LITARGA s. v. oxid de plumb.

MINIU s. v. oxid de plumb.

OXID s. (CHIM.) oxid de aluminiu = alumina; oxid de calciu = calce, var nestins; oxid de cupru = cuproxid; oxid de etilena = etilenoxid; oxid de magneziu = magnezie; oxid de plumb = litarga, miniu; oxid de zinc = tincvais, alb de zinc, (inv.) tutea.

LITARGA s. f. oxid de plumb cristalizat, obtinut prin trecerea unui curent de aer peste plumb topit. (< fr. litharge)

MINIU s. n. oxid de plumb, de culoare rosie-portocalie, insolubil in apa, folosit in vopsitorie. (< fr., lat. minium)

SEMICRISTAL s. n. cristal de calitate inferioara; sticla compusa din silice, oxid de plumb, barita, var si soda. (< fr. semi-cristal)

MASICOT s. n. oxid de plumb galben, intrebuintat la obtinerea unor smalturi in industria ceramica, chimica etc. – Din fr. massicot.

MINIU s. n. oxid de plumb, de culoare rosie-portocalie, insolubil in apa, folosit la vopselarie. – Din lat., fr. minium.

LITARGA s. f. oxid de plumb cristalizat, obtinut prin trecerea unui curent de aer peste plumb topit, intrebuintat in vopsitorie, industria petrolului etc. – Din fr. litharge.

MASICOT n. oxid de plumb, folosit in industria colorantilor. /<fr. massicot

MINIU n. oxid de plumb, de culoare rosie-portocalie, insolubil in apa, intrebuintat la prepararea vopselelor ce apara metalul de coroziune. /<lat., fr. minium

MINIU s.n. oxid de plumb, de culoare rosie, intrebuintat mai ales in vopselarie. [Pron. -niu, var. minium s.n. / < fr., lat. minium, germ. Minium].

LITARGA s.f. oxid de plumb. [< fr. litharge, cf. gr. lithos – piatra, argyros – argint].

MASICOT s.n. oxid de plumb, de culoare galbena. [< fr. massicot, cf. it. marzacotto].

ALB¹ s. n. 1. Culoare alba. ◊ Expr. Negru pe alb, serveste ca asigurare ca cele spuse sunt adevarate, sigure; in scris. A semna in alb = a iscali un act inainte de a fi completat; fig. a acorda cuiva incredere deplina. 2. Obiect, substanta etc. de culoare alba. ♦ Albul ochiului = sclerotica. Alb de plumb = ceruza. Alb de zinc = oxid de zinc (folosit in vopsitorie). – Lat. albus.

ALB adj., s. 1. adj. (poetic) dalb. (Cal cu coama ~.) 2. adj. coliliu. (Om cu parul ~.) 3. s. (CHIM.) alb de balena v. s********t; alb de barita v. sulfat de bariu; alb de plumb = ceruza, (inv.) stiubeci; alb de titan v. bioxid de titan; alb de zinc v. oxid de zinc. 4. s. (ZOOL.) albul-mijlociu = york mijlociu. 5. adj. gol, nescris. (Rand ~ pe o foaie scrisa.)

MOLIBDEN (‹ fr. {i}; {s} lat. molybdaenum „bucata de plumb”) s. n. Element chimic (Mo; nr. at. 42, m. at. 95,94, gr. sp. 10,2, p. t. 2.620ºC); metal alb-cenusiu, lucios. Se gaseste in natura sub forma de sulfura (molibdenit) si de molibdati. Formeaza combinatii stabile in treapta de valenta 6. Se obtine in cuptorul electric, prin prajirea sulfurii si reducerea oxidului format. Este intrebuintat la fabricarea unor oteluri speciale. A fost descoperit (1778) de C.W. Schelle si izolat (1782) de P.J. Hjelm, iar metalul pur a fost obtinut de J.J. Berzelius.