ANAHUAC, podis in Mexicul central, intre culmile muntoase Sierra Madre Occidental si Oriental. Alt. med.: 1.150 m (in N) si 2.750 m (in S). Alcatuit din sisturi cristaline, gresii, calcare si lave vulcanice. Vegetatie de paduri tropicale, care trec spre paduri de conifere. Centru al civilizatiei aztece, include si zona orasului Ciudad de Mexico.

LAPONIA (in finlandeza LAPPI, in norvegiana LAPLAND) si in suedeza LAPPLAND), regiune in extremitatea de N a Europei, extinsa in N Pen. Scandinave si in V pen. Kola, pe terit. Norvegiei, Suediei, Finlandei si Federatiei Ruse, situata in cea mai mare parte dincolo de Cercul Polar. Supr.: c. 388,5 mii km². Relief de podis, cu roci dure, slefuit de eroziunea glaciara, mai fragmentat in V. Clima arctica. Numeroase lacuri si mlastini. Vegetatie predominant de tundra, iar in S paduri de conifere. Expl. de min. de fier, nichel, cupru, apatit. Cresterea renilor; expl. forestiere; vanatoare si pescuit. Orase pr.: Narvik, Riksgransen, Lom, Mo (Norvegia), Kiruna, Gallivare, Asele (Suedia), Muonio, Utjjoki, Lokka (Finlanda), Murmansk, Kola, Moncegorsk (Federatia Rusa).

CAMBISOL s. n. Clasa de soluri, in sistemul international F.A.O., care se formeaza in urma proceselor complexe de alterare fizico-chimice si biogene din orizontul A si acumularea materialului rezultat in orizontul B, iluvial, care isi schimba astfel compozitia si culoarea. Corespunde aproximativ solurilor brune acide de paduri conifere.

TIGAI, tigai, s. m. Specie de gandac mare, negru cu pete galbene, care traieste prin padurile de conifere (Hylobius abietis). – Et. nec.

ZBARCIOG, zbarciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu palaria zbarcita, bruna-negricioasa sau cenusie-roscata (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbarciog = manifestand neplacere, dispret etc. ◊ Compus: zbarciogi-grasi = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din padurile de conifere, cu palaria zbarcita, carnoasa si umflata, bruna-roscata, negricioasa sau alba-galbuie (Gyromitra). – Cf. scr. smrcak (dupa zbarci¹).

SICOFANT², sicofanti, s. m. Insecta de culoare verde-aurie, cu miros de mosc, care traieste in padurile de conifere si stejari din Europa sudica si centrala (Calosoma sycophanta). – Din lat. sycophanta.

TAIGA, taigale, s. f. padure formata in special din conifere, care acopera o regiune mlastinoasa intinsa din Siberia si din partea europeana a Rusiei; p. ext. nume dat subzonei padurilor de conifere din nordul zonei temperate a emisferei boreale. – Din rus. taiga. Cf. fr. taiga.

RASINOS, -OASA, rasinosi, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Despre arbori) Care contine, care produce rasina. 2. S. f. pl. Denumire generica data unor arbori sau arbusti ale caror organe contin rasina si care formeaza singuri sau in asociatii paduri intinse; conifere. 3. Adj. Care are aspectul si proprietatile rasinii; lipicios, cleios. – Rasina + suf. -os.

SICOFANT ~ti m. Gandac de talie medie, verde-auriu, cu miros de mosc, raspandit in padurile de conifere si de stejar. /<lat. sycophanta

SICOFANT² s.m. Insecta cu miros de mosc, de culoare verde-aurie, care traieste in padurile de conifere si stejari din sudul si centrul Europei. [< lat. sycophanta].

SICOFANT² s. m. insecta cu miros de mosc, verde-aurie, in padurile de conifere si stejari din sudul si centrul Europei. (< lat. sycophanta)

SILVOTUNDRA s. f. formatie vegetala la limita dintre padurile de conifere si tundra. (< silvo- + tundra)

BABIA GORA (ceh. BABIA HORA), cel mai inalt virf din masivul Beskizii de Vest (Carpati), la frontiera Poloniei cu Ceho-Slovacia. Alt.: 1.725 m. paduri de conifere. Relief glaciar. Fauna montana. Parc national, rezervatie a biosferei.

BIGHORN [bighɔrn], culme muntoasa granitica in V S.U.A. (Wyoming si Montana), in M-tii Stincosi. Lungime: 193 km; latime: 40-80 km; alt. max.: 4.015 m (Cloud Peak). paduri de conifere. Vegetatie de stepa alpina. Mici ghetari. Turism.

BRUMARITA (‹ bruma) s. f. Gen de pasari sedentare mici, din ordinul paseriformelor, asemanatoare cu vrabia, dar cu cioc mai subtire (Prunella). In Romania se cunosc doua specii: b. de stinca (P. collaris) ce traieste in Carpati si b. de padure (P. modullaris) raspindita in padurile de conifere.

COASTEI (COAST MOUNTAINS), Muntii ~, lant muntos in Canada si S.U.A., in lungul coastei Oc. Pacific. Alcatuiti din granite si puternic tectonizati. Lungime: c. 1.700 m. Alt. max.: 4.042 m (vf. Waddington). paduri de conifere. Mici ghetari.

SCANDINAVIA, Peninsula Scandinava, peninsula in NV Europei, intre Marea Baltica, Marea Nordului, Marea Norvegiei si Oc. Arctic. Delimitata de uscat printr-o linie care uneste G. Botnic cu M. Barents; 749,8 mii km² (cea mai mare peninsula a Europei). Tarmurile de V si de N sunt inalte, abrupte, crestate de numeroase fiorduri, iar cele de S si de E sunt joase. Partea de V este ocupata de Alpii Scandinavici (alt. max. vf. Glittertind, 2.481 m), care se intind paralel cu tarmul. In S se afla o campie si pod. Smaland. Urme bine pastrare ale glaciatiei cuaternare. Clima subpolara in N, umeda si moderata in V, si temperata in rest, cu caractere continentale in E. Retea hidrografica bogata cu rauri scurte, dar cu debit bogat si cadere mare. Numeroase lacuri tectonice si glaciare. Ghetari in zona inalta. paduri de conifere, in SV in amestec cu foioase; in N (Laponia) vegetatie de tundra. In S. se afla Suedia, Norvegia si o parte din Finlanda.

SAREK, parc national in NNV Suediei, in muntii cu acelasi nume, declarat in anul 1909; 1.931 km² (unul dintre cele mai mari din Europa de V). Include varfuri inalte (cel mai inalt este sarek, 2.089 m, al doilea varf din Suedia, dupa Kebne care are 2.123 m alt.), vai adanci, platouri intinse si ghetari. Vegetatie de tundra si padure de conifere; ursi, lupi, rasi.

TAIGA ~le f. 1) Regiune intinsa acoperita cu paduri dese de conifere. 2) Vegetatie proprie acestei regiuni. [Art. taigaua; G.-D. taigalei; Sil. tai-] /<rus. taiga

CETINIS, cetinisuri, s. n. padure tanara, desis de conifere. – Cetina + suf. -is.

RAMURELE (‹ ramura) s. f. pl. Ciuperca comestibila, inalta de 7-15 cm, cu fructificatii carnoase, ramificate coraliform avand aspectul unei conopide (Ramaria botrytis). De culoare alba sau galbuie, cu extremitatile ramurilor roz, rosii sau purpurii, creste in paduri de foioase sau conifere izolata sau formand grupuri numeroase in jurul arborilor.

TAIGA s.f. padure formata in special din conifere, care acopera o regiune intinsa in nordul Europei si al Asiei. [Pron. tai-ga, gen. -alei. / < rus. taiga, cf. fr. taiga].

BIALOWIEZA [biauovieza], parc national in NE Poloniei, in cursul superior Narew. Supr.: 5.069 ha. Creat in 1921 (reorganizat in 1947). padure de tip est-european (conifere si foioase) ce constituie principalul habitat al bizonului european (Bison bonassus).

conifere s. pl. (BOT.) rasinoase (pl.). (paduri de ~.)

ALUNAR ~i m. 1) Pasare sedentara de munte, cu cioc putin incovoiat spre varf, cu coada lunga si cu pene negre, care se hraneste cu alune, ghinda, seminte de conifere si insecte; gaita-de-munte. 2) Specie de soareci de padure care se hranesc cu alune. /aluna + suf. ~ar

sihla, sihle, s.f. (reg.) 1. padure deasa de copaci tineri; hatis. 2. numele mai multor specii de conifere: brad, molid, pin. 3. (in forma: silha) trunchi de copac. 4. (in forma: silha) nume de planta; coada-calului.

conifer (‹ fr., lat. conifer, din conus „con” + fero „a purta”) s. n. (La pl.) Ordin de plante lemnoase cu canale secretoare de rasina, frunze aciculare sau solzoase, in general persistente, flori unisexuate dispuse in conuri si seminte aripate; constituie etajul superior al padurilor din muntii Romaniei, avind importanta in industria lemnului, in constructii etc.; (si la sg.) arbore sau arbust din acest ordin (ex. bradul). Sin. rasinos.