Rezultate din textul definițiilor
ALBASTRIRE, albastriri, s. f. Actiunea de a (se) albastri. ♦ Tratament chimic prin care piesele de otel se acopera cu un strat (albastru) de oxid de fier, care le protejeaza contra coroziunii. – V. albastri.
BRONZIT s. n. Varietate de piroxen si oxid de fier, avand culoarea bruna-galbuie, asemanatoare cu a bronzului. – Din fr. bronzit.
HELIODOR s. n. Varietate galbena, transparenta de beril, care contine putin oxid de fier si este o piatra pretioasa. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliodore.
LIMONIT s. n. Minereu de fier cristalizat sau amorf, de culoare galbena-bruna sau roscata pana la negru, alcatuit din oxid de fier hidratat, argila si putin fosfor. – Din fr. limonite.
RUJ, (1) rujuri, s. n. 1. Produs cosmetic cu diferite nuante de rosu, folosit pentru a colora buzele; rosu de buze. 2. Pasta compusa din oxid de fier si oxid de crom incorporate intr-un liant, folosita in tehnica dentara. – Din fr. rouge.
LIMONIT n. Minereu de fier de culoare galbena-bruna sau roscata, compus din oxid de fier, argila si fosfor. /<fr. limonite
SANGUINA ~e f. 1) Mineral care contine oxid de fier natural. 2) Creion cu mina rosie-inchisa, facuta din acest mineral. 3) Desen executat cu un asemenea creion. 4) Litografie care imita un asemenea desen. [Sil. san-gu-i-] /< fr. sanguine
BRONZIT s.n. Varietate de piroxen si oxid de fier, de culoare bruna-galbuie, asemanatoare cu a bronzului. [Cf. fr. bronzit, germ. Bronzit].
LIMONIT s.n. Minereu de fier compus din oxid de fier hidratat, argila si fosfor. [< fr. limonite].
PISOLIT s.n. 1. Graunte de carbonat de calciu sau de oxid de fier de marimea unui bob de mazare. 2. Roca de calcar formata din pisolite (1). [< fr. pisolithe, cf. gr. pisos – mazare, lithos – piatra].
RUJ s.n. 1. Pasta de culoare rosie, folosita pentru colorarea buzelor si a fetei. 2. Pasta din oxid de fier si de crom incorporata intr-un liant, folosita in tehnica dentara. [< fr. rouge].
TERMIT s.n. Amestec de pulbere de aluminiu si oxid de fier, care dezvolta prin ardere o temperatura ridicata. [< fr. thermite].
BRONZIT s. n. varietate de piroxen si oxid de fier, brun-galbui. (< fr. bronzit)
PISOLIT s. n. 1. graunte de carbonat de calciu sau de oxid de fier de marimea unui bob de mazare. 2. roca din pisolite (1). (< fr. pisolithe)
POMPEIAN, -A adj. din Pompei. ◊ (arte) in stilul frescelor din Pompei. ♦ rosu ~ = pigment rosu si mijloc de lustruire din oxid de fier; rosu venetian. (< fr. pompeien)
RUJ s. n. 1. preparat cosmetic, in general de culoare rosie, pentru colorarea buzelor. 2. pasta din oxid de fier si de crom incorporata intr-un liant, in tehnica dentara. (< fr. rouge)
SIDEROZA s. f. 1. siderit (1). 2. pneumoconioza produsa prin inhalarea pulberilor continand oxid de fier. (< fr. siderose)
ARSURA, arsuri, s. f. 1. Faptul de a arde; fig. faptul de a produce o senzatie dureroasa, usturatoare. 2. Rana produsa de foc, de caldura etc. ♦ Parte a unui obiect atinsa sau stricata de actiunea focului sau a unei substante corosive; stricaciune produsa pe un obiect de actiunea focului sau a unei substante corosive. 3. Senzatie usturatoare pricinuita de o boala, de sete etc. 4. Loc unde a ars o padure. 5. Strat de oxid negru de fier, produs in timpul laminarii la cald, al forjarii sau al tratamentului termic al unui otel. ♦ Solzi de oxid de fier, detasati la laminarea sau forjarea otelului. – Lat. arsura.
CALCEDONIE (dupa fr. {i}; {s} lat. chalcedonius „din Calcedonia”) s. f. Varietate criptocristalina anhidra, de cuart, cu structura fibroasa, formata prin depunere din solutii coloidale concentrate sau rezultata din deshidratarea si recristalizarea gelurilor de silice (opal). Contine incluziuni de oxid de fier, carbonat de calciu, rutil, are luciu de ceara; prezinta urmatoarele varietati: safirin, serdolic, plasma, crizopraz si heliotrop. Apare si sub forma de cremene in calcare. Utilizata ca piatra semipretioasa, in mecanica de precizie si ca material abraziv.
CHAMOSIT (localit. Chamoison) s. n. Mineral din grupul cloritelor, care contine 42% oxid de fier. Are culoare verde pina la neagra, luciu mat si se formeaza in mediile sarace in oxigen, in zonele litorale ale marilor.
GLEIZARE, gleizari, s. f. Proces de reducere a oxizilor de fier din sol in conditii de anaerobioza, create de un exces de umiditate. [Pr.: gle-i-] – Dupa fr. gleiser.
FERITA, ferite, s. f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, avand proprietati magnetice superioare si conductibilitate electrica redusa. – Din fr. ferrite.
FEROS, -OASA, ferosi, -oase, adj. (Despre substante) Care are in compozitia sa fier bivalent. oxid feros. ♦ (Despre materiale) Care contine fier. – Din fr. ferreux.
FERUGINOS, -OASA, feruginosi, -oase, adj. Care contine oxizi de fier. Apa feruginoasa. – Din fr. ferrugineux.
FERITA ~e f. Compus al unor metale cu oxizi de fier, avand proprietati magnetice si conductibilitate electrica inalta, intrebuintat, mai ales, in tehnica. /<fr. ferrite
FERUGINOS ~oasa (~osi, ~oase) (despre minerale, ape etc.) Care contine oxizi de fier. /<fr. ferrugineux
HARDPAN ~e n. Strat format din oxizi de fier care se precipita si pe care nu-l pot strabate radacinile plantelor. /<engl. hard pan
MOLIBDIT s.n. Mineral format din oxizi de fier si molibden. [< fr. molybdite].
FERUGINOS, -OASA adj. (Chim.) Care contine oxizi de fier. [< fr. ferrugineux].
GLEI s.n. (Geol.) Strat al solului de culoare cenusie sau vanata-verzuie, bogat in forme reduse ale oxizilor de fier. [Cf. fr. glaise].
GLEIZARE s.f. Proces de reducere a oxizilor de fier din sol, sub influenta umiditatii., in conditii de anaerobioza. [< glei + -iza, cf. fr. glaiser].
SANGUINA s.f. 1. oxid de fier de culoare rosie, intrebuintat la fabricarea creioanelor colorate. 2. Desen facut cu un astfel de creion. ♦ Litografie imitand desenul facut cu sanguina (1). [Pron. -gu-i-na. / < fr. sanguine, cf. lat. sanguis – sange].
FEROS, -OASA adj. (despre compusi, minereuri) care contine fier bivalent. ♦ oxid ~ = compus al fierului bivalent cu oxigenul. (< fr. ferreux)
FERUGINOS, -OASA adj. care contine oxizi de fier. (< fr. ferrugineux)
GLEI s. n. strat al solului de culoare cenusie sau vanata-verzuie, bogat in forme reduse ale oxizilor de fier. (< engl. gley)
GLEIZARE s. f. proces de reducere a oxizilor de fier din sol, sub influenta umiditatii, in conditii de anaerobioza. (dupa fr. glaiser)
MOLIBDIT s. n. mineral format din oxizi de fier si molibden. (< germ. Molybdit)
AVENTURIN (‹ fr. {i}) s. n. Varietate de cuart galben, rosu sau brun, cu irizatii datorate incluziunilor de mica si de oxizi de fier. 2. Varietate de plagioclaz acid cu reflexe aurii scinteietoare, datorate incluziunilor de solzi de oligist. Este utilizat ca piatra semipretioasa.
BOBOVINA s. f. Concretiune sferica mica, neagra, compusa din oxizi de fier si mangan, intilnita in solurile expuse periodic unor umeziri excesive.
JASP (‹ fr.) s. n. Varietate de calcedonie sau de opal, ce contine pigmenti de oxizi de fier, care ii confera diferite culori: rosu, galben, brun, verde sau negru. Se deosebesc: j.-opal (varietate feruginoasa de opal), j.-rubanat (in tufurile porfirice silicioase) si j.-portelan (in argile, la contactul cu magmele intruzive in curs de consolidare). Folosit ca piatra semipretioasa.
CRASNOZIOM s. n. Sol rosu specific regiunilor subtropicale umede, cu slaba acumulare de humus in partea superioara si cu oxizi de fier, aluminiu si mangan in al doilea orizont. Inclus in categoria feralsolurilor.
HEMATIT s. n. oxid natural de fier, foarte dur, de culoare rosie sau bruna, cu luciu semimetalic. – Din fr. hematite.
ILMENIT s. n. oxid natural de fier si de titan, care se gaseste in unele sisturi cristaline. – Din fr. ilmenite.
SALIN, -A, salini, -e, adj. 1. Care contine sare. Solutie salina. 2. (Chim.) Care are caracter de sare. oxid salin de fier. – Din fr. salin.
MAGNETIT n. oxid natural de fier cu proprietati magnetice. /<fr. magnetite
ILMENIT s.n. oxid natural de fier si de titan, care se gaseste in unele sisturi cristaline. [Cf. fr. ilmenite, rus. ilmenit < Ilmen – lac in fosta U.R.S.S.].
MEZOSFERA s.f. 1. Invelisul cuprins intre 1200 si 2900 km in adancimea Pamantului, in care predomina sulfurile si oxizii metalelor grele (fier, nichel si magneziu). 2. Strat atmosferic care se intinde deasupra stratosferei intre 40 si 80 km altitudine. [< fr. mesosphere, cf. gr. mesos – mijloc, sphaira – sfera].
WOLFRAM s.n. oxid natural de fier, de mangan si de tungsten, principalul minereu din care se extrage tungstenul. [Pron. vol-. / < germ. Wolfram, fr. wolfram].
MAGNETIT s.m. oxid natural de fier. [Var. magnetita s.f. / < fr. magnetite].
HEMATIT s. n. oxid natural de fier, cristalizat, foarte dur, de culoare rosie (oligist) sau bruna (limonit). (< fr. hematite)
ILMENIT s. n. oxid natural de fier si titan, in unele sisturi cristaline. (< fr. ilmenite)
MAGNETIT s. n. oxid natural de fier, negru, cu proprietati magnetice. (< fr. magnetite)
MEZOSFERA s. f. 1. invelis intre 1200 si 2900 km in adancimea Pamantului, in care predomina sulfurile si oxizii metalelor grele (fier, nichel si magneziu). 2. strat atmosferic dintre stratosfera si ionosfera. (< fr. mesosphere)
FERIC, -A, ferici, -ce, adj. (Despre substante) Care are in compozitia sa fier trivalent. Acid feric. oxid feric. – Din fr. ferrique.
CROMIT, cromiti, s. m. oxid natural dublu de fier si crom, cubic, metalic, negru, intalnit in rocile eruptive. – Din fr. chromite.
TANTALIT s.n. oxid de tantal, de fier si de mangan, mineral cristalizat, de culoare neagra sau rosie-inchisa. [< fr. tantalite].
BRUNA vb. I. tr. (Tehn.) A acoperi pe cale chimica otelul sau fierul cu un strat de oxizi impotriva coroziunii. [< fr. brunir].
BRUNA, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimica otelul sau fierul cu un strat de oxizi, pentru a le feri de coroziune. – Fr. brunir.
BRUNAT, -A, brunati, -te, adj. 1. (Despre otel sau fier) Acoperit cu un strat de oxizi. 2. (Rar) Innegrit de soare. – V. bruna.
NIOBIT s. n. mineral natural de fier si mangan, din care se extrage oxid de niobiu; columbit. (< fr. niobite)
SESCVIoxid s. m., oxid cu trei atomi de oxigen, ex. s. de fier (Fe2O3), s. de aluminiu (Al2O3); se desprind prin alterare inaintata din retelele crsitaline ale mineralelor, constituind un component important al partii minerale a solului, adesea si sub forma de hidroxizi.
TERMIT ~uri n. Amestec pulverulent de aluminiu si oxizi de metale care degaja la ardere o temperatura inalta, folosit la producerea aliajelor de fier si in sudura, ca substanta incendiara. /<fr. thermite
