LUNDA, podis in Africa (R.D. Congo si Angola), slab valurit, cu inaltimi intre 1.300 si 1.500 m. Climat subecuatorial. Formeaza cumpana de ape intre bazinele fl. Congo (la N), Zambezi si Cunune (la S). Vegetatie de savane si paduri rare. Zacaminte diamantifere si min. de mangan.

BRANISTE, branisti, s. f. 1. padure rara sau parte de padure cu arbori batrani in care este interzisa taierea lemnelor; p. gener. padure. 2. (Inv.) Mosie domneasca folosita ca pasune si faneata. – Din bg. braniste.

JIRISTE, jiristi, s. f. (rar) padure in care predomina fagul; loc (dintr-o padure) cu mult jir. – Jir + suf. -iste.

paduriSTE, paduristi, s. f. (rar) padure (rara). – padure + suf. -iste.

SELBA, selbe, s. f. (rar) padure tanara (si deasa). [Var.: sehelba s. f.] – Cf. lat. silva.

SILVA, silve, s. f. (rar) padure. – Din lat. silva.

BRANISTE ~i f. 1) padure rara (cu copaci batrani), in care este interzisa taierea arborilor; padure (batrana) rezervata pentru pastrare. 2) inv. Pamant mosieresc, rezervat pentru pasune si faneata. [Art. branistea; G.-D. branistii] /<bg. braniste

rar² ~a (~i, ~e) 1) (despre elemente omogene) Care se afla la intervale mai mari sau care sunt mai putin numeroase decat in mod obisnuit. padure rara. ◊ rara-neagra varietate de vita de vie, avand struguri cu boabe mari negre, distantate una de alta. 2) Care este mai putin dens, mai putin compact. 3) Care este putin raspandit, putin frecvent. Frumusete rara. 4) rar Care este de mare valoare; pretios; scump. Piatra rara. Exemplar rar. /<lat. rarus

REDIU ~ri n. rar padure mica si tanara. /Orig. nec.

AMENAJAMENT, amenajamente, s. n. 1. (In expr.) Amenajament silvic = tehnica punerii in valoare si regenerarii padurilor. 2. (rar) Organizare, intocmire rationala. – Fr. amenagement.

PADURAT, -A, padurati, -te, adj. (rar) Impadurit. – padure + suf. -at.

APRINS adj. 1. v. incendiat. 2. (rar) inflacarat. (padure ~.) 3. v. incins.

AMENAJAMENT s.n. 1. Disciplina care are ca obiect amenajarea padurilor. ♦ Lucrare continand descrierile, planurile si dispozitiile privitoare la padurile amenajate. 2. (Rar) Organizare, intocmire rationala. [< fr. amenagement].

SILVESTRU, -A adj. (rar) De padure. [< fr. sylvestre, lat. silvester].

AMENAJAMENT s. n. 1. disciplina care are ca obiect amenajarea padurilor. ◊ lucrare continand descrierile, planurile si dispozitiile privitoare la padurile amenajate. 2. (rar) organizare. 3. (cib.) seria operatiilor de asezare care intr-un program nu contribuie direct la obtinerea solutiei, ci mai curand la buna utilizare a organelor calculatorului. (< fr. amenagement)

CAATINGA (‹ fr.) s. f. padure tropicala rara, in E Pod. Braziliei (America de Sud), caracterizata prin arbori mici si vesnic verzi, prin abundenta de plante tepoase si prin absenta gramineelor.

rarITURA, rarituri, s. f. Loc ramas liber intre obiecte asezate rar. ♦ Loc in padure de unde au fost scosi unii copaci, de unde au fost taiate tufele. ♦ Defect sau uzura a unei tesaturi care are intr-un loc urzeala sau batatura mai rara decat in rest. – rari + suf. -tura.

PORC s. 1. (ZOOL.; Sus scrofa domestica) (pop.) ramator, ratan, (inv.) sfin. 2. (ZOOL.) porc mistret (Sus scrofa) = mistret, porc salbatic, (rar) porc de padure, (inv. si reg.) gligan; porc salbatic v. porc mistret. 3. (IHT.) porc-de-mare v. scorpie-de-mare. 4. (ASTRON.; la pl. art.) (pop.) vierii (pl. art.), scroafa-cu-purcei.

DUMBRAVA ~avi f. 1) padure de stejari. 2) padure tanara si rara. /<sl. donbrava

RARISTE ~i f. 1) padure sau portiune de padure cu copaci rari; raris. 2) rar Loc unde semanaturile sunt rare. /rar + suf. ~iste

rarIS ~uri n. padure sau portiune de padure cu copacii rari; rariste. /rar + suf. ~is

padureA, padurele, s. f. (rar) padurice. – Din padure + suf. -ea.

rarIS, rarisuri, s. n. Loc in padure unde copacii sunt rari. ♦ (La pl.) Ochiuri de apa in mijlocul stufarisului din Delta Dunarii. – rar + suf. -is.

IMpaduriT adj. paduros, (rar) padurat, paduratic, paduret, padurit, silvestru. (Zona ~.)

padure s. (SILV.) codru, (rar) silva, (inv.) padurarie. (Animalele din ~.)

FOLTAN, foltane, s. n. (Reg.) Bucata, petic de pamant, de padure. – Din folt «petic» (rar intrebuintat) + suf. -an.

brehne f. pl. (d. un sing. breahna. Cp. cu rus. brehea, flecareala). Mold. rar. Un monstru de padure.

DESIS, desisuri, s. n. 1. Grup de arbusti, de tufe, de buruieni etc.; p. ext. padure tanara foarte deasa. 2. Fig. (rar) Multime mare, ingramadeala, imbulzeala (de oameni). – Des² + suf. -is.

rarISTE, raristi, s. f. padure sau loc dintr-o padure unde copacii sunt foarte rari; raris. – rar + suf. -iste.

DECOR s. 1. cadru, scena, (rar) scenarie. (~ul reprezinta o padure.) 2. v. podoaba.

NAPRASNICA s. (BOT.) 1. (Geranium robertianum) (rar) piretru, (reg.) inchegatoare, mama-padurii, priboi-capresc. 2. (Chrysanthemum corymbosum) (reg.) ochiul-boului-a-ferigei.

PADUrareSC, -EASCA, paduraresti, adj. (Rar) Care se afla in padure, de padure. – Din padure + suf. -esc (dupa padurar).

padureT, -EATA, padureti, -e, adj. 1. (Despre plante, pomi fructiferi) Care creste in padure sau intr-un loc necultivat; salbatic. ♦ (Despre fructe) Produs de un arbore paduret (1); nealtoit; p. ext. cu gust acru, astringent. ◊ Expr. A se satura (de cineva sau de ceva) ca de mere padurete = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi. 2. (rar; despre animale) Care traieste in padure; salbatic. ♦ Fig. (Despre oameni) Ursuz, retras, salbatic. – padure + suf. -et.

IOV, iovi, s. m. Specie de salcie care creste prin padurile de la munte (Salix capraea). [Var.: (rar) iova, -e s. f.] – Cf. sl. iva.

TEBAIDA ~e f. rar 1) Loc nelocuit de oameni (pustiuri, stanci, paduri) unde se retrag schimnicii si sfintii pentru a se inchina divinitatii. 2) fig. Loc izolat si auster. /<fr. thebaide

SIT, situri, s.n. (Frantuzism rar) Priveliste din natura; peisaj. Dealurile si padurile Husului reproduc ... pitorestile situri de langa Carlsbad. HASDEU, I.V. 131.

PADUrarIT s. n. 1. Ocupatia padurarului, viata de padurar; padurarie¹. 2. (rar) Silvicultura. 3. (Inv.) Impozit platit de proprietarii de padure. – padure + suf. -arit.

SILVA ~e f. rar Intindere mare de teren acoperita cu arbori; padure. /<lat. silva

HOAZIN s. m. pasare arboricola rara din ordinul galinaccelor, de marimea unui fazan, din padurile tropicale ale Amazonului. (< lat. hoazin)

LUMINIS, luminisuri, s. n. 1. Suprafata fara arbori in cuprinsul unei paduri; poiana, colnic. 2. Portiune de cer senin. ♦ Pata de lumina. 3. (rar) Lumina (I 1). – Lumina + suf. -is.

BRESA s.f. 1. Patrundere larga si adanca executata in dispozitivul de aparare al unei armate; spartura in zidul unei cetati etc. 2. (Rar) Spartura intr-un gard, intr-un zid, intr-o padure etc. / < fr. breche].

chici (-uri), s. n. – Tufis, desis, hatis. Sl. kice „crengi” (DAR). Cuvint rar, de la care pare a deriva chichiris, s. n. (Banat, padure, hatis) pe care DAR prefera sa-l puna in legatura cu mag. tekerős „noduros”.

SILVOSTEPA, silvostepe, s. f. Zona de tranzitie intre padure si stepa, in care predomina vegetatia ierboasa si arborii scunzi si rari; antestepa. [Scris si: silvo-stepa] – Silvo- + stepa.

ROSCOAGE s. f. Planta erbacee perena, melifera, inalta de 50-150 cm, cu frunze moi, lanceolate si flori mari, rosii-purpurii, rar albe, in racem terminal (Chamaenerion angustifolium). Foarte abundenta in taieturi de padure. Frunzele tinere si lastarii tineri se pot consuma ca salata. Frunzele si florile au proprietati depurative, hemostatice, astringente, diuretice, dezinfectante, decongestionante. Sin. pana zburatorului, zburatoare.

TEI, (1) tei, s.m., si (2, rar) teie s.n. 1. Arbore cu frunze mari in forma de inima, cu flori albe-galbui melifere, puternic parfumate, intrebuintate in medicina; creste in paduri sau cultivat pe strazi si in parcuri (Tilia platyphyllos) 2. (La sg. cu sens colectiv sau, rar, la pl.) Fibra din scoarta de tei (1), folosita la legat si la fabricat sfori, fringhii, rogojini.

PANDA s. m. mamifer rar, asemanator cu ursul alb, cu pete negre pe urechi si in jurul ochilor, care traieste in padurile din Himalaia si in muntii din China, hranindu-se cu muguri de bambus. (< engl., fr. panda)

TREMURICI, (rar) tremuriciuri, s. n. 1. Tremur. 2. Ciuperca necomestibila, gelatinoasa, tremuratoare, cu spini moi pe fata inferioara, care creste in padurile de brad, pe trunchiurile putrede (Tremellodon gelatinosum). = Tremura + suf. -ici.

LIMPEZIS ~uri n. rar1) Suprafata linistita si limpede a unei ape. 2) Teren fara copaci acoperit cu iarba si flori, in mijlocul unei paduri; luminis; poiana; colnic. 3) (despre cer sau vreme) Stare a cerului limpede; limpezime; seninatate. /a limpezi + suf. ~is

LICURICI s. (ENTOM.; Lampyris noctiluca) (rar) luciola, (pop.) putregai, (reg.) faclies, fanaras, pricolici, scanteiuta, steluta, viermusor, focul-lui-Dumnezeu, gandac-scanteios, gandacel-scanteios, lumina-de-padure, vierme-lucitor.

MARGINE ~i f. 1) Parte extrema a unei suprafete; capat; extrema. ~ea mesei. ◊ A tine (sau a bate) ~ile a se feri de lucru greu; a cauta sa scape de o obligatie. (De) la ~ea lumii (de) foarte departe. Fara (de) ~i foarte mare, imens, nesfarsit. 2) rar Linie care desparte (o tara, o localitate, terenuri etc.). 3) Locul de unde incepe sau unde se termina ceva. ~ea padurii. ~ea marii. ~ea satului. 4) fig. Limita pana la care se poate admite sau concepe ceva. 5) Linie care margineste suprafata unor vase, obiecte; buza. ~ea farfuriei. [G.-D. marginii] /<lat. margo, ~inis

3) afund, a -a v. tr. (d. a 4 si fund ori lat. affundare, it. affondare, vfr. afonder, sp. afondar, pg. afundar. V. cu- si in-fund). rar. Cufund: a afunda o corabie V. refl. Ma cufund: ratele se afundau in balta. Ma infund: hotii s' au afundat in padure. Fig. Ma adincesc: a te afunda in cugetari.

SCROFULARIACEE (‹ fr.) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee, rar arbori sau arbusti, cu flori hermafrodite, solitare sau in inflorescente, si fructe in general capsule (Scrophulariaceae). Unele sunt semiparazite (sor-cu-frate), altele parazite (muma-padurii). Importante ca plante ornamentale (gura-leului) sau medicinale (degetarul, lumanarica).

A INFATISA ~ez tranz. 1) A face sa se infatiseze. 2) (obiecte) A pune in fata; a prezenta; a arata. 3) (realitatea in arta) A reda prin mijloace artistice; a reprezenta; a oglindi; a reda. Tabloul ~eaza un rasarit de soare. 4) rar (insotit de un pronume in dativ) A plasmui in minte; a-si inchipui; a-si imagina. 5) A reda prin forma sa concreta; a reprezenta. Decorul ~eaza o padure. 6) A exprima prin sine ca exponent; a reprezenta. ~ republica. /in + fatis

ASCUNDE vb. 1. a (se) dosi, a (se) mistui, (rar) a (se) tainui, (pop.) a (se) piti, a (se) pitula, (reg.) a (se) matrasi, a (se) mitosi, (prin Maram.) a (se) scuti, (inv.) a (se) supune. (S-a ~ in padure.) 2. a se baga. (S-a ~ sub pat.) 3. a dosi, a pune. (Spune-mi imediat unde ai ~ banii!) 4. v. feri. 5. v. acoperi. 6. a masca, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 7. a (se) disimula, a tainui, (fig.) a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) masca. (~ adevarul.) 8. a masca, a tainui, (inv. si reg.) a tagadui, (inv.) a retacea, (fig.) a acoperi. (Isi ~ ignoranta.) 9. a tainui, (fig.) a inabusi. (Si-a ~ durerea.)

colnic n., pl. e (bg. kolnik, sirb. kolnik, drum de tara, drum de care, d. kola, car, ca lat. carraria, carare, d. carrum, car. Capidan, Dac. 2, 813). Vechi. Azi rar. Drum de munte ori de deal: s´au deschis colnic catra viata cereasca (Dos. V. S. 203, 2), sarpe in cale si aspida in colnic (Palia, la Cip.). Suc. (Sez. 31, 138). Carare pin [!] padure: a plecat apoi pe un colnic anevoios pina ce a iesit din padure (V. hatas). Azi. Deal mai mic: pe cel deal, pe cel colnic trece-o fata si-un voinic (P. P.) trecu dealuri, vai, colnice, strabatu paduri intunecate (Isp.). Gradinile si livezile le avea pe colnicele Laposului (Od.). – In est si colnic, deal. V. holm, momic, popic.

VULPE, vulpi, s. f. I. 1. Mamifer carnivor salbatic, de marimea unui caine, cu blana roscata, cu coada lunga si stufoasa, cu urechile ascutite si cu botul ingust; vulpoaica (Vulpes vulpes). ◊ Vulpe argintie = specie de vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ◊ Expr. A avea ochi de vulpe = a avea cautatura vicleana. A tocmi vulpea din padure = a negocia un lucru pe care nu-l ai (la indemana). ♦ Blana acestui animal. 2. Fig. Persoana vicleana, sireata. II. 1. (Reg.) Dar in bani sau in vin pe care, dupa datina de la nunti, mirele, daca este din alt sat, este obligat sa-l dea flacailor din satul miresei. 2. Soi de strugure cu ciorchinele lung, cu boabele rare, dulci, de culoare rosiatica. 3. Ferestruica in acoperisul caselor taranesti, prin care iese fumul din pod. 4. Compuse: (Iht.) vulpe-de-mare = vatos; (Zool.) vulpea-desertului = fenec. [Var.: hulpe s. f.] – Din lat. vulpes.

SALBATIC adj., adv. 1. adj. (rar) paduret. (Animale ~e si animale domestice.) 2. adj. v. nedomesticit. 3. adj. v. focos. 4. adj. v. barbar. 5. adj. v. primitiv. 6. adj. v. necivilizat. 7. adj., adv. v. rau. 8. adj. v. impetuos. 9. adj. v. bestial. 10. adj. barbar, crud, feroce, inuman, nemilos, neomenos, (inv.) varvaresc, (fig.) dur. (Un procedeu ~.) 11. adj. v. cumplit. 12. adj. v. fricos. 13. adj. (BOT.) paduret, (pop.) mistret, mistricit. (Par ~.) 14. adj. (pop.) paduret, (inv. si reg.) paduratic, paduresc. (Fruct ~.) 15. adj. v. natural. 16. adj. v. pustiu.

STREASINA, stresini, s. f. Prelungire a acoperisului unei constructii in afara zidurilor, care apara peretii si fundatiile de ploaie. ◊ Expr. A(-si) pune mana (sau palma) streasina (la ochi sau, rar, ochilor, la frunte) sau a duce mana streasina (la ochi), a se uita, a sta etc. cu mana streasina (la sau pe ochi, deasupra ochilor) = a(-si) pune, a duce etc. palma la frunte, deasupra ochilor, pentru a se apara de soare cand priveste sau pentru a vedea mai bine. ♦ Jgheab de scurgere a apelor de ploaie, montat la marginea acoperisului caselor. ♦ Acoperis (de sindrila) inclinat, cu care se acopera la tara unele garduri sau porti. ♦ Partea iesita mai in afara la o claie sau la o sira, pe care se scurge apa de ploaie. ♦ Ramurile copacilor din marginea unei paduri; terenul din marginea unei paduri. ♦ Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). [Var.: (reg.) strasina, stresina s. f.] – Cf. sl. streha.