ASCENDENTA ~e f. Apartenenta sociala sau etnica; origine; obarsie; provenienta. [G.-D. ascendentei] /<fr. ascendance, it. ascendenza

GINTA ~ti f. 1) ist. Comunitate de oameni bazata pe rudenia de sange, constituind principala forma de organizare obsteasca in epoca primitiva; neam. 2) Apartenenta etnica; origine. /<lat. gens, ~ntis

MATCA matci f. 1) Fagas al unei ape curgatoare; albie. 2) Izvor al unei ape curgatoare. 3) Apartenenta sociala sau etnica; obarsie; origine; ascendenta; provenienta. 4) Albina femela care depune oua; regina. [G.-D. matcii] /<bulg., sb. matka

PROVENIENTA ~e f. Aparenta sociala sau etnica; obarsie; origine; ascendenta; matca. [Sil. -ni-en-] /<fr. provenance, it. provenienza

OBARSIE ~i f. 1) Punct de plecare; punct initial; origine. 2) Apartenenta sociala sau etnica; matca; ascendenta; provenienta; origine. 3) Loc de nastere; bastina. 4) Loc de unde porneste albia unei ape curgatoare; izvor. /<sl. obrusi

DIASPORA s. f. 1. Totalitatea comunitatilor evreiesti dispersate ca urmare a distrugerii Ierusalimului si alungarii populatiei de Nabucodonosor II, regele Babilonului. 2. P. ext. Grup etnic aflat in afara granitelor tarii de origine. [Pr.: di-a-] – fr. diaspora.

DIASPORA f. Grup etnic aflat in afara granitelor tarii de origine. Diaspora romaneasca din Canada. [Sil. di-as-] /<fr. diaspora

origine ~i f. 1) Moment initial al unei existente; punct de plecare; sursa. 2) Apartenenta sociala sau etnica; obarsie; provenienta; ascendenta; matca. 3) mat. Punct geometric, situat pe o axa, in raport cu care se stabileste pozitia oricarui punct al axei. [G.-D. originii] /<lat. origo, ~inis, fr. origine

NATIUNE s.f. Forma de comunitate etnica-sociala a oamenilor, produs al dezvoltarii societatii pe o treapta superioara, avand ca trasaturi definitorii comunitatea de teritoriu, a intereselor economice, a originii limbii si culturii, o anumita factura psihica. [Pron. -ti-u-, var. natie s.f. / cf. fr. nation, it. nazione, lat. natio].

TATAR, -A, tatari, -e s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Republicii Tatare sau din grupurile etnice (inrudite ca limba cu aceasta populatie) stabilite in cursul istoriei in diferite regiuni din Asia si Europa. ♦ Persoana care facea parte din triburile de origine mongola care in sec. XIII s-au intins din Asia pana in Europa rasariteana si centrala, constituind statul Hoardei de Aur (de unde au facut dese incursiuni in tarile vecine). ◊ Expr. Doar nu vin (sau dau) tatarii, se spune cand cineva se grabeste sau fuge fara un motiv serios. Parca-l alunga tatarii (din urma), se spune despre cineva care se grabeste foarte tare. 2. Adj. Care apartine tatarilor (1), privitor la tatari; tataresc. ♦ (Substantivat, f.) Limba tatara. – Din tc. tatar.