necoapta bine; aliment cleios, fara gust. 3. (Reg.) (Bucata de) slanina. – Din bg. klisa.

STAVILA, stavile, s. f. Constructie mobila sau parte mobila a unei constructii, manevrata manual sau mecanic, servind pentru a regla nivelul apelor curgatoare sau pentru a indrepta spre alt fagas cursul unei ape; p. restr. fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stavilarului, care, coborandu-se sau ridicandu-se, opresc apa sau ii dau drumul, dupa necesitate. ♦ Ingramadire de busteni, de crengi, de pamant etc. aduse de ape (la cotitura unui rau) si care ii impiedica cursul. ♦ P. gener. Piedica (materiala), bariera. ◊ Loc. adv. Fara stavila = intruna, necontenit; in mare cantitate, mult. ◊ Expr. A pune stavila gurii = a-si impune tacere, a se retine de a spune ceva. ♦ Fig. Opozitie, impotrivire; greutate, dificultate. [Pl. si: stavili] – Din sl. stavilo.

PATRUNDE vb. 1. v. intra. 2. a razbate, a razbi, a strabate, a strapunge, a trece, (livr.) a penetra. (Cuiul ~ prin perete.) 3. v. infige. 4. a se infiltra, a se scurge, (reg.) a se stoarce. (apa de ploaie ~ in pamant.) 5. v. infiltra. 6. a intra, a strabate. (Lumina ~ pe fereastra.) 7. a razbate, a se strecura. (Frigul ~ in casa.) 8. a intra, a trece. (Acest cuvant a ~ in limba literara.) 9. v. raspandi.

CLISA ~e f. pamant argilos imbibat cu apa, impreuna cu care formeaza o pasta cleioasa. /<bulg. klisa

FUGASA ~e f. Incarcatura exploziva ingropata in pamant sau instalata sub apa in scop de a aduce pagube inamicului. /<fr. fougasse

PODMOL ~uri n. pop. 1) Material (format din namol, nisip, pietris etc.) adus de apa; aluviune. 2) Mal abrupt sapat de apa. 3) Platforma ingusta de pamant, lipita cu lut, facuta de-a lungul peretelui din fata (sau si ai celor laterali) al unei case taranesti; prispa. 4) Vatra pe care se cladeste cuptorul la unele case taranesti. /<bulg. podmal, ung. podmaly

SARE saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust specific, intrebuintata in alimentatie drept condiment si in industrie; clorura de sodiu. ~ de bucatarie. ◊ ~ gema clorura naturala de sodiu. ~ de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. ~ea pamantului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea in ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mamaliga a fi foarte sarac. ~ea-i buna in fiertura, insa nu peste masura un lucru este util cand este folosit la locul lui si in mod cumpatat. 2) fig. Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ◊ ~ amara praf alb, cristalin, intrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lamaie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, intrebuintat la fabricarea chibriturilor si in pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis

APOGEU s.n. 1. (op. perigeu) Punctul de pe orbita unui astru care se gaseste la cea mai mare distanta de pamant. 2. (Fig.) Cel mai inalt punct al evolutiei unui fenomen, a unei situatii etc.; punct culminant, culme. [Pl. -ee (pron. -ge-e), -euri. / < fr. apogee, cf. it. apogeo, gr. apogeios < apo – departe de, ge – pamant].

p*********a, s.f. (reg.) pamant adus, carat de apele ploii.

SONETA s.f. aparat folosit pentru baterea pilotilor² in pamant (in fundul unei ape). [< fr. sonnette].

BOLOVAN, bolovani, s. m. Piatra (voluminoasa si grea) rotunjita prin rostogolirea ei de ape; pietroi. ♦ Bucata mare de pamant sau dintr-o materie solida oarecare. Bolovan de sare. – Din bg. balvan.

HIDROCULTURA s. f. Cultura a plantelor (industriale) prin mentinerea radacinilor in solutii nutritive sau in apa, renuntandu-se la folosirea pamantului; hidroponica. – Din fr. hydroculture, germ. Hydrokultur.

INFILTRATIE, infiltratii, s. f. 1. Infiltrare. ♦ Patrundere a apei in roci sau in pamant sub influenta gravitatiei, a fortelor capilare, a presiunii hidrostatice, prin pori, gauri, crapaturi etc. ♦ Patrundere intr-un mediu al unui fluid. ♦ Cantitate de apa provenita din precipitatiile atmosferice care patrunde in pamant. 2. Patrundere si localizare a unui agent vatamator intr-o celula, intr-un tesut sau intr-un organ; boala provocata de acest agent. [Var.: infiltratiune, infiltratie s. f.] – Din fr. infiltration.

TARM, tarmuri, s. n. Fasie de pamant de-a lungul unei ape mari; p. ext. regiune de langa o apa mare. ♦ Fig. Taram, tinut, meleag. [Var.: (inv.) tarmur, tarmure s. n.] – Din tarmur (inv., probabil < lat.).

MAL, maluri, s. n. pamant (argilos) cu granulatie fina acumulat pe marginea ori pe fundul unei ape sau pe terenuri inundabile; pamant noroios format sub actiunea apei; namol. – Cf. ucr. mul.

ROUA s. f. Picaturi de apa care acopera dimineata suprafata pamantului, obiectele de pe sol, vegetatia etc., formate prin condensarea vaporilor de apa din atmosfera in momentul in care temperatura scade pana la punctul la care vaporii ajung la saturatie. ◊ (Fiz.) Temperatura de roua = temperatura la care trebuie racit, sub presiune constanta, un amestec de vapori si gaze cu continut constant de vapori, pentru ca, din cauza saturatiei cu vapori, sa apara primele picaturi de lichid. ◊ Loc. adj. Ca roua = delicat, fraged; curat, pur. Loc. adv. Pe roua (nescuturata) = dis-de-dimineata. ♦ Compus: roua-cerului = mica planta erbacee insectivora, cu flori mici, albe si cu frunze lunguete dispuse in rozeta bazala, acoperite de peri care secreta o substanta vascoasa (Drosera rotundifolia). [Pr.: ro-ua] – Lat. ros, roris.

INFILTRA vb. 1. a patrunde, a se scurge, (reg.) a se stoarce. (apa de ploaie se ~ in pamant.) 2. a patrunde, a se strecura, (livr.) a se insinua. (apa se ~ in zidarie.)

MAL ~uri n. 1) Margine de pamant de-a lungul unei ape. 2) Loc aflat in imediata apropiere a unei ape. ◊ Din ~ in ~ a) pe toata intinderea, cat tine apa de la un capat la celalalt; b) de la un capat la celalalt; de la inceput pana la sfarsit. ◊ A iesi (sau a ajunge) la ~ a scapa teafar; a scapa din incurcatura. ◊ A se ineca tocmai la ~ a suferi o nereusita tocmai cand scopul parea atins. /Cuv. autoht.

SANT ~uri n. 1) Sapatura lunga si ingusta facuta in pamant (si folosita la scurgerea apei). 2) inv. Canal adanc si lat (uneori plin cu apa), care incercuia un castel sau o cetate, servind ca mijloc de aparare. 3) Crestatura in forma de canal (pe scoarta arborilor, pe piei, piese de masini etc.). 4) Constructie in forma de canal folosita pe timp de razboi ca adapost sau pentru tragerea cu armele; transee. /<germ. Schanze, ung. sanc

SIPOT ~e n. 1) Izvor care izbucneste cu putere din pamant. 2) Teava prin care curge apa dintr-un izvor; turloi. /<sl. sipotu

TARM ~uri n. 1) Fasie de pamant de-a lungul unei ape mari; liman. ◊ ~ul marii litoral. 2) fig. Regiune alaturata unei astfel de fasii. ~ul de nord. /Din tarmur inv.

EROZIUNE s.f. 1. Actiunea de roadere pe care o exercita mai ales apa si agentii atmosferici asupra pamantului; (spec.) roadere a solului produsa de actiunea diferitilor agenti externi. 2. Uzura conductelor sau a aparatelor metalice, datorita frecarii fluidelor de peretii acestora. 3. Ulceratie usoara, superficiala a pielii sau a mucoaselor. [Pron. -zi-u-. / < fr. erosion].

PRECIPITATIE s.f. Faptul de a (se) precipita; precipitare. ♦ Precipitatii atmosferice = produs al condensarii vaporilor de apa atmosferici, care cade pe pamant sub forma de ploaie, zapada, grindina etc. [Gen. -iei, var. precipitatiune s.f. / cf. fr. precipitation].

BIOSFERA s. f. totalitatea plantelor si animalelor care traiesc pe pamant, in aer si in apa. (< fr. biosphere)

PRECIPITATIE s. f. 1. trecere in stare de precipitat a unei substante; precipitare. 2. produs al condensarii vaporilor de apa atmosferici, care cade pe pamant sub forma de ploaie, zapada, grindina etc. 3. graba mare, zor. (< fr. precipitation, lat. praecipitation)

SPATIU s. f. 1. forma fundamentala de existenta a materiei, inseparabila de aceasta, avand aspectul unui intreg neintrerupt cu trei dimensiuni si care exprima ordinea in care sunt dispuse obiectele si procesele. 2. intindere nemarginita care cuprinde corpurile ceresti; vazduh. ♦ ~ aerian = spatiul de deasupra unui stat, supus suveranitatii acestuia; ~ cosmic = spatiul in afara stratosferei pamantului; ~ maritim = spatiu geografic cuprinzand apele marilor si oceanelor, fundul si subsolul acestora. 3. loc, suprafata, intindere limitata. ♦ (mil.) ~ de siguranta = distanta minima pana la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra caruia se trage fara a risca sa fie lovite de focul propriu; ~ mort = portiune de teren dinapoia unei creste sau a unui obstacol in care un obiectiv nu poate fi lovit prin trageri directe. 4. loc intre doua obiecte; distanta, interval. ♦ ~ verde = teren plantat, in perimetrul unei asezari. ◊ distanta cuprinsa intre doua linii orizontale ale portativului. ◊ (poligr.) interval alb lasat intre cuvintele sau randurile culese; (p. ext.) instrument care serveste la obtinerea acestei spatieri. 5. (mat.) multime de elemente (puncte) avand anumite proprietati. ◊ (cib.) totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la iesirea unui element de sistem. (< lat. spatium, dupa fr. espace)

TERMOOSMOZA s. f. proces de miscare a apei prin porii mici ai pamantului datorita diferentei de temperatura. (< fr. thermoosmose)

ALBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguiet, facut din scandura sau dintr-un trunchi despicat in doua si scobit. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de caini) = a insulta in mod grosolan, a batjocori (pe cineva). 2. Adancitura in scoarta pamantului, prin care curge o apa; matca. – Lat. alveus „adancitura, albie de rau”.

BENZEN, benzeni, s. m. Hidrocarbura lichida, incolora, insolubila in apa, extrasa din gudroanele carbunilor de pamant sau din petrol, si care se foloseste, ca decolorant, ca materie prima la fabricarea unor compusi organici etc. – Din fr. benzene.

BUTELCA, butelci, s. f. (Reg.) Butelie (2). ♦ Damigeana mica cu gatul stramt facuta din pamant ars si folosita pentru pastrarea apei, a vinului etc. – Din ucr. butelka.

CADERE, caderi, s. f. Faptul de a cadea. 1. Deplasare, miscare de sus in jos a unui lucru, coborare spre pamant sub efectul gravitatiei. ◊ Cadere de apa = diferenta de nivel intre doua puncte ale unui curs de apa; (concr.) masa de apa care cade de la o oarecare inaltime; cascada, cataracta. ♦ Lasare in jos a unui lucru care continua sa fie in parte sustinut. ♦ Deplasare a unui organ din pozitia sa normala. Caderea muschilor. ** Diferenta dintre valorile pe care le ia o marime in doua puncte diferite. Cadere de potential. ** (Med.; in sintagma) Cadere de tensiune = coborare a tensiunii arteriale sub limita normala. 2. Desprindere a unei parti componente dintr-un organism. 3. Rasturnare a unui corp; surpare. 4. Fig. Ocupare, cucerire. Caderea Cartaginei. 5. Fig. Insucces, nereusita. 6. Competenta, drept. Nu e in caderea lui sa ma judece. 7. Nereusita, esec. – V. cadea.

INSULA, insule, s. f. 1. Intindere de pamant inconjurata din toate partile de apa, situata fie intr-un ocean, mare sau lac, fie in cadrul albiei unei ape curgatoare. ♦ Fig. Grup de obiecte de acelasi fel care se diferentiaza de mediul inconjurator. 2. (In sintagma) Insula plutitoare = formatie compacta de radacini si ramuri de plante rupte care plutesc pe un curs de apa, avand aspectul unei insule (1); plaur. – Din lat. insula.

ARTEZIAN, -A, arteziene, adj. (In sintagmele) Izvor artezian = izvor care tasneste (cu presiune) din pamant. Fantana arteziana = fantana din care apa tasneste in sus, realizata prin mijloace artificiale, cu scop decorativ. [Pr.: -zi-an] – Din fr. artesien.

PEREU, peree, s. n. Strat de piatra care captuseste un taluz, un sant sau o suprafata inclinata de teren pentru a impiedica surparea pamantului sau eroziunea lui de catre ape. – Din fr. perre.

TERASA¹, terase, s. f. 1. Constructie deschisa, anexa a unei cladiri, asezata la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperis (servind ca loc de odihna sau de agrement). ♦ Suprafata plana amenajata pe o ridicatura de teren, in parcuri sau in gradini. ♦ Portiuni de trotuar in fata unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt asezate mese pentru consumatori. 2. Forma de relief cu aspect de treapta, provenita din ridicarea scoartei pamantului sau ca rezultat al eroziunii apelor in lungul unei ape curgatoare. – Din fr. terrasse.

DECOLA, decolez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A se desprinde de pamant sau de pe suprafata unei ape si a-si lua zborul. – Din fr. decoller.

LASTUN s. (ORNIT.) 1. (Delichon urbica) (reg.) randunica. 2. (Apus apus) (prin Bucov.) randunea, randunica-de-fereastra. 3. lastun-de-mal (Riparia riparia) = (reg.) randunica-de-apa, randunica-de-lut, randunica-de-pamant, randunica-de parau, randunica-de-ploaie.

GRADISTE ~i f. 1) Ridicatura de pamant, ramasa izolata in lunca unei ape curgatoare in urma deplasarii meandrelor acesteia. 2) Loc al unei asezari istorice. /<sl. gradiste

INUNDATIE ~i f. 1) Acoperire a unei intinderi de pamant cu o mare cantitate de apa (provenita din ploi abundente, din revarsarea raurilor etc.). 2) Cantitate mare de apa care inunda un teren. [G.-D. inundatiei] /<fr. inondation, lat. inondatio, ~onis

LIMAN ~uri n. 1) Fasie de pamant situata de-a lungul unei ape; tarm; mal. ◊ A iesi la ~ a) a iesi la mal; b) a scapa dintr-o incurcatura. 2) Loc de adapost; refugiu; azil. ◊ A ajunge la ~ a atinge scopul urmarit. 3) Loc in cursul inferior al unui fluviu, separat de mare printr-o duna de nisip, care comunica cu marea prin una sau mai multe guri. /<turc. liman

TERMAL ~a (~i, ~e) 1): apa ~a apa minerala calda care izvoraste din pamant (avand, de regula, proprietati terapeutice). 2) Tratament cu astfel de apa. Cura ~a. 3): Statiune ~a statiune balneara cu izvoare de apa minerala calda. /<fr. thermal

IZOHIETA s.f. Linie care uneste punctele de pe suprafata pamantului unde cad cantitati egale de apa provenita din precipitatii. [Pron. -hi-e, var. isohieta s.f. / < fr. isohyete].

SARIAJ s.n. (Geol.) Fenomen de deplasare a stratelor de pamant, a nisipului etc de catre ape. [Pron. -ri-aj. / < fr. charriage].

potigaci, potigace, s.n. (reg.) 1. bat, nuia de care se leaga sfoara unditei sau care fixeaza varsa ori vintirul pe fundul apei; coidac. 2. bit, prajina infipta in pamant, pe care se atarna la uscat varsele.

TERMAL, -A adj. (Despre ape minerale) Care izvoraste cald din pamant; (despre o statiune) care are izvoare de ape minerale calde. [< fr. thermal].

TERMAL, -A adj. 1. (despre ape minerale) care izvoraste cald din pamant; (despre o statiune) cu izvoare de ape minerale calde. 2. (despre plante) care creste in apele calde. (< fr. thermal)

OCEAN (OKEANOS) (in mitologia greaca), divinitate marina, zeul „fluviului Ocean”, cel mai in varsta din Titani; fiul Gaiei si al lui Uranus. Imaginat ca un fluviu ca inconjura intreg pamantul, fiind izvorul primordial al tuturor apelor. Casatorit cu Thetis, va deveni tatal oceanidelor.

IAZ, iazuri, s. n. 1. Lac artificial format prin stavilirea cu baraj de pamant sau prin abaterea unui curs de apa si destinat cresterii pestilor sau folosit pentru irigatii, morarit etc. 2. Lac mic natural, format in albia unui rau, prin adunarea apei intr-o adancitura de teren. 3. Zagaz (la un helesteu). – Din sl. jazu.

ZATON, zatoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung si ingust pe tarmul marii, despartit de mare numai printr-o limba ingusta de pamant. ♦ Loc din cursul unui rau cu apa domoala si adanca, unde se pot adaposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitura in malul unui rau, unde se aduna pestele. 2. Zagaz facut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. Ingraditura din stuf sau din nuiele, care se asaza in rau pentru prinderea pestelui; p. ext. locul astfel ingradit. Zatoane circulare. – Din rus., ucr. zaton.

PUT, puturi, s. n. 1. Groapa cilindrica sau patrata, adesea cu peretii pietruiti sau cu ghizduri imprejur, sapata in pamant pana la nivelul unui strat de apa si care serveste la alimentarea cu apa potabila; fantana. ◊ Put absorbant = groapa facuta in locuri necanalizate, pentru a permite scurgerea apelor uzate pana la un strat permeabil care sa le absoarba. Put colector = put in care se aduna apele captate prin mai multe puturi sau drenuri. 2. Sapatura intr-o mina care leaga zacamantul cu suprafata sau cu o galerie principala si care serveste la extractie, la aeraj sau la patrunderea personalului in mina. ♦ Gaura sapata in pamant pentru extragerea petrolului. – Lat. puteus.

FANTANA, fantani, s. f. 1. Constructie alcatuita dintr-o groapa cilindrica sau prismatica (cu peretii pietruiti) cu ghizduri imprejur, sapata in pamant pana la nivelul unui strat de apa si care serveste la alimentarea curenta cu apa in mediul rural; put. ◊ Expr. A cara apa la fantana = a intreprinde o actiune zadarnica, a depune o munca inutila. ♦ Constructie de zid, de piatra etc. care adaposteste o sursa de apa (venita prin conducta), servind la distribuirea apei sau ca element arhitectonic decorativ (in parcuri, pe strazi etc.). 2. (Reg.) Izvor. [Pl. si: (rar) fantane] – Lat. fontana.

CADEA vb. 1. a pica. (Statueta a ~ de pe etajera.) 2. v. prabusi. 3. a pica, a se prabusi, a se pravali, a se rasturna, (rar) a se poticni. (Calul a ~ la pamant.) 4. a se prabusi, a se pravali. (apa ~ de la inaltime, formand o cascada.) 5. a scapa. (Ii ~ painea din mana.) 6. a sari. (I-au ~ patru nasturi de la haina.) 7. v. lasa. 8. a se aseza, a se asterne, a se depune, a se lasa, a pica. (A ~ bruma peste campii.) 9. a da. (A ~ o ploaie zdravana.) 10. v. apleca. 11. v. atarna. 12. a esua, a pica. (A ~ la examen.) 13. a muri, a pieri. (A ~ la datorie.) 14. a se nimeri, a pica, a se potrivi, (pop.) a se brodi. (Sarbatoarea a ~ intr-o sambata.) 15. v. veni. 16. v. cuveni. 17. v. trebui. 18. v. putea. (Se ~ ca noi sa stam pasivi?) 19. v. reveni.

DIG ~uri n. Constructie de piatra, beton sau pamant, facuta de-a lungul malului unei ape si menita sa apere imprejurimile de navalirea apei. /<fr. digue

FANTANA ~i f. Constructie alcatuita dintr-o groapa sapata in pamant pana la nivelul unui strat de apa, care serveste pentru alimentarea cu apa potabila. [G.-D. fantanii] /<lat. fontana

LIZIMETRU ~e n. Instalatie pentru masurarea cantitatii de apa de ploaie care se scurge in pamant (pe o anumita suprafata). /<fr. lysimetre

PUT ~uri n. 1) Groapa adanca (cu peretii pietruiti sau betonati), sapata in pamant pana la nivelul unui strat de apa, pentru alimentarea cu apa potabila; fantana. 2) Sapatura intr-o mina care serveste drept cale de transport pentru mineri si materiale si ca mijloc de aerisire. 3) Gaura sapata in pamant pentru extragerea petrolului. /<lat. puteus

AVULSIUNE s.f. 1. Indepartare prin smulgere a unei formatii anatomice, a unui organ etc. 2. Smulgere de catre ape a unei portiuni de mal din pamantul unui proprietar si alipirea acesteia la pamantul altui proprietar riveran. [Var. avulsie s.f. / < fr. avulsion].

BADLANDS s.n. pl. (Geol.) Terenuri argiloase, degradate de ape torentiale, cu vai lipsite de vegetatie; pamanturi rele. [Pron. bedlendz. / < engl. badlands < bad – rau, land – teren].

ARTEZIAN, -A adj. Izvor artezian = Izvor care tasneste cu presiune din pamant; fantana arteziana = fantana tasnitoare care arunca apa in sus cu presiune. [Pron. -zi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. artesien, cf. Artois – provincie in Franta].

LIZIMETRU s.n. Instrument pentru masurarea cantitatii de apa de ploaie care se scurge in pamant. [< fr. lysimetre, cf. gr. lysis – disolutie, metron – masura].

BARDACA, bardace, s. f. 1. Cana mica de pamant cu toarta, din care se bea apa, lapte etc. 2. Varietate indigena de prune lunguiete si putin strangulate spre coada. – Tc. bardak.

CEATA, ceturi, s. f. 1. Aburi de apa care plutesc in aer aproape de pamant, tulburand transparenta aerului; negura usoara, pacla. 2. Fig. Aburii care se asaza pe o sticla. – Lat. caecia (< caecus „orb”).

ZATON, zatoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung si ingust pe litoralul marii, despartit de mare numai printr-o limba ingusta de pamant. ♦ Loc din cursul unui rau, cu apa domoala si adanca, unde pot ierna vasele plutitoare. ♦ Scobitura in malul unui rau, unde se aduna pestele. 2. Zagaz facut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Ingraditura din stuf sau din nuiele, care se asaza in rau pentru prinderea pestelui; p. ext. locul astfel ingradit. Zatoane circulare. – Rus, ucr. zaton.

AFANARE, afanari, s. f. Actiunea de a afana. ◊ Afanarea solului = lucrare agricola executata asupra pamantului, la suprafata, pentru a favoriza aerisirea, patrunderea apei, distrugerea buruienilor. – V. afana.

MARE², mari, s. f. Nume generic dat vastelor intinderi de apa statatoare, adanci si sarate, de pe suprafata pamantului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o stramtoare; parte a oceanului de langa tarm; p. ext. ocean. ◊ Expr. Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vantura mari si tari = a calatori mult. A incerca marea cu degetul = a face o incercare, chiar daca sansele de reusita sunt minime. Peste (noua) mari si (noua) tari = foarte departe. ♦ Fig. Suprafata vasta; intindere mare; imensitate. ♦ Fig. Multime (nesfarsita), cantitate foarte mare. – Lat. mare, -is.

MAL, maluri, s. n. 1. Margine (ingusta) de pamant situata (in panta) de-a lungul unei ape; tarm; p. ext. regiune de langa o apa. ◊ Expr. A iesi la mal = a duce ceva la bun sfarsit, a o scoate la capat. A se ineca (ca tiganul) la mal = a renunta sau a fi obligat sa renunte la ceva tocmai cand telul era aproape atins. 2. Perete, margine (abrupta) a unui rau, a unui sant, a unei gropi. ♦ Rapa, prapastie. ♦ (Reg.) Ridicatura de pamant mai putin inalta decat dealul, avand coastele cu povarnisuri repezi sau abrupte. ◊ Expr. Un mal de om (sau de femeie), se spune despre un barbat (sau o femeie) foarte mare. Cat un mal = (despre fiinte) mare, matahalos. – Cf. alb. mall „munte”.

PRECIPITATIE, precipitatii, s. f. 1. Precipitare. 2. Vapori de apa condensati care cad din atmosfera pe suprafata pamantului sub forma de ploaie, ceata, bruma, zapada, grindina etc. [Var.: precipitatiune s. f.] – Din fr. precipitation, lat. precipitatio, -onis.

CADERE s. 1. picare. (~ a unui obiect de pe masa.) 2. v. cazatura. 3. v. prabusire. 4. daramare, naruire, picare, prabusire, pravalire, rasturnare. (~ lui la pamant in urma unei lovituri.) 5. (GEOGR.) cadere de apa v. cascada. 6. scapare. (~ a ciocanului din mana.) 7. v. lasare. 8. v. disparitie. 9. esec, insucces, nereusita, picare, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ la un examen.) 10. v. calitate.

ZAGAZ ~uri n. 1) Constructie facuta transversal pe cursul unei ape (pentru a opri, sau a regla nivelul ei); baraj; stavilar. 2) Constructie (de pamant, de piatra etc.) ridicata pe malurile unei ape (pentru a opri apa in caz de inundatie); dig. 3) Factor care impiedica realizarea unei actiuni; obstacol; piedica; opreliste. /cf. sb. zagatiti

HIDROCULTURA s.f. Metoda de cultura a plantelor (mai ales industriale) in solutii nutritive, renuntandu-se la pamant; cultivare a plantelor prin mentinerea radacinilor in apa; cultura de apa; hidroponica. [Cf. fr. hydroculture, it. idrocultura, germ. Hydrokultur].

tusina, s.f. (reg.) 1. lana tunsa de pe pantecele oii. 2. trunchi retezat aproape de pamant; butusina. 3. loc mai adanc in albia unei ape curgatoare.

ADapa, adap, vb. I. Tranz. 1. A da apa de baut unui animal. ♦ Refl. (Despre animale) A bea apa. 2. Fig. A uda, a umezi. Sa adapi pamantul cu sange de tirani (ALEXANDRESCU). [Prez. ind. si: adap] – Lat. adaquare.

AVULSIUNE s. f. Rupere de catre ape a unei bucati (mari) de mal din pamantul apartinand unui proprietar si alipirea acestuia la pamantul altui proprietar riveran. [Pr.: -si-u-] – Fr. avulsion.

INSAMANTA, insamantez, vb. I. Tranz. 1. A pune in pamant semintele unei culturi; a semana¹. 2. A pune in apa icre sau pesti de reproductie, in vederea obtinerii unei culturi artificiale. ♦ A introduce pe cale artificiala gameti masculi in organele genitale femele, in vederea reproductiei. ♦ A introduce intr-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc. – In + samanta (dupa fr. ensemencer).

PLUTA¹, plute, s. f. Ambarcatie usoara, plutitoare, uneori prevazuta cu flotoare, construita din trunchiuri de copac prinse impreuna si destinata transportului trunchiurilor pe ape curgatoare. ◊ Expr. A face pluta = a inota plutind orizontal (pe spate). (Rar) A cadea de-a pluta = a cadea intins la pamant. ♦ Platforma de lemn plutitoare, folosita pentru salvare pe apa. ◊ Pluta-far = pluta mare, cu o baliza din panouri si o instalatie de semnale de ceata, servind pentru orientare. – Din. bg. pluta.

PRISPA, prispe, s. f. 1. Un fel de terasa ingusta inaltata de-a lungul peretelui din fata (uneori si al celor laterali) la casele taranesti, lipita cu pamant sau pardosita cu scanduri, adesea marginita de o balustrada scunda de lemn sau de zidarie. 2. Portiune de teren cu suprafata plana, fara denivelari (situata la diferite altitudini); platforma, tapsan. 3. Dig rudimentar de pamant sau de lemn folosit pentru a mentine nivelul apei in balti. – Probabil din sl. *prisupa.

LAGUNA ~e f. Intindere de apa marina, separata de rest printr-o fasie de pamant. /<it. laguna

ARTEZIAN, -A, arteziene, adj. (In sintagmele) Izvor artezian = izvor care tasneste (cu presiune) din pamant. Fantana arteziana (si substantivat, f.) = fantana din care apa tasneste in sus, realizata prin mijloace artificiale, cu scop decorativ. [Pr.: -zi-an] – Din fr. artesien.

VALE, vai, s. f. 1. Depresiune, adancitura de teren alungita, strabatuta (permanent sau vremelnic) de o apa curgatoare; regiune de ses situata sub nivelul tinuturilor din jur (si udata de o apa curgatoare). ◊ (In limbajul biblic) Valea plangerii (sau a lacrimilor) = pamantul (considerat ca loc al suferintelor si al durerii). ◊ Loc. adj. si adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmeaza, in continuare. ◊ Loc. adv. la vale = la coboras; in jos; in josul apei. De vale = la capatul coborasului, acolo unde incepe valea; mai departe (in sensul coborarii). ◊ Expr. (Fam.) A-si lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleaca! plecati (imediat)! 2. (Reg.) apa curgatoare; albia unei ape curgatoare. – Lat. vallis.

RAGALIE, ragalii, s. f. (Reg.) Ingramadire de radacini noduroase de plante sau de arbori pe malul apelor curgatoare, care serveste ca ascunzatoare pentru pesti; p. gener. ingramadire de lemne, busteni, crengi etc. aduse de apa si oprite la cotitura unei ape curgatoare, formand un fel de stavilar. ♦ Radacina iesita din pamant a unui copac doborat de vant. – Et. nec.

JILAV ~a (~i, ~e) Care contine o cantitate abia simtita de apa sau de alt lichid; patruns de umezeala; reavan; umed. pamant ~. /<bulg. zilav

PRIPON ~oane n. 1) Tarus infipt in pamant, de care se leaga animalele pentru a paste intr-un anumit loc. 2) Funie cu care se leaga animalele de acest tarus. 3) Par batut adanc in pamant de care se leaga o ambarcatiune la malul unei ape. 4) Unealta de pescuit, constand dintr-o sfoara lunga, de care sunt legate din loc in loc fire scurte, prevazute cu carlige la capete. /<sl. preponu

Rapa ~e f. 1) Surpatura de pamant, lunga si adanca, aparuta in urma actiunii torentilor de apa. ◊ A da de ~ (ceva) a face sa nu se aleaga nimic (din ceva); a face sa esueze (ceva). Bun de dat la ~ a) bun de aruncat; b) nemernic. A se duce (sau a merge) de ~ a se solda cu nereusita. 2) pop. apa curgatoare mica; parau. [G.-D. rapei; Pl. si rapi] /<lat. ripa

JUVENIL, -A adj. 1. Tineresc. 2. (Despre substante) Care provine din magma topita in interiorul scoartei pamantului si circula prin scoarta, putand ajunge pana la suprafata. ◊ apa juvenila = apa minerala. [< fr. juvenile, cf. lat. iuvenilis].

FLUX s.n. 1. Crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (Fig.) Revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (Fiz.) Curent. ◊ Flux luminos = cantitate de energie luminoasa emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; flux electric = produsul dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; flux magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. Flux tehnologic = circulatie continua a materiei prime, a produselor semifabricate sau fabricate intr-un proces tehnologic. [Cf. fr. flux, lat. fluxus].

FLUX s. n. 1. crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (fig.) mare cantitate, revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (fiz.) curent, miscare de particule. ♦ ~ luminos = energie radianta emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; ~ electric = produs dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; ~ magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. ~ tehnologic = succesiunea operatiilor intr-un proces tehnologic. 5. ~ de informatie = ansamblu de date, informatii si decizii necesare desfasurarii unei anumite operatii sau activitati; raportul dintre cantitatea de informatie si timpul in care ea este transmisa. ◊ ~ de capital = transformarea, circulatia unor fonduri banesti dintr-o tara in alta, ca urmare a efectuarii de operatii de decontare, imprumuturi sau transformari de depozite bancare. 6. circulatie continua si uniforma a unui lichid (sange, seva). 7. pulbere folosita in sudura automata. (< fr. flux, lat. fluxus)

GLASTRA, glastre, s. f. Ghiveci (1) (cu pamant) in care cresc plante ornamentale (cu flori); vas special (cu apa) in care se pastreaza flori ale plantelor decorative, vaza. – Din ngr. ghlastra.

IBRIC, ibrice, s. n. Vas cilindric, de metal, cu cioc si cu coada lunga, care serveste indeosebi la fiert cafeaua, ceaiul etc. ♦ Vas de metal sau de pamant in forma de urcior, uneori ornamentat, in care se tine apa. – Din tc. ibrik.

FULG, fulgi, s. m. 1. Pana subtire, de marime mijlocie, pe jumatate moale si matasoasa, care creste pe pantecele pasarilor si printre penele mai mari. ◊ Loc. adj. Ca fulgul = foarte usor. ◊ Expr. A bate (pe cineva) de-i merg (sau sa-i mearga) fulgii = a bate tare (pe cineva). Ca fulgul pe apa = la voia intamplarii. 2. Asociere de mici cristale de apa, care se formeaza iarna in atmosfera si care, cazand pe pamant, alcatuiesc zapada. 3. (La pl.) Crapaturi intermitente, grupate si fine, care se formeaza mai ales in lingourile sau in piesele de otel aliat cu nichel si cu cromnichel. 4. (La pl.) Produs alimentar sub forma de foite subtiri, obtinut din boabe de ovaz alimentar decorticat, din porumb sau din cartofi taiati fin. – Et. nec.

TREMURA, tremur, vb. I. Intranz. 1. (Despre fiinte si despre parti ale corpului lor) A face miscari involuntare, rapide si repetate din cauza frigului, a fricii, a bolii etc. 2. (Despre plante si despre parti ale lor; rar, despre lucruri) A face o miscare (oscilatorie) usoara si repetata; a oscila, a se clatina. ♦ (Despre lumini si umbre) A se produce rapid si intermitent (prin alternare). ♦ (Despre ape) A se misca in unduiri usoare; a se increti. ♦ (Despre pamant) A se zgudui, a se cutremura. 3. (Despre sunete, melodii) A vibra; (despre glas) a avea un tremur, a fi nesigur (din cauza emotiei). 4. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o emotie puternica. ♦ A se infiora de spaima; a se cutremura. ◊ Expr. A tremura dupa bani = a fi lacom de bani; a fi zgarcit. – Lat. tremulare.

FULG ~gi m. 1) Pana de marime medie, pe jumatate pufoasa si foarte moale. 2) Cristale albe de apa, care se formeaza iarna in atmosfera si care cad pe pamant, alcatuind zapada. 3) Produs alimentar in forma de floricele sau placi subtiri, obtinut din boabe de cereale sau din legume. ~gi de porumb. /Orig. nec.

INSULA s.f. 1. Suprafata din scoarta pamantului mai mica decat un continent, marginita din toate partile de apa. ◊ Insula plutitoare = formatie compacta de radacini si ramuri rupte, care pluteste pe un curs de apa; plaur. 2. Spatiu verde in mijlocul unei strazi; refugiu. [< lat. insula].

scrob³, scroburi, s.n. si scrobi, s.m. 1. (inv.) groapa facuta in pamant, in care se planteaza arbori. 2. groapa in care se aduna apa, formand o baltoaca; crov. 3. gaura formata in malul unei ape, in care se ascunde pestele si unde poate fi prins cu mana.

PENINSULA s.f. Intindere mare de pamant care inainteaza in mare, fiind inconjurata din trei parti de apa. [< lat. peninsula, fr. peninsule].

INSULA s. f. 1. suprafata de pamant mai mica decat un continent, marginita din toate partile de apa. ♦ ~ plutitoare = formatie compacta de radacini si ramuri rupte, care pluteste pe un curs de apa; plaur. 2. suprafata (triunghiulara) la ramificatii de drumuri la delimitarea benzilor de circulatie catre diferite directii. 3. suprastructura a unui portavion. (< lat. insula)

CASOAIE, casoaie, s. f. 1. Augmentativ al lui casa¹ (1). ♦ Baraca (de lemn) unde se adapostesc muncitorii care lucreaza la camp sau la padure. 2. Camara in care se tin, la tara, lucruri de gospodarie. 3. Element de constructie in forma de cutie (fara funduri sau cu un singur fund), confectionat din grinzi de lemn sau de beton prefabricat, care se umple cu piatra, cu pamant etc. si care se asaza in albie sau pe malul unei ape in scopul executarii unui baraj, a unui dig etc. [Var.: casoi s. n.] – Casa + suf. -oaie.

GREBLA, greble, s. f. 1. Unealta sau masina agricola cu ajutorul careia se strang paiele, fanul etc. sau cu care se maruntesc bulgarii de pamant, se niveleaza solul etc. 2. Constructie orientata transversal pe un curs de apa, servind la oprirea bustenilor. – Din bg. greblo.

FREATIC, -A, freatici, -ce, adj. (Despre ape sau panze de ape subterane) Care se gaseste pe primul strat impermeabil de la suprafata pamantului si care alimenteaza izvoarele, fantanile etc., influentand formarea si proprietatile solului. [Pr.: fre-a-] – Din fr. phreatique.

POTOP, potopuri, s. n. 1. (In Biblie) Revarsare uriasa de ape care ar fi inecat intreaga lume si toate vietuitoarele de pe pamant (afara de cele de pe corabia lui Noe). 2. Ploaie mare, torentiala; revarsare mare de ape, inundatie mare. ♦ P. gener. Calamitate, dezastru, nenorocire. 3. P. a**l. Cantitate imensa; numar mare de fiinte sau de lucruri; multime, gramada. – Din sl. potopu.

SANT, santuri, s. n. 1. Sapatura lunga si ingusta facuta pe ambele parti ale unui drum, pentru scurgerea apei; p. gener. orice sapatura in forma de mai sus, facuta pentru scurgerea apei, pentru ingroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului intre doua suprafete de pamant etc. ◊ Expr. (Rar) A se duce la sant = a se risipi, a se prapadi. 2. Transee. ♦ (In evul mediu) Fortificatie de forma unui canal adanc si lat (uneori plin cu apa), care imprejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestatura sau scobitura in forma de sant (1), la diferite organe sau piese de masini, in scoarta unor arbori, in pielea unor animale etc. – Din pol. szaniec, germ. Schanze

DIG, diguri, s. n. Constructie de piatra, de pamant sau de beton, facuta in lungul unei vai, la marginea unei ape, pe tarmul sau spre largul marii etc., pentru a apara un loc de inundatie, pentru a izola anumite portiuni de teren, pentru a corecta albia unui curs de apa, a reduce forta valurilor etc. – Din fr. digue.

HIDROMONITOR s. n. dispozitiv component al unei instalatii de excavat pamant, dintr-o conducta metalica prin care se proiecteaza un jet de apa sub presiune. (< fr. hydromoniteur, germ. Hydromonitor)

FILON, filoane, s. n. Zacamant cu aspect de placi format in crapaturile scoartei pamantului prin consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale aflate in solutie in apele termale; vana. – Din fr. filon.

HIDROMONITOR, hidromonitoare, s. n. Instalatie pentru saparea pamantului, formata dintr-o conducta metalica prin care se proiecteaza o vana de apa sub presiune. – Din fr. hydromoniteur, germ. Hydromonitor, rus. ghidromonitor.

IEZATURA, iezaturi, s. f. Baraj (de pamant, de piatra etc.) construit de-a curmezisul unei vai pentru a stavili apa si a forma un iaz. – Iezi + suf. -atura.

FERTILITATE s. f. 1. Insusire a pamantului de a produce multe roade, de a asigura din belsug plantelor cultivate apa si substantele nutritive de care au nevoie; rodnicie, fecunditate. 2. Capacitate de a procrea. – Din fr. fertilite, lat. fertilitas, -atis.

HIDROMONITOR ~oare n. Instalatie pentru spalat pamantul, constand dintr-o conducta metalica prin care se proiecteaza un jet de apa sub presiune foarte mare. /<fr. hydromoniteur, germ. Hydromonitor

VIRGA s.n. Picaturi de apa care cad din nori sub forma unor fasii, evaporandu-se pana la pamant. [< fr., lat. virga].

scarpa, scarpe, s.f. (reg.) 1. (mai ales la pl.) pantof femeiesc usor, cu broderii, care se purta in trecut; condur; papuc de dama. 2. incaltaminte veche, scalciata; papuc uzat tarsait. 3. (in forma: scarp) bocanc de munte. 4. (inv.) suprafata inclinata; taluz de pamant, de pietris, de zidarie care margineste terasamentele, exploatarile miniere, santurile, cursurile de apa. 5. plantatie de protectie pe marginea unei cai ferate. 6. (in formele: scarp, scarpan) terasament (in rambleu) de cale ferata. 7. (in formele: scarp, scarpa) vale de rau; fagas. 8. (in forma: scarpa) prapastie.

SUCTIUNE s. f 1. sugere, aspiratie. 2. reducere a presiunii apei dintr-un sol nesaturat in raport cu presiunea atmosferica; aspiratia capilara a pamantului. 3. contact strans si rezistent dintre doua corpuri, realizat prin crearea unui spatiu vid sau de aer rarefiat intre ele. (< engl. suction, dupa fr. succion, lat. suctio)

ANTRACIT, antracite, s. n. Carbune de pamant de calitate superioara, avand in compozitia sa mult carbon, putine substante volatile si apa, de culoare neagra lucioasa, foarte dens, fiind un pretios combustibil. – Din fr. anthracite.

TERMAL, -A, termali, -e, adj. (Despre izvoare minerale) Care izvoraste cald din pamant, avand, de obicei, proprietati terapeutice; (despre o statiune) care are izvoare calde de ape minerale. ◊ apa termala = apa subterana cu temperatura mai ridicata decat cea medie din luna cea mai calduroasa a unei regiuni. – Din fr. thermal.

POMOSTI, pomostesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A astupa, a nivela cu pamant batatorit partea de jos, pe care se calca, a unei incaperi. ♦ Intranz. (Despre ape) A depune aluviuni, a se impotmoli. – Din scr. pomostiti.

cioaca, cioace, s.f. (pop.) 1. deal, inaltime, varf de deal. 2. carlig care tine un obiect de altul; scoaba, clobant, carliont. 3. capatul lemnului vertical al ferastraului. 4. (reg.) tarnacop, cazma, crampan, gheunoaie, chirlopan, tarsita. 5. unealta de taiat si de scobit; ciuc, ticlu, pupaza, dihoroi, scobitor, salmoc. 6. lingura de lemn de baut apa; polonic, caus, cauc, cupa, hargaie, cofa. 7. trunchiul unui arbore scos cu radacinile din pamant. 8. cioara neagra de clopotnita. 9. unealta de dogarie cu care se imping cercurile la locul lor.

HIDROMONITOR s.n. Instalatie pentru sapat pamantul, formata dintr-o conducta metalica prin care se proiecteaza o vana puternica de apa. [< fr. hydromoniteur].

ACUMULARE, acumulari, s. f. 1. Actiunea de a acumula si rezultatul ei. 2. (Ec. pol.) Proces de crestere la nivel micro si macroeconomic pe baza adaugarii de resurse. 3.(Geogr.; urmat de determinari) Proces de depunere a materialului transportat de ape, vanturi, ghetari etc. 4. (Geol.) Proces de asociere naturala a mineralelor utile in scoarta pamantului, sub forma de filon, strat, lentila, cuib. – V. acumula.

PRECIPITATIE ~i f. chim. v. A SE PRECIPITA. ◊ ~i atmosferice produse ale condensarii vaporilor de apa din atmosfera (sub forma de ploaie, grindina, ninsoare, bruma etc.) care cad pe suprafata pamantului. /<fr. precipitation, lat. praecipitatio, ~onis

ROUA f. 1) Picaturi mici de apa care se formeaza prin condensarea vaporilor din atmosfera si care se depun pe suprafata pamantului in noptile sau in diminetile racoroase de vara. ◊ Pe ~ de dimineata; in zorii zilei. 2): Roua-cerului planta erbacee, insectivora, cu flori mici albe, cu frunze acoperite cu peri, care secreta o substanta cu ajutorul careia sunt digerate insectele. [G.-D. rouai] /<lat. ros, roris

catran n., pl. uri (turc. katran, d. ar. alquitran; ngr. katrani, bg. rus. katran; it. catrame, fr. goudron; sp. alquitran). O substanta neagra si cleioasa scoasa din arborii rasinosi (catran vegetal) si din carbunii de pamant (catran mineral). Cel vegetal e mai scump si e intrebuintat in medicina (emplastre, inhalatiuni, apa catranita), iar in industrie e intrebuintat, ca si cel mineral, la ungerea butoaielor, a funiilor, a pinzelor, a lemnelor de corabii, ca sa devie impermeabile si sa nu putrezeasca. – Barb. fr. gudron.

PENINSULA, peninsule, s. f. Intindere de pamant care inainteaza adanc in mare ca o prelungire a uscatului, ramanand inconjurata din trei parti de apa. – Din lat. peninsula, fr. peninsule.

INUNDA, inund, vb. I. Tranz. 1. (Despre ape; la pers. 3) A iesi din matca si a se revarsa peste maluri; a acoperi o intindere de pamant (revarsandu-se peste maluri); a se revarsa, a ineca, a potopi; p. ext. a patrunde in cantitate mare intr-o sonda petroliera, intr-o mina, intr-o locuinta. 2. A face sa patrunda o cantitate de apa intr-un strat petrolifer, pentru a produce marirea presiunii interne a zacamantului. 3. Fig. (Despre sudoare, lacrimi, lumina etc.; la pers. 3) A umple, a acoperi din abundenta; a napadi, a uda; a coplesi. – Din fr. inonder, lat. inundare.

SPALATURA, spalaturi, s. f. Faptul de a (se) spala. 1. Curatare a cuiva sau a ceva cu ajutorul apei, sapunului, detergentilor etc. ♦ apa murdara in care s-a spalat ceva; laturi. ♦ Introducere a unui lichid (medicamentos) intr-o cavitate fiziologica sau patologica a organismului pentru a o curata sau a o dezinfecta. 2. Actiune de eroziune a pamantului cauzata de suvoaie; loc unde se produce o astfel de eroziune, urma lasata de suvoaie. ♦ Pietris adus de ape; loc acoperit cu acest pietris. – Spala + suf. -atura.

IZVOR ~oare n. 1) Suvita de apa subterana care iese (cu putere) la suprafata. 2) Loc de unde isi are inceputul o apa curgatoare. 3) Loc in care se produce sau de unde se emite (putandu-se dobandi) ceva (cu belsug); sursa. pamantul este ~orul bogatiilor minerale. 4) Document sau text original la care se face o referinta; sursa. /<sl. izvoru

HIDROPONIC, -A (‹ fr. {i}) adj. Cultura ~ = cultura legumicola sau floricola in care pamantul este inlocuit fie cu solutii nutritive, fie cu un substrat de pietris sau de nisip prin care circula permanent apa cu ingrasaminte chimice. Are avantajul scurtarii perioadei de vegetatie, lipsei buruienilor, evitarii pierderilor de substante nutritive etc. In prezent, este studiata de NASA, ca o posibila metoda de cultivare a plantelor in navele spatiale, pe alte planete etc.

PELOTA s. f. 1. pernita in care se infig ace. 2. (med.) perna destinata a comprima o parte a corpului, in bandajele herniare. 3. joc sportiv de origine basca, intre doi jucatori, constand in a arunca o minge de cauciuc brut cu o racheta (chistera) intr-un perete, de unde, ricosand si atingand pamantul, este reluata si jucata de partener; mingea insasi. 4. barca de piele, cusuta si etansata cu seu de foca, folosita pe apele interioare ale Americii de Sud. (< fr. pelote, fr. pelota)

SFANT¹ ~a (sfinti, sfinte) 1) Care inspira sentimente luminoase si inaltatoare; demn de veneratie absoluta; sacru. ~a libertate. 2) Care este exceptional de important. Datorie ~a 3) (despre unele elemente, fenomene din natura) Care se crede ca ar avea proprietati datatoare de viata. ~ul soare. ~ul pamant. 4) (despre persoane) Care duce o viata extrem de curata din punct de vedere moral. 5) (in conceptiile religioase) Care poseda har divin. apa ~a. /<sl. sventu

UNDA ~e f. 1) Ondulatie care se propaga pe suprafata unei ape linistite (mare, lac, iaz). ~ele lacului. 2) Miscare (usor) oscilatoare intr-un mediu oarecare. ◊ ~ seismica unda pornita din epicentrul unui cutremur de pamant, de-a lungul careia cutremurul se propaga in interiorul si la suprafata pamantului. ~ sonora unda de sunet ce se propaga prin miscare oscilatoare. ~e scurte, ~e lungi, ~e medii, ~e ultrascurte clasificare a undelor electromagnetice, folosite in radiodifuziune. [G.-D. undei] /<lat. unda

PRESIUNE, presiuni, s. f. 1. Forta care apasa (uniform si perpendicular) pe unitatea de suprafata a unui corp; marime fizica egala cu raportul dintre valoarea acestei forte si aria suprafetei corpului respectiv; apasare. ◊ Presiune atmosferica = presiune pe care o exercita atmosfera asupra suprafetei pamantului si a corpurilor situate pe ea. 2. (In sintagma) Presiune arteriala = tensiune. 3. (Bot.; in sintagma) Presiune radiculara = presiune din celulele vii ale radacinii care impinge apa in radacina si tulpina. 4. Fig. Constrangere (morala, economica, politica, sociala) exercitata asupra cuiva. ♦ (Rar) Stare de apasare sufleteasca. [Pr.: -si-u-] – Din fr. pression.

BRUMA ~e f. Strat subtire care se depune pe pamant, pe plante si pe alte obiecte din natura, constand din cristale mici de zapada formate in noptile reci (de toamna) prin inghetarea vaporilor de apa din atmosfera. ◊ Batut de ~ a) inghetat in urma brumei; b) albit; incaruntit. 2) Strat fin alburiu care acopera unele fructe sau unele plante. 3) fig. Cantitate mica (de ceva); pic. ~ de invatatura. [G.-D. brumei] /<lat. bruma

ANCORA vb. I. 1. intr. A scufunda ancora in apa pentru a fixa o nava care stationeaza; (p. ext.) a se opri din plutire. 2. tr. A lega un sistem tehnic de un altul sau de pamant pentru mai multa stabilitate. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) fixa pe o baza solida. [< it. ancorare].

stiubei, stiubeie si stiubeiuri, s.n. (reg.) 1. vas facut dintr-un trunchi de copac scobit (in care se pastreaza alimente, obiecte casnice sau in care se oparesc rufele). 2. stup primitiv, facut dintr-un trunchi de copac scorburos, sau scobit; totalitatea albinelor dintr-un asemenea stup. 3. adapost pentru stupi. 4. trunchi de copac scorburos sau scobit care, ingropat in pamant, serveste ca ghizd la o fantana putin adanca. 5. (inv.) apeduct. 6. fantana cu izvorul la mica adancime, care are ca ghizd un trunchi de copac scorburos. 7. fantana cu apa sarata. 8. deschizatura facuta in acoperisul unei case pentru luminarea sau aerisirea podului.

CRATER/CRATER s. n. 1. (ant.) vas mare, frumos pictat cu scene mitologice si cu doua torti laterale, in care se amesteca apa cu vinul la ospete. 2. deschizatura larga si conica a unui vulcan, prin care se revarsa lava. ◊ gaura in forma de palnie facuta de un meteorit pe suprafata pamantului. ♦ ~ lunar = adancitura rotunda de pe suprafata Lunii. (< fr. cratere, lat. crater, gr. krater)

PLAVIE, plavii, s. f. Insulita plutitoare (sau fixata la malul apei) formata din stuf, ierburi, rizomi, radacini de arbori etc. intrate in putrefactie si amestecate cu namol. ◊ Expr. A se lasa (sau a se lungi) plavie = a se intinde la pamant. [Pl. si: (pop.) plavii] – Din sl. plavĩ.

ADANC adj., s. 1. adj. afund, profund, (rar) adancos. (Oceanul ~.) 2. adj. mare. (O apa ~.) 3. s. adancime, afund, fund, profunzime, strafund. (Din ~ul lacului.) 4. s. adancime, afund, fund, maruntaie (pl.), profunzime, strafund, (reg.) afundis, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (inv. fig.) mate (pl.). (In ~ul pamantului.) 5. s. v. prapastie. 6. adj. compact, dens, des, greu, gros. (Intuneric ~, ceata ~.) 7. adj. intim, launtric, profund. (Natura ~ a unui fenomen.) 8. adj. v. absolut. 9. adj. v. esential. 10. adj. v. gros. 11. adj. v. profund. 12. adj. intens, mare, profund, putenic, viu. (O impresie, o emotie ~.) 13. adj. v. acut. 14. adj. greu, profund. (Un somn ~.)

pomosteala, pomosteli, s.f. (reg.) 1. pamant batatorit, care umple golurile dintre temelie si podea la constructiile taranesti si care, uneori, tine locul pardoselii; pamant framantat cu care se construiesc sau se lipesc peretii caselor taranesti. 2. pamant alunecos si moale. 3. platforma de pamant de 1-2 m inaltime folosita in regiunile inundabile pe care se construiesc cladiri de exploatare sau de paza sau se fac depozite. 4. (in forma: pomasteala) mica ridicatura de pamant pe un ses. 5. tarana, praf. 6. (in forma: pamanstea) ridicatura de zid pe care este asezata vatra sau soba intr-o casa taraneasca. 7. (in forma: pomasteala) fagase facute de suvoiul apelor.

BURIC, burice, s. n. 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice ramasa in mijlocul abdomenului dupa caderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pamantului = centrul pamantului. A se crede (sau a se socoti) buricul pamantului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toti. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primeste hrana din corpul mamei. 2. (In sintagma) Buricul degetului = varful degetului. 3. Compus: buricul-apei = planta erbacee cu flori mici, albe sau rosietice, dispuse in umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un – buric.

MINERAL, -A I. adj. 1. referitor la minerale, care contine minerale. ♦ apa ~a = apa in a carei solutie se afla saruri, substante radioactive, gaze. 2. de piatra. II. s.n. corp solid, care se afla in natura cristalizat, sau amorf (in interiorul, sau la suprafata pamantului). (< rus. mineral, fr. mineral, lat. mineralis)

BURIC, burice, s. n. 1. Cavitate care se formeaza in mijlocul abdomenului, dupa taierea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pamantului = centrul pamantului. A se crede (sau a se socoti) buricul pamantului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toti. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primeste hrana din corpul mamei. 2. (In expr.) Buricul degetului = varful degetului. 3. Compus: buricul-apei = planta erbacee cu flori mici, albe sau rosietice, dispuse in umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus).

BRAZDA, brazde, s. f. 1. Fasie ingusta de pamant, taiata si rasturnata cu plugul; urma ramasa in pamant dupa plug; brazdatura. ◊ Loc. adj. Din (sau de) brazda = (despre vite de jug) din dreapta. ◊ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazda = a indrepta pe cineva; a-l face sa se acomodeze. A se da pe brazda = a se indrepta; a se deprinde cu o noua situatie, a se acomoda. 2. Bucata de pamant inierbata, de forma paralelipipedica, desprinsa de pe terenurile acoperite cu iarba, care serveste la ornarea parcurilor, la protejarea taluzurilor etc. ◊ Brazda de udare = element provizoriu al sistemului de irigatie, prin care apa este adusa la radacina plantelor. 3. Rand de iarba, de grau etc. cosit; polog¹. 4. Strat de legume sau de flori; razor¹. 5. Urma, dara, partie. ♦ Crestatura. 6. Fig. Zbarcitura, cuta a fetei; rid. – Din sl. brazda.

A STROPI ~esc 1. tranz. 1) A uda moderat (dispersat si uniform). ~ florile. Ploaia ~it pamantul. ◊ ~ (ceva) cu sudoare a munci din greu; a se trudi. 2) (o haina, ghetele sau un alt obiect) A murdari cu stropi (de noroi, de cerneala, de grasime etc.). 2. intranz. A dispersa apa sau alt lichid uniform si in cantitati mici. ~ pe jos. /Orig. nec.

podmol (pomnol), podmoluri si podmoale, s.n. 1. (pop.) mal inalt, abrupt; teren ros de ape. 2. (pop.) aluviune, mal, namol adus de ape; teren malos, noroios. 3. (pop.; in loc. adv. ) cu podmolul = de-a rostogolul. 4. (pop.) cantitate mare, gramada; multime. 5. (pop.; adv.) in numar mare, cu gramada; in forma de gramada. 6. (reg.) prispa de pamant. 7. (reg.) prag de pamant imprejurul casei taranesti. 8. (reg.) brau de zid. 9. (reg.) vatra de lut sau de caramida pe care este cladit cuptorul la unele case taranesti. 10. (reg.) firida. 11. (reg.; adv.) in numar mare, cu gramada; in forma de gramada.

ANCORA, ancorez, vb. I. 1. Intranz. A lasa ancora in apa pentru a asigura impotriva valurilor sau a curentilor o nava care stationeaza; p. ext. a se opri din plutire. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pamant (pentru a impiedica deplasarea sau rasturnarea lui). – Din ancora.

ANCORA, ancorez, vb. I. 1. Intranz. A fixa o nava sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) fixa. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pamant (pentru a impiedica deplasarea sau rasturnarea lui). – Din ancora.

coscova, coscove (coscoave), s.f. (reg.) 1. loc gol, mai ales in malurile apelor, pe sub radacini, unde se ascund si traiesc pestii si racii; borta. 2. loc gol pe sub coaja copacilor, pe sub piele; cojitura, basicatura, umflatura, bulbucatura, copartan. 3. (la pl.) umflaturi sau ridicaturi mici de pamant. 4. (la pl.) namol vegetal amestecat cu rizomi de stuf si papura in descompunere; coscana. 5. baba garbovita.

stirca, stirci, s.f. (reg.) 1. bat despicat la un capat sau lopatica cu care se mesteca zerul pus la fiert. 2. bat cu ramificatii la un capat folosit la strosirea strugurilor; mustuitor. 3. bat sau lopatica cu care se curata de pamant brazdarul si cormana plugului; orcic. 4. prajina infasurata la un capat cu carpe, folosita la spalatul tevilor de la alambic. 5. prajina prevazuta la un capat cu o bucata de scandura, folosita la amestecat varul, nisipul si apa in varnita. 6. (in forma: stirca) chibrit.

PIETRIS, pietrisuri, s. n. 1. Roca sedimentara detritica necimentata constituita din diferite fragmente de roci si de minerale rotunjite, cu dimensiunile cuprinse intre 2 mm si circa 70 mm, care se formeaza pe litoral, in albiile apelor curgatoare, in regiunile ocupate de ghetari etc. 2. Pietris (1) mai marunt provenit din albiile raurilor, din cariere sau din piatra sfaramata, folosit ca agregat in prepararea betoanelor, ca material de pietruire a drumurilor etc. 3. (Inv. si pop.) pamant pietros sau nisipos, neproductiv, sterp. – Piatra + suf. -is.

SCUFUNDA, scufund, vb. I. 1. Refl. si tranz. A intra sau a baga cu totul in apa sau in alt lichid; a (se) cufunda. ♦ Spec. A disparea sau a face o nava sa dispara sub nivelul apei (in urma unei avarii). ♦ Refl. Fig. (Despre astri) A apune. 2. Refl. A intra (adanc) in ceva, a se afunda (intr-o materie moale); a se adanci, a se infunda. ♦ (Despre ochi) A se infunda in orbite. ♦ (Despre pamant) A se prabusi, a se surpa. ◊ Expr. N-are sa se scufunde pamantul = nu se va intampla nici un rau, nu va fi prea mare paguba. 3. Tranz. si refl. Fig. (Rar) A face sa fie sau a se lasa absorbit de o activitate, de o preocupare. – Pref. s- + cufunda.

Sapa, sap, vb. I. Tranz. 1. A lucra, a faramita cu sapa¹ (sau cu cazmaua) pamantul (pentru a insamanta, a prasi etc.). 2. A face cu sapa¹ (sau cu alt instrument) o adancitura, o groapa, un sant in pamant. 3. A scoate cu sapa¹ ceva din pamant. 4. A scobi, a taia in piatra sau in lemn pentru a da materialului o anumita forma sau pentru a grava. ♦ Tranz. si refl. Fig. A lasa sau a ramane o urma adanca; a (se) intipari, a (se) imprima. 5. (Despre ape, ploi si alte elemente ale naturii) A roade, a manca, a macina (surpand); a ruina, a darama, a nimici. ♦ Tranz. si refl. recipr. Fig. A unelti impotriva cuiva sau unul impotriva altuia, a incerca sa(-si) faca rau. – Lat. sappare.

YMER (YMIR) (in mitologia scandinava), primul gigant, format din picaturi de apa, gheata topita si insufletita de vantul din Sud. Hranit de vaca primordiala Audhumla. Este stramosul gigantilor, al oamenilor. Omorat de zeii Odin, Vili si Ve. Corpul sau a servit ca materie primordiala la crearea lumii. Din piele a aparut pamantul, din oase stancile, din sange marea, din par norii si din craniu Cerul.

MOALE¹ moi adj. 1) Care isi modifica usor forma la apasare; care permite afundarea obiectului ce apasa. Paine ~. pamant ~. 2) Care este putin rezistent; lipsit de duritate. Metal ~. Lemn ~. Piatra ~. 3) Care nu este consistent. ◊ Ou ~ ou care, fiind fiert putin, si-a pastrat galbenusul necoagulat complet. 4) (despre fructe) Care contine mult suc; zemos. 5) Care produce o senzatie placuta la pipait. Par ~. Piele ~. ◊ apa ~ apa care contine putine saruri. Vin ~ vin placut la gust si fara tarie. A nu-i fi cuiva ~ a nu se simti bine; a avea neplaceri. 6) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; catifelat. ◊ Consoana ~ consoana palatalizata. 7) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; care nu este tipator; palid. 8) (despre lumina) Care este placut vazului; care nu luceste. 9) (despre iarna) Care este fara friguri mari; blanda. 10) (despre mers, pasi etc.) Care aproape ca nu este simtit. ◊ A o lasa mai ~ a inceta de a mai pretinde ceva in mod insistent; a se tempera; a face concesii. 11) (despre oameni) Care este lipsit de vigoare, de energie; slab de caracter; debil. /<lat. mollis, ~e

VAS, vase, s. n. 1. Recipient de sticla, de metal, de lemn, de pamant etc., de diferite forme si marimi, care serveste la pastrarea (si transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ◊ Vase comunicante v. comunicant. ♦ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masa si la pregatirea mancarii. 2. Vehicul pentru transportul pe apa al calatorilor si al marfurilor; nava. 3. Fiecare dintre formatiile tubulare inchise prin care circula sangele, limfa etc. in interiorul organismului. ♦ Celula vegetala alungita sau tub capilar gol prin care circula seva in plante. – Lat. vasum.

CRATER, cratere, s. n. 1. Deschizatura in forma de palnie la un vulcan, prin care tasnesc vapori, gaze, cenusa etc. si se revarsa lava. 2. Gaura in forma de palnie facuta de un meteorit pe suprafata pamantului. ◊ Crater lunar = adancitura rotunda de pe suprafata lunii, a carei formare poate fi pusa pe seama unei activitati vulcanice sau a unui bombardament meteoritic; circ lunar. 3. Vas antic mare, cu gura larga si cu doua manere, care servea la masa pentru amestecarea vinului cu apa. [Acc. si: crater] – Din fr. cratere.

priboi¹, priboaie, s.n. (pop.) 1. perforator, dorn. 2. bat de batut icrele de peste. 3. planta erbacee cu frunze placut mirositoare si cu flori rosii si albe. 4. (art.) numele unui dans popular; melodia dupa care se executa acest dans. 5. (reg.) unealta cu care se fac gauri in pamant pentru semanatul porumbului sau pentru introducerea stalpilor gardului. 6. pana pentru despicat lemnele. 7. piron gros si scurt batut in bustean, pentru a fi carat. 8. ciur din sarma pentru curatatul de pielita al icrelor de morun. 9. (reg.) solutie de pilitura de sulfat de cupru dizolvata in apa, folosita pentru vindecarea fracturilor. 10. (inv. si reg.) coasta foarte inclinata; deal noroios. 11. (reg.) stanca abrupta pe malul unei ape curgatoare. 12. (reg.) loc la cotul unei ape curgatoare izbit de valuri; priboina.

COPCA², copci, s. f. 1. Gaura, spartura facuta in gheata unui rau, a unei balti etc. pentru pescuit sau pentru scos apa. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe copca = (despre bunuri) a se pierde, a se irosi, a se distruge; (despre oameni) a intra intr-o mare incurcatura, a o pati. 2. Gaura facuta intr-o sira de paie, in care se tine uneori pleava. 3. Scobitura, groapa facuta in pamant, in piatra etc. 4. (Reg.) Saritura pe care o fac animalele cand fug repede. – Din bg. kopka.

ZACATOARE, zacatori [si zacatoare] s. f. 1. Vas mare cu doage, in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada ♦ Vas mare cu gura larga, ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii, pentru a fi lasati sa fiarba. 2. Vas mare de lemn, captusit cu tinichea, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Denumita si piatra zacatoare = (intr-o moara de apa) piatra (fixa) aflata in partea inferioara a morii, deasupra careia se roteste piatra alergatoare (mobila). 4. Loc unde stau vitele la odihna ziua; (in special) Loc la stana unde se odihnesc oile dupa muls; staniste. (din zacea) [si DLRLC]

BIOSFERA (‹ fr. {i}) s. f. Invelis discontinuu al pamantului format din totalitatea organismelor vii, impreuna cu toate elementele necesare vietii. Limitele sale cuprind marginea superioara a atmosferei, litosfera si intreaga hidrosfera. Masa totala a b. este de c. 10¹⁵ t. Este unicul suprasistem al Pamintului in care se produce substanta organica, prin procese specifice de transformare a energiei solare, apei si materiei anorganice.

CADERE, caderi, s. f. Faptul de a cadea. 1. Deplasare, miscare de sus in jos, coborare spre pamant (ca efect al gravitatiei). Caderea corpurilor. ♦ Lasare in jos a unui lucru care continua sa fie in parte sustinut. ♦ Deplasare a unui organ din pozitia sa normala. Caderea muschilor. 2. Desprinderea unei parti componente dintr-un organism. 3. Rasturnare a unui corp; surpare. 4. Fig. Ocupare, cucerire. Caderea Cartaginei. 5. Fig. Insucces, nereusita. 6. (In expr.) Cadere de apa = cascada, cataracta. 7. (In expr.) Cadere de acord = ajungere la o intelegere. 8. Competenta, drept.

plescavita, plescavite, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin eruptii, eczeme, bube, puroi, rani; spuzeala. 2. (reg.; cu sens colectiv, in forma „plercanita”) particele lemnoase ramase in fuiorul de canepa. 3. (reg.) planta erbacee cu frunze ovale, cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori albe. 4. (reg.; in forma „plescaita”) mica planta cu flori mari albe si cu fructul o capsula; soparlita alba. 5. (reg.) planta erbacee cu frunze opuse si ascutite, cu flori albe-verzui si cu fructe ca niste bobite negre; gusa-porumbelului. 6. (reg.; in forma „plescaita”) codobatura (mica pasare migratoare, care traieste pe marginea apelor, cu coada lunga, mereu miscatoare).

HARTA, harti, s. f. Reprezentare grafica in plan orizontal a suprafetei pamantului (totala sau partiala), generalizata si micsorata conform unei anumite scari de proportie si intocmita pe baza unei proiectii cartografice. ◊ (In sintagmele) Harta fusurilor orare = harta care indica limitele reale ale fusurilor orare. Harta geologica = harta pe care este reprezentata raspandirea diferitelor formatii geologice. Harta hidrologica = harta pe care sunt reprezentate repartitia proprietatilor fizice si chimice si conditiile de zacamant ale apelor subterane. Harta lingvistica = harta rezultata din cartografierea faptelor de limba. Harta sinoptica = harta facuta din 6 in 6 ore in care se inscriu principalele elemente meteorologice. Harta de anomalii = harta care indica abaterile (actuale) ale unor elemente meteorologice, fata de valorile medii multianuale. – Din ngr. hartis.

STATIE s. f. 1. oprire, popas. ◊ punct de oprire, stationare a vehiculelor de transport public pentru imbarcarea si debarcarea calatorilor, incarcarea sau descarcarea marfurilor etc. 2. asezamant, institutie pentru efectuarea unor cercetari stiintifice, bazate pe observarea anumitor fenomene. ◊ punct geodezic din care se fac observatii. 3. pozitie, loc. ♦ ~ de benzina = punct de aprovizionare cu combustibil, ulei si apa a autovehiculelor. ◊ loc de unde se fac emisiuni radiofonice, de televiziune etc. ♦ ~ electrica = ansamblu de instalatii electrice la colectarea energiei electrice de la surse, la transformarea si distributia ei. 4. a planetelor = pozitie pe traiectoria aparenta a planetelor pe cer cand acestea par nemiscate pentru un timp. ♦ ~ spatiala (sau cosmica) = satelit artificial sau vehicul cosmic plasat pe o orbita in jurul pamantului, servind ca laborator sau observator extraatmosferic ori ca rampa de lansare spre alte planete. (< it. station, lat. statio)

NOE (in „Vechiul Testament”), patriarh, considerat reintemeietorul neamului omenesc in urma potopului. Fiul lui Lameh. La indemnul lui Dumnezeu, a construit o arca, in care a urcat familia sa si perechi ale tuturor vietuitoarelor de pe pamant, precum si hrana pentru toti, pentru a fi salvate de la potop. Dupa incetarea ploii, care a durat 150 zile, arca lui s-a oprit pe muntele Ararat. N. este considerat garantul intelegerii dintre Dumnezeu si omenirea reinnoita prin fiii sai, Sem, Ham si Iafet, stramosii semitilor, hamitilor si iafetizilor. Pentru crestini, N. este o prefigurare a lui Iisus Hristos, care va invinge apele mortii, mantuindu-i pe oameni.

VaRTEJ ~uri n. 1) Loc pe cursul unei ape unde aceasta capata o miscare de rotatie, formand o adancitura si antrenand tot ce aduce curentul. 2) Masa de aer puternica care se misca repede, atragand si ridicand in cercuri praf, nisip, zapada etc. 3) (la oameni, mai ales in crestet sau pe corpul animalelor) Portiune unde parul creste in toate partile. 4) Miscare de rotatie (ametitoare). In ~ul dansului. 5) Stare de buimaceala; zapa-ceala. 6) Unealta care func-tioneaza prin miscari circulare. 7) Crestatura rotunjita facuta ca semn la urechile vitelor. 8): ~ul pamantului a) planta legumicola cu tulpina taratoare si cu flori galbene dispuse in ciorchine; b) planta cu tulpina joasa, avand cate trei frunze la un nod si flori rosii in varful tulpinii, care creste printre stanci. /<sl. vrutezi

CENTURA s.f. 1. Curea lata de piele, de panza etc., folosita mai ales de militari; centiron. ◊ Centura de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unei persoane la suprafata apei fara sa inoate; colac de salvare. 2. Cingatoare. ◊ Centura pelviana = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile la lupte. 3. (Mil.) Centura de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual dusman; cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. 4. Fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 5. Grinda orizontala din beton armat, rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei cladiri, avand rolul de a le lega intre ele. 6. Cadru de forma circulara. 7. Centuri de radiatie = zone de grosime variabila, care inconjura pamantul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiatie corpusculara ionizata. [< fr. ceinture].

CEARA s. f. 1. Produs natural (de origine animala, vegetala sau minerala) sau sintetic, plastic, insolubil in apa, care se inmoaie si se topeste la temperaturi destul de joase si care are numeroase utilizari in industria farmaceutica, electronica, a hartiei, cosmetica etc. ◊ Ceara de albine = ceara de culoare galbuie, cu miros placut, caracteristic, produsa de albine, care se recolteaza prin topirea fagurilor. Ceara de balena = s********t, ulei de casalot. Ceara de parchet = amestec de ceara sintetica cu parafina, cerezina, ceara vegetala si cu alte substante, care formeaza pe parchet o pelicula lucioasa, protectoare. Ceara rosie = amestec de colofoniu, selac, ulei de terebentina si culori minerale, care, datorita proprietatilor lui plastice la incalzire, este folosit la sigilarea scrisorilor, pachetelor, la inchiderea ermetica a flacoanelor etc. Ceara montana = ceara minerala obtinuta din carbunii bruni prin extractie cu solventi. Ceara vegetala = strat care acopera suprafata plantelor, mai ales a fructelor. 2. (Geol.; in sintagma) Ceara de pamant = ozocherita. 3. (Fiziol.) Cerumen. – Lat. cera.