UNIUNEA SCRIITORILOR, organizatie a scriitorilor din Romania, constituita in mart. 1949, prin fuziunea Societatii Scriitorilor Romani (infiintata in apr. 1909) cu Societatea Autorilor Dramatici. In perioada 1949-1989 a functionat ca „organizatie obsteasca si profesionala de creatie”, fiind subordonata si finantata de stat. Dupa 1989, a devenit o asociatie de creatori neguvernamentala, nonprofit si apolitica, intretinandu-se din autofinantare. Reuneste 12 filiale regionale organizate in Romania si in filiala Chisinau. include 6 sectii, dupa genurile literare. Sustine aparitia publicatiilor literare si de cultura (saptamanalele „Romania literara” si „Luceafarul”, mensualele „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Tribuna”, „Apostrof”, „Euphorion”, „Ex-Ponto”, „Viata Romaneasca”, „Memoria”). Are doua edituri: Cartea Romaneasca si Ardealul. Organele de conducere sunt Adunarea Generala si Conferinta Nationala. Intre Adunari este condusa de un consiliu, format din reprezentatii filialelor. Acorda anual premii membrilor si debutantilor. Presedinte, din 2005, N. Manolescu.

CONFEDERATIE ~i f. 1) Uniune de state asociate pe baza pastrarii suveranitatii lor. 2) Reuniune de organizatii obstesti in vederea apararii intereselor comune. [Art. confederatia; G.-D. confederatiei; Sil. -ti-e] /<fr. confederation, lat. confederatio, ~onis

obstiME f. (cu sens colectiv) inv. 1) v. OBSTE 2) pop. Totalitate a organizatiilor obstesti. /obste + suf. ~ime

PROGRAM ~e n. 1) Plan de activitate, intocmit dupa etape. 2) Ansamblu de principii, de scopuri si de sarcini, care privesc activitatea unui partid politic, a unui guvern sau a unei organizatii obstesti. 3) Continut al unei reprezentatii (de teatru, de concert, de radio etc.). 4) Publicatie in care este prezentat continutul unei asemenea reprezentatii. 5) Ansamblu de instructiuni codate cu ajutorul carora un calculator electronic rezolva o problema data. /<fr. programme

SEMINAR ~e n. 1) Lectie practica in scoala superioara, in cadrul careia studentii isi fixeaza si isi aprofundeaza cunostintele teoretice. 2) Cerc de studii in cadrul unei organizatii obstesti sau al unei institutii care urmareste perfectionarea calificarii profesionale. 3): ~ teologic institutie de invatamant mediu pentru pregatirea preotilor. [Pl. si seminarii] /<fr. seminaire, lat. seminarium

TUTELAR, -A adj. Care se refera la tutela; (p. ext.) ocrotitor, protector. ♦ Organ tutelar = organ al administratiei de stat sau al organizatiilor obstesti avand in subordine organizatii fata de care exercita atributii de organizare, coordonare si control; autoritate tutelara = organ de protectie a persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu ori a intereselor celor ce nu se pot apara singuri. [Cf. lat. tutelaris, fr. tutelaire, it. tutelare].

CONFEDERATIE s. f. 1. uniune de state sau teritorii care isi pastreaza autonomia administrativa, avand in comun anumite organe de conducere. 2. reunire a unor organizatii obstesti. (< fr. confederation, lat. confaederatio)

LIDER s. m. I. 1. conducator al unui partid politic, al unei organizatii obstesti. ◊ dirijor, sef al unei orchestre de jaz sau al unei sectii instrumentale. 2. echipa, sportiv care se gaseste in fruntea unei competitii. II. (mar.) tip de nava conducatoare a unei flotile de nave usoare. (< engl., fr. leader)

TUTELAR, -A adj. care se refera la tutela; (p. ext.) ocrotitor, protector. ♦ organ ~ = organ al administratiei de stat sau al unei organizatii obstesti avand in subordine o institutie sau o organizatie; autoritate ~a = organ de protectie a persoanelor lipsite de capacitatea de exercitiu ori a intereselor celor ce nu se pot apara singuri. (< fr. tutelaire, lat. tutelaris)

CONFEDERATIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Uniune de state sau de unitati terit., autonome sau independente, avind anumite organe centrale ale puterii de stat in comun (parlament, guvern, sef de stat etc.). Astfel de confederatii au fost: pina in 1848, Confederatia elvetiana; intre 1778 si 1787, S.U.A.; intre 1815 si 1866, Confederatia germana. Confederatia constituie, in general, o etapa de trecere spre constituirea unui stat federal si chiar unitar. 2. Denumire data unor asociatii de organizatii obstesti (ex. Confederatia Generala a Muncii din Franta).

COMITET ~e n. Organ de conducere colectiva a unor organizatii politice, obstesti, de stat etc. ~ sindical. ~ parintesc. /<rus. komitet, fr. comite

CONFERINTA ~e f. 1) Expunere in public a opiniilor asupra unei teme (stiintifice, politice etc.). 2) Reuniune a reprezentantilor unor state (organizatii politice, obstesti etc.) cu scopul de a face un schimb de pareri asupra unor probleme importante. ~ de pace. ~ internationala. ◊ ~ de presa intalnire in cadrul careia o personalitate a vietii politice (sociale, culturale etc.) face o expunere si raspunde la intrebarile reprezentantilor presei. [G.-D. conferintei] /<fr. conference, lat. conferentia

UNIUNE, uniuni, s. f. 1. Legatura intre doua sau mai multe persoane, grupuri, societati, clase etc. pentru apararea unor interese, pentru revendicarea unor drepturi comune, pentru realizarea unor scopuri comune etc. 2. Nume generic pentru diverse organizatii politice, economice, obstesti etc. 3. Unire a unor provincii sau state intr-un singur stat; p. ext. stat astfel rezultat. [Pr.: -ni-u-] 2- Din lat. unio, -onis, fr. union.

DELEGAT ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) Persoana imputernicita cu o misiune speciala; trimis. 2) Reprezentant al unei organizatii politice sau obstesti la o intrunire. /v. a delega

DELEGAT, -A s. m. f. 1. cel imputernicit cu o delegatie. 2. reprezentant al unei organizatii politice sau obstesti, al unui stat la o conferinta, la un congres etc. (< fr. delegue, lat. delegatus)

LEGALITATE, legalitati, s. f. Caracterul a ceea ce este legal, conform cu legea; principiu potrivit caruia toate organizatiile de stat sau obstesti si cetatenii sunt obligati sa respecte, in activitatea lor, legea. ◊ Expr. A intra in legalitate = a se conforma legilor in vigoare. A fi in legalitate = a fi, a lucra sub ocrotirea si cu respectarea legilor in vigoare. ♦ Organizarea unui stat pe baza de legi; ansamblul legilor unei tari. – Din fr. legalite.

CONGRES, congrese, s. n. 1. Reuniune nationala sau internationala in care delegati sau invitati dezbat probleme majore de ordin politic, economic, organizatoric, stiintific, cultural etc. 2. Organ suprem de conducere al unor partide politice, organizatii de masa si obstesti. 3. Denumire a parlamentului in unele tari, format din Camera reprezentantilor si Senat. 4. (Urmat de determinari) Denumire a unor partide politice. Congresul National Indian. 5. Denumire data unor conferinte internationale ale statelor, convocate, de obicei, pentru incheierea de tratate de pace. – Din fr. congres, lat. congressus.

CONTROL, controale, s. n. 1. Analiza permanenta sau periodica a unei activitati, a unei situatii etc. pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. ◊ Lucrare de control = lucrare scrisa prin care se verifica periodic cunostintele elevilor sau ale studentilor. Cifra de control = exponent care indica limitele cantitative ale productiei. Punct de control = loc fix (la marginea unui oras, a tarii etc.) unde organele autoritatii supravegheaza indeplinirea formalitatilor legale de catre cei care trec. Control obstesc = forma de control social, specifica tarilor socialiste, care se exercita de catre masele largi de oameni ai muncii si de reprezentantii organizatiilor de masa si obstesti. ♦ Supraveghere continua (morala sau materiala); stapanire, dominatie. ♦ Putere de dirijare a propriilor sale gesturi si miscari. 2. Institutie sau grup de persoane care supravegheaza anumite activitati. 3. (La pl.) Registru de evidenta a personalului (si animalelor) unei unitati militare. – Din fr. controle.

BIROU ~ri n. 1) Masa de scris (cu sertare). 2) Camera intr-o institutie, unde este instalata masa de scris si mobilierul necesar si unde lucreaza functionarul acestei institutii; cabinet. ~l directorului. 3) Sectie administrativ-cancelareasca a unei institutii. 4) Institutie cu caracter gospodaresc si financiar, care presteaza anumite servicii populatiei. 5) Organ electiv de conducere al unor organizatii politice, de masa, obstesti. [Sil. bi-rou] /<fr. bureau, rus. biuro

CONGRES ~e n. 1) Intrunire (nationala sau internationala) la care se discuta probleme de ordin politic, stiintific economic etc. ~ul cineastilor. 2) Organ suprem de conducere al unor partide politice, organizatii de masa sau obstesti. 3) (in unele tari) Denumire a parlamentului; organ legislativ central. /<fr. congres, lat. congressus

BIROU s.n. I. 1. Masa mare de scris, cu sertare (in care se tin hartii, documente etc.). 2. Camera, sala, incapere in care se afla una sau mai multe mese de scris, la care lucreaza persoanele respective; mobilier pentru o astfel de camera. ♦ Institutie, serviciu public unde lucreaza functionari, specialisti etc.; (p. ext.) functionarii unei astfel de institutii. II. 1. Organul executiv si conducator al muncii unei organizatii politice, de masa, obstesti, stiintifice, internationale, al unui organ administrativ. 2. Grup de membri ai unei adunari insarcinat sa conduca adunarea respectiva. ♦ Reunirea presedintelui, a vicepresedintilor si a secretarilor unei adunari legiuitoare. [Var. biurou s.n. / < fr. bureau, cf. rus. biuro].

CONGRES s.n. 1. Intrunire nationala sau internationala, avand ca obiect dezbaterea unor probleme majore de ordin politic, economic, stiintific, cultural etc. 2. Organul suprem de conducere al unor partide politice, organizatii de masa sau obstesti. 3. Nume dat organului legislativ suprem din unele tari. [< fr. congres, cf. engl. congress, lat. congressus].

BIROU s. n. 1. masa de scris, cu sertare. 2. incapere in care se afla una sau mai multe mese de scris, la care lucreaza persoanele respective. ◊ serviciu public unde lucreaza functionari, specialisti etc. 3. organ executiv si conducator al activitatii curente a unei organizatii politice, de masa, obstesti, stiintifice, internationale, al unui organ administrativ. 4. grup de membri ai unei adunari, insarcinat sa conduca adunarea respectiva. ◊ reunire a presedintelui, a vicepresedintilor si a secretarilor unei adunari legiuitoare. (< fr. bureau, /3, 4/ rus. biuro)

CONGRES s. n. 1. reuniune (inter)nationala in care delegatii si invitatii dezbat probleme majore de ordin ideologic, politic, stiintific, profesional, cultural etc. 2. organ suprem de conducere al unor partide, organizatii de masa si obstesti. 3. denumire a parlamentului in unele tari. 4. denumire data unor conferinte internationale convocate pentru incheierea de tratate de pace. 5. denumire a unor partide politice. (< fr. congres, engl. congress, lat. congressus)

FEDERATIE s. f. 1. forma de organizare statala constand din unirea mai multor state autonome intr-un stat unitar, condus de un guvern central. 2. grupare a unor organizatii de masa si obstesti constituita in vederea realizarii unui scop comun; liga, confederatie. (< fr. federation, lat. foederatio)

SOCIETATE s. f. 1. ansamblu unitar, sistem organic inchegat de relatii intre oameni, istoriceste determinate, al caror fundament il constituie relatiile de productie. ◊ formatiune social-economica. ◊ grup (organizat) in care traiesc unele fiinte. 2. asociatie de persoane organizata potrivit unui anumit scop. 3. categorie sociala; cerc limitat de oameni. ◊ anturaj; companie. 4. asociatie intre oameni de afaceri alcatuita pe baza unor investitii de capital social si in vederea unor profituri comune. 5. organizatie cu caracter (inter)national, obstesc etc. care are drept scop promovarea unor idei sau actiuni de interes general. (< fr. societe, lat. societas)

PREZIDENT ~ti m. 1) Conducator al unei tari cu forma republicana de guvernamant; sef al statului; presedinte. 2) Persoana care se afla in fruntea unei institutii obstesti sau stiintifice, a unei asociatii sau organizatii de mare importanta sociala; conducator ales. /<fr. president, lat. praesidens, ~ntis

COMISIE s. f. 1. colectiv insarcinat cu hotararea unor imperative sociale sau pentru supravegherea unor activitati ori evenimente. ♦ ~ de judecata = organ obstesc de influentare si jurisdictie. 2. organism international sau organ al unei organizatii internationale. (< fr. commission, rus. komissiia)