OS s. 1. ciolan, (prin Mold.) bodolan, (prin Bucov.) boldan, (prin Maram.) ciont. (I-a dat cainelui un ~.) 2. (ANAT.) os coxal v. os iliac; os de sepie v. sepion; os hioid = os hioidian; os hioidian v. os hioid; os iliac = os coxal; os molar v. zigoma; os sternal v. stern; os zigomatic v. zigoma. 3. (BOT.) osul-iepurelui = a) (Ononis spinosa) (reg.) darmotin, salasitoare, salastioara, asudul-calului, sudoarea-calului; b) (Ononis arvensis) (reg.) salasitoare, salastioara; c) (Ononis hircina) (reg.) salasitoare; d) (Ononis repens) (pop.) sudoarea-calului, (reg.) sudoarea capului.

PELVIAN, -A, pelvieni, -e, adj. Care apartine pelvisului, privitor la pelvis, din regiunea pelvisului. ◊ Oase pelviene = oasele care formeaza bazinul animalelor vertebrate superioare. Centura pelviana = centura osoasa formata din cele doua oase coxale, care leaga membrele inferioare de coloana vertebrala. Prezentare (sau pozitie) pelviana = pozitie anormala a fatului la nastere, cu bazinul inainte. [Pr.: -vi-an] – Din fr. pelvien.

PELVIS, pelvisuri, s. n. Parte a scheletului uman situata la baza trunchiului, formata din oasele coxale si din osul sacru; p. ext. bazin. – Din lat. pelvis.

COXAL, -A, coxali, -e, adj. Care apartine coapsei, referitor la coapsa. ◊ os coxal = fiecare dintre cele doua oase de forma plata care formeaza scheletul soldului; os iliac. – Din fr. coxal.

COXITA, coxite, s. f. (Med.) Infectie a osului coxal; spec. coxalgie (1). – Din fr. coxite.

ILIAC adj. (ANAT.) coxal. (os ~; regiunea ~.)

COXODINIE s.f. (Med.) Durere in osul coxal. [Gen. -iei. / < fr. coxodynie].

COXOTOMIE s.f. (Med.) osteotomie a osului coxal. [Gen. -iei. / < fr. coxotomie, cf. lat. coxa – coapsa, gr. tome – taiere].

COXITA s.f. (Med.) Inflamatie a osului coxal; coxalgie. [< fr. coxite].

COXODINIE s. f. durere la nivelul osului coxal. (< fr. coxodynie)

COXOTOMIE s. f. osteotomie a osului coxal. (< fr. coxotomie)

coxal ~a (~i, ~e) Care tine de coapse; propriu coapselor. ◊ os ~ care formeaza scheletul soldului; os iliac. /<fr. coxal