ILION, ilionuri, s. n. Unul dintre oasele care formeaza osul iliac. [Pr.: -li-on] – Din fr. ilion.

ISCHION, ischionuri, s. n. Una dintre cele trei parti care formeaza osul iliac. [Pr.: -chi-on] – Din fr. ischion.

CROITOR, croitori, s. m. 1. Meserias sau muncitor care croieste si coase haine. 2. Insecta mare, de culoare neagra, cu antene lungi, care traieste mai ales pe stejar, degradand lemnul (Cerambyx cerdo). 3. Muschi lung al coapsei, situat intre osul iliac si fata interna a tibiei (prin a carui contractie se produce incrucisarea picioarelor). [Pr.: cro-i-] – Croi² + suf. -tor.

LOMBE s.n.pl. (Anat.) Regiunea lombara situata intre cea de-a douasprezecea coasta si osul iliac; sale. [< fr. lombes].

ISCHION s.n. Unul dintre cele trei oase care formeaza osul iliac. [Pron. -chi-on. / < fr. ischion, cf. gr. ischion – sold].

slabie², slabii, s.f. (reg.) 1. (la animale) parte moale si scobita a corpului, cuprinsa intre ultima coasta si osul soldului; desert, flamanzare. 2. fiecare dintre cele doua parti laterale ale corpului omenesc, corespunzatoare articulatiei membrelor inferioare cu trunchiul; articulatia femurului cu osul iliac; sold. 3. (la oameni; la pl.) abdomen.

ISCHION s. n. os care, impreuna cu ilionul si pubisul, formeaza osul iliac. (< fr. ischion)

LOMBE s. n. pl. regiunea lombara situata intre cea de-a douasprezecea coasta si osul iliac; sale; lumbus. (< fr. lombes)

SACROSCIATIC, -A adj. (despre doua ligamente ale bazinului) intre sacrum si osul iliac. (< fr. sacro-sciatique)

BAZIN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatra, din ciment etc. ♦ Rezervor de apa amenajat pentru inot sau pentru sporturile care se practica in apa. 2. (Si in sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un rau, un fluviu, un lac sau o mare isi aduna apele. ♦ Regiune delimitata de albiile tuturor afluentilor unui rau sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajata pentru stationarea vaselor (in vederea incarcarii si descarcarii lor). ♦ Regiune geografica bogata in zacaminte de minereuri, in special de carbuni. 3. (Anat.) Cavitate situata in partea inferioara a abdomenului si constituita din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.

iliac, -A, iliaci, -ce, adj. Care este asezat in partea de mijloc a corpului, in regiunea soldurilor. ◊ os iliac (si substantivat, n.) = fiecare dintre cele doua oase care formeaza partea anterioara si laterala a bazinului. [Pr.: -li-ac] – Din fr. iliaque, lat. iliacus.

PUBIS, pubise, s. n. os-pereche care formeaza partea anterioara a oaselor iliace. – Din fr. pubis.

COXAL, -A, coxali, -e, adj. Care apartine coapsei, referitor la coapsa. ◊ os coxal = fiecare dintre cele doua oase de forma plata care formeaza scheletul soldului; os iliac. – Din fr. coxal.

OS s. 1. ciolan, (prin Mold.) bodolan, (prin Bucov.) boldan, (prin Maram.) ciont. (I-a dat cainelui un ~.) 2. (ANAT.) os coxal v. os iliac; os de sepie v. sepion; os hioid = os hioidian; os hioidian v. os hioid; os iliac = os coxal; os molar v. zigoma; os sternal v. stern; os zigomatic v. zigoma. 3. (BOT.) osul-iepurelui = a) (Ononis spinosa) (reg.) darmotin, salasitoare, salastioara, asudul-calului, sudoarea-calului; b) (Ononis arvensis) (reg.) salasitoare, salastioara; c) (Ononis hircina) (reg.) salasitoare; d) (Ononis repens) (pop.) sudoarea-calului, (reg.) sudoarea capului.

BAZIN ~e n. 1) Rezervor mare deschis, construit special pentru colectarea unui lichid, in special a apei, destinat unor operatii tehnice sau practicarii inotului. 2) Regiune din care isi colecteaza afluentii un rau sau un fluviu. ~ul Dunarii. 3) Regiune bogata in zacaminte naturale. ~ carbonifer. 4) mar.: ~ portuar parte a unui port amenajata special pentru stationarea navelor. 5) anat. Parte a scheletului omenesc situata la baza trunchiului formata din oasele iliace; pelvis. /<fr. bassin

COXAL ~a (~i, ~e) Care tine de coapse; propriu coapselor. ◊ os ~ care formeaza scheletul soldului; os iliac. /<fr. coxal

PELVIS ~uri n. anat. Parte a scheletului omenesc situata la baza trunchiului si formata din oasele iliace; bazin. /<lat. pelvis

SACRUM n. anat. os triunghiular, situat in regiunea inferioara a coloanei vertebrale, care, impreuna cu oasele iliace, formeaza bazinul. [Sil. sa-crum] /<lat., fr. sacrum

ACETABUL s.n. (Anat.) Cavitate a osului iliac in care se articuleaza capul femurului. ♦ Cavitate a unei cochilii in care sta fixat animalul. [< fr. acetabule, cf. lat. acetabulum].

BAZIN s.n. 1. Rezervor mare de apa, alimentat de obicei de la o sursa. ♦ (Mar.) Parte a unui port amenajata special pentru stationarea navelor. 2. Regiune de unde isi aduna afluentii un rau sau un fluviu. 3. Regiune in care se gasesc zacaminte de minereuri. 4. Cavitate cuprinsa intre oasele iliace; pelvis. [Pl. -ne, -nuri, var. basin s.n. / < fr. bassin].

iliac, -A adj. (Anat.) Asezat in partea de mijloc a corpului, sub coaste; din regiunea soldurilor. ◊ os iliac = fiecare dintre cele doua oase ale bazinului. [Pron. -li-ac. / < fr. iliaque].

ACETABUL s. n. 1. cavitate a osului iliac in care se articuleaza capul femurului. 2. excavatie a unei cochilii in care sta fixat animalul. (< fr. acetabule, lat. acetabulum)

ACETABULOPLASTIE s. f. refacere chirurgicala a cavitatii articulare a osului iliac. (< engl. acetabuloplasty)

BAZIN s. n. 1. rezervor mare de apa, alimentat de la o sursa. 2. suprafata de apa in incinta unui port pentru stationarea navelor. 3. regiune de unde un curs de apa isi aduna afluentii. 4. regiune cu zacaminte de minereuri. 5. vas din metal, piatra sau ceramica, conic ori in forma de calota sferica. ◊ element de arhitectura constand dintr-o cavitate prismatica sau cilindrica, destinata sa contina apa. 6. parte inferioara a cavitatii abdominale, intre oasele iliace; pelvis. (< fr. bassin)

BAZIN, bazine, s. n. 1. Rezervor de apa construit din piatra, din ciment etc., avand diferite intrebuintari. ♦ Parte a unui port unde stationeaza vasele. 2. Tinut udat de un rau sau de un fluviu, impreuna cu toti afluentii sai. 3. Regiune geografica bogata in zacaminte de minereuri, in special de carbuni. 4. Cavitate formata din cele doua oase iliace. – Fr. bassin.

ILIOSACRAL, -A adj. referitor la regiunea iliaca si a osului sacrum; sacroiliac. (< germ. illiosakral)

iliac adj. (ANAT.) coxal. (os ~; regiunea ~.)

ILION s.n. Cel mai mare dintre oasele care formeaza bazinul iliac. [Pron. -li-on. / < fr. ilion].

ILION s. n. cel mai mare dintre oasele care formeaza bazinul iliac. (< fr. ilion)

iliac ~ca (~ci, ~ce) (despre oase) Care se afla in regiunea soldurilor; situat in partea de mijloc a corpului. [Sil. -li-ac] /<fr. iliaque, lat. iliacus

iliac, -A adj. in partea de mijloc a corpului, in regiunea soldurilor. ♦ os ~ = fiecare dintre cele doua oase ale bazinului. (< fr. iliaque, lat. iliacus)