RACHETA² s. f. 1. paleta de tenis dintr-o retea intinsa pe un cadru de lemn oval. ◊ (p. ext.) cel care practica tenisul. 2. paleta ovala pe talpa incaltamintei pentru a nu se afunda in zapada. (< fr. raquette)

REVER ~e n. 1) Portiune a unei haine care se incheie in fata, indoita in afara, in prelungirea gulerului. 2) sport Lovitura in care racheta sau paleta de tenis sunt manuite cu exteriorul palmei in fata. /<fr. revers

RACHETA² s.f. paleta de tenis formata dintr-o retea intinsa pe un cadru de lemn oval. ♦ (p. ext.; fig.) Persoana care practica tenisul. ♦ Paleta ovala folosita pe talpa incaltamintei pentru a nu se afunda in zapada. [< fr. raquette, it. racchetta].

FORHEND, forhenduri, s. n. Lovitura executata cu partea exterioara a rachetei sau a paletei (la tenis) – Din engl. forehand.

REVER s.n. 1. Partea rasfranta a unei haine in prelungirea gulerului, de o parte si de alta a pieptului. 2. Lovitura executata cu partea exterioara a rachetei sau a paletei la jocul de tenis de masa; backhand. [Pl. -re, -ruri. / < fr. revers].

RACHETA² (‹ fr.) s. f. (SPORT) paleta pentru jocul de tenis de camp, formata dintr-un cadru de lemn de forma ovala si un maner; pe cadrul r. este fixata o retea de coarde intinse, confectionate din intestine de animale (de obicei de oaie), fire sintetice (nailon, capron) sau metalice. R. au greutati diferite (pentru barbati, femei, juniori).

tenis (1) s. n., (2) tenisi, s. m. 1. S. n. (Si in sintagma tenis de camp) Joc sportiv care se practica cu mingi mici, lovite cu rachete de catre doi sportivi sau doua perechi, pe un teren special amenajat, despartit in doua printr-o plasa joasa; sportul alb. ◊ tenis de masa = joc sportiv practicat cu mingi mici de celuloid si cu palete, pe o masa speciala de forma dreptunghiulara, despartita in doua parti egale de un fileu, care se desfasoara intre doi jucatori sau intre doua perechi; ping-pong. 2. S. m. (Mai ales la pl.) incaltaminte pentru tenis. Pereche de tenisi. – Din engl., fr. tennis.

REVER, revere, s. n. Parte rasfranta a unei haine, in prelungirea gulerului, de o parte si de alta a pieptului. ♦ (Sport) Lovitura in care racheta sau paleta sunt manuite din partea opusa mainii care le tine, la jocul de tenis sau de tenis de masa. – Din fr. revers.

tenis I. s. n. joc sportiv ce se disputa intre doi sau patru jucatori, care isi trimit mingea peste fileu cu ajutorul rachetelor. ◊ ~ de masa = joc asemanator tenisului, care se joaca pe o masa impartita printr-un fileu, cu mingi lovite cu paletele; ping-pong. II. s. m. pl. incaltaminte de sport, din panza, cu talpi de cauciuc. (< fr., engl. tennis)

REVER s. n. 1. partea rasfranta a unei haine in prelungirea gulerului, de o parte si de alta a pieptului. 2. (tenis) lovitura executata de pe partea stanga, printr-o miscare de jos in sus, cu partea exterioara a paletei. (< fr. revers)

VOLEU s. n. 1. (tenis) reluare din zbor a mingii, inainte de a atinge solul. 2. volet (1). ◊ aripa laterala, mobila a unui poliptic. ◊ (cinem.) dispozitiv format din doua sau patru palete mobile din tabla neagra mata, care se monteaza in fata aparatelor de iluminat pentru obturarea luminii. 3. serie rapida de contractii musculare provocate artificial. 4. (pl.) efecte cinematografice constand in inlocuirea unei imagini prin alta, de-a lungul unei linii mobile de demarcatie. (< fr. volee, volet)

RACHETA², rachete, s. f. 1. Obiect de joc in tenisul de camp sau in badminton, alcatuit dintr-o retea de coarde fixate pe un cadru oval de lemn prevazut cu maner, cu ajutorul caruia se loveste mingea. 2. paleta ovala aplicata pe talpa incaltamintei pentru a nu se afunda in zapada. – Din fr. raquette.

paleta s. f. 1. placuta de lemn (ovala) pe care pictorii isi amesteca culorile cand lucreaza. ◊ (fig.) gama cromatica specifica unui pictor, unei lucrari; cromatica, colorit, maiestrie a unui scriitor, compozitor etc. 2. placuta rotunda cu maner pentru lovirea mingii la tenisul de masa. 3. organ al turbinelor sau al rotilor hidraulice care conduce fluidul. 4. (mar.) platforma in porturi si pe nave la manipularea si stivuirea unor marfuri. (< fr. palette)

paleta s.f. 1. Placuta de lemn, de obicei ovala, pe care pictorii isi amesteca culorile cand lucreaza. ♦ (p. ext.) Denumire data gamei cromatice specifice unui pictor sau unei lucrari. ♦ (Arheol.) Obiect de forma plata, geometrica sau animaliera, din sist, pe care se crede ca erau preparate culorile. 2. Placuta rotunda cu maner care se foloseste pentru lovirea mingii la tenisul de masa. 3. Organ al turbinelor sau al rotilor hidraulice care conduce fluidul; pala mica. 4. (Mar.) Platforma folosita in porturi si pe nave la manipularea si la stivuirea unor marfuri. [< fr. palette].

paleta ~e f. 1) Placa de lemn pe care pictorul isi dispune si isi amesteca culorile. 1) Gama de culori caracteristica pentru opera unui pictor; cromatica; colorit. 3) fig. Maiestrie artistica a pictorului. 4) Ansamblu de mijloace expresive folosite in creatia unui om de arta. 5) sport Racheta mica de lemn acoperita cu cauciuc sau cu pluta si folosita pentru a lovi mingea la tenisul de masa. 6) Piesa a unei masini cu rotor, avand forma unei aripi cu fete curbe. /<fr. pallete

paleta, palete, s. f. 1. Placa de lemn, de portelan etc., prevazuta cu o deschizatura pentru a putea fi tinuta cu mana, pe care pictorii isi intind si isi amesteca vopselele cand lucreaza. ♦ Fig. Gama cromatica specifica unui pictor sau unei picturi; cromatica, colorit; p. ext. maiestrie artistica a pictorului; p. gener. maiestrie artistica. 2. Lopatica rotunda sau ovala de lemn, de obicei acoperita cu cauciuc sau cu pluta, cu care se loveste mingea in tenisul de masa. 3. Piesa (plata) de forme variate, folosita ca suport, ca unealta de presat, de netezit etc. sau la diferite mecanisme si instrumente. ♦ Pala² (De dimensiuni mici). – Din fr. palette.