regala (pahar de bere, instrument muzical) s. f., g.-d. art. regalei; pl. regale

SONDA s. f. 1. put destinat extragerii unei substante minerale fluide (titei, gaze naturale) sau extragerii de probe de roca. 2. instrument nautic pentru determinarea adancimii apei. 3. dispozitiv pentru luarea de probe dintr-un material. 4. instrument chirurgical pentru explorarea unor cavitati naturale din organism sau pentru drenarea unor plagi. 5. ~ spatiala = racheta spatiala lansata pe directie verticala cu scopul de a explora straturile superioare ale atmosferei terestre; balon- ~ = balon prevazut cu aparate de observatie, care se lanseaza in atmosfera pentru inregistrarea anumitor date meteorologice. 6. pahar de bere inalt si subtire, mai ingust in partea de jos. (< fr. sonde)

sonda (-de), s. f. – 1. Gaura cilindrica in scoarta terestra pentru exploatarea unui zacamint. – 2. Pahar inalt, pahar de bere. Fr. sonde. – Der. sonda, vb. din fr. sonder; sondaj, s. n., din fr. sondage.

bea, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A inghiti un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pana-n fund = a indura un necaz, o durere pana la capat. 2. Intranz. Spec. A consuma bauturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea in sanatatea (sau in cinstea, pentru succesul) cuiva = a sarbatori pe cineva, consumand bauturi alcoolice in cinstea (si pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe bautura. ◊ Expr. A-si bea si camasa = a cheltui totul pe bautura. A-si bea (si) mintile= a bea pana la inconstienta sau pana la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; in expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

A DESERTA desert tranz. pop. (recipiente, spatii etc.) A lipsi de continut prin consumare sau scoatere; a goli. ◊ ~ paharul a bea paharul pana la fund. ~ sacul a spune tot. /Din desert

CUPA¹ s. f. 1. vas de baut, pahar mai mult larg decat inalt, cu picior. ◊ recipient evazat montat pe un picior (pentru fructe etc.). ◊ caliciu. 2. obiect de metal, de cristal etc., care se atribuie ca trofeu castigatorului unei competitii sportive; (p. ext.) intrecerea insasi. 3. piesa metalica de forma unui recipient deschis, care, fixata pe un elevator, serveste la incarcarea de materiale lichide, pulverulente etc. 4. planta cu tulpina foarte scurta si o singura floare, albastra azurie. (< lat. cuppa, fr. coupe)

bea, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A inghiti, a consuma un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pana-n fund = a indura un necaz, o durere pana la capat. (Fam.) Doar n-am baut gaz, se spune ca raspuns negativ la o propunere nepotrivita. 2. Intranz. A consuma bauturi alcoolice. ◊ Expr. A bea in sanatatea (sau in cinstea) cuiva = a inchina cu un pahar de bautura pentru cineva, facandu-i urari. ♦ A cadea in patima betiei. ♦ Tranz. (Fam.) A sarbatori pe cineva (printr-un chef sau printr-o petrecere), a consuma bauturi in cinstea (si pe socoteala) cuiva. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe bautura. ◊ Expr. A-si bea si camasa = a cheltui totul pe bautura. A-si bea si mintile = a bea pana la inconstienta sau pana la nebunie. 4. Tranz. (Pop.) A fuma. Nu mai beau tabac (CAMILAR). – Lat. bibere.

GULER, gulere, s. n. 1. Parte a unor obiecte de imbracaminte care acopera de jur imprejur gatul sau cu care se termina o haina la gat. ◊ Expr. A lua (sau a apuca) (pe cineva) de guler = a) a prinde, a duce etc. (pe cineva) cu forta; b) a cere cuiva socoteala pentru cele facute. ♦ Fasie de panza, de obicei scrobita, care se pune in jurul gatului (la barbati), prinzandu-se (cu butoni, nasturi) de camasa. 2. Spuma care se formeaza la gura paharului de bere. 3. Portiune dintr-o piesa cilindrica, conica etc. cu diametrul mai mare decat restul piesei. – Din magh. galler.

REGALA¹, regale, s. f. (Iesit din uz) pahar de bere mai mic decat tapul; cantitatea de bere din acest pahar. – Din regal².

SANATATE s. f. 1. Stare a unui organism la care functionarea tuturor organelor se face in mod normal si regulat. ◊ Casa de sanatate = sanatoriu; ospiciu. Sanatatea publica = bunastarea sanitara, starea de salubritate a intregii populatii. ◊ Expr. In sanatatea (cuiva sau a ceva) = a) urare facuta cand se bea un pahar in cinstea cuiva sau a ceva; b) pentru a onora pe cineva sau ceva, in cinstea cuiva sau a ceva. Sanatate (buna)! = a) formula de urare la despartire; b) s-a sfarsit, nu mai e nimic de facut; putin imi pasa! atata paguba! 2. Fig. Tarie, robustete. – Lat. sanitas, -atis.

CIDRU s. (pop.) must. (A baut un pahar de ~.)

PROASPAT adj. 1. (reg.) verde. (Peste ~.) 2. cald. (Paine ~.) 3. moale, (reg.) puhav. (Cozonac ~.) 4. v. dulce. 5. rece. (A baut un pahar cu apa ~.) 6. v. neofilit. 7. v. curat. 8. actual, viu. (O amintire mereu ~.)

RECE adj., s. 1. adj. v. friguros. 2. s. v. frig. 3. adj. reavan, racoros, (inv.) racoare. (Aerul cel ~ al noptii.) 4. adj. v. geros. 5. adj. (GEOGR., MET.) polar, (inv.) polaric. (Clima, zona ~.) 6. adj. racit. (Ciorba e ~.) 7. adj. proaspat. (A baut un pahar cu apa ~.) 8. adj. v. uscat. 9. adj. v. mort. 10. (fig.) indiferent, insensibil, nesensibil, pasiv. (Femeie ~.)

BOT ~uri n. 1) Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ◊ A bea la ~ul calului a bea ultimul pahar, in picioare, inainte de plecare. 2) depr. Cavitate a capului omului in care se afla limba si dintii si care serveste ca organ al alimentatiei si al vorbirii; gura. ◊ A pune (pe cineva) cu ~ul pe labe a pune (pe cineva) la punct; a obliga la tacere (pe cineva). A se sterge pe ~ de ceva a fi nevoit sa renunte la ceva de mult ravnit. A se intalni (cu cineva) ~ in ~ a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa in ~ cu cineva a fi in mare prietenie cu cineva. A face ~ a se bosumfla. 3) Partea din fata (ascutita) a unui obiect. ~ul automobilului. ~ul pantofului. /Orig. nec.

A GOLI ~esc tranz. (vase, recipiente, obiecte, spatii) A lipsi de continut prin consumare sau scoatere; a deserta. ◊ ~ paharul a bea tot continutul paharului. /Din gol

SONDA s.f. 1. Put destinat extragerii unei substante minerale fluide (titei, gaze naturale etc.) sau extragerii de probe de roca. 2. Aparat folosit pentru determinarea adancimii marilor sau a apelor curgatoare. 3. Aparat pentru luarea de probe dintr-un material compact sau granular. 4. Instrument tubular folosit pentru explorarea unor cavitati naturale din organism sau pentru drenarea unor plagi. 5. Sonda spatiala = racheta spatiala lansata pe directie verticala cu scopul de a explora straturile superioare ale atmosferei terestre; balon-sonda = balon prevazut cu aparate de observatie, care se lanseaza in atmosfera pentru inregistrarea anumitor date meteorologice. 6. pahar de bere lunguiet si subtire, mai ingust in partea de jos. [< fr. sonde, it. sonda].

halba (halbe), s. f. – pahar de bere cu capacitatea de o jumatate de litru. Germ. Halbe (Borcea 192). Este dublet al lui olba, s. f. (Banat, flacon, sticla).

bot n., pl. uri (cp. cu fr. bout, capat). Gura animalelor si (fam.) a omului impreuna cu buzele: vulpea are botu acutit, stiuca are botu lat, mierla are botu galben. Fam. Sarutare: da-mi un bot, ca nu mai pot! Virf orizontal: botu corabiii (prova), al ghetei. A da (a cadea, a veni) in bot (de osteneala sau alunecind, ca o vita), a cadea in brinci (V. berbeleacu). A te sterge pe bot, a-ti pune pofta’n cui, a-ti margini pofta. La botu calului, in graba, fara sa lasi calu de bot (de friu): a bea un pahar la la botu calului. Cu botu pe labe, linistit, ca cinele dupa ce l-ai batut. A avea puf (pufusor) pe bot (botisor), a fi vinovat, a fi furat, ca vulpea din fabula dupa ce mincase gaina si-i ramasese pe bot niste puf care trada ce facuse. V. tic 1.

cofer (Munt. vest), sofer (Olt.) si sofei (Ban.) n., pl. e (sas. schufel, germ. schaufel, lopata adincata, infl. de cofei. V. sufla). Caus facut din doage legate cu cercuri de lemn si prevazut c´o coada lunga de vre-o doi metri de scos borhotu ferbinte [!] din cazan. Munt. est. Canta, canata, ghium, vas metalic (cu sau fara capac) care contine 6-8 litri si serveste la adus si la tinut apa in casa. Fam. Iron. Stacan (ceasca sau pahar mare): bem cu coferu, c´asa ne e felu (Loc.). Trans. sofei. Cofita. V. si bracaci, donita, galeata, meredeu, mertic, sistar.

BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura (si nasul). ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. (Fam.) A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie, si unde nu trebuie. (Fam.) A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; varf; partea din fata a unui vehicul cu tractiune mecanica. Botul cizmei. Botul automobilului. Botul locomotivei. – Et. nec.

HALBA, halbe, s. f. pahar special pentru bere, avand o capacitate de o jumatate de litru; p. ext. cantitate de bere dintr-un astfel de pahar. – Din germ. Halbe.

TAP, tapi, s. m. 1. Masculul caprei domestice, al caprei negre si al caprioarei. ◊ Tap ispasitor = a) (in Biblie) tap (1) pe care marele preot il incarca la sarbatorirea ispasirii cu toate pacatele neamului lui Israel si care era apoi alungat in desert; b) fig. persoana asupra careia se arunca vina pentru greselile altora. ◊ Expr. A sta ca un tap logodit = a sta teapan, p*****t, aiurit. 2. pahar special de bere, cu toarta, avand capacitatea de 300 ml; continutul unui astfel de pahar. 3. (Art.) Numele unei constelatii in care intra Soarele la solstitiul de iarna. – Cf. alb. cap, cjap, scr. cap.

BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie si unde nu trebuie. A da (cuiva) peste bot = a dojeni aspru pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; capat, varf. Botul cizmei.

ciocnesc v. tr. (bg. cuknuvam, rus. coknuti. V. cioc 1). Izbesc cu ciocu, cu virfu, cu o parte: cocosu l-a ciocnit pe ratoi, hai sa ciocnim oua rosii, sa ciocnim paharele si sa bem. V. refl. Ma izbesc: trenurile, vapoarele, armatele s´au ciocnit intre ele.

GULER ~e n. 1) Portiune a unor obiecte de imbracaminte care inconjura gatul. ◊ A apuca (sau a lua, a insfaca) pe cineva de ~ a) a forta pe cineva sa se supuna; b) a cere cuiva socoteala. 2) Dunga de spuma, formata la suprafata berii turnata intr-un pahar. 3) tehn. Parte inelara la suprafata unei piese, avand diametrul mai mare decat restul acesteia si servind, de obicei, la etansare. /<ung. galler

REGALA² ~e f. inv. 1) pahar inalt (cu capacitatea de 0,25 litri) din care se bea bere. 2) Continutul unui asemenea pahar. /Din regal

ciocni (ciocnesc, ciocnit), vb. – 1. A bate, a izbi. – 2. A bate in usa. – 3. A inchina, a lovi usor paharele inainte de a bea. – 4. A tabari, a navali, a se repezi. – 5. A rezista, a se opune. – Mr. ciucaes, megl. ciucnes. Formatie spontana, plecindu-se de la cioc „zgomot produs de o izbitura”, care prezinta un paralelism perfect cu ciocani. Se considera, totusi (Cihac, II, 55; DAR; Candrea), ca trebuie sa provina din vreo forma sl. ca rus. coknuti, bg. ceknuvam; ceea ce nu pare posibil, daca se ia in consideratie aceeasi posibilitate expresiva, aplicata identic boc(a)ni si poc(a)ni. Der. ciocnas, s. m. (miner care munceste intr-o salina), cf. ciocanas, probabil prin contaminare cu ocnas; ciocneala s. f. (izbitura); ciocnet, s. f. (izbitura); ciocnitura, s. f. (izbitura).

meste (-sc, -scut), vb. A turna in pahar, a da de baut. – Mr. mescu, meastire. Lat. miscēre (Tiktin; REW 6504). Sec. XVII-XVIII, inv. Cf. misca.

braga f., pl. bragi (rus. braga, rut. braha, d. celt. brace, kimrik brag, lat. brace, un fel de griu alb din care se facea bere; fr. brais, vfr. bras, malt; germ. brei, terci. V. Bern. la braga si morky si cp. cu borhot si vilced). Drojdie ramasa dupa ce s’a scos rachiu. Un fel de bautura racoritoare fermentata opaca mucilaginoasa nahutie care se prepara ferbind meiu cu faina. Continutu unui pahar de braga: a bea o braga, doua bragi. – In nord braha, fara pl. – Braga e o bautura foarte gustoasa si igenica si e consumata foarte mult de popor vara. Cu comerciu ei se ocupa foarte mult Bulgarii.

MAZAGRAN s.n. Cafea foarte concentrata, cu adaos de rom sau rachiu, servita cu cuburi de gheata intr-un pahar special, numit mazagran; se bea cu paiul.

cana f., pl. cane si cani (ung. kanna, d. germ. kanne; bg. kana. V. canta). Vas cu toarta, de portelan ori de faianta, de tinut apa pe masa si de turnat in pahare. Ceasca mai mare de baut cafea cu lapte ori ceai. V. borcan.

BRUDERSAFT s.n. Fel de a bea in care doi parteneri isi duc paharele la gura luandu-se de brat, in semn de imprietenire si infratire. [Pl. -turi. / < germ. Bruderschaft].

BRUDERSAFT s. n. fel de a bea in care doi parteneri isi duc paharele la gura luandu-se de brat, in semn de prietenie. (< germ. Bruderschaft)

POCAL ~e n. 1) pahar mare (de metal, de sticla etc.) cu gura larga, din care se bea, mai ales, vin. 2) Continutul unui astfel de pahar. [Pl. si pocaluri] /<germ. Pocal, sb. bocal

beau (vest) si beu (est), beut (Ban. Olt. Trans.) si baut, a bea v. tr. (lat. bibere; it. bere, si bevere, pv. beure, fr. boire, sp. pg. beber. – beau, bei, el bea, ei bea, in nord ii beu; sa beau, sa bei, sa bea, in nord sa beie, band si, la Moxa, beund). Inghit un lichid: a bea apa, vin. Pop. Fumez (ca turc. tutun icmek): a bea tutun. Is betiv: acest om cam bea. Cheltuiesc pe bautura: aqm un leu si vreu sa-l beu (P.P.) Fig. A bea paharu pina’n fund, a suferi o nenorocire pina la capat. A bea in sanatatea cuiva, a inchina un pahar (a ridica un toast) in sanatatea cuiva. Cp. cu iau si vreau.

A bea beau 1. tranz. 1) (un lichid) A consuma, inghitind (pentru a-si potoli setea). ◊ ~ paharul pana la fund a indura un necaz sau o suferinta pana la capat. ~ in sanatatea (sau in cinstea) cuiva a inchina un pahar de bautura in cinstea celui sarbatorit. 2) (bani, avere) A cheltui pana la epuizare. ◊ A-si ~ si mintile a bea pana la inconstienta. 3) pop. : ~ tutun a fuma, tragand fumul in plamani. 2. intranz. A consuma bauturi alcoolice in mod abuziv; a avea patima betiei. /<lat. bibere

pahar ~e n. 1) Vas mic (de sticla, de ceramica, de material plastic etc.), de obicei de forma cilindrica, care serveste pentru baut. 2) Continutul unui asemenea vas. ◊ Cantec de ~ cantec care se canta la masa in timpul unei petreceri. A ridica ~ul a bea; a cinsti. A inchina ~ul a rosti un toast. /<ung. pohar, sb. pehar

SORBI, sorb, vb. IV. Tranz. 1. A bea ceva tragand in gura putin cate putin, cu buzele tuguiate (si cu zgomot). ♦ A bea repede si cu lacomie, dintr-o singura inghititura (golind vasul). ◊ Expr. A sorbi (pe cineva) intr-o lingura (sau intr-un pahar) de apa, se spune: a) cand cineva se uita cu mare dragoste la altcineva; b) cand cineva isi manifesta antipatia fata de altcineva. A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atentie si interes pe cineva. 2. A inghiti. ♦ Fig. A preocupa, a captiva. 3. A trage in piept (cu nesat), a inspira adanc (aer, vant, miresme). – Lat. *sorbire (= sorbere).