DESIS, desisuri, s. n. 1. Grup de arbusti, de tufe, de buruieni etc.; p. ext. padure tanara foarte deasa. 2. Fig. (Rar) Multime mare, ingramadeala, imbulzeala (de oameni). – Des² + suf. -is.

MLADA, mlazi, s. f. 1. Mladita (1). 2. (Colectiv) Vegetatie arborescenta; lastaris; desis; padure tanara si deasa. – Din sl. mladu bg. mlada.

pahuiste s.f. (reg.) padure tanara cu copaci drepti si inalti; desis, mlada.

pahui¹, pahui, s.m. (reg.) 1. padure tanara, desis, mlada. 2. copacel, arbust, puiet; copac, fag. 3. om inalt si bine facut. 4. molid. 5. canepa de toamna; haldan. 6. loc unde se adapostesc gainile noaptea.

palant, palanturi, s.n. (reg.) 1. rasad. 2. padure tanara, semanata de curand. 3. vie tanara. 4. gard, imprejmuire.

saditura, sadituri, s.f. (inv.) 1. plantatie; padure tanara, sadita de curand. 2. material saditor; puieti.

sturichis, sturichisuri, s.n. (reg.) padure tanara si deasa, alcatuita, din mai multe specii de arbori; tufis, tufaris.

tarsete s.n. (reg.) padure tanara si deasa.

vlastaris s.n. (pop.) padure tanara, desis, tufaris.

CETINIS, cetinisuri, s. n. padure tanara, desis de conifere. – Cetina + suf. -is.

DUMBRAVA, dumbravi, s. f. padure tanara si nu prea deasa. ♦ Padure de stejar. – Din sl. donbravĩnu.

TANAR, -A, tineri, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana, p. gener. fiinta) care este, ca varsta, intre copilarie si maturitate, care nu este inca matura. ◊ Loc. adv. De tanar = din frageda varsta, de timpuriu. 2. Adj. Care apartine sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns inca la maturitate. 3. Adj. Care a fost plantat sau a rasarit de putina vreme, care n-a ajuns inca la maturitate; care este format din asemenea plante. padure tanara. – Lat. *tenerus (= tener).

SELBA, selbe, s. f. (Rar) padure tanara (si deasa). [Var.: sehelba s. f.] – Cf. lat. silva.

DESIS ~uri n. 1) Loc acoperit cu multi arbusti, tufari si ierburi; desime. 2) padure tanara si deasa. /des + suf. ~is

DUMBRAVA ~avi f. 1) Padure de stejari. 2) padure tanara si rara. /<sl. donbrava

HUCEAG ~uri n. pop. padure tanara si deasa; crang. /<ucr. hustak

MLADA mlazi f. 1) Ramura tanara, subtire si flexibila care creste din radacina sau tulpina unei plante lemnoase; mladita; vlastar; lastar. 2) padure tanara si deasa. /<sl. mladu, bulg. mladia

CETINIS, cetinisuri, s. n. padure tanara, desis (de brad sau de molid). – Din cetina + suf. -is.

HUCEAG, huceaguri, s. n. (Reg.) padure mica, tanara si deasa; tufis, crang, huci. – Din ucr. huscak.

HUCI, huciuri, s. n. (Reg.) padure mica, tanara si deasa; tufis, crang, huceag. ◊ Expr. A umbla huci-marginea = a umbla fara rost, fara tinta. – Din ucr. husca „desis”.

ROSCOAGE s. f. Planta erbacee perena, melifera, inalta de 50-150 cm, cu frunze moi, lanceolate si flori mari, rosii-purpurii, rar albe, in racem terminal (Chamaenerion angustifolium). Foarte abundenta in taieturi de padure. Frunzele tinere si lastarii tineri se pot consuma ca salata. Frunzele si florile au proprietati depurative, hemostatice, astringente, diuretice, dezinfectante, decongestionante. Sin. pana zburatorului, zburatoare.

REDIU, rediuri, s. n. (Reg.) padure mica si tanara. [Var.: radiu s. n.] – Et. nec.

NIMFA¹ ~e f. 1) (in mitologia greaca) Zeita ocrotitoare a apelor, muntilor si a padurilor. 2) fig. Femeie tanara, frumoasa si gratioasa; naiada. /<fr. nymphe, lat. nympha

REDIU ~ri n. rar padure mica si tanara. /Orig. nec.

SIHLA, sihle, s. f. padure deasa de copaci tineri; hatis. [Var.: silha, tahla s. f.] – Din sl. suhlĩ.

salha s.f. (reg.) 1. padure deasa de copaci tineri; hatis. 2. brad alb; padure de brad; sihla.

sihla, sihle, s.f. (reg.) 1. padure deasa de copaci tineri; hatis. 2. numele mai multor specii de conifere: brad, molid, pin. 3. (in forma: silha) trunchi de copac. 4. (in forma: silha) nume de planta; coada-calului.

LASTAR, lastari, s. m. (Adesea fig.) Ramura tanara care se dezvolta din radacina sau tulpina unei plante lemnoase. ♦ (La pl.) Copacei tineri, crescuti dupa taierea unei paduri (din cioturile ramase). [Pl. si: (n.) lastare] – Din bg. lastar.

HATIS, hatisuri, s. n. Loc plin cu maracini, cu arbusti spinosi etc., desis greu de strabatut; padure mica foarte deasa, cu multi lastari tineri si arbusti; sihla. ♦ Carare prin padurile de munte. – Et. nec.

SIHLA ~e f. padure mica, deasa, cu multi lastari tineri si arbusti; hatis. [G.-D. sihlei; Sil. si-hla] /cf. lat. silva

LASTAR ~i m. 1) Ramura tanara care creste din radacina sau din tulpina unei plante lemnoase; mlada; vlastar. 2) la pl. Copacei tineri, crescuti pe locul unde a fost taiata padurea. /<bulg. lastar

LASTARIS ~uri n. 1) Desis de lastari. 2) Padurice tanara crescuta pe locul unde a fost taiata o padure. /lastar + suf. ~is

RUSALCA, rusalce, s. f. Duh al raurilor, lacurilor, padurilor si campiilor, inchipuit in mitologia slava ca o fata tanara imbracata in alb, care atrage pe tineri in fundul apelor, inecandu-i. – Din sl. rusalka.

FATA fete f. 1) Persoana de s*x feminin de la nastere pana la casatorie; duduie; domnisoara. ◊ ~ mare a) fecioara; b) fata buna de maritat. ~ batrana (sau trecuta, statuta) fata ramasa nemaritata. ~ in casa fata tanara angajata in trecut pentru treburi gospodaresti. Parul-fetei planta de padure, ce creste prin crapaturile stancilor. Rusinea-fetei planta cu tulpina paroasa, cu flori albe sau trandafirii, dispune in umbela, in centrul careia se afla cate o floricica de culoare rosie-inchisa. Fata-cu-cobilita denumire populara a constelatiei Orion. 2) pop. tanara casta. 3) Persoana de s*x feminin privita in raport cu parintii sai; fiica. ◊ Fata mamei se spune despre o fata alintata. [G.-D. fetei] /<lat. feta

RASCOV (cf. ucr. ryzok, ryzka) s. m. Ciuperca comestibila, de culoare portocalie-caramizie si cu picior galben-portocaliu (Lactarius deliciosus). Palaria, masurand 5-15 cm in diametru, este convexa la ciupercile tinere, capatand apoi forma de palnie. Secreta latex rosu-portocaliu cu gust dulce; creste in padurile de brad si de fag si in pajisti.

Cyrene, una dintre nimfe, fiica lui Hypseus, regele lapitilor. Priceputa in ale vinatorii, Cyrene traia in paduri, in salbaticie. Intr-o zi, pe cind se lupta cu un leu, Apollo a vazut-o si, plin de admiratie pentru curajul tinerei, s-a indragostit de ea. El a luat-o cu sine in Africa, in tinutul Libyei, unde Cyrene i-a daruit un fiu, Aristaeus (v. si Aristaeus).