SEARBAD ~a (serbezi, serbede) 1) (despre alimente) Care este fara gust. 2) (despre persoane) Care nu are vlaga; palid la fata. 3) fig. Care plictiseste; monoton. /<lat. exalbidus

PALI vb. intr. 1. a deveni palid la fata. 2. a-si pierde stralucirea. (< fr. palir)

palidITATE s. f. Faptul sau insusirea de a fi palid; culoare, aspect al unei persoane care are fata palida (1); paloare. – palid + suf. -itate. Cf. it. pallidita.

PALOARE, palori, s. f. 1. Culoare, aspect al unei persoane care are fata palida (1); faptul de a fi palid (1); paliditate, galbeneala. 2. (Rar) Culoare stearsa, estompata. – Din fr. paleur, it. pallore.

EXSANGUU, -UA, exsangui, -ue, adj. (Livr.; despre tesuturi) Care este lipsit de sange; (despre obraji, fata) palid, cadaveric. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exsangue, lat. exsanguis.

LIVID ~da (~zi, ~de) 1) Care are fata palida din cauza unor emotii negative, de oboseala sau de frig. 2) (despre lumina) Care este foarte slab; care abia licareste. /<fr. livide, lat. lividus

EXSANGUU, -UA adj. (Despre tesuturi) Lipsit de sange; (despre obraji, fata) palid, cadaveric. [Pron. -gu-u, var. exanguu, -ua adj. / < fr. exsangue, cf. lat. exsanguis].

chealfad, -a, adj. (reg.) galben la fata; palid.

EXSANGUU, -UA adj. (despre tesuturi) lipsit de sange; (despre obraji, fata) palid, cadaveric. (< fr. exsangue, lat. exsanguis)

GALBENIU, -IE, galbenii, adj. (Rar) Galbui. ♦ palid (la fata). – Galben + suf. -iu.

GALBINICIOS, -OASA, galbiniciosi, -oase, adj. (Pop.) Galben, palid (la fata). – Galben + suf. -icios.

PAL¹, -A, pali, -e, adj. (Despre oameni si despre fata lor) palid (1). ♦ (Despre culori) Putin intens, sters; (despre obiecte sau fiinte) care are o culoare putin intensa, stearsa; (despre lumina, despre surse de lumina sau despre corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care raspandeste o lumina slaba; care este fara stralucire; stins, palid. – Din fr. pale.

SEARBAD, -A, serbezi, -de, adj. 1. (Despre alimente) Fara gust, nesarat, fad; (despre gustul alimentelor) nedefinit, insipid; lesios. 2. Fig. Plictisitor, monoton, fara colorit (artistic). 3. (Despre oameni) palid la fata; fara vlaga, vestejit. – Et. nec.

SMEAD², -A, smezi, -de, adj. (Despre oameni) Cu fata negricioasa si palida; (despre fata oamenilor) negricios si palid. – Din sl. smedu.

SPELB, -A, spelbi, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau despre fata lor) palid; galben. ♦ (Despe ochi) Lipsit de o culoare precisa si de expresie; spalacit. 2. (Despre bauturi) Fara gust; fad, searbad. – Et. nec.

A SE GALBEJI ma ~esc intranz. pop. 1) (despre persoane) A deveni palid (la fata); a se ingalbeni. 2) (despre erbivore, in special despre oi) A se imbolnavi de galbeaza; a capata galbeaza. /Din galbeaza

GALBEJOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) pop. (despre persoane) Care are tenul galben (din cauza unei boli sau a unei emotii); care este palid (la fata). 2) (despre oi) Care sufera de galbeaza. /galbeaza + suf. ~os

GALBENEALA ~eli f. 1) Aspect palid (al fetei); paliditate; paloare. 2) Vopsea de culoare galbena extrasa, in special, din plante. /galbeni + suf. ~eala

SMEAD² ~eada (~ezi, ~ede) (despre persoane) Care are fata negricioasa si palida; cu fata negricioasa si palida. /<sl. smedu

GALBEJI, galbejesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni palid, tras la fata. – Din galbeaza (cu sensul dupa galben).

GALBEJIT, -A, galbejiti, -te, adj. (Pop.) palid, tras la fata. – V. galbeji.

LIVID, -A adj. palid, invinetit (la fata). [< fr. livide, lat. lividus].

LIVID, -A adj. palid, invinetit la fata. (< fr. livide, lat. lividus)

GALBAGIOS, -OASA, galbagiosi, -oase, adj. palid si tras la fata. [Var.: galbacios, -oasa, galbaciosi, -oase adj.] – Din galbeaza + suf. -os.

palid, -A, palizi, -de, adj. 1. (Despre fata sau despre parti ale fetei) Care este fara culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fara culoare; livid, pal. 2. (Despre lumina, despre surse de lumina sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care raspandeste o lumina slaba; fara stralucire; stins². 3. (Despre culori) Care este putin intens, care este sters, estompat sau spalacit; (despre obiecte sau fiinte) care are o culoare putin estompata sau spalacita. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; sters; searbad. – Din lat. pallidus, it. pallido.

A PALI² ~esc intranz. 1) (despre persoane sau despre fata lor) A deveni palid. 2) (despre surse de lumina) A straluci tot mai slab; a pierde din intensitate. /<fr. palir

pal (pala), adj. – palid. Fr. pale; folosit numai in poezie. E dubletul lui palid, adj. (galben la fata), din it. pallido. – Der. pali, vb. (a se face palid), din fr. palir (cf. mr. palescu, din lat. pallēre, P. Papahagi, Jb., XII, 101; Pascu, I, 140); paliditate, s. f., din it. pallidita; paloare, s. f., din fr. paleur.

PALI², palesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni palid, a se ingalbeni la fata (de emotie, din cauza unei boli etc.). 2. (Despre surse luminoase) A-si pierde stralucirea, a se stinge. – Din fr. palir.

palid ~da (~zi, ~de) 1) (despre fata) Care este de culoare galben-albie (din cauza unei boli, a unei emotii). 2) (despre persoane) Care are fata cu o astfel de culoare. 3) (despre lumina) Care este lipsit de intensitate; fara stralucire; pal; stins. 4) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; putin intens. 5) fig. Care este lipsit de expresie, de colorit; inexpresiv; decolorat; fad; sters. Expunere ~da. /<lat. pallidus, it. pallido

CLOROZA (‹ fr. {i}; {s} gr. khloros „gelben-verzui”) s. f. 1. Forma de anemie, intilnita mai frecvent la fetele tinere, caracterizata prin culoarea palida-verzuie a pielii si prin scaderea considerabila a hemoglobinei. 2. Simptom de boala intilnit la plante, manifestat prin ingalbenirea frunzelor, ca urmare a diminuarii sau pierderii clorofilei. Cauzele pot fi: variatii sezoniere ale unor factori de mediu (lumina, temperatura, umiditate), deficienta sau excesul de calciu unor elemente chimice din sol (ex. insuficienta fierului determinata de excesul de calciu), actiunea unor microorganisme fitopatogene (virusuri, bacterii, ciuperci), actiunea unor substante toxice.

PAMANTIU, -IE, pamantii, adj. (Despre fata omului) De culoarea pamantului; cadaveric, palid, livid. – Pamant + suf. -iu.

PIERIT, -A, pieriti, -te, adj. 1. (Pop.) Mort (de obicei de moarte violenta, nefireasca). 2. Care a disparut, care nu mai exista. 3. (Despre oameni si fata lor) Lipsit de vigoare, slab; palid, descompus (de durere, de frica etc.); p. ext. descurajat, deznadajduit; coplesit, distrus. ♦ Care se afla intr-o mare primejdie sau intr-o situatie extrem de grea. ♦ (Substantivat, m.; pop., in sintagma) Cel pierit = s*****s. – V. pieri.

palid, -A adj. 1. Galben, pal, alb la fata. 2. Fara stralucire, lipsit de intensitate luminoasa. [< lat. pallidus, cf. it. pallido].

DIAFAN, -A, diafani, -e, adj. (In limbaj poetic) Foarte putin dens, foarte subtire, lasand sa strabata lumina, fara a permite distingerea clara a formelor si a contururilor; (despre fata si mainile omului) cu pielea fina, delicata, palida (lasand sa se stravada vinisoarele albastre). [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphane

GALBEN² ~a (~i, ~e) 1) Care este de culoarea aurului sau a lamaii; ca aurul; ca lamaia. Culoare ~a. Floare ~a. ◊ Rasa ~a (sau mongoloida) populatie din Asia, caracterizata prin culoarea galbena-bruna a pielii. Friguri ~e boala contagioasa, raspandita in tarile tropicale de catre tantari. 2) (despre fata sau despre alte parti ale corpului omului) Care este palid (din cauza alimentarii insuficiente cu sange). ◊ A se face (sau a fi) ~ ca ceara a deveni palid (din cauza spaimei, a oboselii, a unei boli etc.). 3) (despre parul oamenilor) Care este de culoare deschisa. /<lat. galbinus

A SE TRAGE ma trag intranz. 1) (despre fiinte) A se misca abia tarandu-si corpul; a se deplasa anevoie. Ranitul se trase pana la transee. ◊ ~ la fata (sau la chip) a) a slabi; b) a arata rau (obosit, palid etc.). 2) A-si avea originea; a descinde. 3) A proveni, a descinde din ... /<lat. trahere

palid, -A adj. 1. (despre oameni) fara sange in obraz, galben, alb la fata; pal. 2. fara stralucire, sters, lipsit de vigoare. (< lat. pallidus, it. pallido)

LIVID, -A, livizi, -de, adj. (Despre fata omului) Vanat, invinetit (de emotie, de frig, de oboseala). ♦ Fig. (Despre lumina) Slab, palid. – Din fr. livide, lat. lividus.

SPALACIT adj. 1. decolorat, sters, (reg.) spalat, spalatocit, spalatuit, (fig.) iesit. (Un material ~.) 2. sters, (livr.) tern, (reg.) stricat. (Culoare ~.) 3. pal, palid, slab, stins, (rar) palit, (pop.) searbad. (Lumina ~ a lampii.) 4. inexpresiv, neexpresiv, searbad, sters. (O fata ~.)