CANOTIERA ~e f. palarie de paie cu fundul si borurile drepte. [Sil. -ti-e-] /<fr. (chapeau) canotier

zimbil (zimbiluri), s. n. – 1. Cos impletit. – 2. (Arg.) palarie de paie. – Var. zambil, zembil, zimbil. Mr. zimbil. Tc. (per.) zembil (Seineanu, II, 390), cf. ngr. ζεμπίλι, bg. zimbil.

CANOTIERA, canotiere, s. f. palarie tare de paie, cu fundul si borurile drepte. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. [chapeau] canotier.

FLORENTIN ~a (~i, ~e): Stil ~ stil arhitectonic rezultat din combinarea stilului antic cu cel bizantin si roman. (palarie) ~a palarie impletita din paie, cu boruri largi, ornata cu flori. /<fr. florentin

CANOTIERA s.f. palarie tare de paie, cu fundul si borurile drepte. [Pron. -ti-e-. / < fr. (chapeau) canotier].

CANOTIERA s. f. palarie tare de paie, cu fundul si borurile drepte. (< fr. /chapeau/ canotier)

CANOTIERA, canotiere, s. f. palarie tare de paie, cu fundul si borurile drepte. [Pr.: -ti-e-] – Dupa fr. canotier.

FLORENTIN, A adj. Stil florentin = stil arhitectonic rezultat din combinarea proportiilor mari si severe ale stilului antic cu eleganta stilurilor bizantin si roman; palarie florentina (si s.f.) = palarie (din impletitura de pai) cu boruri largi si impodobita cu flori. [< it. fiorentini, cf. Florenta – oras in Italia].

FLORENTIN, -A, florentini, -e, adj., subst. 1. Adj., s.m. si f. (Locuitor) din Florenta. ♦ (s.f.) Dialect vorbit de florentini. 2. Adj. Stil florentin = stil arhitectonic rezultat din combinarea proportiilor mari si severe ale stilului antic cu eleganta stilurilor bizantin si roman; palarie florentina (si s.f.) = palarie (din impletitura de pai) cu boruri largi si impodobita cu flori. (din fr. florentin, it. fiorentino)

FLORENTIN, -A, florentini, -e, adj. (In sintagmele) Stil florentin = stil arhitectonic rezultat din combinarea stilului antic cu stilurile bizantin si roman. palarie florentina (si substantivat, f.) = palarie de dama (din impletitura de pai) cu boruri largi, impodobita cu flori. – Din fr. florentin.

PANAMA¹, panamale, s. f. 1. Impletitura facuta din paie obtinute din frunzele unui palmier care creste in Panama; p. ext. palarie facuta dintr-o astfel de impletitura. 2. Tesatura usoara de bumbac sau de in care imita panamaua (1). – Din fr. panama.

palarie ~i f. 1) Acoperamant pentru cap, format dintr-o calota cu boruri. ~ de paie. ◊ A pocni (sau a plesni) (pe cineva) drept in ~ a-i atinge punctul vulnerabil. 2) Parte componenta a unor obiecte sau a unor plante care are forma unui astfel de acoperamant (aflat pe un suport). ~a ciupercii. ◊ ~a-sarpelui ciuperca foarte otravitoare, avand partea superioara rosie cu pete albe; muscarita. ~ de fier portiune oxidata, aflata la suprafata unui zacamant de metal. [G.-D. palariei] /Orig. nec.

palarie, palarii, s. f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calota de pasla, de paie, de panza etc. (cu boruri). ◊ Expr. (Fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) in palarie = a spune cuiva o vorba intepatoare, a da cuiva o veste neasteptata si neplacuta. 2. P. a**l. Partea superioara, in forma de palarie (1), a unor ciuperci. ♦ Discul fiorii-soarelui, in care sunt infipte semintele. ♦ Abajur. ♦ Capacel de metal de la o lampa cu petrol, cu o deschizatura prin care iese fitilul. 3. Compus: (Bot.) palaria-sarpelui = ciuperca otravitoare cu palaria (2) rosie cu pete albe (Amanita muscaria): palaria-cucului = planta erbacee din familia geraniaceelor, cu flori rosii-brune sau violet-inchis, folosita ca planta medicinala (Geranium phaneum). 4. (Geol.; in sintagma) palarie de fier = zona superficiala oxidata a unui zacamant metalifer. – Et. nec.

chelbe f. (d. chelbas). Eczema, bube care fac sa cada paru. Ce porti, leleo, chelbea´n cap? Daca-i moda, ce sa fac? (ironic la adresa celor ce poarta palarie ild. broboada). V. calina.