TIBIA, tibii, s. f. Os lung si gros al piciorului, situat intre genunchi si glezna, langa peroneu, cu care formeaza scheletul gambei. [Pr.: -bi-a] – Din fr., lat. tibia.

BOLDAN s. v. ciolan, fluier, membru inferior, os, picior, tibia.

FRACTURAT adj. (MED.) frant, rupt. (os ~; pi-cior ~.)

OUSOR ~oare n. (diminutiv de la ou) 1) ~orul piciorului os rotund la incheietura labei piciorului cu partea de jos a femurului. 2) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze mari, ovale, dispuse pe lujer in forma de guler si cu fructe capsule, de culoare rosie. [Sil. o-u-] /ou + suf. ~usor

SCAFOID, scafoide, s. n. (Anat.) Unul dintre cele sapte oase ale labei piciorului. ◊ (Adjectival) os scafoid. – Din fr. scaphoide.

FEMUR ~uri n. os al piciorului de la genunchi pana la bazin; osul coapsei. /<fr. femur, lat. femur, ~oris

boldan, boldani, s.m. (reg.) 1. os, fluierul piciorului. 2. varf de munte, colt.

ciortan², ciortane, s.n. (pop.) os, ciolan; picior de gaina, copan.

giogleie s.n. pl. (reg.) picioare goale, oase.

ARSIC, arsice, s. n. 1. os al articulatiei piciorului, deasupra copitelor, la vite; os al articulatiei genunchiului, la picioarele (de dinapoi ale) mieilor si caprelor, folosit la un joc de copii. 2. (La pl.) Numele unui joc de copii la care se folosesc arsice (1). [Var.: arsica s. f.] – Din tc. asık.

ARSIC ~ce n. 1) (la vite) os al articulatiei piciorului care se afla deasupra copitelor. 2) os al articulatiei genunchiului la picioarele de dinapoi ale mieilor sau caprelor. 3) la pl. Joc de copii la care se folosesc aceste oase. /<turc. asik

PEDIos, -OASA adj. Al piciorului. [Pron. -di-os. / < fr. pedieux].

TALUS s.n. Primul dintre oasele tarsiene ale piciorului; astragal (1). // adj. Picior talus = Picior rasucit, chircit. [< fr., lat. talus].

PEROMELIE s. f. anomalie congenitala la care extremitatile se termina in bont, prin reducerea oaselor mainii sau piciorului. (< fr. peromelie)

ARSIC, arsice, s. n. os al articulatiei piciorului deasupra copitelor la vite; os al articulatiei genunchiului, la picioarele de dinapoi ale mieilor si caprelor, folosit la un joc de copii; p. ext. (la pl.) numele jocului de copii la care se folosesc aceste oase. [Var.: arsica s. f.] – Tc. asık.

CIOTURos, -OASA, cioturosi, -oase, adj. (Despre copaci, lemne, obiecte de lemn etc.) Cu multe cioturi sau noduri; noduros. ♦ Fig. (Despre maini, picioare, degete etc.) Cu oasele proeminente (care fac impresia unor crengi sau radacini uscate). [Var.: ciotoros, -oasa adj.] – Ciot + suf. -os.

TARS s. n. Parte a labei piciorului formata din sapte oase, articulate la un capat cu oasele gambei, iar la celalalt cu oasele metatarsului. – Fr. tarse (din gr.).

TARS, tarsuri, s. n. 1. Parte posterioara a scheletului labei piciorului, formata din sapte oase, articulate la un capat cu oasele gambei, iar la celalalt cu oasele metatarsului. 2. Parte terminala a piciorului insectelor, formata din 1-5 segmente si terminata de obicei cu una sau doua gheare. 3. Scheletul fibro-cartilaginos al pleoapelor. – Din fr. tarse.

TARS s.n. 1. (Anat.) Parte posterioara a labei piciorului, formata din sapte oase. 2. Schelet cartilaginos care mentine pleoapa intinsa. 3. Parte terminala a piciorului la insecte. // (Si in forma tarso-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) tars (1)”, „tarsian”. [< fr. tarse, cf. lat. tarsus, gr. tarsos].

METATARS s.n. Scheletul partii de mijloc a labei piciorului, compus din cinci oase aproape paralele. [< fr. metatarse, cf. gr. meta – dupa, tarsos – tars].

METACARP s. n. portiune a scheletului mainii cuprinsa intre carp si falange. ◊ os, baza fluierului la picioarele anterioare ale unor animale. (< fr. metacarpe)

TARS¹ s. n. 1. parte posterioara a labei piciorului, formata din sapte oase. ◊ partea terminala a piciorului la insecte. 2. schelet fibrocartilaginos care mentine pleoapa intinsa. (< fr. tarse)

CIOCHINA ~e f. 1) Partea dindarat a seii (de obicei, bifurcata), de care se poate atarna un bagaj. ◊ A lega (a atarna) la ~ a lasa in voia soartei. 2) pop. os rotund de la glezna piciorului. [Sil. cio-chi-] /<turc. cikin

MONT ~uri n. 1) Parte ramasa dupa amputarea unei maini sau a unui picior. 2) Proeminenta patologica a unui os sau a unei articulatii. /Din bont

TARS ~uri n. 1) anat. Parte posterioara a labei piciorului, situata intre metatars si gamba, formata din sapte oase. 2) zool. Parte terminala a piciorului insectelor, formata din 1-5 segmente. /<lat. tarsus, fr. tarse

METACARP, metacarpuri, s. n. Parte din scheletul mainii cuprinsa intre carp si falange, formata din cinci oase dispuse radiar; os care formeaza baza fluierului la picioarele din fata ale unor animale. – Din fr. metacarpe.

MONT, monturi, s. n. Parte care ramane dupa amputarea unei maini sau a unui picior; ciot. ♦ Capat proeminent al unui os sau al unei articulatii; spec. proeminenta patologica a unui os sau a unei articulatii, indeosebi la degetul gros de la picior. – Din bont.

nodeu, nodeie, s.n. (reg.) 1. incheietura mainii; nodit. 2. fiecare dintre cele doua oase rotunde de la glezna; ouale picioarelor. 3. genunchi.

SCAFOID, -A adj., s.n. (os scurt) al mainii si al labei piciorului. [Pron. -fo-id. / < fr. scaphoide, cf. gr. skaphe – barca, eidos – forma].

SPAVAN s.n. Tumoare osoasa care se formeaza uneori la incheietura piciorului dinapoi la cai sau la boi; os mort; eparven. [< it. spavano].

SCAFOID, -A I. adj. in forma de barca. II. adj., s. n. (os scurt) al mainii si al labei piciorului. (< fr. scaphoide)

EPARVEN, eparvene, s. n. Tumoare osoasa care se formeaza uneori la incheietura piciorului dinapoi la cai sau, mai rar, la boi; os mort – Din fr. eparvin.

INCALTATOR, incaltatoare, s. n. Obiect de metal, de material plastic sau de os in forma de limba, care serveste la introducerea piciorului in pantofi, ghete etc.; limba. [Var.: incaltatoare s. f.] – Incalta + suf. -ator.

METATARS, metatarsuri, s. n. Parte din scheletul labei piciorului cuprinsa intre tars si falange, formata din cinci oase dispuse radial. – Din fr. metatarse.

TAPALAGos, -OASA, tapalagosi, -oase, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni si animale) Care are picioarele mari si un mers greoi; tapalog, tapanos. 2. (Despre plante) Cu frunze mari, late. – Tapalaga + suf. -os.

LUXA vb. tr. a-si deplasa un os din articulatie; a-si scranti o mana, un picior. (< fr. luxer, lat. luxare)

SPAVAN, spavane, s. n. Tumoare osoasa care se formeaza la incheietura piciorului dinapoi la cai sau la boi, facandu-i sa schiopateze; os mort. – Din it. spavano.

LUXA, luxez, vb. I. Tranz. A-si deplasa un os de la locul lui; a-si scranti o mana, un picior etc. – Din fr. luxer, lat. luxare.

FLUIER ~e n. 1) Instrument muzical de suflat constand dintr-un tub subtire (de regula de lemn), prevazut cu mai multe orificii. ~ ciobanesc. 2) Instrument mic cu ajutorul caruia se emit fluieraturi de semnalizare. 3) Dispozitiv actionat de aburi sau gaze, intrebuintat pentru semnalizare. ~ul locomotivei. 4) fam. osul gros si lung, situat intre genunchi si glezna; tibia. ~ul piciorului. [Sil. flu-ier] / Cuv. autoht.

TAPALIGos ~oasa (~osi, ~oase) pop. 1) (despre oameni sau despre animale) Care are tapalige; cu picioare mari. 2) (despre plante) Care are frunze late si mari. /tapalig + suf. ~os

FEMUR s. n. 1. osul coapsei, de la genunchi in sus. 2. al treilea segment al piciorului la insecte, arahnide si miriapode. (< fr. femur, lat. femur)

CROITOR, croitori, s. m. 1. Meserias sau muncitor care croieste si coase haine. 2. Insecta mare, de culoare neagra, cu antene lungi, care traieste mai ales pe stejar, degradand lemnul (Cerambyx cerdo). 3. Muschi lung al coapsei, situat intre osul iliac si fata interna a tibiei (prin a carui contractie se produce incrucisarea picioarelor). [Pr.: cro-i-] – Croi² + suf. -tor.

SINDACTILIE s. f. Malformatie congenitala a mainii sau a piciorului constand in lipirea a doua sau a mai multor degete intre ele prin sudarea partilor moi, oasele ramanand separate. – Din fr. syndactylie.

TIBIA s. f. 1. os lung si gros, intre genunchi si glezna, care impreuna cu peroneul formeaza scheletul gambei. 2. articol (5) al piciorului la insecte, intre femur si tars; al cincilea segment al membrelor paianjenilor. (< fr., lat. tibia)